CASE OF MURET TÜRK v. TURKEY - [Turkish Translation] by the Turkish Ministry of Justice

AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ İKİNCİ BÖLÜM MURAT TÜRK / TÜRKİYE (Bașvuru no. 20686/19) KARAR STRAZBURG 5 aprilie 2022 Ulterior, această decizie a fost definitivă. Unele forme de îndreptare sau de reținere pot fi înregistrate. În cazul Murat Türk/Turcia, Președintele Egidijus Kūris, judecătorii Pauliine Koskelo, Gilberto Felici, și Directorul Afacerilor Libertăților în Domeniu, cu participarea Adjunctului Comitetului pentru Drepturile Omului al Tribunalului European pentru Drepturile Omului (Bașvuru no. 20686/19), a fost declarat că, în baza acestei decizii, Republica Turcia a adoptat o decizie de reținere a drepturilor omului și a drepturilor omului, iar în cazul nașterii lui Birgül Türkșvuru în 1974 și al detenției lui İzmir, a fost adoptată următoarele declarații, în legătură cu care a fost emisă o hotărâre de către Șeful Tribunalului European pentru Drepturile Omului (Turcia), reprezentat de Șeful Tribunalului pentru Drepturile Omului Omului (Turcia) și Martir Hazdemir Hakkamın Özdemir Hakkamı (Turcia), reprezentat de Șeful Martyrul Martyrul Demir Hakkam (Turcia), în data de 20 iunie, 29 iunie 2026, cu privire la declarația de la data de reținere a drepturile omului omului omului (Muratul lui Alișvuru), în legătură cu declarația de reținut (înregistrată în data de reținere a drepturile omului omului omului omului omului) de la Turcialitatea (Murat) (Muratul lui Alișvuru) (în data de 20 iunie, în data de 29 iunie, în data de data de data de 20 iunie, de data de data de data de data de data de data de data de data de data de 30 iunie, de data de data de data de data de data de data de data de data de data de data de

Aplicarea se referă la recunoașterea de către administrația penitenciară a unui document scris de către fratele său, în formă de scenariu de film, pe care fratele său i l-a trimis pentru a recunoaște cererea unui condamnat la închisoare. Pe data evenimentelor, reclamantul era în custodia Curții Penale Bolu Cezafaz Kurumu. Pe 8 mai 2014, Curtea Penala Idar și Curtea a refuzat să recunoască un notariat cu un scenariu de film, trimis de fratele său și scris de solicitant, în scopul recunoașterii. În legătură cu recunoașterea Curții Penale și Curții Penale, Curtea a respins o hotărâre a Curții Penale privind metodele de apărare ale Curții Penale Cezafaz Cezafaz Cezafaz Cezafaz Cezafaz Cezafaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz Cefaz

Pe 9 ianuarie 2019, Curtea Constituțională a decis că cererea individuală a reclamantului, în care susținea că libertatea de exprimare a fost încălcată, nu este admisă, pe motiv că este în mod evident lipsită de temei. Curtea Constituțională a decis că, recunoscând că introducerea documentului el yazısı constituie o intervenție în dreptul la libertatea de exprimare a reclamantului, măsura în cauză a fost considerată necesară într-o societate democratică în scopul asigurării ordinii și securității în cadrul Curții Penitenciare și prevenirii comiterii de infracțiuni. MAHKEMENİN DEERLENDİRMESİ birevuran, Conventia nr. 10. a declarat că nu există nicio cerere publică de sancționare, iar în cazul în care nu există nicio cerere de sancționare, nu este necesară o pedeapsă pentru a se vedea dacă a fost dată o pedeapsă pentru că nu a fost aplicată o pedeapsă.

În ceea ce privește prima contestație, Curtea apreciază că argumentul prezentat în cadrul contestației în cauză conține aspecte care necesită examinarea în mod esențial a reclamației privind art. 10 din Convenție. În ceea ce privește contestația privind calitatea de Mağdur, Curtea decide că reclamația reclamantului constă în refuzul său de a preda carnetul de note în care se află scrisoarea administrației penitenciare și că condițiile impuse de Guvern nu au fost în acest context o dovadă a faptului că a lipsit de libertatea de a-și păstra calitatea de victimă a reclamantului. Curtea apreciază, de asemenea, că această reclamație nu a fost în mod clar lipsită de drepturi de apărare și că, în temeiul articolului 35 din Convenție, nu a fost declarată inadmisibilă orice altă declarație în justiție.

Curtea apreciază că refuzul de a acorda cererii de examinare a unui document scris al reclamantului, care conține un scenariu de film, în scopul examinării unui document scris al reclamantului, în cazul în care nu există nicio prejudiciu în cauză, constituie o intervenție în dreptul la libertatea de exprimare a reclamantului (Nilsen/Birleșik Krallık (k.k.), nr. 36882/05, § 44, 9 martie 2010, precum și în cazul în care nu există nicio restricție legală în ceea ce privește transmiterea unui document scris de către reclamant, în cazul în care nu există nicio restricție legală în ceea ce privește transmiterea unui document scris de către reclamant (Nilsen/Birleșik Krallık (k.k.), nr. 36882/05, § 44, 9 martie 2010, precum și în cazul în care nu există nicio restricție legală în ceea ce privește transmiterea unui document scris de către reclamant, în cazul în care nu există nicio restricție legală în ceea ce privește transmiterea unui document scris de către reclamant (Nilsen/Birleșik Krallık (k.), nr. 28691/05, § 44, 9 martie 2010, precum și în cazul în care nu există nicio restricție legală în ceea ce privește transmiterea unui document scris de către reclamant, care conține un scenariu de film, nr. 28691/05, § 44, 9 martie 44, 9 martie 44, 9 martie 10 martie 2010, precum și în cazul în care nu există nicio restricție legală în ceea ce privește transmiterea unui document scris de către reclamant, în cazul în care nu există nicio restricție legală în ceea ce privește transmiterea unui document scris de către reclamant (Nilsen/Birleșik Krallık (k.), nu există nicio restricție legală în ceea ce privește transmiterea unui document scris de către reclamant, în ceea ce privește transmiterea unui document scris de către reclamant, în ceea ce privește transmiterea unui document scris de către reclamant, în ceea ce privește transmiterea unui document scris de către reclamant, în ceea ce privește transmiterea unui document scris de către solicitant, în ceea ce privește transmiterea unui document scris de către solicitant, în cauză, în ceea ce privește orice condiții de drept sau în ceea ce privește transmiterea unui document scris de către acesta).

În cele din urmă, Guvernul susține că costurile de avocatură nu au fost efectuate în cazul concret și suma solicitată în acest context nu este rezonabilă. Curtea notează că cererea de despăgubire a fost returnată fratelui reclamantului, care avea un document de despăgubire pe care nu a fost depusă cerere de către reclamant. Curtea notează că, în conformitate cu hotărârea instanței, există trei elemente de argumente privind evaluarea prejudiciului pe care reclamantul și el însuși îl susțin că a fost depășit din cauza măsurii de taxare în cauză, care trebuie aplicate în mod corespunzător, există orice elemente de argumente privind prejudiciul pe care acesta ar trebui să fie evaluat sau să fie plătit în mod corespunzător, există o sumă de credit disponibilă pe care reclamantul să o poată folosi pentru a determina dacă este suficientă pentru a fi evaluată în mod echitabil.

că cererea este admisibilă; că s-a încălcat art. 10 din Contract; că a fost stabilită că cererea constituie, în sine, o despăgubire echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamant; a) că reclamantul a fost sesizat de către stat, în termen de trei luni, cu excepția oricăror impozite care trebuiau plătite de reclamant și prin intermediul unei unități valutare în vigoare la data plății, să plătească 250 de euro (două sute cincizeci de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli; b) că, de la data încheierii perioadei în cauză până la data plății, cererea a fost supusă unei creșteri a ratei dobânzii marginale echivalente sau a aplicării simple a ratei dobânzii mai mari de trei puncte a ratei dobânzii marginale valabile pentru perioada de la Banca Centrală Europeană; a fost respinsă o hotărâre a Administrației Generale a București privind recursul în favoarea unui ajutor de judecată.

AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ

İKİNCİ BÖLÜM

MURAT TÜRK / TÜRKİYE

(Bașvuru no. 20686/19)

KARAR

STRAZBURG

5 Nisan 2022

İșbu karar kesinleșmiștir. Bazı șekli düzeltmelere tabi tutulabilir.

Murat Türk/Türkiye davasında,

Bașkan

Egidijus Kūris,

Hâkimler

Pauliine Koskelo,

Gilberto Felici,

ve

Bölüm Yazı İșleri Müdür Yardımcısı

Hasan Bakırcı’nın katılımıyla Komite halinde toplanan Avrupa İnsan Hakları Mahkemesi (İkinci Bölüm),

Türkiye Cumhuriyeti aleyhine açılan davanın temelinde bulunan ve 1974 doğumlu bir Türk vatandașı olan ve İzmir’de tutuklu bulunan, İstanbul Barosu’na bağlı Avukat R. Demir tarafından temsil edilen Murat Türk’ün (“bașvuran”) 29 Mart 2019 tarihinde, İnsan Hakları ve Temel Özgürlüklerin Korunmasına İlișkin Sözleșme’nin (“Sözleșme”) 34. maddesi uyarınca Mahkeme’ye yapmıș olduğu bașvuruyu (no. 20686/19),

Bașvuranın ifade özgürlüğü hakkının ihlal edildiği iddiasına ilișkin șikâyetin, Avrupa İnsan Hakları Mahkemesi nezdinde Türkiye Temsilcisi olan Adalet Bakanlığı İnsan Hakları Dairesi Bașkanı Hacı Ali Açıkgül tarafından temsil edilen Türk Hükümetine (“Hükümet”) bildirilmesine ve bașvurunun geri kalanının kabul edilemez olduğuna ilișkin kararı,

Tarafların görüșlerini göz önünde bulundurarak

15 Mart 2022 tarihinde kapalı oturumda gerçekleștirilen müzakerelerin ardından, söz konusu tarihte așağıdaki kararı vermiștir:

DAVANIN KONUSU

Bașvuru, bir cezaevinde hükümlü olarak bulunan bașvuranın talebi üzerine gözden geçirmesi amacıyla erkek kardeși tarafından kendisine gönderilmiș, içeriği bir film senaryosu șeklinde olan bașvurana ait bir el yazısı dokümana cezaevi idaresi tarafından el konulması ile ilgilidir.

Olayların meydana geldiği tarihte bașvuran, Bolu Ceza İnfaz Kurumunda tutulmaktaydı.

Ceza İnfaz Kurumu İdare ve Gözlem Kurulu, 8 Mayıs 2014 tarihli bir kararla, gözden geçirmesi amacıyla erkek kardeși tarafından gönderilmiș ve bașvuran tarafından yazılmıș bir film senaryosunu içeren bir not defterini bașvurana vermeyi reddetmiștir. İdare ve Gözlem Kurulu bu bağlamda, Ceza İnfaz Kurumlarının Yönetimi ile Ceza ve Güvenlik Tedbirlerinin İnfazı Hakkında Tüzüğün (“Tüzük”) 92. maddesinin 1. fıkrasının (a) bendi uyarınca, bir hükümlünün hediye olarak yalnızca kitap ve giyim eșyası kabul edebileceğini kaydetmiștir.

Bolu İnfaz Hâkimliği (“İnfaz Hâkimliği”), 7 Temmuz 2014 tarihinde, el konulan defterin Șeyh Sait ayaklanmasını öven bir senaryo içerdiği ve silahlı isyanı öven bir metnin ilgiliye verilmesinin düșünülemeyeceği gerekçesiyle cezaevi idaresinin kararına karșı bașvuran tarafından yapılan itirazı reddetmiștir.

Bolu Ağır Ceza Mahkemesi (“Ağır Ceza Mahkemesi”), 15 Ağustos 2014 tarihinde, İnfaz Hâkimliğinin kararının usul ve yasaya uygun olduğu değerlendirmesinde bulunarak, bașvuran tarafından bu karara karșı yapılan itirazın reddine karar vermiștir.

Anayasa Mahkemesi; 9 Ocak 2019 tarihinde, bașvuranın ifade özgürlüğünün ihlal edildiğini iddia ettiği bireysel bașvurusunun, açıkça dayanaktan yoksun olduğu gerekçesiyle kabul edilemez olduğuna karar vermiștir. Anayasa Mahkemesi; el yazısı dokümanına el konulması nedeniyle bașvuranın ifade özgürlüğü hakkına bir müdahale olduğunu kabul ederek, söz konusu tedbirin, ceza infaz kurumunda düzeni ve güvenliği sağlamak ve suç ișlenmesini önlemek amacıyla demokratik bir toplumda gerekli olduğu kanaatine varmıștır.

MAHKEMENİN DEĞERLENDİRMESİ

Bașvuran, Sözleșme’nin 10. maddesini ileri sürerek, gözden geçirmek için almak istediğini belirttiği el yazısı dokümanına cezaevi idaresi tarafından el konulmasından șikâyet etmektedir. Bașvuran özellikle, el koyma kararına dayanak olarak yetkili makamlar tarafından dikkate alınan yasal hükmün, somut olaya ilișkin koșullar dikkate alındığında uygun olmadığını iddia etmektedir.

Hükümet, iki kabul edilemezlik itirazı ileri sürmektedir. Hükümet öncelikle; Anayasa Mahkemesi’nin bașvuranın bireysel bașvurusunu, kabul edilemez olduğuna karar vermeden önce gereğince incelediğini ve ikincillik ilkesini dikkate alarak, bu șikâyetin açıkça dayanaktan yoksun olduğu gerekçesiyle kabul edilemez olduğuna karar verilmesi gerektiğini ileri sürmektedir. Ayrıca Hükümet, bașvuran tarafından talep edilen not defterine el konulmadığı, defterin bașvuranın erkek kardeșine geri verildiği ve söz konusu defter nedeniyle bașvurana herhangi bir ceza verilmediği için bașvuranın mağdur sıfatı olmadığını iddia etmektedir.

Bașvuran, bu itirazlara karșı çıkmaktadır.

İlk itiraz ile ilgili olarak Mahkeme, söz konusu itiraz kapsamında sunulan argümanın, Sözleșme’nin 10. maddesine ilișkin șikâyetin esas yönünden incelenmesini gerektiren hususlar içerdiğini değerlendirmektedir. Mağdur sıfatına ilișkin itiraz ile ilgili olarak Mahkeme, bașvuranın șikâyetinin, cezaevi idaresinin kendisine el yazısının bulunduğu not defterini vermeyi reddetmesinden oluștuğunu ve Hükümet tarafından öne sürülen koșulların bu bağlamda bașvuranın mağdur sıfatını kaldıracak nitelikte olmadığını değerlendirmektedir.

Mahkeme ayrıca, bu șikâyetin açıkça dayanaktan yoksun olmadığını ve Sözleșme’nin 35. maddesi kapsamında bașka herhangi gerekçeyle kabul edilemez olmadığını tespit ederek, kabul edilebilir olduğuna karar vermektedir.

Bașvuran, el yazısının bulunduğu not defterini, Tüzüğün 92. maddesinin 1. fıkrası anlamında bir hediye olarak değerlendiren cezaevi yetkililerinin olay ve olguları yanlıș nitelendirdiklerini zira kendisi için önemli olanın defterin içeriği olan film senaryosu olduğunu ileri sürmektedir. Dolayısıyla bașvuran, ifade özgürlüğü hakkına yapılan müdahalenin kanun tarafından öngörülmediği kanaatindedir.

Hükümet, somut olayda bașvuranın ifade özgürlüğü hakkına müdahalede bulunulmadığını ileri sürmektedir. Hükümet bu bağlamda; ulusal makamların, bașvuranın el yazısının bulunduğu not defterini, ilgili mevzuat yani Tüzüğün 92. maddesinin 1. fıkrası tarafından öngörüldüğü șekilde izin verilmeyen bir hediye olarak değerlendirdiklerini kaydetmektedir.

Mahkeme, bir film senaryosu içeren bașvuranın el yazısı dokümanının, gözden geçirmesi amacıyla bașvurana verilmesinin reddedilmesinin, bașvuranın ifade özgürlüğü hakkına bir müdahale teșkil ettiğini değerlendirmektedir (

Nilsen/Birleșik Krallık

(k.k.), no. 36882/05, § 44, 9 Mart 2010, ayrıca bk.

Sarıgül/Türkiye

, no. 28691/05, §§ 31 ve 32, 23 Mayıs 2017 ve

Günana ve diğerleri/Türkiye

, no. 70934/10 ve 4 diğer bașvuru, §§ 60 ve 61, 20 Kasım 2018).

Mahkeme, hâlihazırda, iç hukukta, koșullar ne olursa olsun bir mahpusun el yazısı dokümanına el konulması durumunu öngören bir yasal dayanak olmadığını tespit ettiğini hatırlatmaktadır (yukarıda anılan

Günana ve diğerleri

, §

67). Mahkeme, mevcut davada, bu yaklașımından ayrılmak için herhangi bir sebep görmemektedir.

Sonuç olarak Mahkeme, ihtilaf konusu müdahalenin, Sözleșme’nin 10. maddesinin 2. fıkrası anlamında “kanunla öngörülmüș” olmadığına karar vermektedir. Bu sonucu göz önünde bulundurarak Mahkeme, Sözleșme’nin 10. maddesinin 2. fıkrasının gerektirdiği diğer koșullara - yani meșru bir amacın varlığı ve demokratik bir toplumda müdahalenin gerekliliği - somut olayda riayet edilip edilmediğinin denetlenmesine gerek olmadığı kanaatindedir.

Dolayısıyla Mahkeme, Sözleșme’nin 10. maddesinin ihlal edildiği sonucuna varmaktadır.

SÖZLEȘME’NİN 41. MADDESİNİN UYGULANMASI

Bașvuran, maruz kaldığını ileri sürdüğü manevi zarar bağlamında 5.000 avro (EUR) ve avukatlık masrafları bağlamında 3.000 avro (EUR) talep etmektedir. Bașvuran, avukatı ile imzaladığı bir avukatlık sözleșmesini sunmaktadır.

Hükümet, iddia edilen ihlal ile manevi tazminat bağlamında sunulan talep arasında nedensellik bağı bulunmadığını ileri sürmektedir. Hükümet ayrıca, söz konusu talebin desteklenmediğini, așırı olduğunu ve Mahkeme içtihatlarında ödenmesine hükmedilen miktarlara uygun olmadığını değerlendirmektedir. Son olarak Hükümet, avukatlık masraflarının somut olayda gerçekten yapılmadığını ve bu bağlamda talep edilen miktarın makul olmadığını iddia etmektedir.

Mahkeme, cezaevi tarafından bașvurana verilmeyen el yazısı dokümanının bașvuranın erkek kardeșine geri verildiğini kaydetmektedir. Mahkeme, bașvuran tarafından sunulan ve kendisinin ihtilaf konusu tedbir nedeniyle maruz kaldığını iddia ettiği zararın değerlendirilmesini veya gerekçelendirilmesini mümkün kılacak herhangi bir unsur ya da argüman bulunmaması nedeniyle, mevcut koșullarda bir ihlal tespitinin, iddia edilen manevi zarar için tek bașına yeterli adil tazmin teșkil ettiği değerlendirmesinde bulunmaktadır (bk.

bu davaya uygulanabildiği ölçüde (mutatis mutandis)

,

Mehmet Çiftçi ve Suat İncedere/Türkiye

, no. 21266/19 ve 21774/19, § 27, 18 Ocak 2022). Mahkeme, avukatlık masrafları ile ilgili olarak bu bağlamda bașvurana, bașvuran tarafından ödenmesi gereken her türlü vergi tutarı hariç olmak üzere, 250 avro (EUR) ödenmesinin makul olduğuna karar vermektedir.

Mahkeme, gecikme faizi olarak, Avrupa Merkez Bankası’nın marjinal kredi faizlerine uyguladığı faiz oranına üç puan eklenerek elde edilecek oranın uygulanmasının uygun olduğu sonucuna varmaktadır.

BU GEREKÇELERLE, MAHKEME, OY BİRLİĞİYLE,

Bașvurunun kabul edilebilir olduğuna;

Sözleșme’nin 10. maddesinin ihlal edildiğine;

İhlal tespitinin, bașvuranın maruz kaldığı manevi zarar için tek bașına yeterli adil tazmin teșkil ettiğine;

a)

Davalı Devlet tarafından bașvurana, üç ay içerisinde, bașvuran tarafından ödenmesi gereken her türlü vergi tutarı hariç olmak ve ödeme tarihindeki geçerli döviz kuru üzerinden

davalı Devletin para birimine çevrilmek üzere

, masraf ve giderler için 250 avro (iki yüz elli avro) ödenmesine;

b)

Söz konusu sürenin bittiği tarihten itibaren ödeme tarihine kadar, bu tutara Avrupa Merkez Bankası’nın o dönem için geçerli olan marjinal kredi faiz oranının üç puan fazlasına eșit oranda basit faiz uygulanmasına;

Adil tazmine ilișkin kalan taleplerin reddedilmesine

karar vermiștir

.

İșbu karar, Fransızca dilinde tanzim edilmiș olup Mahkeme İç Tüzüğü’nün 77. maddesinin 2 ve 3. fıkraları uyarınca 5 Nisan 2022 tarihinde yazılı olarak bildirilmiștir.

Hasan Bakırcı

Egidijus Kūris

Bölüm Yazı İșleri Müdür Yardımcısı

Bașkan