2ra-236/25 — declararea nulitatii actelor juridice
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- declararea nulitatii actelor juridice
- Temei legal
- Dezacordul recurentului cu decizia instantei de apel nu constituie un temei de casare a ei.
2ra-236/25 — declararea nulitatii actelor juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
privind inadmisibilitatea recursului
în cauza civilă
Popa Natalia și Popa Maria împotriva lui Stratan Dumitru
(declararea nulității actelor juridice)
împotriva deciziei din 13 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2rac-236/25
NR. PIGD 2-21176187-01-2ra-30042025-1)
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. I. Țonov)
Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, A. Malîi, N. Mămăligă)
12 octombrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de către avocata Marina
Frecauțan, în interesele Nataliei Popa și Mariei Popa,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 29 noiembrie 2021, avocata Marina Frecauțan, în interesele Nataliei
Popa și Mariei Popa a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Dumitru
Stratan prin care a solicitat declararea nulității contractului de arendă nr. 284 din
25 ianuarie 2021, încheiat între Popa Maria și Stratan Dumitru; declararea nulității
contractului de arendă nr. 415 din 25 ianuarie 2021, încheiat între Popa Natalia și
Stratan Dumitru și încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, Maria Popa și Natalia Popa au indicat că sunt
proprietarele unor loturi de teren situate în satul *****, mun. Chișinău, dobândite
prin contracte de vânzare-cumpărare din 11 septembrie 2012 și, respectiv, 6 martie
Ele au menționat că, aflându-se o perioadă îndelungată peste hotarele
Republicii Moldova, au descoperit în august 2021, la Primăria localității, că
terenurile lor au fost date în locațiune fără acordul lor. Potrivit contractelor de
arendă, impozitul funciar era achitat de arendaș. Reclamantele susțin că aceste
contracte de locațiune au fost încheiate în baza unei cauze false și ilicite, fiind
semnate de o persoană neîmputernicită, ceea ce atrage nulitatea absolută a actelor
juridice.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 22 ianuarie 2024,
acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 25 ianuarie 2024, avocata Marina Frecauțan, în interesele Nataliei Popa
și Mariei Popa a depus a depus o cerere de apel împotriva hotărârii din 22 ianuarie
2024 prin care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi decizii prin care
să fie admisă integral acțiune.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
1
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2024, a fost respins
apelul declarat de avocata Marina Frecauțan, în interesele Nataliei Popa și Mariei
Popa și menținută fără modificări hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Centru
din 22 ianuarie 2024.
În motivarea deciziei, instanța de apel a constata că instanța de fond în mod
just a stabilit existența raportului obligațional între părți, precum și faptul că, prin
contractele de arendă nr. ***** din 25 ianuarie 2021 și nr. ***** din 25 ianuarie
2021 la pct.2.1 și 2.2, s-a prevăzut că termenul prezentelor contracte este de 2 ani
și sunt valabile pînă la strângerea recoltei în anul de expirare a termenului
contractului, perioada 25 ianuarie 2021- 31 octombrie 2022. Partea contractuală
care nu dorește să prelungească contractul înștiințează în scris despre aceasta
cealaltă parte cu trei luni înainte de expirarea termenului contractului..
Curtea de Apel Chișinău a mai indicat că, la data pronunțării hotărârii din
22 ianuarie 2024, termenul de valabilitate al contractelor de arendă nr. 415 și nr.
284 din 25 ianuarie 2021 era deja expirat din 31 octombrie 2022. Nulitatea actului
juridic reprezintă sancțiunea aplicată atunci când, la încheierea acestuia, nu sunt
respectate condițiile legale de validitate, iar nulitatea absolută intervine în cazul
încălcării normelor care protejează un interes general. În aceste condiții, invocarea
nulității absolute pentru contracte care au încetat de drept prin expirarea termenului
este nefondată și contravine naturii juridice a nulității. Curtea Constituțională, prin
hotărârea din 8 decembrie 2015, a indicat cu valoarea de principiu că actul odată
consumat nu poate fi anulat. O procedură de anulare a unor acte consumate nu este
și nici nu poate fi prevăzută, deoarece ar distorsiona ordinea juridică și ar
compromite autoritatea legislativă a statului, ar afecta securitatea raporturilor
juridice și chiar securitatea națională, dacă s-ar admite posibilitatea revenirii, după
o perioadă de timp, la actele consumate, reieșind din interese politice sau personale
de moment.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 30 aprilie 2025, avocata Marina Frecauțan, în interesele Nataliei Popa și
Mariei Popa a depus o cerere de recurs împotriva deciziei din 13 noiembrie 2024
a Curții de Apel Chișinău prin care a solicitat casarea acesteia și a hotărârii din 22
ianuarie 2024 și pronunțarea unei decizii prin care să fie admisă integral acțiunea.
În motivarea recursului, recurentele au reiterat în esență, aceleași argumente
expuse în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel, susținând că
instanțele inferioare au ignorat circumstanțele de fapt și de drept importante pentru
soluționarea cauzei, contrar faptului că intimatul prin referința sa recunoaște
circumstanțele invocate de reclamante.
2
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată în baza art. 432 alin. (1), lit. a),
b) și e) din Codul de procedură civilă.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 431 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.”
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel”.
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția
cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;
e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru
dezvoltarea jurisprudenței;
f) recursul este vădit neîntemeiat.
(2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil
în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”
Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților.”
3
MOTIVAREA INSTANȚEI
Sub aspectul termenului de declarare a recursului, Completul de judecată
menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în
ședință publică la 13 noiembrie 2024 (f.d. 113).
Totodată, la 5 martie 2025, în adresa participanților la proces a fost
expediată decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2024 (f.d.
121).
Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că
recursul declarat la 30 aprilie 2025 de către avocata Marina Frecauțan, în interesul
Nataliei Popa și al Mariei Popa, a fost depus în termenul stabilit de art. 434 din
Codul de procedură civilă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de
procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al
instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient
de serioasă.
Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
În speță, recurenta a formulat o cerere de recurs cu un conținut identic cu
cel al cererii de chemare în judecată și al cererii de apel. Argumentelor invocate de
către recurentă li s-a oferit un răspuns detaliat și clar în actele judecătorești
contestate.
În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a tranșat deja faptul că
reluarea automată a conținutului cererii de apel în cererea de recurs, duce la
concluzia că recurentul nu a oferit Curții Supreme de Justiție argumente
corespunzătoare pentru analiza legalității deciziei instanței de apel (decizia 2ra-
183/25).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit
regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre
4
probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara
controlului instanței de recurs.
Or, potrivit art. 442 alin. (2) CPC, instanța de recurs este ținută de modul în
care au fost apreciate probele de instanțele inferioare, cu excepția situației în care
se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) – hotărârea sau decizia este arbitrară ori
se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
În speță, recurentul nu a demonstrat în ce măsură hotărârea s-ar baza pe o
hotărâre sau decizie arbitrară ori în ce măsură s-ar baza în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. La fel, recurentul nu a fost trimitere la o
jurisprudență a Curții Supreme de Justiție pe care ar încălca-o actele de dispoziție
ale instanțelor inferioare.
Aceste considerente induc asupra concluziei că recursul denotă un simplu
dezacord cu concluziile instanțelor inferioare, fără a combate analiza efectuată de
instanță. Aceasta înseamnă că nu sunt întrunite condițiile legale pentru a permite
Curții Supreme de Justiție să reanalizeze probele, iar critica rămâne una de
dezacord cu soluția pronunțată.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de
casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În concluzie Curtea Supremă de Justiție consideră că recursul declarat de
avocata Marina Frecauțan, în interesul Nataliei Popa și al Mariei Popa este vădit
neîntemeiat, prin urmare inadmisibil, din motiv că repetă conținutul cererii de apel,
fără a aduce critici serioase deciziei instanței de apel.
Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) și (2), art. 433,
alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de avocata Marina Frecauțan, în
interesul Nataliei Popa și al Mariei Popa.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
5