2ac-292/25 — anularea actulului administrativ

La 11 aprilie 2022, Vasile Mamaliga a depus acțiune împotriva Instituției Publice Cadastrul Bunurilor Imobile, terți Liliana Arseni, Primăria mun. Chișinău, Consiliul mun. Chișinău, Direcția Generală Educație, Tineret și Sport și Liceul de Limbi Moderne și Tehnologii Informaționale ,,Socrate” solicitând: - anularea Deciziei cu privire la refuzul înregistrării bunurilor imobile și a drepturilor asupra acestora din 9 martie 2022, emis la examinarea cererii nr.0100/22/21502 și 01100/22/21497; - obligarea Agenției Servicii Publice să emită o decizie prin care să fie înregistrat dreptul de proprietate asupra bunului imobil cu nr. cadastral 100414.256.01 din mun. Chișinău, str. M. Basarab, nr.5/2, în favoarea lui Vasile Mamaliga și Liliana Arseni.

Prin hotărârea din 10 iunie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a respins acțiunea în contencios administrativ înaintată de Vasile Mamaliga.

La 10 iunie 2024, avocatul Gheorghe Macovei în interesele lui Vasile Mămăligă a depus cerere de apel nemotivat împotriva hotărârii din 10 iunie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, iar la 23 octombrie 2024 a depus motivarea apelului.

Potrivit fișei de repartizare a dosarului, prezenta cauză a fost distribuită spre examinare în ordine de apel, judecătorului-raportor, Victoria Sîrbu din cadrul Curții de Apel Centru.

La 15 octombrie 2025, avocatul Gheorghe Macovei în interesele lui Vasile Mămăligă, în temeiul art. 43 alin. (2) lit. f) și alin. (4) din Codul de procedură civilă, a depus cerere cu privire la strămutarea la o altă instanță de același grad și anume Curtea de Apel Nord.

În motivarea cererii a indicat că, respectivă cauză se judecă din luna aprilie a anului 2022, examinându-se deja mai mult de 3 ani de zile.

Totodată menționează că toate cererile înaintate de partea adversă, care au condus la o schimbare de paradigmă în dosar, au fost admise de către 1 instanța de judecată, deși unele din ele erau vădit neîntemeiate, fapt care evident va continua și în instanța de apel.

În această ordine de idei, constată că partea adversă reieșind din statutul de autoritate publică centrală beneficiază de favorizare în cadrul instanțelor de judecată din regiunea centru, Judecătoriei Chișinău, evident Curtea de Apel Centru, având o susținere din partea judecătorilor acestor instanțe de judecată.

Afirmă că nu are încredere în judecătorii Curții de Apel Centru, ori deja prezenta cauză a fost judecată sub presiuni esențiale din partea ASP ceea ce creează dubii cu privire la justă soluționare a cauzei dacă examinarea ei va continua la Curtea de Apel Centru.

Art. 198 alin. (3) din Codul administrativ: „Instanța ierarhic superioară decide, printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs, strămutarea acțiunii în contencios administrativ la o altă instanță de judecată dacă instanța competentă nu poate adopta o hotărâre: a) când, din motivul recuzării sau abținerii unui sau mai multor judecători ori din alte motive întemeiate, substituirea judecătorilor devine imposibilă; b) când, din cauza unor circumstanțe excepționale, nu poate funcționa o perioadă îndelungată.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că în cererea de strămutare formulată în temeiul art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, în esență, s-a invocat că, partea adversă reieșind din statutul de autoritate publică centrală beneficiază de favorizare în cadrul instanțelor de judecată din regiunea centru, Judecătoriei Chișinău, evident 2 Curtea de Apel Centru, având o susținere din partea judecătorilor acestor instanțe de judecată și nu poate avea încredere în judecătorii Curții de Apel Centru.

Deși prezenta cauză este de contencios administrativ, iar art. 198 din Codul administrativ stabilește în mod exhaustiv temeiurile în baza cărora o cauză de contencios administrativ poate fi strămutată de la o instanță la alta de același grad, însă la caz solicitantul a indicat ca temei de drept doar art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă. Or, în sensul acestei prevederi legale, instanța strămută cauza la o altă instanță dacă există bănuieli că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că art. 198 alin. (3) din Codul administrativ stabilește condițiile și procedura de strămutare a unei cauze în contencios administrativ la o altă instanță, exclusiv în situațiile în care instanța inițial competentă nu poate soluționa cauza în mod obiectiv și imparțial. Scopul acestei reglementări este asigurarea dreptului la un proces echitabil, garantând că instanța care soluționează cauza nu este afectată de suspiciuni rezonabile privind imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor.

Soluția privind strămutarea cauzei constituie o măsură excepțională, fiind dispusă exclusiv de instanța ierarhic superioară, printr-o încheiere definitivă și obligatorie, care nu poate fi atacată prin recurs. Acest mecanism procedural are rolul de a preveni prelungirea nejustificată a litigiilor și de a evita abuzul de drept procesual.

În altă ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că argumentele invocate în susținerea cererii de strămutare nu pot justifica admiterea acesteia în sensul și temeiul formulat. Mai mult, alegațiile solicitantului nu redau decât la general poziția acestuia de neîncredere și imparțialitate a judecătorilor Curții de Apel Centru, însă nu a prezentat probe plauzibile în confirmarea celor menționate.

Totodată, corelând situația de fapt cu criteriile de strămutare prin prisma art. 198 alin. (3) lit. a) din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că argumentele solicitantului nu se identifică în norma enunțată. Or, scopul principal al acestei prevederi este garantarea imparțialității și respectarea dreptului la un proces echitabil. Strămutarea cauzei asigură că litigiul va fi soluționat de o instanță imparțială, în conformitate cu cerințele de imparțialitate și obiectivitate impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, articolul 198 alin. (3) din Codul administrativ protejează accesul la justiție, oferind părților garanția că vor fi judecate de o instanță de același grad, în condiții de neutralitate procesuală. 3

Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că în contextul în care legiuitorul a reglementat limitativ cazurile care justifică strămutarea cauzei, argumentele invocate în cererea depusă de avocatul Gheorghe Macovei în interesele lui Vasile Mămăligă, nu se încadrează în situațiile prevăzute la art. 198 alin. (3) din Codul administrativ, motiv pentru care cererea de strămutare este neîntemeiată.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră necesar să evidențieze prevederile art. 2.5 din Principiile de la Bangalore, potrivit cărora un judecător trebuie să se abțină de la soluționarea unui dosar dacă apreciază că nu poate judeca într-o manieră imparțială sau dacă un observator rezonabil ar putea considera că imparțialitatea sa este afectată.

Printre situațiile relevante, fără ca lista să fie exhaustivă, se numără: existența unei predispoziții sau prejudecăți reale față de una dintre părți, cunoașterea personală a unor fapte relevante pentru proces, participarea anterioară în calitate de avocat sau martor în dosar, existența unui interes economic al judecătorului ori al unui membru al familiei sale în rezultatul procesului.

Având în vedere circumstanțele cauzei și argumentele formulate în susținerea cererii de strămutare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că nu se confirmă prin probe plauzibile și concludente că ar fi afectată imparțialitatea judecătorilor.

De altfel, nu poate fi ignorat nici faptul că în vederea garantării justițiabilului dreptul la un proces echitabil și imparțial, prevăzut de art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, legiuitorul a instituit la art. 202 din Codul administrativ posibilitatea participanților la proces de a recuza judecătorul, în conformitate cu art. 49, art. 50 din Codul administrativ, care stipulează motivele pentru care un judecător poate fi considerat incompatibil sau poate fi recuzat. Aceste prevederi asigură un cadru legal adecvat pentru protejarea imparțialității actului de justiție, menținerea încrederii în sistemul judiciar și garantarea faptului că nicio parte nu este dezavantajată din cauza unei posibile părtiniri a judecătorului.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că legislația în vigoare oferă suficiente pârghii legale pentru asigurarea imparțialității procesului, după caz, recuzarea unui judecător în cazul existenței unor motive justificate privind părtinirea acestuia. Or, nu poate fi substituită voința legiuitorului exprimată prin normele de procedură administrativă.

Simplele presupuneri sau percepțiile subiective ale unei părți, fără probe clare, nu sunt suficiente pentru a justifica strămutarea cauzei la o altă instanță de același grad. Strămutarea procesului este o măsură excepțională, aplicabilă doar în situații în care există motive bine întemeiate, care pun la îndoială imparțialitatea sau capacitatea instanței de a judeca obiectiv. 4 Legislația în vigoare prevede că astfel de cereri trebuie susținute de dovezi clare privind lipsa de imparțialitate sau de circumstanțe excepționale care împiedică examinarea obiectivă a cauzei. Acceptarea unor cereri neîntemeiate ar crea un precedent periculos, permițând oricărei părți nemulțumite să solicite strămutarea procesului, ceea ce ar afecta stabilitatea sistemului judiciar și ar împiedica funcționarea eficientă a instanțelor.

Pentru a menține integritatea procesului judiciar și a respecta competențele instanțelor desemnate, este esențial ca cererile de strămutare să fie întemeiate pe motive reale și demonstrabile. În lipsa unui temei solid, competența de soluționare a cauzei rămâne la instanța inițial desemnată.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că argumentele generalizate din cererea de strămutare, în lipsa unor probe plauzibile, nu justifică admiterea cererii formulate.

Din considerentele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea depusă de avocatul Gheorghe Macovei în interesele lui Vasile Mămăligă, cu privire la strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de același grad.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 198 alin. (3), art. 230 din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea depusă de avocatul Gheorghe Macovei în interesele lui Vasile Mămăligă privind strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de același grad. Se remite Curții de Apel Centru, cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Mămăligă împotriva Instituției Publice Cadastrul Bunurilor Imobile, terți Liliana Arseni, Primăria mun. Chișinău, Consiliul mun. Chișinău, Direcția Generală Educație, Tineret și Sport și Liceul de Limbi Moderne și Tehnologii Informaționale ,,Socrate” cu privire la anularea actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, pentru examinare în ordine de apel. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 5