2ac-297/25 — anularea actulului administrativ

La 14 mai 2021, Agenția Proprietății Publice a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău, IP Cadastrul Bunurilor Imobile și Societatea cu Răspundere Limitată „Birivofarm” solicitând: - Constatarea inopozabilitatea (ineficiența în redacția modificărilor Codului Civil după 01.03.2019) Deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 4/15 din 2014 în raport cu dreptul de proprietate al Statului intabulat la 5 aprilie 2004. - Obligarea Agenția Servicii Publice, Departamentul Cadastru să rectifice înregistrarea, prin radierea înscrierii în Registrul bunurilor imobile a terenurilor cu nr. cadastrale 0100101.606, 0100101.932 și 0100101.933 și restabilirea dreptului de proprietate al Statului asupra suprafeței acestora.

Prin hotărârea din 12 martie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a respins acțiunea depusă de Agenția Proprietății Publice ca fiind neîntemeiată.

La 10 aprilie 2024, Agenția Proprietății Publice a depus cerere de apel nemotivat împotriva hotărârii din 12 martie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, iar la 26 noiembrie 2024 a depus motivarea apelului.

La 28 octombrie 2025, Societatea cu Răspundere Limitată „Birivofarm” a depus cerere privind strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de același grad.

În motivarea cererii de strămutare a indicat că, Curtea de Apel Centru, are o practică judiciară constantă și favorabilă Agenției Proprietății Publice în cauze similare. Această practici creează o prezumție obiectivă privind existenta unei opiniei preconcepute în favoarea apelantului.

Totodată, menționează că judecătorul care soluționează prezenta cauză a emis anterior, în cadrul altor dosare, soluții contradictorii cu privire la același obiect de drept, ceai ce generează îndoieli grave asupra imparțialității sale. Este de notorietate faptul că soluțiile diferite, emise de același judecător pe aceleași premise de fapt, pot constitui un indiciu direct de lipsă de imparțialitate. 1

Notează că, având în vedere principiul coerenței și continuității practicii judiciare, astfel de contradicții pot crea o bănuiala legitimă cu privire la imparțialitatea judecătorului, întrucât acesta a adoptat soluții divergente pe același obiect juridic, se poate prezuma afectarea obiectivității sale.

Subliniază că, imparțialitatea judecătorului este un element esențial al echității procedurii. Chiar și o aparență de părtinire poate afecta încrederea publicului și a pârților în actul de justiție. Astfel, continuarea examinării cauzei de către aceeași instanță poate aduce atingere dreptului reclamantului la un proces echitabil, garantat atât de legislația națională, cât și de convențiile internaționale la care Republica Moldova este parte.

Art. 198 alin. (3) din Codul administrativ: „Instanța ierarhic superioară decide, printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs, strămutarea acțiunii în contencios administrativ la o altă instanță de judecată dacă instanța competentă nu poate adopta o hotărâre: a) când, din motivul recuzării sau abținerii unui sau mai multor judecători ori din alte motive întemeiate, substituirea judecătorilor devine imposibilă; b) când, din cauza unor circumstanțe excepționale, nu poate funcționa o perioadă îndelungată.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că în cererea de strămutare formulată în temeiul art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, în esență, s-a invocat că, Curtea de Apel Centru are o practică judiciară constantă și favorabilă Agenției Proprietății Publice în cauze similare. Această practici creează o prezumție obiectivă privind existenta unei opiniei preconcepute în favoarea apelantului, precum și faptul că judecătorului care judecă cauza a emis anterior soluții contradictorii ceea ce generează îndoieli asupra imparțialității sale.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că cererea de strămutare formulată nu indică în mod clar și expres temeiul de drept 2 aplicabil din Codul administrativ, actul normativ relevant pentru examinarea prezentei cauze. Deși se face trimitere la art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, nu se argumentează în ce măsură dispozițiile din Codul administrativ ar permite sau justifica aplicarea acestor prevederi într-un litigiu de contencios administrativ.

Or, având în vedere că procedura este guvernată de Codul administrativ, analiza admisibilității cererii de strămutare trebuie să se raporteze exclusiv la normele acestui cod, în special art. 198 alin. (3), ceea ce nu se regăsește în motivarea prezentată de partea solicitantă.

În ceea ce privește motivul invocat și pus la baza cererii de strămutare, completul de judecată reține că simpla mențiune a faptului că Curtea de Apel Centru are o practică judiciară constată în favoarea Agenției Proprietății Publice, precum și faptul că judecătorului care judecă cauza a emis anterior soluții contradictorii ceea ce generează îndoieli asupra imparțialității sale, însă nu a prezentat probe plauzibile în confirmarea celor menționate. Mai mult diferențele de jurisprudență nu reprezintă o prezumție de părtinire, ci pot fi explicate prin particularitățile de fapt și de drept ale fiecărei cauze.

Conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, imparțialitatea instanței se prezumă până la proba contrară. Această prezumție poate fi răsturnată doar prin prezentarea unor probe clare și concludente care să susțină existenta unui pericol real de părtinire. În prezenta speță, nu au fost prezentate fapte concrete sau circumstanțe obiective care să pună în discuție imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Centru.

Invocarea unor principii generale precum cele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sau din hotărâri ale Curții de la Strasbourg nu poate substitui obligația expresă a părții de a demonstra existența unor împrejurări specifice și individualizate care ar justifica strămutarea cauzei.

În aplicarea testului obiectiv al imparțialității, este necesar să fie prezentate elemente actuale concrete, care ar putea determina un observator rezonabil să considere că imparțialitatea completului ar fi afectată. În cauză, nu se invocă incidente procedurale relevante, nici nu sunt prezentate manifestări ale membrilor completului care să susțină o aparență legitimă de lipsă de imparțialitate.

Având în vedere caracterul excepțional al măsurii strămutării, aplicarea acesteia trebuie guvernată de principiul prudenței judiciare. În absența unor indicii clare și pertinente privind lipsa de imparțialitate, admiterea cererii ar periclita principiul stabilității procedurii judiciare, deschizând posibilitatea formulării unor cereri speculative, motivate doar de nemulțumirea față de componența completului de judecată.

Din considerentele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea depusă de 3 Societatea cu Răspundere Limitată „Birivofarm”, cu privire la strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de același grad.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 198 alin. (3), art. 230 din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Birivofarm” privind strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de același grad. Se remite Curții de Apel Centru, cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Agenția Proprietății Publice împotriva Consiliului municipal Chișinău, IP Cadastrul Bunurilor Imobile și Societatea cu Răspundere Limitată „Birivofarm” privind contestarea actelor administrative, pentru examinare în ordine de apel. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 4