2ra-1192/22 — încasarea datoriei si dobânzii de întârziere

Dosarul nr. 2ra-1192/22

2-21013704-01-2ra-26082022

Prima instanță - (Judecătoria Criuleni, sediul central) jud. S. Caraman

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud. M. Guzun, V. Buhanaci, V. Sîrbu

ÎNCHEIERE

19 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Vasile Pruteanu în

numele și interesele lui Grigore Muntean,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Grigore Muntean împotriva lui Dumitru Șalaru cu privire la încasarea datoriei, a

dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 22 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 29 ianuarie 2021, reprezentantul reclamantului Grigore Muntean, avocatul

Vasile Pruteanu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Dumitru

Șalaru, solicitând încasarea datoriei în mărime de 490 euro, a dobânzii de întârziere

în mărime de 147,60 euro și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reprezentantul reclamantului a indicat că la 4 noiembrie

2017 i-a împrumutat pârâtului pentru necesități personale suma de 490 de euro,

ultimul obligându-se să restituie datoria în termen de 5 luni de la data

împrumutului, adică până la data de 4 aprilie 2018.

Faptul primirii mijloacelor bănești, la data de 4 noiembrie 2017, a fost

consemnat în recipisa de împrumut bănesc, scrisă personal și semnată de pârât.

Astfel, a invocat că pârâtul nu și-a onorat obligația de restituire a datoriei, iar

comportamentul acestuia, care evită întâlnirile cu reclamantul, denotă lipsa

intenției de a restitui benevol datoria.

Prin hotărârea din 22 noiembrie 2021 a Judecătoriei Criuleni, sediul central, s-

a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către

Grigore Muntean împotriva lui Dumitru Șalaru cu privire la încasarea datoriei, a

dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată.

La 23 noiembrie 2021, reprezentantul apelantului Muntean Grigore, avocatul

Pruteanu Vasile, a declarat apel împotriva hotărârii, solicitând casarea acesteia și

pronunțarea unei hotărâri noi de admitere a cererii de chemare în judecată.

1

Prin decizia din 22 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de avocatul Pruteanu Vasile în interesele lui Grigore Muntean și s-a

menținut hotărârea din 22 noiembrie 2021 a Judecătoriei Criuleni, sediul central.

În motivarea deciziei emise, Colegiul instanței de apel a conchis asupra

netemeiniciei pretențiilor invocate de Muntean Grigore, or, semnarea recipisei de

către Șalaru Dumitru a avut loc contrar voinței acestuia și este lovită de nulitate în

sensul art. 221 din Codul civil.

În acest context, Colegiul instanței de apel a menționat că actele cauzei și

declarațiile pârâtului demonstrează indubitabil că recipisa din 4 noiembrie 2017 nu

justifică realitatea unei asemenea convenții, contractul de împrumut fiind încheiat

fără intenția de a produce efecte juridice.

Totodată, instanța de apel a reținut că, reclamantul Muntean Grigore nu a

combătut argumentul pârâtului Șalaru Dumitru, precum că el careva sume de bani

nu a primit dar a fost impus să scrie recipisa.

Astfel, constatând că transmiterea efectivă a banilor nu s-a demonstrat în

concluzie, instanța de apel a apreciat ca fiind temeinică concluzia primei instanțe

referitor la faptul că, recipisa întocmită de Șalaru Dumitru nu poate fi calificată ca

fiind o confirmare a încheierii unui contract de împrumut, după cum pretinde

apelantul, nefiind reținută incidența dispozițiilor art. 867 din Codul civil, ce se

referă la încheierea contractului de împrumut între părți.

La 1 august 2021, avocatul Vasile Pruteanu, în numele și interesele lui

Grigore Muntean a declarat recurs împotriva deciziei din 22 iunie 2022 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei decizii noi, prin care cererea de

chemare în judecată să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat că atât prima instanța, cit si instanța de apel,

au emis hotărâri pripite și neîntemeiate, de acestea nefiind respectat principiul

general consacrat de Codul de procedură civilă, care impune ca instanțele de

judecata să arate motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să

enunțe cele constatate și dovezile care le-au determinat, or, hotărârile sunt

nemotivate, deoarece instanțele au dedus soluțiile pronunțate prin simpla expunere

a argumentelor unei părți fără a da o motivare proprie.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată părților la 22 iulie 2022, prin intermediul poștei terestre (f.d.119), însă

dovada legală de recepționare acesteia de către recurent sau reprezentant lipsește.

Din acest motiv, Colegiul consideră recursul depus la 1 august 2022, declarat

în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

2

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Copia cererii de recurs a fost expediată intimatului la 29 august 2022. Însă

până la data examinării admisibilității recursului declarat, referință nu a fost

depusă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

3

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

avocatul Vasile Pruteanu în numele și interesele lui Grigore Muntean, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Vasile Pruteanu în numele

și interesele lui Grigore Muntean.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

4