2ra-1367/23 — încasarea datoriei

La 9 aprilie 2021, avocatul Andrei Beruceașvili, în interesele Alionei Bundiuc, a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Valeri Zabolotnîi privind încasarea datoriei și a dobânzii de întârziere.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la 13 septembrie 2019, pârâtul a întocmit o recipisă în formă simplă, prin care a confirmat primirea cu titlu de împrumut a sumei de 70.000 euro, asumându-și obligația de restituire până la data de 20 decembrie 2020.

Potrivit susținerilor reclamantei, pârâtul a achitat parțial datoria, restituind suma de 25.000 euro la 15 ianuarie 2021 și 10.000 euro la 4 februarie 2021. La data introducerii acțiunii, soldul restant era de 35.000 euro.

Reclamanta a menționat că pârâtul se află în întârziere începând cu 21 decembrie 2020, motiv pentru care solicită, pe lângă datoria principală, și dobândă legală de întârziere în sumă de 1.517,58 euro, pentru perioada 21.12.2020 – 03.04.2021.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că hotărârea instanței de fond este legală și întemeiată. S-a constatat că recipisa din 13 septembrie 2019 prezentată de reclamantă corespundea cerințelor art. 138 alin. (4) din Codul de procedură civilă și confirma încheierea unui contract de împrumut, întrucât indica identitatea părților, suma împrumutată de 70.000 euro și termenul de restituire 20 decembrie 2020.

Apelantul a susținut că nu a primit suma menționată și că recipisa nu reprezintă un contract de împrumut valabil. Aceste afirmații au fost respinse ca nefondate, întrucât semnătura aplicată pe recipisă confirma consimțământul și asumarea obligației de restituire.

Instanța de apel a constatat că apelantul nu a prezentat probe în sprijinul afirmației privind lipsa transmiterii sumei, nu a contestat semnătura și nu a solicitat efectuarea unei expertize grafoscopice. Conținutul clare al recipisei și comportamentul procesual ulterior al pârâtului au confirmat valabilitatea contractului.

Totodată, criticile apelantului privind pretinse încălcări procesuale și nerespectarea dreptului de a fi asistat de avocat au fost respinse ca neîntemeiate. Instanța de fond a respectat toate cerințele privind citarea legală, a acordat termene pentru angajarea avocatului și a admis cererile de amânare depuse. S-a constatat că drepturile procesuale ale apelantului nu au fost încălcate, iar procedura s-a desfășurat cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, prevăzute de art. 6 CEDO.

În motivarea recursului, a indicat că actul denumit „recipisă” nu îndeplinește condițiile de validitate ale unui contract de împrumut, lipsind obiectul, consimțământul și cauza. Raportul juridic este fictiv și simulat, iar activitatea 2 reclamantei contravine normelor legale privind creditarea nebancară. Totodată, drepturile procedurale ale pârâtului au fost grav încălcate. Prin urmare, hotărârile instanțelor inferioare sunt neîntemeiate și pasibile de casare.

Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție): „Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor”.

Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).”

Art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): ,,Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.”

Art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.”

Art. 432 alin. (3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.” 3

Art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 1 septembrie 2023.

Astfel, că procedura admisibilității recursului va consta în verificarea existenței unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433 din Codul de procedură civilă, în vigoare la momentul depunerii recursului.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând din oficiu, existența circumstanțelor expuse în art. 432 alin. (3) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023), nu a stabilit încălcarea de către instanța de apel a acestor circumstanțe. Cu atât mai mult cu cât recurentul nu indică în mod concret încălcări de ordin procedural care ar putea influența soluția instanței de apel.

În acest context, completul de judecată reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

În acest sens, Completul de judecată constată că, în speță, motivele de casare invocate de recurent reflectă doar dezacordul acestuia cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău, iar instanța de apel a procedat corect în constatările și aplicarea normelor de drept. 4

Recurentul a criticat în mod special faptul că instanțele inferioare au tratat recipisa ca un contract de împrumut fără a analiza natura juridică reală a actului, elementele sale constitutive și intenția părților. Completul de judecată reține că, potrivit probelor din dosar, recipisa din 13 septembrie 2019 indică clar identitatea părților, suma de 70.000 euro și termenul de restituire – 20 decembrie 2020. Actele dovedesc că reclamanta a acordat efectiv suma respectivă, iar pârâtul a restituit parțial 25.000 euro la 15 ianuarie 2021 și 10.000 euro la 4 februarie 2021, rămânând un sold restant de 35.000 euro. Aceste elemente, împreună cu comportamentul procesual al pârâtului, confirmă validitatea contractului de împrumut recunoscut prin recipisă.

De asemenea, Completul de judecată a respins ca neîntemeiate afirmațiile privind încălcarea drepturilor procedurale ale pârâtului, constatând că instanța de fond a respectat în totalitate normele procedurale aplicabile. Astfel, a fost asigurată citarea legală a pârâtului, acordarea termenelor rezonabile pentru angajarea apărării și admiterea motivată a cererilor de amânare formulate de către acesta. În consecință, dreptul la un proces echitabil a fost garantat, nefiind constatate încălcări procedurale grave care să afecteze fondul cauzei.

Completul de judecată menționează că conținutul deciziei, motivarea și soluția adoptată sunt clare, instanța de apel efectuând o analiză detaliată a argumentelor părților, a probatoriului administrat și a dispozițiilor legale incidente.

Astfel, instanța de recurs observă că critica recurentului se referă la un simplu dezacord cu concluziile Curții de Apel Chișinău.

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul lui Valeri Zabolotnîi din motiv că recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă în vigoare la data declarării acestuia.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Valeri Zabolotnîi. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 5