2ra-1367/23 — Cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată

La 09 aprilie 2021, Aliona Bundiuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Valeri Zabolotnîi cu privire la încasarea datoriei, a dobânzilor de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

La 12 mai 2022, Judecătoria Anenii Noi, sediul Bender, a admis integral cerere de chemare în judecată depusă de Aliona Bundiuc. S-a încasat de la Valeri Zabolotnîi în beneficiul Alionei Bundiuc suma de 35000 euro, cu titlul de datorie, convertită în valută națională conform ratei oficiale de schimb la data executării hotărârii. S-a încasat de la Valeri Zabolotnîi în beneficiul Alionei Bundiuc dobânda de întârziere în mărime de 1517,58 euro, convertită în valuta națională, conform ratei oficiale de schimb la data executării hotărârii. S-a încasat de la Valeri Zabolotnîi în beneficiul Alionei Bundiuc cheltuielile de judecată, ce constituie taxa de stat în mărime de 23203 lei și cheltuielile de asistență juridică, în mărime de 5000 lei.

La 10 iunie 2022, Valeri Zabolotnîi a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 12 mai 2022 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Bender, solicitând casarea integrală a hotărârii contestate și emiterea unei noi decizii privind respingerea cererii de chemare în judecată sau trimiterea cauzei spre rejudecare.

La 06 iunie 2023, Curtea de Apel Chișinău a respins cererea de apel depusă de Valeri Zabolotnîi și a menținut hotărârea din 12 mai 2022 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Bender.

La 30 august 2023, Valeri Zabolotnîi a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2023, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii sau trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cauza civilă a fost repartizată, în mod aleatoriu, spre examinare judecătorului Mariana Ursachi, care urma să o analizeze într-un complet de judecată alături de alți doi judecători, Ion Malanciuc și Oxana Parfeni.

La 17 septembrie 2024, Valeri Zabolotnîi a înaintat recuzare judecătorului Curții Supreme de Justiție Ion Malanciuc, în temeiul dispozițiilor art. 50 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă. Prin încheierea din 27 septembrie 2024, Curtea Supremă de Justiție a respins cererea de recuzare, ca neîntemeiată.

La 25 februarie 2025, Valeri Zabolotnîi a înaintat recuzare judecătorului Curții Supreme de Justiție Oxana Parfeni, de la examinarea cauzei civile.

În argumentarea cererii și-a exprimat dezacordul cu faptul că, judecătorul Oxana Parfeni examinează atât cererea de recurs cât și cererea de recuzare a membrului 1 completului de judecată, fapt ce după părerea sa demonstrează că este o imparțialitate totală.

În lumina celor prezentate, a invocat că la caz, există fapte pertinente și obiective care ar putea genera îndoieli justificate în ceea ce privește imparțialitatea judecătorului Oxana Parfeni, fiind încadrate în temeiul prevăzut la art. 50 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă.

Art. art. 52 alin. (1) din Codul de procedură civilă reglementează că: „ Dacă există temeiurile specificate la art. 50 și 51, judecătorul, expertul, specialistul, interpretul, grefierul sânt obligați să se abțină de la judecată. În aceleași temeiuri, recuzarea poate fi înaintată de participanții la proces sau este examinată din oficiu de către instanță”.

Art. 52 alin. (5) din Codul de procedură civilă prevede că: ,, nu se admite recuzarea judecătorului din suspiciune în imparțialitatea lui dacă nu sunt cunoscute temeiurile de drept și de fapt pentru înaintarea recuzării.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pretinsele dubii de imparțialitate și obiectivitate față de judecătorul Oxana Parfeni, constituie, în esență, un dezacord al recurentului cu actul judecătoresc emis în cauza care îl vizează.

Astfel, motivele invocate drept temeiuri de recuzare a judecătorului Oxana Parfeni nu se referă la circumstanțe care pot pune la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea magistratului nominalizat la examinarea cauzei, după cum prevede dispoziția art. 50 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă.

În acest context, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului statuează că în fiecare caz concret va trebui de stabilit dacă, în afara conduitei personale a judecătorului, există fapte dovedite de natură a ridica îndoieli în ceea ce privește imparțialitatea acestuia (cauza Wettstein c. Elveției, hotărârea din 21 decembrie 2000, definitivă din 21 martie 2001).

Imparțialitatea trebuie evaluată (Micallef împotriva Maltei (GC), pct. 93) potrivit unui demers subiectiv, ținându-se seama de convingerea personală și comportamentul judecătorului, adică dacă acesta a demonstrat părtinire sau prejudecăți personale în cauză, potrivit unui demers obiectiv, care constă în a stabili dacă instanța a oferit, în 2 special prin compunerea sa, suficiente garanții pentru a exclude orice îndoială legitimă cu privire la imparțialitatea sa.

Delimitarea între imparțialitatea subiectivă și imparțialitatea obiectivă nu este totuși ermetică, deoarece nu doar comportamentul unui judecător poate, din punctul de vedere al unui observator extern, să genereze îndoieli obiectiv justificate cu privire la imparțialitatea sa (demers obiectiv), dar poate viza și chestiunea opiniei sale personale (demers subiectiv). Astfel, în cazurile în care poate fi dificil să se aducă dovezi pentru a contrazice prezumția de imparțialitate subiectivă a judecătorului, cerința de imparțialitate obiectivă acordă o garanție mult mai importantă (a se vedea Micallef împotriva Maltei (MC), pct. 95 și 10).

De asemenea, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului în jurisprudența sa reliefă că imparțialitatea obiectivă a judecătorilor ține de evaluarea aparențelor necesare excluderii unei bănuieli rezonabile privind imparțialitatea judecătorului în temeiul anumitor fapte verificabile.

Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că, la caz, nu se atestă temeiuri justificative care pot pune la îndoială imparțialitatea și obiectivitatea judecătorului Oxana Parfeni la examinarea recursului depus de Valeri Zabolotnîi.

Din considerentele expuse și având în vedere faptul că cererea de recuzare a judecătorului Curții Supreme de Justiție, Oxana Parfeni, depusă de Valeri Zabolotnîi este neîntemeiată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a o respinge.

Ținând cont de cele expuse, în temeiul art. 50 - 53, art. 270 din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea depusă de Valeri Zabolotnîi cu privire la recuzarea judecătorului Curții Supreme de Justiție, Oxana Parfeni, de la examinarea recursului depus de Valeri Zabolotnîi, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Aliona Bundiuc împotriva lui Valeri Zabolotnîi, cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă 3