2ra-1656/20 — cu privire la apararea onoarei si demnitatii si repararea prejudiciului moral

2ra-1656/20 — cu privire la apararea onoarei si demnitatii si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1656/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Buiucani (jud. N. Patrașcu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, V. Buhnaci, V. Sîrbu)

ÎNCHEIERE

16 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Victor

Soloviov

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Victor Soloviov

împotriva lui Ion Castraveț cu privire la apărarea onoarei și demnității și repararea

prejudiciului moral

împotriva deciziei din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Victor Soloviov și menținută hotărârea din 19 decembrie

2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 29 iunie 2018, Victor Soloviov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ion Castraveț cu privire la apărarea onoarei și demnității și repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că la 19 mai 2018, printr-o scrisoare

recomandată cu nr. DS2100346427AS, a primit de la Curtea de Apel Chișinău o

citație, referitor la dosarul civil nr. 3a-1838/17 și două referințe la apelul motivat

declarat de el împotriva hotărârii din 5 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău

sediul Centru.

La referința, semnată de reprezentantul APLP nr. 50/14 Petru Dumitraș, au

fost anexate 6 înscrisuri, printre care se regăsește și așa-zisa declarație privind

anexele la apelul motivat din 13 decembrie 2017 depus de Victor Soloviov împotriva

hotărârii din 24 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău sectorul Centru, dosarul civil

nr. 02-3a-23065-17102017, adresată Curții de Apel Chișinău și Consiliului de

Administrare APLP nr. 50/14 de către pârâtul Ion Castraveț.

În acest înscris se conțin următoarele informații false, însoțite de învinuiri

grave la adresa lui:

1

,,Administrația ... APLP nr. 50/14 ... mi-a făcut cunoștință cu scrisorile

adresate administratorului SA „Termocom” dlui Mihail Cernei din 4 octombrie 2010

cu nr. 22-50/14 și din 5 octombrie 2010 cu nr. 23-50/14. Vă comunic cu certitudine,

că asemenea scrisori eu n-am scris, n-am semnat și nu am trimis. Acestea sunt

falsurile cet. Soloviov V., cu care s-a ocupat, se ocupă și, dacă nu va fi oprit, se va

ocupa toată viața. Datele din scrisorile mentionate nu-mi sunt cunoscute.

Cet. Soloviov V. a deținut și deține stampila Asociației și așa cum a fabricat,

bănuiesc, că continuă până în prezent fabricarea oricăror scrisori”;

„În ceea ce privește deconectarea de la rețeaua energiei termice nu-s la curent,

deoarece cet. Soloviov V. la nimeni nu permitea și nu permite nici până în prezent

să intre în apartamentul său. Însă, în toamna a.2010 el îmi spunea că are intenția de

a se deconecta de la rețeaua energiei termice, dar nu va suda coloanele în apartament,

pentru ca pe urmă să se poată conecta din nou. În scrisoarea nr. 22-50/14 din

4 octombrie 2010 cet. Soloviov V. minte că este „deconectat din a.2000”, deoarece,

cum am spus deja, el în toamna a.2010 îmi spunea că abia are intenția să se

deconecteze de la rețeaua termică”;

„Acum permanent, când vine sezonul de încălzire și când se termină, se aude

clar zângănitul țevilor de la rețeaua termică. Administratia Asociației confirmă că a

intrat în toate apartamentele de la etajele de sub apartamentul nr. X și s-a clarificat

că nimeni nu repară rețelele termice”;

„Deci e clar, că rămâne ap. nr. X a cet. Soloviov V., unde bănuim că se scot

și se instalează radiatoarele pentru energia termică. Cel mai bine și mai clar se aude

la etajul vecin VIII în ap. X al dl Terzi Dumitru”;

„Încă odată confirm faptul că asemenea scrisori anexate de cet. Soloviov V.

la apelul motivat din 13 decembrie 2017 n-am semnat și ele nu conțin adevărul”;

„Dar, în genere, cet. Soloviov V., trebue să răspundă conform legislației în

vigoare, unde și pentru ce a cheltuit banii Asociației în anii 2009 - 2013, care

conform datelor bancare ajung la circa 266 mii lei”.

A subliniat reclamantul că informațiile false și calomnioase în privința lui, pe

care le-a răspândit cu bună știință în spațiul public pârâtul Ion Castraveț, nu

corespund realității.

A considerat că așa-zisa declarație, în care se conțin informațiile sus-numite,

reprezintă nu altceva, decât o probă falsă, fabricată la solicitarea și în comun cu așa-

zisul președinte-administrator APLP nr. 50/14 Petru Dumitraș cu un scop bine

determinat, în primul rând, pentru a induce în eroare instanțele judecătorești, iar în

al doilea rând, pentru a-l discredita în fața societății, membrilor APLP nr. 50/14,

vecinilor, de a-i defăima onoarea și demnitatea.

La fel, a comunicat că pentru a soluționa litigiul pe cale extrajudiciară, a

expediat pârâtului, prin scrisorile recomandate din 27 mai 2018 și din 31 mai 2018,

două cereri prealabile identice, prin care a solicitat să dezmintă informațiile

calomnioase printr-o declarație în scris, autentificată notarial, sau, după caz, de către

administrația APLP nr. 50/14. Concomitent a cerut și repararea prejudiciului moral

cauzat în mărime de 20 000 de lei.

2

La 16 iunie 2018, a primit prin poștă un răspuns de la Ion Castraveț, potrivit

căruia ultimul a respins cererea prealabilă.

Totodată, a menționat că pârâtul încearcă să-1 intimideze, amenințându-1 că

va înainta o cerere de chemare în judecată reconvențională și va cere despăsubiri

morale și materiale în mărime de 200 000 de lei.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 32 din Constituția RM, art. 7

din Legea cu privire la libertatea de exprimare, art. 16. 1398, 1422 Cod civil.

A solicitat admiterea acțiunii, obligarea pârâtului Ion Castraveț de a dezminți

informațiile răspândite, menționate în cererea prealabilă din 27 mai 2018 și prezenta

cerere de chemare în judecată printr-o declarație în scris, autentificată notarial sau

de către administrația APLP nr. 50/14, repararea prejudiciului moral cauzat în

mărime de 20 000 de lei și încasarea din contul pârâtului în beneficiul lui a

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 19 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani,

a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Victor Soloviov și menținută hotărârea primei instanțe.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare

au reținut că prin înaintarea declarației din 24 aprilie 2018 în adresa Curții de Apel

Chișinău, cu referire la anexele la apelul lui Victor Soloviov, inclusiv de către Ion

Castraveț a fost realizat dreptul la apărare al ultimului în cadrul unui proces judiciar.

Așadar, instanțele de judecată ierarhic inferioare au considerat că informațiile

conținute în aceste petiții nu pot fi considerate ca defăimătoare, chiar dacă nu

corespund adevărului, în aceste cazuri fiind realizat un drept constituțional al

cetățenilor, astfel că acest mijloc de apărare nu se consideră ca răspândire a

informației care nu corespunde realității, ca urmare nu lezează onoarea, demnitatea

și reputația profesională a persanei și nu servește temei de compensare a

prejudiciului moral.

La 1 octombrie 2020, Victor Soloviov a declarat recurs împotriva deciziei din

24 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea

unei noi hotărâi de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-

o nefondată, ilegală și pasibilă casării, deoarece la judecarea pricinii instanța de apel

nu a aplicat legea, care trebuia să fie aplicată (art. 7 alin. (1)-(5) din Legea nr. 64 din

23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare), a aplicat o lege, care nu trebuia

să fie aplicată (art. 8 lit. c) din Legea menționată și art. 16 Cod civil), a interpretat în

mod eronat legea (art. 7 din Legea menționată), ceea ce, în consecință, a dus la

soluționarea greșită a cauzei și încălcarca dreptului lui la un proces de judecată

echitabil.

Instanța de apel a conchis eronat precum că Ion Castraveț a fost parte în cauza

civilă nr. 3a-1838/17, în cadrul căreia a fost examinat apelul lui împotriva hotărârii

din 5 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru și prin înaintarea

declarației din 24 aprilie 2018 în adresa Curtii de Apel Chișinău, cu referire la

3

anexele la apel, de către Ion Castraveț a fost realizat dreptul la apărare al ultimului

în cadrul unui proces judiciar

În realitate, însă, Ion Castraveț nu a participat la judecarea cauzei civile nr. 02-

3a-23065-17102017, la care a făcut referire instanța de apel, nici în calitate de

reclamant, nici în calitate de pârât, nici în calitate de intervenient, nici în calitate de

martor.

A mai notat că instanța de apel nu a observat (sau a ignorat) că declarația lui

Ion Castraveț a fost adresată nu numai Curții de Apel Chișinău, dar și Consiliului de

Administrare al Asociației APLP nr. 50/14.

A accentuat că Ion Castraveț nu a fost parte în procesul civil nr. 3a-1838 (02-

3a-23065-17102017) și a răspândit calomnii prin declarația sa din 24 aprilie 2018

nu numai la Curtea de Apel Chișinău, dar și printre cei circa 400 de locatari, membri

ai Asociației de locatari APLP nr. 50/14 și 9 membri ai Consiliului de administrare

al acesteia.

APLP nr. 50/14 coop nicidecum nu poate fi considerată autoritatc publică,

fiind, conform statutului, o cooperativă de consum privată, prin urmare, Ion

Castraveț nu se bucură de imunitatea, prevăzută la art. 8 din Legea nr. 64 din

23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare.

De asemenea, la materialele cauzei civile au fost anexate copiile autentificate

ale certificatelor de concediu medical ale lui, care confirmă faptul că Ion Castraveț

prin declarațiile sale mincinoase și defaimătoare i-a cauzat un prejudiciu grav

onoarei și demnității, i-a pricinuit suferințe psihice considerabile, ceea ce în

consecință a dus la înrăutățirea stării de sănătate.

A considerat că este neîntemeiată și încheierea protocolară din 24 iunie 2020

a instanței de apel, prin care a fost respinsă cererea lui din 17 iunie 2020 privind

scutirea integrală și restituirea taxei de stat în suma de 1 160 de lei, deoarece la cerere

au fost anexate suficiente dovezi, prin care se confirmă situația lui materială precară.

La 26 octombrie 2020, în adresa lui Ion Castraveț a fost expediată copia cererii

de recurs depusă de Victor Soloviov, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele

dosarului (f. d. 162), corespondența menționată fiind returnată de către Oficiul

Poștal cu mențiunea „nereclamat” (f. d. 163).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care Ion

Castraveț să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 21 iulie 2020, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 134), fiind recepționată de către recurent la 2 august 2020, ceea ce se atestă

prin mențiunea aplicată de acesta pe plicul de recepție, copia căruia a fost anexată la

cererea de recurs (f. d. 146).

4

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 1 octombrie 2020 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Victor Soloviov, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Victor Soloviov, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, inclusiv nici

prin susținerea precum că este neîntemeiată și încheierea protocolară din 24 iunie

2020 a instanței de apel, prin care a fost respinsă cererea lui din 17 iunie 2020 privind

scutirea integrală și restituirea taxei de stat în suma de 1 160 de lei.

Or, o anumită încheiere protocolară din 24 iunie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, prin care ar fi fost respinsă cererea lui Victor Soloviov privind scutirea de

la plata taxei de stat, la materialele dosarului nu există, iar încheierea din 6 aprilie

2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea

depusă de Victor Soloviov cu privire la scutirea de la plata taxei de stat, nu s-a dat

curs apelului declarat de Victor Soloviov, fiindu-i comunicat despre necesitatea

prezentării cererii de apel motivate și a dovezii de plată a taxei de stat în sumă de

450 de lei, nu a fost contestată în conformitate cu prevederile legale, cu aducerea

probelor în sensul dezacordului cu aceasta.

Față de cele ce preced, se constată că argumentele invocate în recursul declarat

se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel și

nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

5

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Victor Soloviov urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Victor Soloviov.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

6