2ra-107/23 — încasarea datoriei si dobânzii de întârziere

Dosarul nr. 2ra-107/23

2-22028048-01-2ra-23012023

Prima instanță - (Judecătoria Edineț, sediul Briceni) jud. G. Comerzan

Instanța de apel - (Curtea de Apel Bălți) jud. I. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu

ÎNCHEIERE

22 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Maria Grigorciuc,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolai Bucila

împotriva Mariei Grigorciuc cu privire încasarea datoriei și a dobânzii de

întârziere,

împotriva deciziei din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 28 februarie 2022, Nicolai Bucila a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Mariei Grigorciuc și lui Vasile Grigorciuc, solicitând încasarea solidară

de la pârâți a datoriei de 1 000 euro, a sumei de 11 000 lei cu titlu de dobândă, a

sumei de 8 978,90 lei cu titlu de dobândă de întârziere, taxa de stat în sumă de 1

211,73 lei și cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 2 000 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că la data de 17 decembrie 2018 a

împrumutat pârâtei Maria Grigorciuc sumele de 1 000 euro și 17 000 lei, pe un

termen de 3 luni.

În acest sens, Maria Grigorciuc semnat recipisa prin care s-a obligat să-i

restituie banii până la data de 17 martie 2019.

A menționat că ulterior, pârâta i-a restituit suma de 1 000 lei și la data de 20

iulie 2021 suma de 5 000 lei, datoria constituind 1 000 euro și 11 000 lei.

După expirarea termenului stabilit în recipisă, Nicolai a solicitat pârâților

restituirea împrumutului, însă acesta nu a fost restituit.

Astfel, la 28 ianuarie 2022, Nicolai Bucila a expediat în adresa pârâților o

somație, prin care a solicitat să-i restituie integral datoria până la data de 10

februarie 2022.

Reclamantul consideră că împrumutul urmează să fie încasat solidar de la

pârâți, deoarece aceștia sunt în căsătorie, duc o viață comună și au un buget comun,

deci ei formează o familie, iar bunurile dobândite în timpul căsătoriei aparțin

ambilor cu drept de proprietate în devălmășie.

1

Pârâții răspund cu între patrimoniul lor pentru obligațiile care au fost asumate

de Maria Grigorciuc. Banii împrumutați au fost folosiți în interesul familiei a dus

la sporirea bunurilor comune al pârâților.

A menționat că la data de 22 februarie 2022, conform cursului oficial al

Băncii Naționale a Moldovei, cursul valutar pentru 1 euro constituia 20,4121 lei,

deci suma de 1 000 euro împrumutată de pârâți fiind de 20 412 lei și plus 11 000

lei.

În baza calculelor efectuate pe perioada din 18 martie 2019 - 18 martie 2022

pe o perioadă de 3 ani suma totală a dobânzii calculate este de 4 267,10 lei.

Totodată, reieșind din prevederile art.942 alin. (2) din Codul civil, rata

dobânzii de întârziere este de 5 puncte procentuale. Suma totală a datoriei în valută

națională la momentul adresării în judecată fiind de 31 412 lei X 5% = 1 570,60 lei

și X la 3 ani = 4 711,80 lei.

Suma totală a dobânzii de întârziere este de 8 978, 90 lei (4 267,1 + 4 711,8

lei = 8 978,9 lei), care, la fel, urmează a fi încasată solidar de pe pârâți în

beneficiul său.

Prin hotărârea din 18 aprilie 2022 a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni, s-a

admis parțial acțiunea.

S-a încasat de la Maria Grigorciuc în beneficiul lui Nicolai Bucila, datoria în

sumă de 1 000 euro, sau echivalentul lor în valută națională la momentul executării

hotărârii conform cursului oficial al BNM și suma de 11 000 lei.

S-a încasat de la Maria Grigorciuc în beneficiul lui Nicolai Bucila, dobânda

de întârziere în sumă de 4 266,90 lei.

S-a încasat de la Maria Grigorciuc în beneficiul lui Nicolai Bucila, cheltuielile

de judecată în sumă de 3 211,73 lei.

La 17 mai 2022, Maria Grigorciuc a declarat apel împotriva hotărârii din 18

aprilie 2022 a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni, solicitând casarea integrală a

acesteia.

Prin decizia din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul

declarat de Maria Grigorciuc și s-a menținut hotărârea din 18 aprilie 2022 a

Judecătoriei Edineț, sediul Briceni.

În motivarea deciziei emise, Colegiul instanței de apel a menționat că prima

instanță just a stabilit că, recipisa eliberată de Maria Grigorciuc corespunde

prevederilor legale și confirmă primirea împrumutului bănesc în sumă de 1 000

euro și 17 000 lei.

Totodată, a menționat că instanța corect a reținut că Vasile Grigorciuc nu este

parte a contractului de împrumut din 17 decembrie 2018.

În context, Colegiul instanței de apel a apreciat ca fiind întemeiată concluzia

instanței de fond, prin care s-a încasat de la Maria Grigorciuc în beneficiul lui

Nicolai Bucila suma conform recipisei în mărime de 1 000 euro, sau echivalentul

lor în valută națională la momentul executării hotărârii conform cursului oficial al

BNM, precum și suma de 11 000 lei.

Subsecvent, instanța de apel a reținut că, dobânda de întârziere a fost calculată

pentru suma de 1 000 euro și 11 000 lei, începând cu data de 18 martie 2018 și

până la 28 februarie 2022, în total constituind suma de 4 266,9 lei.

Referitor la pretenția privind încasarea dobânzii în mărime de 15% pentru 3

luni, prevăzută în recipisa întocmită de către părți, instanța a reținut că prima

2

instanță a declarat-o nulă, considerând-o într-o relație nerezonabilă cu rata de

refinanțare a Băncii Naționale a Moldovei, însă, reclamantul Nicolai Bucila nu a

contestat hotărârea, motiv din care, nu s-a expus asupra legalității ei în această

parte.

La 28 decembrie 2022, prin intermediul poștei (f.d.103), Maria Grigorciuc a

declarat recurs împotriva deciziei din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Bălți,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei hotărâri noi, prin care să fie dispusă încasarea datoriei în

rate și respingerea pretenției privind încasarea dobânzii de întârziere ca

neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu s-a expus asupra

cererii sale privitor la eșalonarea executării hotărârii, referitor la care nu a putut să

se expună la ședința de pregătire a cauzei, care în prima instanță a fost prima și

unica.

Dat fiind că pentru ședința de pregătire a cauzei nu avea de prezentat

materiale sau probe nu s-a prezentat, dar ignorând prevederile legale, instanța la

această primă ședință a pronunțat hotărârea lipsind-o efectiv de posibilitatea de a se

apăra.

Instanța de apel asupra acestei chestiuni nu s-a expus, la fel nu s-a expus nici

asupra cererii sale de reducere a taxei.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că, copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

comunicată recurentei prin intermediul poștei electronice la 5 decembrie 2022

(f.d.92 verso). Din acest motiv, Colegiul consideră că recursul depus la 28

decembrie 2022, este declarat în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Copia cererii de recurs a fost expediată intimatului la 23 ianuarie 2022. Însă

până la data examinării admisibilității recursului declarat, referințe nu au fost

depuse.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

3

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

4

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de Maria

Grigorciuc, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Maria Grigorciuc.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

5