2r-305/25 — rezilierea actului juridic si repararea prejudiciului

La 22 februarie 2011, Societatea cu Răspundere Limitată „Triftex Impex” (în continuare „Triftex Impex” S.R.L.) a depus cerere de chemare în judecată, ulterior concretizată împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Seksimp Group” S.R.L. (în continuare Î.C.S. „Seksimp Group” S.R.L.) cu privire la rezilierea actului juridic și repararea prejudiciului (f. d. 3, vol. I).

Prin hotărârea din 18 aprilie 2011 a Judecătoriei Economice de Circumscripție, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de „Triftex Impex” S.R.L., s-a reziliat contractul complex cu elemente de locațiune și arendă din 18 iunie 2010, încheiat între Î.C.S. „Seksimp Group” S.R.L. și „Triftex Impex” S.R.L. și s-a încasat din contul Î.C.S. „Seksimp Group” S.R.L. în beneficiul „Triftex Impex” S.R.L. suma de 1219 000 de lei cu titlu de prejudiciu și 36 770 de lei cu titlul de cheltuieli de judecată (f. d. 39, 40-44, vol. I).

Prin decizia din 03 aprilie 2012 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins ca neîntemeiat apelul declarat Î.C.S. „Seksimp Group” S.R.L. și s-a menținut hotărârea din 18 aprilie 2011 a Judecătoriei Economice de Circumscripție (f. d. 92, 93-99, vol. I).

Prin decizia din 11 octombrie 2012 a Curții Supreme de Justiție, s-a considerat inadmisibil recursul declarant de Î.C.S. „Seksimp Group” S.R.L. împotriva deciziei din 03 aprilie 2012 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 161-165, vol. I).

La 04 aprilie 2023, prin intermediul poștei electronice, Agentul guvernamental al Republicii Moldova, Dumitru Obadă, în temeiul art. 449 lit. g) din Codul de procedură civilă, a depus cerere de revizuire a deciziei 03 aprilie 2012 a Curții de Apel Chișinău, solicitând recunoașterea expresă a încălcării drepturilor companiei reclamante garantate de Articolul 6 § 1 și Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; în scopul remedierii încălcării Articolului 6 § 1 și Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, casarea deciziei din 03 aprilie 2012 a Curții de Apel Chișinău și rejudecarea apelului declarat de către Î.C.S. „Seksimp Group" S.R.L. împotriva hotărârii din 18 aprilie 2011 a Judecătoriei Economice de Circumscripție; Acordarea unei satisfacții echitabile în beneficiul companiei reclamante, pentru încălcările constatate, prin aplicarea directă a Articolului 41 din 1 Convenție, inclusiv costuri și cheltuieli precum și acordarea eventualului prejudiciu material solicitat de către compania reclamantă (f. d. 1-5, vol. II).

Prin încheierea din 10 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis cererea depusă de Agentul Guvernamental al Republicii Moldova Dumitru Obadă cu privire la revizuirea deciziei 03 aprilie 2012 a Curții de Apel Chișinău, s-a casat decizia din 03 aprilie 2012 a Curții de Apel Chișinău, cu reținerea cauzei civile în procedura Curții de Apel Chișinău pentru reexaminarea cererii de apel (f. d. 160, 161-166, vol. II).

La 01 noiembrie 2023, prin intermediul poștei electronice, și la 06 noiembrie 2023, prin intermediul oficiului poștal, Agentul guvernamental al Republicii Moldova Dumitru Obadă a înaintat cerere cu privire la emiterea unei încheieri suplimentare, pe marginea cererii de revizuire a deciziei din 03 aprilie 2012 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat pronunțarea unei încheieri suplimentare cu privire la recunoașterea expresă a încălcării drepturilor companiei reclamante garantate de Articolul 6 § 1 din Convenție și Articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenție, precum și acordarea în beneficiul acesteia a unei despăgubiri pentru prejudiciul moral rezultat din încălcările constatate, prin aplicarea directă a Articolului 41 din Convenție, într-un cuantum proporțional cu cel acordat de către Curte în jurisprudența sa, din contul bugetului de stat al Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, sume care vor fi convertite, după necesitate, în lei moldovenești la cursul de schimb al Băncii Naționale a Moldovei la data transferului ( f.d. 171-173-verso, 181-184, 192, vol. II).

Prin încheierea din 07 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins ca neîntemeiată cererea depusă de Agentul guvernamental al Republicii Moldova Dumitru Obadă cu privire la emiterea unei încheieri suplimentare, pe marginea cererii de revizuire a deciziei din 03 aprilie 2012 a Curții de Apel Chișinău (f.d.193-196, Vol.II).

Prin decizia din 27 martie 2024 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul declarat de Agentul guvernamental al Republicii Moldova, Dumitru Obadă. S-a casat integral încheierii din 07 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău cu remiterea cauzei Curții de Apel Chișinău, în alt complet de judecată, pentru examinarea cererii depusă de Agentul guvernamental al Republicii Moldova Dumitru Obadă cu privire la emiterea unei încheieri suplimentare, pe marginea cererii de revizuire a deciziei din 03 aprilie 2012 a Curții de Apel Chișinău (f.d.237-243, Vol.II).

Prin încheierea din 20 februarie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a respins ca neîntemeiată cererea Agentului guvernamental al Republicii Moldova Dumitru Obadă cu privire la emiterea unei încheieri suplimentare (f.d.29-32, Vol.III). 2

La 18 iulie 2025, Agentul guvernamental al Republicii Moldova Andrei Briceac a depus recurs împotriva încheierii din 20 februarie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând casarea acesteia și în temeiul art. 427 lit. c) din Codul de procedură civilă, examinarea pe fond a cererii privind emiterea unei încheieri suplimentare, înaintată pe marginea cererii de revizuire a deciziei din 03 aprilie 2012 a Curții de Apel Chișinău, cu acordarea în beneficiul Î.C.S. „Seksimp Group" S.R.L., din contul bugetului de stat, a unei despăgubiri/satisfacții echitabile pentru încălcarea Articolului 6 al Convenției și Articolul 1 Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, constatată prin Hotărârea CtEDO din 15 mai 2025 (nr. 30085/13), pronunțată în cauza Seksimp Group SRL v. Republica Moldova, prin aplicarea directă a Articolului 41 al Convenției (f.d.42-49, Vol.III).

În susținerea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanța ierarhic inferioară a interpretat eronat dispozițiile art. 250 din Codul de procedură civilă, refuzând să emită o încheiere suplimentară deși instanța de revizuire omisese să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere, respectiv să recunoască expres încălcarea drepturilor companiei reclamante garantate de art. 6 CEDO și art. 1 al Protocolului nr. 1 și să acorde o despăgubire prin aplicarea directă a art. 41 CEDO.

Totodată, Curtea de Apel Centru a ignorat decizia irevocabilă din 27 martie 2024 a Curții Supreme de Justiție, prin care se dispusese rejudecarea cererii de pronunțare a încheierii suplimentare, Curtea Supremă de Justiție reținând expres obligația instanței de apel de a examina solicitările privind recunoașterea încălcării Convenției și satisfacția echitabilă.

De asemenea, recurentul a opinat că soluția atacată este nelegală și pentru motivul că s-a bazat pe neexaminarea tuturor pretențiilor formulate, încălcând astfel exigențele art. 250 din Codul de procedură civilă.

Agentul guvernamental al Republicii Moldova Andrei Briceac a subliniat că încheierea contestată este contrară Hotărârii CtEDO din 15 mai 2025 în cauza Seksimp Group SRL v. Republica Moldova, prin care s-a constatat încălcarea art. 6 CEDO și art. 1 Protocol nr. 1 și s-a lăsat instanțelor naționale sarcina de a soluționa aplicarea art. 41 CEDO, obligație pe care Curtea de Apel Centru a refuzat să o îndeplinească.

De altfel, în opinia recurentului, argumentul instanței ierarhic inferioare potrivit căruia examinarea cererii ar fi contrară principiului preeminenței dreptului este nefondat, întrucât jurisprudența CtEDO, inclusiv în cauza Erhan v. Republica Moldova, confirmă că revizuirea după comunicarea cauzei este un mecanism național eficient și compatibil cu Convenția. În plus, instanța de apel a ignorat practica constantă a Curții Supreme de Justiție și a însăși Curții de Apel Centru, care în cauze similare au recunoscut încălcarea Convenției și au aplicat direct art. 41 CEDO (Arhip, Andronic, Pascal, Comendant), precum și jurisprudența CtEDO, 3 care a radiat cauzele de pe rol după ce instanțele naționale au acordat satisfacția echitabilă (Vicol, Zmeu, Doaga).

Prin urmare, Agentul guvernamental al Republicii Moldova Andrei Briceac a conchis că încheierea din 20 februarie 2025 este nelegală, adoptată cu ignorarea dispozițiilor imperative ale Codului de procedură civilă, contrară jurisprudenței CtEDO și practicii judiciare naționale, astfel că se impune casarea acesteia și examinarea în fond a cererii de emitere a încheierii suplimentare.

La 20 august 2025, în adresa Î.C.S. „Seksimp Group” S.R.L. și a „Triftex Impex” S.R.L., a fost expediată copia cererii de recurs depusă de Agentul Guvernamental al Republicii Moldova Andrei Briceac.

Până la data stabilită pentru examinarea cererii de recurs depuse de Agentul guvernamental al Republicii Moldova Andrei Briceac, intimatele nu a depus referințe în care să-și expună opinia asupra argumentelor invocate de recurent.

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților”.

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea.”

Art. 250 alin. (1) lit.a) și alin.(2) și (4) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța care a pronunțat hotărîrea emite, din oficiu sau la cererea participanților la proces, o hotărîre suplimentară dacă: a) nu s-a pronunțat asupra unei pretenții formulate de către părți sau de către intervenientul principal; (2) Problema pronunțării unei hotărîri suplimentare poate fi pusă în termenul executării silite a hotărîrii. Instanța emite, după examinare în ședință de judecată, 4 hotărîrea suplimentară, care poate fi atacată în ordinea stabilită de prezentul cod. Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea problemei. (4) Încheierea judecătorească de respingere a cererii de emitere a unei hotărîri suplimentare se supune recursului.”

Art. 453 alin. (1) lit. a)-b) și alin.(2) din Codul de procedură civilă: „(1) După ce examinează cererea de revizuire, instanța emite unul din următoarele acte de dispoziție: a) încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă; b) încheierea de admitere a cererii de revizuire și de casare a hotărîrii sau deciziei supuse revizuirii. (2) Încheierea de admitere a cererii de revizuire se pronunță în camera de deliberare și se supune căilor de atac o dată cu fondul, în condițiile legii. Instanța de competența căreia este calea de atac asupra fondului se expune, din oficiu, asupra temeiniciei și legalității încheierii de admisibilitate a revizuirii. Dacă încheierea de admitere a cererii de revizuire se casează, instanța admite calea de atac, casînd, din oficiu, și actul de dispoziție emis ca urmare a reexaminării cauzei după revizuire.”

Coroborând dispozițiile art. 250 alin. (1) lit.a), alin.(2) și (4), art. 453 alin. (1) lit. a)-b) și alin. (2) din Codul de procedură civilă cu probele administrate la dosar, instanța de recurs consideră întemeiată soluția Curții de Apel Chișinău privind respingerea cererii depuse de Agentul Guvernamental al Republicii Moldova Dumitru Obadă cu privire la emiterea unei încheieri suplimentare, pe marginea cererii de revizuire a deciziei din 03 aprilie 2012 a Curții de Apel Chișinău, și respinge argumentele recurentului invocate în susținerea poziției sale ca neîntemeiate.

Aceasta deoarece, în pct. 44 a încheierii din 10 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, referitor la solicitarea Agentului guvernamental de a recunoaște expres încălcarea drepturilor companiei reclamante garantate de art. 6 § 1 și Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și acordarea unei satisfacții echitabile pentru încălcările constatate, prin aplicarea directă a Articolului 41 din Convenție, inclusiv costuri și cheltuieli precum și acordarea eventualului prejudiciu material solicitat de către compania reclamantă, instanța de revizuire s-a expus enunțând că, potrivit art. 12 al Legii cu privire la Agentul guvernamental nr.151 din 30 iulie 2015, 5 competența de a recunoaște expres existența unei încălcări a Convenției și obligarea de a întreprinde toate măsurile de remediere necesare aparține Agentului guvernamental, prin formularea unei declarații unilaterale în acest sens.

Astfel, din analiza încheierii contestate și a încheierii din 10 octombrie 2023 ale Curții de Apel Chișinău, reiese că instanța de revizuire s-a expus asupra pretenției vizate în partea motivatoare, efectuând analiza temeiurilor de fapt și de drept și prezentând raționamentele care au fundamentat soluția adoptată. În pofida faptului că instanța ierarhic inferioară nu a reluat în dispozitiv constatarea sau soluția reținută în considerente, acest aspect nu poate fi calificat drept o omisiune în sensul art. 250 din Codul de procedură civilă, ci cel mult ca o deficiență de redactare care nu justifică emiterea unei hotărâri suplimentare.

De altfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că, prin Hotărârea din 15 mai 2025 pronunțată în cauza ÎCS „Seksimp Group” S.R.L. c. Republica Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reținând că instanțele naționale nu au asigurat un proces echitabil și nu au oferit protecția efectivă a dreptului de proprietate al reclamantei.

Astfel, odată ce Curtea Europeană s-a pronunțat asupra existenței unei încălcări, aceste constatări sunt definitive, obligatorii și opozabile statului pârât, având autoritate de lucru judecat în sensul art. 46 § 1 din Convenție.

În consecință, instanțele naționale nu pot reexamina fondul cauzei și nu pot constata din nou aceleași încălcări ale Convenției, întrucât o asemenea competență aparține exclusiv Curții Europene a Drepturilor Omului, în temeiul art. 19 din Convenție, care prevede că „Curtea este instituită pentru a asigura respectarea angajamentelor asumate de Înaltelor Părți Contractante”.

Această interpretare rezultă și din jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg (a se vedea, Scordino c. Italia (nr. 1), Hotărârea din 29 martie 2006; Broniowski c. Polonia, Hotărârea din 22 iunie 2004), potrivit căreia rolul instanțelor naționale este de a asigura executarea și aplicarea efectivă a hotărârilor Curții, iar nu de a reevalua sau constata din nou încălcarea Convenției.

Totodată, Curtea Constituțională a Republicii Moldova, prin Hotărârea nr. 2 din 23 ianuarie 2020, a statuat că instanțele judecătorești nu pot substitui Curtea Europeană a Drepturilor Omului în constatarea încălcărilor Convenției, iar competența acestora se limitează la determinarea modalităților de executare a hotărârilor CEDO și aplicarea art. 41 din Convenție privind satisfacția echitabilă. 6

Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, în cauza de față, CEDO s-a pronunțat deja în mod definitiv asupra încălcării art. 6 § 1 și art. 1 din Protocolul nr. 1, lăsând instanțelor naționale exclusiv sarcina de a soluționa aspectele legate de aplicarea art. 41 al Convenției, respectiv cuantumul reparației echitabile.

Astfel, instanțele naționale nu mai pot constata repetat aceleași încălcări, iar solicitarea recurentului tinde la o reapreciere a unor aspecte juridice asupra cărora Curtea Europeană s-a pronunțat deja, ceea ce excede competenței instanțelor naționale.

În plus, potrivit art. 12 din Legea nr. 151 din 30 iulie 2015 privind Agentul Guvernamental, competența de a recunoaște expres existența unei încălcări a Convenției și de a dispune măsurile necesare de remediere revine Agentului Guvernamental, iar nu instanțelor judecătorești.

În aceste condiții, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că recursul declarat de Agentul Guvernamental este nefondat și urmează a fi respins, întrucât nu relevă niciun motiv de nelegalitate, ci vizează aspecte asupra cărora Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat definitiv, fiind exclusă posibilitatea unei constatări repetate a încălcării Convenției.

Așadar, din considerentele menționate și având în vedere că încheierea din 20 februarie 2025 a Curții de Apel Centru este legală, iar argumentele invocate de Agentul Guvernamental al Republicii Moldova, Andrei Briceac sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat și a menține încheierea contestată, care face obiectul prezentului recurs.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 424 alin. (2), 427 lit. a), 428 din Codul de procedură civilă