2ra-155/21 — incasarea datoriei, penalitatii, dobinzii de intirziere

2ra-155/21 — incasarea datoriei, penalitatii, dobinzii de intirziere (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-155/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: S. Suvac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Anton, V. Cotorobai, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

12 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Știrbu

Gheorghe, reprezentat de avocata Gamurari Victoria,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Știrbu Gheorghe

împotriva lui Ghilan Valeriu cu privire la încasarea datoriei, penalității, dobânzii de

întârziere și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 25 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a admis

apelul declarat de Ghilan Valeriu, s-a casat hotărârea din 01 octombrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a emis o hotărâre nouă de admitere parțială a

acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 16 octombrie 2018 Știrbu Gheorghe a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ghilan Valeriu cu privire la încasarea datoriei, penalității, dobânzii de

întârziere și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 25 mai 2017 a dat cu împrumut lui

Ghilan Valeriu suma de 2.000 de Euro, fiind întocmită în acest sens o recipisă.

În baza recipisei nominalizate Ghilan Valeriu s-a obligat să restituie suma

împrumutată până la data de 24 septembrie 2017, iar în cazul neonorării în termenul de

scadență a obligației de plată, s-a obligat să achite o penalitate în mărime de 1% din

suma împrumutului pentru fiecare zi de întârziere, ceea ce constituie 20 de Euro pe zi.

Însă pârâtul Ghilan Valeriu până în prezent nu i-a rambursat suma împrumutată.

La 12 martie 2018, întru soluționarea litigiului pe cale amiabilă, a expediat în

adresa pârâtului somație, solicitând achitarea, în termen de 10 zile calendaristice din

momentul recepționării prezentei somații, a sumei datorate în mărime de 2.000 de Euro,

în caz contrar va fi nevoit să se adreseze în instanța de judecată, dar a fost restituită ca

„nereclamată”.

1

Totodată, a reținut reclamantul că penalitatea pentru 180 de zile de întârziere la

plata sumei datorate, constituie suma de 3.600 de Euro, calculată după următoarea

formulă: (2.000 de Euro × 1%) × 180 de zile.

De asemenea, pârâtul Ghilan Valeriu urmează să achite dobânda de întârziere

legală, calculată din suma împrumutului de 2.000 de Euro pentru perioada 24

septembrie 2017 – 16 octombrie 2018, ceea ce constituie suma de 330.60 de Euro.

În contextul enunțat, în temeiul art. 512 alin. (1), art. 513 alin. (2), art. 572 alin.

(2), art. 602 alin. (1), art. 619 alin. (1), art. 624 alin. (1), art. 625 alin. (1), art. 668 alin.

(1) din Codul civil (în redacția Legii până la modificările din 01 martie 2019) și art. 94

alin. (1) din Codul de procedură civilă, Știrbu Gheorghe a solicitat admiterea acțiunii,

încasarea din contul lui Ghilan Valeriu în beneficiul său a sumei de 2.000 de Euro cu

titlu de datorie, 3.600 de Euro cu titlu de penalitate, 330,60 de Euro cu titlu de dobândă

de întârziere pentru perioada 24 septembrie 2017 – 16 octombrie 2018, precum și 3.502

lei taxa de stat și 1.500 de lei cheltuieli de asistență juridică.

Prin hotărârea din 01 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de Știrbu Gheorghe a fost admisă integral. S-a încasat din contul lui

Ghilan Valeriu în beneficiul lui Știrbu Gheorghe suma totală de 5.930,60 de Euro, sau

echivalentul acesteia în valută națională, conform cursului oficial al BNM, în ziua

executării hotărâri judecătorești. S-a încasat din contul lui Ghilan Valeriu în beneficiul

lui Știrbu Gheorghe suma de 1.500 de lei cheltuieli de asistență juridică și 3.502 lei taxa

de stat, în total 5.002 lei.

Prima instanță a motivat soluția prin faptul că la 25 mai 2017, Știrbu Gheorghe a

dat cu împrumut lui Ghilan Valeriu suma de 2.000 de Euro, pârâtul obligându-se să o

restituie până la data de 24 septembrie 2017, însă în termenul de scadență nu a fost

restituită.

Prin somația din 12 martie 2018, expediată în adresa lui Ghilan Valeriu, Știrbu

Gheorghe a solicitat rambursarea sumei împrumutului, care nu a fost reclamată de către

pârât, fiind restituită reclamantului.

Până în prezent pârâtul Ghilan Valeriu nu a restituit reclamantului Știrbu Gheorghe

suma împrumutului din care considerente ultimul s-a adresat cu prezenta acțiune.

A remarcat prima instanță că având în vedere că raportul juridic între cele două

părți în litigiu s-a stabilit la 25 mai 2017, în speță sunt aplicabile prevederile Codului

civil în vigoare în redacția la momentul încheierii contractului de împrumut.

Cu trimitere la prevederile art. 8 alin. (1) și (2) lit. a), art. 572 alin. (1) și (2), art.

514, art. 867 alin.(1), art. 871 alin. (1) din Codul civil, prima instanță a concluzionat că

pretenția reclamantului Știrbu Gheorghe privind restituirea împrumutului urmează a fi

admisă, deoarece circumstanțele descrise au fost confirmate prin probe concludente și

pertinente. Mai mult ca atât, reprezentantul pârâtului Ghilan Valeriu, avocatul Andrei

Berescu, în cadrul ședinței de judecată a recunoscut acțiunea în această parte (f.d. 42).

La caz, au fost reținute dispozițiile art. 212 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

care stipulează că, în cazul recunoașterii acțiunii de către pârât și admiterii ei de către

instanță, se pronunță o hotărâre de admitere a pretențiilor reclamantului.

Totodată, potrivit art. 131 alin. (4) din Codul de procedură civilă, dacă o parte

recunoaște în ședință de judecată sau în cadrul îndeplinirii delegației judiciare faptele pe

2

care cealaltă parte își întemeiază pretențiile sau obiecțiile, aceasta din urmă este

degrevată de obligația dovedirii lor.

Din considerentele enunțate, prima instanța a considerat drept întemeiată pretenția

de încasare din contul lui Ghilan Valeriu în beneficiul lui Știrbu Gheorghe a sumei de

2.000 de Euro cu titlu de împrumut.

Referitor la pretenția privind încasarea dobânzii de întârziere în mărime de 330,60

de Euro pentru perioada 24 septembrie 2017 - 16 octombrie 2018, prima instanță cu

trimitere la prevederile art. 872 alin. (1) și (2) și art. 619 alin. (1) din Codul civil, a

reținut că având în vedere faptul că reprezentantul pârâtului a recunoscut acțiunea

inclusiv și în partea acestei pretenții, instanța consideră justificată cerința privind

încasarea din contul lui Ghilan Valeriu în beneficiul lui Știrbu Gheorghe a dobânzii de

întârziere în cuantum de 330,60 de Euro (f.d. 42).

Totodată, prima instanță a notat că în textul recipisei din 25 mai 2017 de către

Ghilan Valeriu a fost efectuată mențiunea că în cazul în care nu va restitui suma

împrumutului în sumă de 2.000 de Euro la data scadenței (24 septembrie 2017), se

obligă să achite o penalitate de 1% din suma împrumutului pentru fiecare zi de

întârziere (f.d. 10).

Prima instanță a remarcat că Știrbu Gheorghe a formulat pretenții cu privire la

încasarea penalității pentru o perioadă de 180 de zile în mărime de 3.600 de Euro,

reieșind din suma datoriei de 2.000 de Euro și data scadenței – 24 septembrie 2017 (1%

x 2.000 de Euro x 180 de zile = 3.600 de Euro).

Cu trimitere la prevederile art. 624 alin. (1) din Codul civil, prima instanță a

considerat justificată pretenția privind încasarea din contul pârâtului Ghilan Valeriu a

penalității în cuantum de 3.600 de Euro, calculată pentru 180 zile.

Nu a fost reținut argumentul reprezentantului pârâtului precum că instituirea

penalității prin recipisa semnată de către pârât nu produce efecte juridice, or, pârâtul

prin propria semnătură aplicată în recipisă din 25 mai 2017 a acceptat condițiile stabilite

de Știrbu Gheorghe pentru acordarea împrumutului.

În contextul enunțat, prima instanță a conchis că recipisa nominalizată produce pe

deplin efecte juridice din momentul realizării acordului de voință a lui Ghilan Valeriu.

Totodată, prima instanță a considerat oportun în temeiul art. art. 94 alin. (1) și art.

96 alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă, de a încasa din contul lui Ghilan

Valeriu în beneficiul lui Știrbu Gheorghe a cheltuielilor de judecată proporțional părții

admise din acțiune în mărime de 3.502 lei taxa de stat și 1.500 de lei cheltuieli de

asistență juridică.

La 22 octombrie 2019 Ghilan Valeriu, reprezentat de avocatul Berescu Andrei, a

depus cerere de apel nemotivată, iar la 13 martie 2020 a prezentat apelul motivată,

solicitând casarea parțială a hotărârii primei instanțe în partea încasării penalității în

mărime de 3.600 de Euro, cu emiterea în această partea a unei hotărâri noi de respingere

a acțiunii.

Prin decizia din 25 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Ghilan Valeriu, s-a casat hotărârea din 01 octombrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, și s-a pronunțat o hotărâre nouă de admitere parțială a acțiunii.

S-a încasat din contul lui Ghilan Valeriu în beneficiul lui Știrbu Gheorghe suma de

3

2.000 de Euro cu titlu de datorie, sau echivalentul acestei sume în valută națională

conform cursului oficial al BNM, în ziua executării hotărârii judecătorești. S-a încasat

din lui Ghilan Valeriu în beneficiul lui Știrbu Gheorghe suma de 1.500 de lei cheltuieli

de asistență juridică și 886,64 de lei taxa de stat proporțional pretențiilor admise. În rest,

acțiunea depusă de Știrbu Gheorghe a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a motivat soluția prin faptul că din sportul

probator prezent la actele cauzei rezultă că în speță s-a instituit un raport juridic

obligațional de împrumut între Știrbu Gheorghe și Ghilan Valeriu în baza recipisei din

25 mai 2017.

Atât în prima instanță, cât și instanța de apel Ghilan Valeriu nu a contestat primirea

sumei împrumutului de 2.000 de Euro, ba mai mult, a confirmat recepționarea acesteia.

A concluzionat instanța de apel că la caz intenția comună a părților cu privire la

transmiterea-recepționarea cu împrumut a sumei de 2.000 de Euro este cert dedusă din

conținutul recipisei semnată de părți la 25 mai 2017, din care considerente prima

instanță just a conchis asupra temeiniciei pretenției reclamantului Știrbu Gheorghe

privind restituirea împrumutului în sumă de 2.000 de Euro.

Totodată, instanța de apel a reținut că în baza recipisei nominalizate, obligația lui

Ghilan Valeriu de a da este un efect legal al acordului de voințe intervenit între părți,

nefiind altceva decât un efect legal al contractului, iar sarcina instanței de apel constă în

a verifica corectitudinea prestațiilor la executarea cărora debitorul Ghilan Valeriu este

ținut să le execute prin hotărâre judecătorească.

A notat instanța de apel că reclamantul Știrbu Gheorghe a solicitat încasarea

dobânzii de întârziere din contul pârâtului Ghilan Valeriu pentru perioada 24 septembrie

2017 - până la 16 octombrie 2018, invocând că dobânda urmează a fi încasată începând

cu data la care obligația contractuală a devenind scadentă.

Deși reclamantul Știrbu Gheorghe a expediat în adresa pârâtului Ghilan Valeriu

somația de plată a împrumutului, totuși aceasta a fost restituită primului cu mențiunea

factorului poștal „nereclamată”.

Dat fiind faptul că Ghilan Valeriu nu a fost somat despre restituirea împrumutului,

acesta nu poate fi pus în întârziere. Or, conform dispozițiilor art. 619 alin. (1) și (2) din

Codul civil, pentru curgerea de drept a dobânzilor de întârziere se cer a fi îndeplinite

următoarele condiții: obligația debitorului să fie manifestată în plata unei sume de bani,

obligația să fie lichidă și exigibilă.

Cu trimitere la prevederile art. 602 alin. (1) și (2) și art. 617 alin. (1) și (4) din

Codul civil, instanța de apel a conchis că obligația de plată a dobânzii de întârziere

survine doar în cazul în care datoria a devenit scadentă, iar debitorul a fost pus în

întârziere în conformitate cu legislația în vigoare. Or, în cazul în care debitorul nu a fost

somat despre necesitatea executării obligației pecuniare și despre termenul în care

aceasta urmează să execute această obligație potrivit cerinței creditorului sau în

termenul specificat la art. 575 din Codul civil, debitorul este pus în întârziere după

expirarea termenului prevăzut de art. 617 alin. (4) din Codul civil.

La caz, Știrbu Gheorghe a tolerat tacit comportamentul debitorului Ghilan Valeriu,

care s-a manifestat prin nerestituirea împrumutului acordat în termen, și prin urmare,

acesta nu poate să pretindă încasarea dobânzii de întârziere pentru perioada în care

4

acesta a tolerat nerestituirea împrumutului de către debitor, manifestând pasivitate întru

a-și realiza dreptul de a pretinde executarea obligației de către debitor în termenul

stabilit în contract.

În contextul enunțat, instanța de apel a concluzionat că pretenția reclamantului

Știrbu Gheorghe cu privire la încasarea dobânzii de întârziere din contul pârâtului

Ghilan Valeriu este neîntemeiată.

Referitor la pretenția lui Știrbu Gheorghe cu privire la încasarea din contul lui

Ghilan Valeriu a penalității în sumă de 3.600 de Euro, instanța de apel a menționat că

prima instanță neîntemeiat a ajuns la concluzia admiterii pretenției respective, or,

conform art. 624 alin. (1) din Codul civil, clauza penală (penalitatea) este o prevedere

contractuală prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul, stipulând că debitorul, în

cazul neexecutării obligației, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt

bun.

Iar potrivit art. 625 alin. (1) și (2)din Codul civil, clauza penală se face în scris.

Nerespectarea formei scrise atrage nulitatea clauzei penale.

A reținut instanța de apel că prin recipisa din 25 mai 2017, Ghilan Valeriu s-a

obligat că în cazul nerestituirii împrumutului la data scadenței, va achita o penalitate în

mărime de 1% din suma împrumutului pentru fiecare zi de întârziere.

A stabilit instanța de apel că apelantul/pârât Ghilan Valeriu nu a fost pus în

întârzierea executării obligației, or, somația expediată în adresa sa a fost remisă

reclamantului Știrbu Gheorghe ca fiind „nereclamată”, din care motiv pârâtul nu poate

fi obligat la compensarea reclamantului a clauzei penale.

Totodată, cu trimitere la dispozițiile art. 94 alin. (1), art. 96 alin. (1) și (11) din

Codul de procedură civilă, a dispus încasarea din contul lui Ghilan Valeriu în beneficiul

lui Știrbu Gheorghe cheltuielile de judecată proporțional părții admise din acțiune, în

sumă de 886,64 de lei taxa de stat și 1.500 de lei cheltuieli de asistență juridică.

La 19 septembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Știrbu Gheorghe,

reprezentat de avocatul Gamurari Victoria, a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 25 iunie 2020 a Curții de

Apel Chișinău, cu menținerea hotărârii din 01 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, pe care o consideră legală și întemeiată.

În motivarea recursului avocatul Știrbu Gheorghe a invocat ilegalitatea și

netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a

examinat superficial prezenta speță, apreciind arbitrar probele administrate, cu

interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material, în special nu a aplicat

legea care trebuia să fie aplicată.

A indicat recurentul că instanța de apel a apreciat eronat recipisa din 25 mai 2017,

constituind dovada încheierii contractului de împrumut, care constituie un act juridic ce

produce efecte juridice, prin care pârâtul și-a asumat obligația de plată a împrumutului

și a penalității în mărime de 1% pentru fiecare zi de întârziere din suma împrumutului în

cazul nerestituirii la scadență a datoriei, ce a constituit suma de 3.600 de Euro. Clauza

penală a fost introdusă în scris personal de către Ghilan Valeriu, care nu a achitat nici

până în prezent o parte din suma împrumutată, iar dânsul a așteptat un termen rezonabil

de restituire de către pârât a sumei datorate.

5

La fel, prin prisma art. 619 din Codul civil, dânsul este în drept să solicite dobânda

de întârziere în mărime de 330,60 de Euro.

Instanța de apel eronat a interpretat prevederile legii precum că penalitatea și

dobânda de întârziere nu poate fi încasată dacă intimatul/debitor Ghilan Valeriu nu este

somat, or, la actele cauzei speței de atestă probe că ultimul a fost somat prin pretenția

din 12 martie 2018, expediată la adresa de domiciliu al pârâtului: XXXXX, care a fost

restituită ca „nereclamată”.

Faptul că Ghilan Valeriu locuiește pe adresa sus-nominalizată rezultă și din

scrisoarea nr. XXXXX din 12 iunie 2018 a Agenției Servicii Publice, Departamentul

înregistrare și evidență a populației, Direcția generală acte de identitate (f.d. 13).

Consideră recurentul că a respectat corespunzător procedura de somare a

debitorului privind restituirea pe cale amiabilă a împrumutului și nu poartă nicio vină că

plicul cu somația expediată la adresa de domiciliu al lui Ghilan Valeriu i-a fost restituită

ca „nereclamată”, deoarece corespondența nu a fost ridicată de la oficiul poștal fie din

cauza nesolicitării, fi a refuzului debitorului de a o recepționa. Prin urmare,

pârâtul/debitor Ghilan Valeriu se face responsabil că nu a recepționat somația din 12

martie 2018.

Mai mult ca atât, termenul de executare a obligației era strict determinat în actul

juridic din 25 mai 2017. Respectiv, somația nici nu era necesară să fie transmisă

debitorului. Or, art. 617 alin. (2) lit. a) din Codul civil (în redacția legii în vigoare până

la 01 martie 2019), expres stabilește că, nu este necesară somație în cazul în care este

stabilită o dată calendaristică pentru executarea obligației.

La caz, instanța de apel a interpretat eronat dispozițiile art. 617 alin. (1) și nu a

aplicat legea care urma a fi aplicată, adică prevederile art. 617 alin. (2) lit. a) din Codul

civil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la 25 iunie 2020.

Din actele cauzei rezultă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în

adresa lui Știrbu Gheorghe și avocatului acestuia Gamurari Victoria la 21 iulie 2020

(f.d. 105), însă nu se atestă date când a fost recepționată de către aceștia.

Astfel, recursul declarat la 19 septembrie 2020, este în termen.

La 15 decembrie 2020 în adresa Ghilan Valeriu a fost expediată copia recursului

declarat de Știrbu Gheorghe, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței (f.d.

120), însă intimatul nu și-a valorificat dreptul procedura respectiv.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

6

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Știrbu Gheorghe, reprezentat de

avocatul Gamurari Victoria, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

7

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție notează că conform jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere

îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995), pe când în

recursul depus de Știrbu Gheorghe, reprezentat de avocatul Gamurari Victoria,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Știrbu Gheorghe, reprezentat de avocatul Gamurari Victoria, ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Știrbu Gheorghe, reprezentat de avocatul Gamurari Victoria,

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

8