2ra-30/25 — desfacerea casatoriei si stabilirea domiciliului copilului minor
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- desfacerea casatoriei si stabilirea domiciliului copilului minor
- Temei legal
- Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 433 alin. 1 lit. f din Codul de procedură civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instanei de apel nu constituie un temei de casare a ei.
2ra-30/25 — desfacerea casatoriei si stabilirea domiciliului copilului minor (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Aurelia Timoftica,
reprezentată de avocatul Dumitru Fortuna,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Aurelia Timoftica către Ion Timoftica, intervenient accesoriu Autoritatea
Tutelară Teritorială Ungheni, cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea
domiciliului copilului minor, încasarea pensiei de întreținere a copilului
minor și a cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 31 octombrie 2024 a Curții de Apel Bălți
(Dosarul nr. 2ra-30/25
PIGD 2-23125834-01-2ra-28012025-1)
Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat.
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a ei.
Judecătoria Ungheni, jud. – V. Stratulat
Curtea de Apel Bălți, jud. – E. Grumeza, N. Costaș, S. Grosu
31 octombrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de Aurelia Timoftica,
reprezentată de avocatul Dumitru Fortuna,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 29 august 2023, Aurelia Timoftica, reprezentată de avocatul
Dumitru Fortuna a depus cerere de chemare în judecată către Timoftica Ion,
Autoritatea Tutelară Teritorială Ungheni privind desfacerea căsătoriei,
stabilirea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de întreținere a
copilului minor. (f. d. 6-11).
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta Aurelia
Timoftica a indicat că, la data de 15 februarie 2019 a fost încheiată căsătoria
între reclamanta Timoftica (Morari) Aurelia și Timoftica Ion. În căsătoria
s-a născut copil minor XXXXX a. n. XX.
A susținut că după nașterea copilului, relațiile s-au înrăutățit, pârâtul a
devenit agresiv și manifesta violenda fizică și psihologică.
Reclamanta a invocat că pe parcursul ultimilor ani pârâtul a lucrat în
Marea Britania însă, indiferent de necesitățile copilului minor efectua
transfer bancar a mijloacelor bănești foarte rar.
A relevat că în timpul căsniciei, a fost procurat un apartament în ipotecă.
Mijloacele financiare pentru plata ratelor creditului nu au fost transferate de
către pârât. Astfel, a fost nevoită să apeleze la ajutorul părinților.
Reclamanta a menționat că a încercat să salveze căsnicia, plecând în
Marea Britanie, unde a fost supusă maltratărilor fizice și psihice.
De asemenea, a observat un consum excesiv de băuturi alcoolice, de
substanțe narcotice, precum și practicarea jocurilor de noroc de către pârât.
Totodată, a invocat faptul că, la începutul lunii august 2023, a revenit
în Republica Moldova și a decis să se mute la părinții săi, împreună cu copilul
minor.
A indicat că conviețuirea soților este imposibilă din cauza certurilor
repetate, a presiunii psihologice, a agresiunilor fizice, precum și a
consumului de alcool și de substanțe narcotice de către pârât, fapte care
influențează negativ dezvoltarea copilului minor.
1
În opinia reclamantei, domiciliul copilului minor urmează a fi stabilit
cu mamă, reieșind din faptul că, de la naștere, copilul s-a aflat în grija și
educația acesteia.
Reclamanta a menționat că la moment, nu este angajată în câmpul
muncii și nu dispune de surse financiare proprii pentru a acoperi necesitățile
de creștere și educație decentă a copilului minor.
A relevat că condițiile de trai sunt satisfăcătoare pentru a asigura un
mediu ambiant sănătos copilului.
A indicat reclamanta că pârâtul activează în Marea Britanie unde
primește lunar în jur la 31 850 lei.
Aurelia Timoftica a solicitat încasarea pensiei de întreținere în sumă
fixă de 5000 lei lunar, precum și achitarea cheltuielilor de judecată în sumă
de 20000 lei, legate de asistența juridică și de plata taxei de stat.
În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile în temeiul art. 16, 17, 36,
37, 51, 63, 74, 76; art. 3 din Convenția internațională cu privire la drepturile
copilului.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 14 martie 2024 a Judecătoriei Ungheni, a fost
admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Aurelia Timoftica.
S-a desfăcut căsătoria încheiată între Ion Timoftica și Aurelia Timoftica; s-a
stabilit domiciliul copilului minor XXXXX cu mama Aurelia Timoftica; s-a
încasat din contul pârâtului Ion Timoftica în beneficiul reclamantei
Timoftica Aurelia, pensia pentru întreținerea copilului minor XXXXX, în
sumă bănească fixă în mărime de câte 2 000 lei lunar, începând cu
29.08.2023, până la atingerea majoratului copilului; s-a încasat din contul
pârâtului Ion Timoftica la bugetul de stat, taxa de stat în mărime de 720 lei;
s-a încasat din contul pârâtului Ion Timoftica în beneficiul reclamantei
Aurelia Timoftica, cheltuielile de judecată sub forma taxei de stat în mărime
de 140 lei și cheltuielile pentru asistență juridică în mărime de 5 000 lei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 18 martie 2024, Aurelia Timoftica, reprezentată de avocatul
Dumitru Fortuna, a declarat apel nemotivat (f. d. 61) împotriva hotărârii din
14 martie 2024 a Judecătoriei Ungheni, iar la 1 iulie 2024, a prezentat apelul
motivat, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a hotărârii primei
instanțe în partea cuantumului de încasarea a pensiei de întreținere pentru
copilul minor și a cheltuielilor de asistență juridică cu emiterea unei noi
hotărâri prin care să fie admisă integral cererea privind încasarea pensiei de
2
întreținere în mărime de 5000 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în
mărime de 20 000 (f. d. 87-91).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 31 octombrie 2024 a Curții de Apel Bălți, a fost respins
apelul declarat de Aurelia Timoftica, reprezentată de avocatul Dumitru
Fortuna și menținută hotărârea din 14 martie 2024 a Judecătoriei Ungheni (f.
d. 115, 116-120).
Fiind investită cu judecarea cauzei, verificând legalitatea și temeinicia
hotărârii primei instanțe, prin prisma argumentelor invocate în cererea de
apel raportate la materialele cauzei, instanța de apel a considerat că prima
instanță a determinat corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele
importante pentru soluționarea cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin,
probelor prezentate li s-a dat apreciere completă, obiectivă și sub toate
aspectele, iar în final a fost emis o hotărâre legală și întemeiată.
Curtea de Apel a concluzionat în privința stabilirii cuantumului pensiei
de întreținere a copilului minor în mărimea de 2 000 lei lunar este justă,
reclamanta/apelantă fiind în imposibilitate de a demonstra veniturile reale
ale intimatului.
Instanța de apel a reținut că cheltuielile pentru asistența juridică au fost
necesare și rezonabile, constatând că suma de 5 000 lei este suficientă.
Aceasta a fost apreciată ca reală, necesară și proporțională în stabilirea
cuantumului asistenței juridice acordate, întrucât, în prezentul litigiu, nu au
fost ridicate întrebări juridice noi. A fost luat în considerare aportul
avocatului la soluționarea cauzei, participarea acestuia la ședințele de
judecată, timpul și munca depusă, precum și rezultatul obținut.
Suplimentar, Cogiul civil a reținut că recomandarea privind cuantumul
onorariilor avocaților, aprobat de Consiliul Uniunii Avocaților din RM, prin
decizia nr.2 din 30.03.2012 nu impune o obligație directă instanțelor
judecătorești în stabilirea cuantumului de cheltuieli suportate pentru
asistența juridică acordată părților în proces, însă pot influența
comportamentul subiecților de drept. Acestea pot fi considerate sugestii sau
orientări legale, care determină practici și comportamente, dar nu constituie
norme juridice în sine.
Instanța de apel a considerat că lipsesc temeiuri de a interveni în soluția
instanței de fond, deoarece ultima corect a stabilit starea de fapt și corect a
identificat și aplicat cadrul legal pertinent situației litigioase, dedusă
judecății, motivele invocate de apelant în necesitatea combaterii concluziei
instanței de fond în partea respingerii pretențiilor de încasarea cheltuielilor
3
de asistență juridică suportate, urmând a fi respinse.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 15 ianuarie 2025, prin intermediul poștei (f. d. 132-142), Aurelia
Timoftica, reprezentată de avocatul Dumitru Fortuna, a declarat recurs
împotriva deciziei din 31 octombrie 2024 a Curții de Apel Bălți, prin care a
solicitat admiterea acestuia, casarea parțială a hotărârii primei instanțe,
deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei noi hotărâri de admiterea
integrală a acțiunii. (f. d. 132-139).
SOLICITAREA RECURENTEI
În motivarea recursului, recurenta a invocat prevederile art. 432 alin.
(1) lit. a), b), e) din Codul de procedură, care reglementează că recursul poate
fi admis dacă interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară
jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; prin admiterea
recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de
Justiție, precum și în cazul în care decizia contestată este arbitrară și/ori se
bazează în mod determinat pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
În opinia recurentei că instanța a acționat în detrimentul interesului
major a copilului, stabilind eronat că pensia în mărime de 2000 lunar va
asigura nivelul minim necesar cerințelor copilului, ca fiind respectată
egalitatea în drepturi și obligații între părinți.
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Completul de judecată conchide că recurenta, s-a conformat
prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în
termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată în adresa
recurentei și avocatului acesteia la 13 noiembrie 2024, fapt ce se confirmă
prin scrisoare de expediere (f. d. 123), care a fost recepționată la 19 respectiv
20 noiembrie, fapt care se confirmă prin avize de recepție anexate la
materialele cauzei (f. d. 124, 126), iar cererea de recurs a fost depusă la 15
ianuarie 2023, prin intermediul poștei (f. d. 132-139).
4
La 16 mai 2025, în adresa lui Ion Timoftica a fost expediată copia
recursului declarat de Aurelia Timoftica, reprezentată de avocatul Dumitru
Fortuna, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună
de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de
expediere anexată la materialele dosarului (f. d. 147).
Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, Ion
Timoftica nu a făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 433 alin. (1) lit. (f) din Codul de procedură civilă
(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este
vădit neîntemeiat.
Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme
a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv
un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în
condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
5
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece
testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs,
nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură
civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de
către Curtea de Apel Bălți și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art.432 din Codul de procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Bălți și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Bălți, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
6
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea
oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Aurelia Timoftica,
reprezentată de avocatul Dumitru Fortuna, ca fiind inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2),
art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Aurelia Timoftica, reprezentată
de avocatul Dumitru Fortuna, împotriva deciziei din 31 octombrie 2024 a
Curții de Apel Bălți.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
7