2ra-1195/23 — apararea onoarei, demnitatii, reputatiei profesionale si repararea prejudiciului.
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- apararea onoarei, demnitatii, reputatiei profesionale si repararea prejudiciului.
- Temei legal
- recursurile depuse cu omiterea termenului de declarare prevazut la art.434 CPC.
2ra-1195/23 — apararea onoarei, demnitatii, reputatiei profesionale si repararea prejudiciului. (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursurilor declarate de Soloviov Victor și
Zaporojan Viorel,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Soloviov
Victor împotriva lui Viorel Zaporojan cu privire la apărarea onoarei, demnității,
reputației profesionale și repararea prejudiciului moral,
împotriva deciziei din 19 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a
admis apelul declarat de Soloviov Victor, casată integral hotărârea din 04 februarie
2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, și pronunțată o hotărâre nouă de
admitere parțială a acțiunii depuse de Soloviov Victor,
(Dosarul nr. 2ra-1195/23
NR. PIGD 2-20067557-01-2ra-24082023)
Recursurile considerate inadmisibile din motiv că au fost depuse cu omiterea termenului de
declarare prevăzut la art.434 CPC.
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud: G. Manoli)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Pahopol, R. Pulbere, V. Mihaila)
05 noiembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând, în lipsa părților, admisibilitatea recursurilor declarate de
Soloviov Victor și Zaporojan Viorel,
Curtea Supremă de Justiție, în completul de judecată compus din:
Stela Procopciuc, Președinte
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, Judecători
constată următoarele:
ÎN FAPT:
La 16 iunie 2020, Soloviov Victor a depus cerere de chemare în
judecată împotriva lui Viorel Zaporojan cu privire la apărarea onoarei, demnității
și reputației profesionale, repararea prejudiciului moral și compensarea
cheltuielilor de judecată.
În susținerea acțiunii reclamantul a indicat că la 15 aprilie 2020,
pârâtul Zaporojan Viorel a plasat în internet pe pagina sa, de pe rețeaua de
socializare „Facebook”, o postare video:
******, prin care a răspândit cu bună știință informații false și defăimătoare
în privința dânsului, învinuindu-l în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.190 din
Codul penal - escrocherie.
În postarea menționată, adresându-se societății, pârâtul a declarat
următoarele: „*****''.
Dat fiind faptul, că pârâtul nu a dorit să dezmintă informațiile false,
răspândite în mass-media, să-și ceară scuze pentru ofensa, pe care i-a adus-o în
public, a fost nevoit să depun o plângere la poliție și, ulterior, să înaintez o cerere
prealabilă.
Fiind în decurs de mai mulți ani în relații amicale cu Zaporojan Viorel,
acesta cunoștea bine că informațiile defăimătoare, pe care le-a răspândit în spațiul
public, nu corespund realității.
În viziunea reclamantului, pârâtul a făcut acest gest intenționat, cu rea-
credință, pentru a-i înjosi onoarea și demnitatea, cu scopul de a-i leza reputația
profesională și, nu în ultimul rând, pentru a-i înrăutăți relațiile cu eventualii săi
comanditari, pentru a stopa încheierea contractelor de prestare a serviciilor video
și foto.
Întru soluționarea conflictului, la 15 aprilie 2020, orele 18:50 și 18:54,
chiar în ziua publicării postării video, a expediat pârâtului, prin intermediul
telefonului mobil și aplicației „Viber”, următoarele trei mesaje identice: „*****”.
Dat fiind faptul, că mesajele sale au rămas fără răspuns, a fost nevoit
să se adreseze cu plângere la Inspectoratul de Poliție Centru al DP mun. Chișinău,
prin care a solicitat atragerea pârâtului la răspundere contravențională pentru
calomnie.
1
La 28 aprilie 2020, împreună cu Zaporojan Viorel au fost citați la SP-
2 al IP Centru din str. Dokuceaev, nr.4. Înainte de a fi întocmit procesul-verbal cu
privire la contravenție, i-a propus pârâtului să publice pe „Facebook” o dezmințire
a declarațiilor calomnioase. Propunerea sa, însă, a fost respinsă. Mai mult ca atât,
pârâtul l-a amenințat, că va mai publica și alte informații defăimătoare despre
dânsul și îl va acționa în judecată.
Drept consecință, pe numele pârâtului a fost întocmit proces-verbal cu
privire la contravenție în baza art.70 alin.(2) din Codul contravențional și aplicată
sancțiunea sub formă de amendă în mărime de 60 u.c.
Prin acțiunile sale pârâtul Zaporojan Viorel i-a cauzat un prejudiciu
moral, lezându-i în așa mod grav onoarea, demnitatea, reputația profesională, prin
ce a avut de suferit psihic și moral, drept consecință i s-a înrăutățit starea sănătății.
În afară de aceasta, pârâtul i-a cauzat și un prejudiciu material prin
faptul apariției în internet a postării video defăimătoare, ratând un profit real de
circa 2000 de Euro și anume, peste câteva zile după apariția în internet a postării
video defăimătoare, comanditarul a notificat compania „*****” despre rezilierea
unilaterală a contractului de prestare a serviciilor, încheiat la 03.04.2020. Conform
acestui contract, compania, reprezentată de către reclamant, urma să producă și să
realizeze un film documentar-artistic despre istoria unor sate de la nordul Moldovei
sub denumirea „*****”.
Pentru a soluționa litigiul pe cale extrajudiciară, la 30.04.2020 a
expediat la adresa de domiciliu al pârâtului, cu aviz recomandat, cerere prealabilă,
prin care i-a comunicat că prin răspândirea informațiilor defăimătoare, i-a cauzat
un prejudiciu grav onoarei, demnității și reputației profesionale, a dezinformat
opinia publică, i-a cauzat suferințe psihice și morale considerabile, prin ce i s-a
înrăutățit starea sănătății, mai mult ca atât, drept consecință a fost reziliat un
contract important de prestare a serviciilor video. Pe lângă acestea, reclamantul a
mai solicitat pârâtului să dezmintă informațiile false, menționate în cererea
prealabilă și să-și exprime scuze față de el printr-o postare video pe pagina lui de
pe rețeaua de socializare „Facebook”, cât și printr-o declarație în scris, autentificată
notarial. Concomitent a mai cerut și repararea prejudiciului moral în mărime de 50
000 de lei.
Nefiind sigur că pârâtul va recepționa de bună voie cererea prealabilă,
pentru orice eventualitate, la 05.05.2020, în interiorul termenului de 20 de zile
prevăzut la art.15 alin.(2) din Legea nr.64/2010 cu privire la libertatea de
exprimare, a expediat pârâtului a doua scrisoare recomandată cu același conținut,
dar de această dată, la locul permanent de muncă al pârâtului — Organizația
obștească „*****”.
Reclamantul a remarcat că prima scrisoare pârâtul nu a recepționat-o,
iar peste vreo 3 săptămâni a fost restituită cu mențiunea „nereclamată”. Cea de-a
doua scrisoare, conform avizului de recepție, a ajuns la destinație la 08.05.2020.
2
Cu trimitere la prevederile art.32 alin.(2) din Constituție, art.7 alin.(1),
(2), (3), art.12 alin.(1), (4), art.24 alin.(2) din Legea nr.64 din 23 aprilie 2010 cu
privire la libertatea de exprimare, art.14 alin.(1)-(3), art.1398 alin.(1), art.1422
alin.(1), (2) din Codul civil, Soloviov Victor a solicitat admiterea acțiunii, obligarea
lui Viorel Zaporojan să dezmintă informațiile false, menționate în cererea
prealabilă din 30.04.2020 și în prezenta acțiune, să-și exprime scuze față de dânsul
printr-o postare video pe pagina lui de pe rețeaua de socializare „Facebook", cât și
printr-o declarație în scris, autentificată notarial; obligarea pârâtului Zaporojan
Viorel să-i repare prejudiciul moral în mărime de 50000 lei, precum și
compensarea din contul pârâtului Zaporojan Viorel în beneficiul său a cheltuielilor
de judecată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE:
Prin hotărârea din 04 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru acțiunea depusă de Soloviov Victor a fost respinsă ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL:
La 05 februarie 2021, Soloviov Victor a declarat apel, iar la 09 august
2021, întru executarea încheierii din 22 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a
prezentat motivarea apelului, solicitând casarea integrală a hotărârii din 04
februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei hotărâri noi
prin care acțiunea să fie integral admisă.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL:
Prin decizia din 19 aprilie 2022 a Curții de Apel Centru a fost admis
apelul declarat de Soloviov Victor, casată integral hotărârea din 04 februarie 2021
a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, și pronunțată o hotărâre nouă, prin care s-a
admis parțial acțiunea depusă de Soloviov Victor și obligat Zaporojan Viorel să
dezmintă informația plasată la 15 aprilie 2020, pe contul personal de pe rețeaua de
socializare „Facebook”, în privința lui Soloviov Victor, cu prezentarea scuzelor
publice, prin aceeași modalitate în care a fost expusă informația la 15 aprilie 2020.
S-a încasat din contul lui Zaporojan Viorel în beneficiul lui Soloviov Victor suma
de 1000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, 350 lei taxa de stat pentru examinarea
cauzei în instanța de fond și 200 lei. În rest, acțiunea depusă de Soloviov Victor a
fost respinsă ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS:
La 21 iulie 2023, Soloviov Victor a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, solicitând modificarea deciziei din 19 aprilie 2022 a Curții de
3
Apel Chișinău, în partea încasării prejudiciului moral, cu stabilirea unei sume
echitabile la discreția instanței de recurs.
La 26 septembrie 2023, Zaporojan Viorel a declarat recurs împotriva
deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 19
aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu menținerea hotărârii din 04 februarie
2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, precum și încasarea din contul lui
Soloviov Victor în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 10 000 de lei
cauzat dânsului pentru frustrarea și neliniștea permanentă în timpul petrecut în
instanțele de judecată.
SOLICITĂRILE RECURENȚILOR:
Cu referire la termenul de declarare a recursului, Soloviov Victor a
invocat că copia deciziei din 19 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău a
recepționat-o abia la 22 mai 2023, din care motiv consideră că recursul a fost
depus în interiorul termenului prevăzut la art.434 CPC.
În susținerea recursului Soloviov Victor a indicat că instanța de apel
a interpretat în mod eronat legea, în special prevederile art.29 alin.(1) Legii
nr.64/2010 și art.2037 alin.(3) din Codul civil, ceea ce a dus la soluționarea
neechitabilă a cauzei.
Instanța de apel nu a ținut cont de particularitățile cauzei, stabilind
drept recompensă pentru prejudiciul moral cauzat prin postarea defăimătoare în
rețeaua de socializare „Facebook” o sumă infirmă, care nu corespunde
suferințelor psihice suferite de către el.
În drept, Soloviov Victor și-a întemeiat recursul pe prevederile
art.432 alin.(2) lit.c) din Codul de procedură civilă, (în redacția legii în vigoare
până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31.07.2023, în vigoare
01.09.2023), potrivit cărora se consideră că normele de drept material au fost
încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: c) a
interpretat în mod eronat legea.
Recurentul Zaporojan Viorel cu referire la termenul de declarare a
recursului său a invocat că a luat cunoștință cu decizia instanței de apel la 30
august 2023, când a recepționat copia cererii de recurs depuse de Soloviov Victor.
În susținerea recursului Zaporojan Viorel a indicat că decizia
instanței de apel nu este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces
echitabil în sensul prevederilor art.6§1 CtEDO. Nu a fost constatată existența
legăturii cauzale dintre pretinsul prejudiciu, fără a fi efectuată o expertiză în acest
sens. Contrar prevederilor art.62 alin.(1) și (2), art.67 alin.(3) CPC, nu au fost
atrase în proces persoanele care pot să-și declare propriile pretenții asupra
obiectului litigiului, inclusiv persoanele care au avut de suferit fiind delapidați de
sume de bani de către Soloviov Victor. Concluziile instanței de apel sunt contrare
4
circumstanțelor cauzei. Pe lângă interceptarea eronată a legii, instanța de apel a
aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. Soloviov Victor nu a
prezentat probe incontestabile ce ar demonstra mărimea și existența prejudiciului
pretins. Nu se confirmă legătura cauzală dintre pretinsul prejudiciu inclusiv
vechimea postărilor. Mai mult ca atât, în postarea video a indicat informații care
i-au devenit cunoscute de la doamna Ludmila, care a înaintat o plângere la poliție
pe faptul acțiunilor comise de Soloviov Victor, fapt pe care le-a comunicat în
cadrul ședinței de judecată. Afară de aceasta, după ce a fost citat la poliție, a șters
postarea video de pe pagina sa din „Facebook”, circumstanțe care nu au fost
negate de Soloviov Victor, iar potrivit art.123 alin.(6) CPC, faptele invocate de
una din părți nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat.
Soloviov Victor nu a prezentat probe și/sau descris detaliat faptele ce ar infirma
relatările pretins defăimătoare și/sau false. Pe lângă acestea, intimatul a prezentat
un calcul eronat referitor la pretinsul prejudiciu cauzat, nefiind documentar
demonstrat, prin urmare, prețul estimat de către ultimul este unul exagerat și
neîntemeiat, având drept scop îmbogățire fără justă cauză.
În drept, Zaporojan Viorel și-a întemeiat recursul pe prevederile
art.432 alin.(2) lit.c) și d) din Codul de procedură civilă, (în redacția legii în
vigoare până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31.07.2023, în vigoare
01.09.2023), potrivit cărora se consideră că normele de drept material au fost
încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: c) a
interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau
analogia dreptului.
La 26 septembrie 2023, Zaporojan Viorel a depus referință, invocând
argumentele similare ca și în recursul său.
La 06 noiembrie 2023, Soloviov Victor a depus referință, solicitând
să fie considerat inadmisibil recursul declarat de Zaporojan Viorel, invocând că
acesta a fost depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434 CPC,
având în vedere că Curtea de Apel Chișinău a notificat decizia din 19 aprilie 2022,
prin intermediul poștei electronice, părților la proces, inclusiv intimatului la
adresa electronică al acestuia (e-mail: *****), la 18 iulie 2022, ceea ce atestă că
ultimul a recepționat decizia motivată a instanței de apel în aceiași zi –
18.07.2022. Termenul-limită pentru depunerea recursului era data de 17
septembrie 2022, pe când acesta a fost declarat peste 1 an, și anume, la 26
septembrie 2023, contrar prevederilor art.434 alin.(1) CPC. Luând în considerare
că recursul a fost depus în afară termenului legal, acesta urmează a fi considerat
inadmisibil, or, termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Intimatul consideră că nu poate fi reținut argumentul invocat de
Zaporojan Viorel precum că a luat cunoștință cu decizia recurată când a
recepționat recursul lui Soloviov Victor, deoarece nu corespunde realității și vine
în contradicție cu actele cauzei.
5
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ:
Articolul 433 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă statuează
că:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: b) recursul este depus
cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434.”
Articolul 434 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă prevede că:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Articolul 440 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă indică că:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de
Justiție și se expediază părților.”
Articolul 110 din Codul de procedură civilă stipulează că:
„Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în
interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de
activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un
ansamblu de acte.”
Articolul 111 alin.(1) din Codul de procedură civilă prevede că:
„(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege.”
Articolul 113 din Codul de procedură relevă că:
„Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut
de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea
din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”
Articolul 100 alin.(1) din Codul de procedură civilă indică că:
„(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la
proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite,
prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului
executorului judecătoresc, la adresa electronică în cererea de chemare în judecată sau
înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte
mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum
și prin delegație judiciară.”
Articolul 47 alin.(1)-(6) din Legea nr.124 din 19.05.2022 privind
identificarea electronică și serviciile de încredere prevede că:
„(1) Documentul electronic poate fi expediat și recepționat cu ajutorul sistemelor
informaționale și de comunicații electronice și/sau al purtătorilor materiali. (2) Documentul
electronic se expediază într-un mod ce permite păstrarea și utilizarea acestuia de către
destinatar. (3) În cazul în care semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul
documentului electronic nu au convenit altfel, documentul electronic se consideră expediat
dacă: a) este expediat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic ori de către un
intermediar în circulația electronică a documentelor, care acționează în numele semnatarului
sau al creatorul sigiliului electronic, sau prin sistemul informațional utilizat de către semnatar
sau creatorul sigiliului electronic; b) este adresat în mod corespunzător sau este direcționat în
sistemul informațional indicat de destinatar; c) este redat într-o formă ce permite prelucrarea
acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar; d) intră într-un sistem informațional ce
6
nu este controlat de către semnatar sau de către creatorul sigiliului electronic ori de către
intermediarul în circulație electronică a documentelor care expediază documentul electronic în
numele semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic. (4) În cazul în care semnatarul și
destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, documentul electronic se consideră
recepționat de către destinatar dacă acesta: a) intră în sistemul informațional din care
destinatarul poate să extragă documentele electronice; b) intră în sistemul informațional indicat
de destinatar într-o formă accesibilă pentru utilizare în sistemul respectiv. (5) Documentul
electronic se consideră neexpediat în cazul în care destinatarul știa sau trebuia să știe că: a)
persoana indicată în documentul electronic ca semnatar nu este semnatarul acestuia; b)
semnatarul nu este inițiatorul expedierii documentului electronic; c) documentul electronic este
recepționat de către destinatar cu modificări sau fără semnătură electronică. (6) Documentul
electronic nu se consideră recepționat dacă persoana care l-a recepționat nu este destinatarul
preconizat al acestuia.”
Articolul 48 alin.(1) din Legea nr.124/2022 privind identificarea
electronică și serviciile de încredere statuează că:
„(1) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului
electronic nu au convenit altfel, moment al expedierii documentului electronic se consideră
momentul intrării acestuia în sistemul informațional care nu este controlat de către semnatar
sau creatorul sigiliului electronic ori de către intermediarul în circulația electronică a
documentelor care expediază documentul electronic în numele semnatarului sau al creatorului
sigiliului electronic.”
Articolul 389 alin.(4) din Codul de procedură civilă învederează că:
„(4) Decizia integrală se întocmește în termen de 45 de zile lucrătoare de la pronunțarea
dispozitivului deciziei și se publică pe pagina web a instanței judecătorești.”
Articolul 56 alin.(3) din Codul de procedură civilă menționează că:
„(3) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile
lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor
procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”
Articolul 61 alin.(1) din Codul de procedură civilă statuează că:
„(1) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile
lor procedurale.”
Articolul 10 alin.(1) din Codul de procedură civilă prevede că:
„(1) Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept
procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de
neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de
exercitare abuzivă a unui drept procedural.”
MOTIVAREA INSTANȚEI:
Completul de judecată remarcă că potrivit art.434 din Codul de
procedură civilă termenul de declarare a recursului de 2 luni, de la data
comunicării deciziei integrale dacă legea nu prevede altfel, este un termen de
decădere și nu poate fi restabilit.
Din materialele dosarului rezultă că la 19 aprilie 2022, Curtea de
Apel Chișinău a pronunțat, în ședință publică, decizia contestată.
După cum rezultă din art.389 alin.(4) din Codul de procedură civilă
precitat supra, decizia integrală a instanței de apel se întocmește în termen de 45
de zile lucrătoare, de la pronunțarea dispozitivului deciziei, și se publică pe pagina
web a instanței judecătorești.
7
Potrivit informației de pe Portalul Național al Instanțelor
Judecătorești, la 18 iulie 2022 Curtea de Apel Chișinău a publicat decizia integrală
pronunțată la 19 aprilie 2022.
Totodată, din actele cauzei rezultă că la 18 iulie 2022, Curtea de
Apel Chișinău a notificat decizia integrală din 19 aprilie 2022, la adresa
electronică a lui Soloviov Victor (e-mail: *****), indicată în cererea de apel, care
se regăsește și în lucrările dosarului, inclusiv și cererea de recurs, precum și la
adresa electronică a lui Zaporojan Viorel (e-mail: *****) regăsită la dosar,
inclusiv în cererea de recurs și referință (f.d.71-72, 74, 88-89, 121, 148-149, 172,
181).
Respectiv termenul-limită de 2 luni pentru depunerea recursului
împotriva deciziei instanței de apel, în conformitate cu prevederile art.434 CPC,
a început să curgă din data de 19 iulie 2022, ziua imediat următoare de la data
notificării a deciziei integrale a instanței de apel la poștele electronice a
recurenților Soloviov Victor și Zaporojan Viorel, care a expirat la 19 septembrie
2022 (luni).
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, Victor Soloviov și
Zaporojan Viorel, contrar prevederilor imperative ale art.434 din Codul de
procedură civilă, abia la 21 iulie 2023, aproximativ peste 1 an și 3 zile, și respectiv
la 26 septembrie 2023, aproximativ peste 1 an, 2 luni și 8 zile, au declarat
recursuri împotriva deciziei din 19 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
notificată ultimilor încă la data de 18 iulie 2022.
În contextul enunțat, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție constată că cererile de recurs au fost depuse de Soloviov Victor și
Zaporojan Viorel, cu omiterea evidentă a termenului de 2 luni de declarare a
recursului prevăzut la art.434 CPC, care este un termen de decădere din drepturi
și nesusceptibil restabilirii de către instanța de recurs, ceea ce condiționează ca
acestea să fie considerate inadmisibile.
Cu atât mai mult că, Soloviov Victor în referința depusă la recursul
lui Zaporojan Viorel, confirmă faptul că instanța de apel a notificat decizia din 19
aprilie 2022, prin intermediul poștei electronice, anume la data de 18 iulie 2022.
Ceea ce denotă că recurenții nu au justificat omiterea termenului
legal de atac cu recurs și nici nu negă necomunicarea actului judecătoresc
contestat cum se atestă la fila dosarului 138 verso.
De altfel, recurenții Soloviov Victor și Zaporojan Viorel, începând
cu 19 iulie 2022 – până la 19 septembrie 2022 inclusiv, au dispus de suficient
timp de a-și valorifica dreptul de a depune recursul în interiorul termenului legal
prevăzut la art.434 CPC, din momentul notificării la adresele sale electronice a
deciziei integrale (motivate) a instanței de apel, cu atât mai mult că, încă la data
de 18 iulie 2022 respectiva decizie (motivată) a fost publicată pe pagina web a
Curții de Apel Chișinău.
Completul de judecată remarcă că notificarea prin poșta electronica
este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală.
La acest capitol, se reține că Curtea de Apel Chișinău din toate
mijloacele de comunicare indicate în lucrările dosarului, a ales cel mai eficient,
8
rapid, și sigur mijloc de comunicare, cum ar fi poșta electronică indicată de
recurenți, care potrivit legii se consideră recepționat de către părți.
Aici, Completul de judecată subliniază că confirmarea expedierii și
recepționării documentului către partea interesată prin poșta electronică se atestă
prin extrasul eliberat de către operatorul poștei electronice. În mod special,
înscrisul dat conține: datele de identificare a poștei electronice a expeditorului și
a destinatarului, data calendaristică, anul, ora expedierii, precum și atașamentul
cu actul judecătoresc. Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau
neexpediere a actului pe poșta electronică, extrasul menționat va cuprinde
informații cu privire la aceste inexactități, cu alte cuvinte, expeditorul va primi un
mesaj separat de la „Mail delivery system” sau extrasul dedus analizei va cuprinde
mesajul de la „Mail delivery system” conform căruia operatorul poștal va explica
cauzele care au stat la baza returnării mesajului către expeditor. De regulă, acesta
este informat că transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu a
fost găsită sau ea nu poate primi e-mailuri.
În speță, astfel de mențiuni de eroare tehnică, odată cu expedierea
actului de procedură judecătoresc din 19 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
la adresele electronice a lui Soloviov Victor și Zaporojan Viorel la data de 18 iulie
2022, ora 09:49, lipsesc (f.d.138 verso).
Prin urmare, la caz cert se atestă faptul că decizia integrală (motivată)
din 19 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău (dosarul nr.2a-2139/21) a fost
comunicată lui Soloviov Victor și Zaporojan Viorel anume în ziua de 18 iulie
2022, ora 09:49, la poștele electronice ale acestora, întrucât confirmarea recepției
notificării a fost emisă în mod automatizat de sistemul informațional, care a livrat
corespondența prin poșta electronică. Or, fiind cert faptul că actul de procedură
transmis destinatarilor Soloviov Victor și Zaporojan Viorel, prin poșta
electronică, se consideră recepționat de către ultimii chiar în ziua expedierii
(18.07.2022).
Cele menționate denotă că Soloviov Victor și Zaporojan Viorel, fiind
cei interesați de soluționarea prezentei cauze în ordine de recurs, trebuiau să
depună maximă diligență și să se intereseze de soarta dosarului respectiv,
inclusiv, să-și verifice poștele electronice pentru a nu omite termenul legal
prevăzut la art.434 alin.(1) CPC.
Astfel, omiterea efectuării actului de procedură (depunerea
recursului) în interiorul termenului legal (2 luni de la data comunicării deciziei
integrale), se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv al recurenților
Soloviov Victor și Zaporojan Viorel, care urmau să dea dovadă de
responsabilitate și atitudine activă la folosirea cu bună-credință de drepturile și
obligațiile sale procedurale. Or, admiterea spre examinare a unui recurs depus
peste termenul legal prevăzut la art.434 alin.(1) CPC, care este unul de decădere,
poate duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat de
art.6§1 din CțEDO.
În susținerea opiniei enunțate, Completul de judecată remarcă
hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în speța Ponomaryov contra
Ucrainei din 03 aprilie 2008, definitivă din 29 septembrie 2008, potrivit căreia
9
deși în speță nu era vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive
și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor
circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în
termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui
termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o soluție care ar putea înfrânge
principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale
extraordinară de atac.
La acest aspect se reține și jurisprudența CEDO (cauza Bodiu v.
Republica Moldova, cererea nr.7516/10, hotărârea din 18 iunie 2019), unde
Curtea a notat că sistemele legale a diferitor state membre prevăd posibilitatea
extinderii termenului limită, în cazul în care există motive valabile în acest sens.
În același timp, dacă termenul limită pentru un recurs este extins după o perioadă
considerabilă de timp și pentru motive care nu par să fie persuasive, această
decizie poate încălca principiul securității raporturilor juridice. Curtea a
recunoscut că este în primul rând la discreția instanțelor naționale să decidă în
privința extinderii termenului limită pentru declararea unui recurs, însă această
discreție nu este nelimitată. Instanțelor li se cere să aducă motive. Unul din motive
poate fi, de exemplu, omisiunea autorităților de a informa părțile despre decizia
adoptată în privința cauzelor acestora. Chiar atunci, totuși, posibilitatea extinderii
nu poate fi nelimitată, din moment ce părțile trebuie să i-a măsuri în intervale
rezonabile de timp pentru a afla despre progresul procedurilor judiciare despre
care aceștia cunosc. În fiecare caz, instanțele naționale trebuie să verifice dacă
motivele privind extinderea termenului limită pentru recurs poate să justifice
ingerința în principiul res judicata, în special dacă legislația națională nu limitează
discreția fie în ceea ce privește timpul sau motivele pentru extinderea termenului
limită. Curtea a notat că H. în cererea sa de recurs nu a explicat ce l-a împiedicat
să afle despre decizie mai devreme, sau mențiunea dacă a încercat să afle despre
progresul procedurilor în apel inițiate de el. În aceste circumstanțe, Curtea a
considerat că prin admiterea recursului lui H. după scurgerea unei perioade
considerabile de timp și în absența vreunei explicații plauzibile de ce nu a făcut-
o mai devreme, a adus la zero tot procesul judiciar, care s-a finalizat cu o decizie
definitivă și executorie și astfel a constituit res judecata.
La fel, este relevantă jurisprudența CțEDO (Bacev vs. fosta
Republică Iugoslavă a Macedoniei; Kemp vs. Luxemburg; Diaz Ochoa vs Spania)
în care s-a reiterat că termenul fixat de legea internă este o restricție ce guvernează
accesul la justiție.
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că
recursurile împotriva deciziei instanței de apel au fost depuse cu omiterea
evidentă a termenului legal prevăzut la art.434 alin.(1) CPC, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a considera recursurile
declarate de Soloviov Victor și Zaporojan Viorel, drept inadmisibile.
În conformitate cu art.433 alin.(1) lit.b) și 440 alin.(1) și (2) din
Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
10
Consideră inadmisibile recursurile declarate de Soloviov Victor și Zaporojan
Viorel.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
11