2ra-269/22 — încasarea dobânzilor de întârziere

2ra-269/22 — încasarea dobânzilor de întârziere (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-269/22

2-18154974-01-2ra-28022022

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud: I. Potîngă

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: N. Budăi, V. Mihaila, I. Cotruță

D E C I Z I E

20 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Nina Vascan

Aliona Miron

Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

examinând recursul declarat de avocatul Natalia Pavlov în numele și

interesele lui Ivan Știrbu și Societății cu Răspundere Limitată „Știrbu Tur”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie

Tanas împotriva lui Ivan Știrbu și Societății cu Răspundere Limitată „Știrbu Tur”

cu privire la încasarea dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 7 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 3 mai 2018, Vitalie Tanas a depus cerere de chemare în judecată împotriva

lui Ivan Știrbu și SRL „Știrbu Tur”, prin care a solicitat încasarea sumei de

177 348 de lei cu titlu de dobândă de întârziere pentru perioada 4 mai 2015 - 30

ianuarie 2018 și a dobânzii de întârziere în sumă de 120 817 lei pentru perioada 4

mai 2015 - 30 ianuarie 2018.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că la 7 aprilie 2014 a înaintat

cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Știrbu-Tur” și lui Ivan Știrbu, cu

privire la restituirea în mod solidar a sumei de 10 000 de euro, ce constituia suma

împrumutată conform contractului de împrumut din 27 ianuarie 2013 și a sumei de

15 000 de euro, ce constituia suma împrumutată lui Ivan Știrbu conform recipisei

din 28 martie 2013.

Astfel, prin hotărârea din 5 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, cererea de chemare în judecată înaintată a fost admisă parțial.

1

Prin încheierea din 10 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, cererea de

apel depusă de Ivan Stirbu împotriva hotărârii din 5 aprilie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani a fost restituita.

Iar, prin decizia din 22 noiembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, s-a

menținut încheierea din 10 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău.

Reclamantul a menționat că hotărârea din 5 aprilie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani a devenit irevocabila la 10 octombrie 2017.

A susținut că ulterior, la 30 ianuarie 2018, prin dispoziția de încasare nr.065-

534/17, debitorul Ivan Știrbu a achitat integral datoria în sumă de 15 000 euro,

conform recipisei din 28 martie 2013, fapt confirmat prin încheierea executorului

judecătoresc de încetare a procedurii de executare din 30 ianuarie 2018.

Iar, la 1 martie 2018, prin dispoziția de încasare nr.065-535/17, debitorul Ivan

Știrbu și debitorul „Știrbu-Tur” SRL au achitat integral datoria conform

contractului de împrumut din 27 ianuarie 2013, în sumă de 10 000 euro, ce se

confirmă prin încheierea executorului judecătoresc de încetare a procedurii de

executare din 1 martie 2018.

Astfel, Vitalie Tanas a invocat că pe parcursul câtorva ani nu a avut

posibilitatea de a dispune și de a se folosi de banii acordați prin contractul de

împrumut din 27 ianuarie 2013 și recipisa din 28 martie 2013 și consideră că este

îndreptățit de a solicita de la pârâți dobânzi de întârziere în temeiul art. 585, 619

din Codul civil, coroborat cu art. 871 alin. (1), 872 alin. (1) și 873 din Codul civil.

În context, a menționat că dobânda de întârziere urmează a fi calculată pentru

perioada de 3 ani anteriori acțiunii în judecată, din momentul achitării sumei

datorate, adică din data de 4 mai 2015 până la data de 30 ianuarie 2018 (data

achitării sumei de 15 000 euro) și din data 4 mai 2015 până la data de 1 martie

2018 (data achitării sumei de 10 000 euro).

Potrivit cursului valutar al BNM, la 4 mai 2015 rata de schimb valutar

constituia: 1 euro = 20,29 lei, iar suma de 15 000 euro convertită constituia

echivalentul sumei de 304 350 lei. Deci, dobânda de întârziere pentru perioada de 4

mai 2015 - 30 ianuarie 2018 cuprinde suma bănească în mărime de 177 348,50 de.

La 4 mai 2015, conform cursului valutar al BNM, rata de schimb valutar

constituia: 1 euro = 20,29 lei, iar suma de 10 000 euro convertită constituia

echivalentul sumei de 202 900 lei. Deci, dobânda de întârziere pentru perioada 4

mai 2015 - 1 martie 2018 alcătuiește suma bănească în mărime de 120 817,22 de

lei.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 585, art. 619 art. 867 - 873 din

Codul civil (în redacția în vigoare până la republicare).

La 24 septembrie 2018, pârâții Ivan Știrbu și SRL „Știrbu Tur” au depus

cerere prin care au invocat excepția de tardivitate a cererii de chemare în judecată

depusă de Vitalie Tanas, motivând că reclamantul a omis termenul de prescripție

extinctivă de 3 ani prevăzut de art. 267 din Codul civil și, în conformitate cu art.

1861 din Codul de procedură civilă, au solicitat respingerea acțiunii ca fiind

prescrisă.

Prin încheierea din 30 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, s-a respins excepția de tardivitate invocată de pârâții Ivan Știrbu și SRL

„Știrbu Tur”, ca fiind neîntemeiată.

2

Prin hotărârea din 10 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis acțiunea depusă de Vitalie Tanas.

S-a încasat de la Ivan Știrbu dobânda de întârziere pe perioada de 4 mai 2015

- 30 ianuarie 2018, în mărime de 177 348 de lei.

S-a încasat de la Ivan Știrbu și SRL „Știrbu Tur” în beneficiul lui Vitalie

Tanas dobânda de întârziere pe perioada de 4 mai 2015 - 1 martie 2018, în mărime

de

120 817 lei.

S-a încasat de la Ivan Știrbu și SRL „Știrbu Tur” în beneficiul lui Vitalie

Tanas, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma totală de 12 945 de lei. (vol. I, f.d.82,

89-90)

La 3 iulie 2019, avocatul Natalia Pavlov, acționând în numele și interesele lui

Ivan Știrbu și SRL „Știrbu-Tur”, a declarat apel, solicitând casarea hotărârii din 10

iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a încheierii din 30 noiembrie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani. (vol. I, f.d.84)

Prin decizia din 16 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de avocatul Natalia Pavlov în interesele lui Ivan Știrbu și SRL „Știrbu-

Tur”.

S-a casat hotărârea din 10 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și

s-a emis o hotărâre nouă sub formă de încheiere prin care a fost încetat procesul

intentat la cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Tanas împotriva lui

Ivan Știrbu și SRL „Știrbu-Tur” cu privire la încasarea dobânzii de întârziere și

compensarea cheltuielilor de judecată, din motivul că cauza nu urmează a fi

judecată în procedură civilă.

S-a menținut încheierea din 30 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, prin care a fost respinsă cererea privind excepția de tardivitate. (vol. I,

f.d.145-158)

Prin decizia din 9 decembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, s-a respins

recursul declarat de Ivan Știrbu și SRL „Știrbu Tur”.

S-a admis recursul declarat de către Vitalie Tanas.

S-a casat parțial decizia din 16 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în partea

încetării procesului civil, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în același complet de judecată.

În rest, decizia din 16 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a menținut. (vol.

I, f.d.193-201)

Prin decizia din 7 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

cererea de apel depusă de avocatul Natalia Pavlov în interesele lui Ivan Știrbu și

SRL „Știrbu-Tur” și s-a menținut hotărârea din 10 iunie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru. (vol. II, f.d.26-36)

La 2 februarie 2022, avocatul Natalia Pavlov, în numele și interesele lui Ivan

Știrbu și SRL „Știrbu-Tur”, a declarat recurs împotriva deciziei din 7 octombrie

2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând să fie admis recursul, casată integral

decizia și hotărârea, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie

respinsă integral.

În motivarea recursului, a invocat că instanța de apel a aplicat eronat normele

de drept material. Totodată, consideră că decizia este nemotivată.

3

La concret, reprezentantul recurenților a susținut că în cadrul judecării cauzei

în ordine de apel, au fost invocate prevederile art. 642 din Codul civil (în redacția

în vigoare până la 1 martie 2019), care reglementează efectele stingerii obligațiilor.

Potrivit normei menționate, prin stingerea obligațiilor, încetează raporturile

juridice dintre părți în partea ce se referă la obligația stinsă.

Dacă obligația este stinsă, debitorul nu este obligat să plătească dobândă și

penalitățile or să repare prejudiciul.

Astfel, a menționat că prin prisma art. 642 din Codul civil și a circumstanțelor

cauzei, în condițiile în care obligațiile principale de împrumut dintre părți au fost

executate integral la începutul anului 2018, a fost stinsă și obligația suplimentară

de achitare a dobânzilor de întârziere, ce reies din raportul obligațional de bază.

Iar intimatul Vitalie Tanas, în condițiile în care nu și-a realizat dreptul de a

pretinde dobânzi de întârziere, în rezultatul executării obligației de plată a

datoriilor, a pierdut dreptul de a mai pretinde dobânzile pentru perioadele

anterioare, până la executarea contractelor de împrumut.

În acest context, a menționat că instanța de apel în nici un fel nu a indicat

despre argumentele enunțate, nu le-a combătut și nici nu le-a dat nici o apreciere.

Astfel, a conchis că la cazul din speță este prezentă situația legală privind

efectele stingerii obligației principale, iar debitorul nu este obligat să plătească

dobânda și penalitățile sau să repare prejudiciul.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Referitor la termenul de declarare a recursului, Colegiul reține că, copia

deciziei integrale a instanței de apel a fost comunicată prin intermediul poștei

electronice avocatului recurenților, la 7 decembrie 2021 (vol. II, f.d.38), iar cererea

de recurs a fost depusă la 2 februarie 2022, în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Copia cererii de recurs a fost expediată intimatului pentru cunoștință la 28

februarie 2022.

Până la data examinării admisibilității recursului, Vitalie Tanas nu au depus

referință prin care să-și expună poziția.

Prin încheierea din 6 aprilie 2022 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de avocatul Natalia Pavlov în numele și interesele lui Ivan Știrbu și SRL

„Știrbu Tur”, a fost considerat admisibil.

În conformitate art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

4

Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Art. 444 din Codul de procedură civilă, prevede că recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a

se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

La caz, Colegiul a considerat inoportună invitarea acestora, întrucât

argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie

pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârilor atacate.

Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi

cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar.

În esență, recurenții și intimatul au avut posibilitatea să prezinte poziția în

scris și să răspundă la argumentele părții adverse.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

instanța de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să

caseze integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe,

pronunțând o nouă hotărâre.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) lit. a, b și c) din Codul de procedură

civilă, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat

legea. Alineatul 4 prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.

(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul în care instanța de

recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Din perspectiva temeiurilor reținute, la caz recurenții au pretins că instanța de

apel a aplicat eronat normele de drept material, a încălcat normele de drept

procedural și a apreciat arbitrar probele.

În prezenta cauză, instanța de recurs constată că Vitalie Tanas, în temeiul art.

619 din Codul civil în redacția în vigoare până la 1 martie 2019, a solicitat

încasarea de la Ivan Știrbu și SRL „Știrbu Tur” a dobânzilor de întârziere în

legătură cu executarea întârziată de restituire a datoriei adjudecate de către

reclamant de la pârâți prin hotărârea din 5 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani.

Astfel în prezenta acțiune, Vitalie Tanas a solicitat încasarea de la Ivan Știrbu

și SRL „Știrbu Tur” a dobânzilor de întârziere pe perioada de 3 ani anteriori

acțiunii în judecată, din momentul achitării sumei datorate, adică din data de 4 mai

2015 până la data de 30 ianuarie 2018 (data achitării sumei de 15 000 euro) și din

data 4 mai 2015 până la data de 1 martie 2018 (data achitării sumei de 10 000

euro).

Judecând cauza, prin hotărârea din 10 iunie 2019, Judecătoria Chișinău, sediul

Centru, a admis acțiunea depusă de Vitalie Tanas. A încasat de la Ivan Știrbu

dobânda de întârziere pe perioada de 4 mai 2015 - 30 ianuarie 2018 în mărime de

5

177 348 de lei. A încasat de la Ivan Știrbu și SRL „Știrbu Tur” în beneficiul lui

Vitalie Tanas dobânda de întârziere pe perioada de 4 mai 2015 - 1 martie 2018 în

mărime de 120 817 lei. A încasat de la Ivan Știrbu și SRL „Știrbu Tur” în

beneficiul lui Vitalie Tanas cheltuieli de judecată în sumă totală de 12 945 de lei.

(vol. I, f.d.82, 89-91)

La 3 iulie 2019, avocatul Natalia Pavlov, acționând în numele și interesele lui

Știrbu Ivan și SRL „Știrbu-Tur”, a depus cerere de apel, prin care a solicitat

casarea hotărârii din 10 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a

încheierii din 30 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani. (vol. I,

f.d.84-87)

Prin decizia din 16 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de avocatul Pavlov Natalia în interesele lui Ivan Știrbu și SRL „Știrbu-

Tur”, s-a casat hotărârea din 10 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și

s-a emis o nouă hotărâre sub formă de încheiere prin care a fost încetat procesul

intentat la cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Tanas împotriva lui

Ivan Știrbu și SRL „Știrbu-Tur” cu privire la încasarea dobânzii de întârziere și

compensarea cheltuielilor de judecată din motivul că cauza nu urmează a fi

judecată în procedură civilă. S-a menținut încheierea din 30 noiembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, prin care a fost respinsă cererea privind

excepția de tardivitate. (vol. I, f.d.145-155)

Prin decizia din 9 decembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, s-a respins

recursul declarat de Ivan Știrbu și SRL „Știrbu Tur”, s-a admis recursul declarat de

către Vitalie Tanas și s-a casat parțial decizia din 16 iunie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, în partea încetării procesului civil, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău, în același complet de judecată. (vol. I, f.d.193-201)

La rejudecare, avocatul Pavlov Natalia în interesele lui Ivan Știrbu și SRL

„Știrbu-Tur”, a depus cerere prin care a invocat argumente suplimentare la cererea

de apel depusă împotriva hotărârii din 10 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru.

În esență, reprezentantul apelanților a motivat cererea de apel inclusiv și în

baza argumentului că, la cazul din speță este prezentă situația privind efectele

stingerii obligației principale, iar debitorul nu este obligat să plătească dobânda, în

condițiile în care obligațiile principale de împrumut dintre părți au fost stinse

integral la 30 ianuarie 2018 și la 1 martie 2018.

Astfel, în apel s-a invocat că prin prisma art. 642 din Codul civil în redacția

de până la 1 martie 2019, creditorul nu mai este îndreptățit de a solicita debitorului

încasarea dobânzilor de întârziere, or, acțiunea privind încasarea dobânzilor de

întârziere a fost înaintată la 3 mai 2018, ulterior stingeri obligațiilor de bază. (vol.

II, f.d.18-21)

Prin decizia din 7 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

cererea de apel depusă de avocatul Natalia Pavlov în numele și interesele lui Ivan

Știrbu și SRL „Știrbu-Tur” și s-a menținut hotărârea din 10 iunie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. (vol. II, f.d.26-36)

Nefiind de acord cu soluția instanțelor de judecată ierarhic inferioare, Ivan

Știrbu și SRL „Știrbu-Tur”, fiind reprezentați de avocatul Natalia Pavlov, au

declarat recurs.

6

Examinând recursul declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta este întemeiat

și urmează a fi admis, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Inițial Colegiul menționează că la cazul din speță sunt aplicabile prevederile

Codul civil în redacția legii în vigoare până la 1 martie 2019, în contextul în care

prin acțiunea înaintată la 3 mai 2018 s-a solicitat încasarea dobânzilor de întârziere

în sumă de 177 348 de lei pentru perioada 4 mai 2015 - 30 ianuarie 2018 și în sumă

de 120 817 lei pentru perioada 4 mai 2015 - 30 ianuarie 2018.

Or, art. 7 alin. (1) Codul civil, stipulează că, legea civilă nu are caracter

retroactiv. Ea nu modifică și nici nu suprimă condițiile de constituire a unei situații

juridice constituite anterior, nici condițiile de stingere a unei situații juridice stinse

anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică și nu desființează efectele deja

produse ale unei situații juridice stinse sau în curs de realizare.

Astfel, Colegiul subliniază că în conformitate cu art. 512 alin. (1) din Codul

civil în redacția legii în vigoare până la 1 martie 2019, în virtutea raportului

obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei

prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta în a da, a face

sau a nu face.

Potrivit art. 572 din Codul civil, temeiul executării rezidă în existența unei

obligații. Obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la

locul și în momentul stabilit.

Articolul 602 alin. (1), (2) și (4) din Codul civil, prevede că în cazul în care

nu execută obligația, debitorul este ținut să-l despăgubească pe creditor pentru

prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedește că neexecutarea obligației nu-i este

imputabilă.

Neexecutarea include orice încălcare a obligațiilor, inclusiv executarea

necorespunzătoare sau tardivă.

Dreptul creditorului de a cere despăgubiri în locul prestației se exercită în

condițiile suplimentare de la art. 609. Creditorul poate cere despăgubiri pentru

întârzierea executării obligației doar în condițiile suplimentare privind întârzierea

prevăzute la art. 617. În cazul unui contract sinalagmatic, creditorul poate cere

despăgubiri pentru neexecutarea obligației debitorului doar după rezoluțiune,

conform art. 737.

Conform art. 617 alin. (1) - (4) din Codul civil, dacă nu execută obligația în

urma somației primite după scadență din partea creditorului, debitorul se consideră

în întârziere ca urmare a somației.

Nu este necesară somație în cazul în care: a) este stabilită o dată calendaristică

pentru executarea obligației; b) înaintea executării obligației trebuie să aibă loc un

eveniment, iar perioada pentru executarea obligației este stabilită astfel încât poate

fi calculată calendaristic de la producerea evenimentului; c) părțile au convenit

expres că debitorul este în întârziere la expirarea termenului la care trebuia să

execute, fără îndeplinirea vreunei formalități; d) obligația, prin natura sa, nu putea

fi îndeplinită decât într-un termen determinat, pe care debitorul l-a lăsat să expire

fără a executa; e) debitorul obligației cu executare succesivă refuză sau omite în

mod repetat să o execute; f) obligația de a nu face nu se execută; g) este evident că

somația nu va avea nici un rezultat; h) intrarea în întârziere se justifică din motive

7

întemeiate, luîndu-se în considerare interesele ambelor părți; i) debitorul a declarat

în scris că nu dorește să execute obligația.

În cazurile menționate la alin. (2) lit. a) și b), orice înțelegere asupra unui

termen care ar afecta grav una din părți este nulă.

Debitorul este în întârziere dacă nu execută obligația în termen de 30 de zile

de la scadență și de la intrarea unei note de plată sau unei alte invitații de plată

similare. Această dispoziție se aplică debitorului consumator numai dacă în nota de

plată sau în invitația de plată similară este indicat în mod special efectele

menționate.

Astfel, Colegiul relevă că prin prevederile legale menționate, este reglementat

dreptul creditorului de a pretinde încasarea dobânzilor de întârziere, pentru

perioada de întârziere, în cazul în care debitorul este în întârziere pentru executarea

obligațiilor de plată.

Cu toate acestea, prevederile legale mai stabilesc și că în condițiile în care

obligația de plată a fost executată, pretinderea ulterioară a dobânzilor de întârziere

nu poate fi satisfăcută, iar debitorul nu este obligat să o plătească, decât în situația

în care creditorul la acceptarea executării obligației nu și-a rezervat expres dreptul

de a pretinde încasarea respectivelor dobânzi.

În sensul dat, instanța de recurs menționează că în conformitate cu art. 642

din Codul civil, prin stingerea obligațiilor, încetează raporturile juridice dintre

părți în partea ce se referă la obligația stinsă.

Dacă obligația este stinsă, debitorul nu este obligat să plătească dobânda și

penalitățile or să repare prejudiciul.

Conform art. 643 alin. (4) din Codul civil, în cazul stingerii obligației

principale, fidejusiunea, gajul și alte drepturi accesorii încetează în măsura în care

nu subzistă interese justificate ale terților.

Potrivit art. 626 alin. (2), (3) din Codul civil, creditorul are dreptul să pretindă

repararea prejudiciului în partea neacoperită prin clauza penală (clauză penală

inclusivă). În cazurile prevăzute de lege sau contract, creditorul poate cere sau

despăgubiri, sau penalitate (clauză penală alternativă), poate cere repararea

prejudiciului peste penalitate (clauză penală punitivă) sau poate cere doar

penalitate (clauză penală exclusivă).

În cazul în care a primit executarea, creditorul poate cere plata penalității

numai dacă și-a rezervat expres acest drept la primirea executării.

Din materialele cauzei nu poate fi dedusă situația în care reclamantul și-ar fi

rezervat dreptul de a pretinde dobânzi de întârziere, expediind o reclamație în

adresa pârâților imediat după primirea fiecărei tranșe a datoriilor.

Deci, prin prisma prevederilor menționate, creditorului, care a primit

executarea obligației cu întârziere, i se acordă dreptul de a pretinde plata

dobânzilor de întârziere, doar dacă și-a rezervat expres acest drept la primirea

executării.

La cazul din speță, având în vedere probele deduse judecății, instanța de

recurs evidențiază că este cert stabilit faptul că între reclamant și pârți au fost

încheiate două contracte de împrumut, la 27 ianuarie 2013 și ulterior la 28 martie

2013, în sumă totală de 25 000 euro. (vol. I, f.d.12-13)

8

Invocând neonorarea obligațiilor de restituire a împrumuturilor, la 7 aprilie

2014, creditorul Vitalie Tanas a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva

debitorilor SRL „Știrbu-Tur” și Ivan Știrbu, cu privire la încasarea împrumuturilor

acordate în baza contractelor menționate.

Iar, prin hotărârea din 5 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

irevocabilă din 10 octombrie 2017, cererea de chemare în judecată înaintată de

Vitalie Tanas împotriva SRL „Știrbu-Tur” și Ivan Știrbu, cu privire la restituirea

sumei de 10 000 de euro conform contractului de împrumut din 27 ianuarie 2013 și

a sumei de 15 000 de euro, conform recipisei din 28 martie 2013, a fost admisă

parțial. (vol. I, f.d.14-24)

Potrivit încheierilor executorului judecătoresc privind încetarea procedurilor

de executare (vol. I, f.d.25-26), la 30 ianuarie 2018, prin dispoziția de încasare

nr.065-534/17, debitorul Ivan Știrbu a achitat integral datoria conform recipisei din

28 martie 2013 în sumă de 15 000 euro, iar la 1 martie 2018, prin dispoziția de

încasare nr.065-535/17, debitorul Ivan Știrbu și debitorul „Știrbu-Tur” SRL au

achitat integral datoria conform contractului de împrumut din 27 ianuarie 2013 în

sumă de 10 000 euro.

Reprezentantul nu a negat faptul executării obligațiilor de către pârâți privind

plata sumelor luate cu împrumut la 30 ianuarie 2018 și ulterior la 1 martie 2018.

Însă, pretinzând cauzarea unui prejudiciu material prin imposibilitatea de a

dispune de banii transmiși cu împrumut pentru perioada de 3 ani anteriori înaintării

acțiunii în judecată, din momentul achitării sumei datorate, adică din data de 4 mai

2015 până la data de 30 ianuarie 2018 (data achitării sumei de 15 000 euro) și din

data de 4 mai 2015 până la 1 martie 2018 (data achitării sumei de 10 000 euro), la

18 aprilie 2018, reclamantul Vitalie Tanas a expediat pârâților Știrbu Ivan și SRL

„Știrbu-Tur”, somație cu solicitarea de plată a dobânzilor de întârziere la plata

împrumuturilor menționate. (vol. I, f.d.27-28)

Având în vedere aceste considerații, Colegiul lărgit consideră că reclamantul

nu are dreptul să pretindă de la pârâți încasarea dobânzii de întârziere solicitată

întrucât obligațiile de plată a datoriile au fost stinse anterior, potrivit art. 642 din

Codul civil, precum și, analogic art. 626 alin. (3) din Codul civil, nu și-a rezervat

dreptul de a cere plata acestora imediat la primirea executării, deoarece pârâții și-

au stins obligațiile aferente contractelor de împrumut. Or, potrivit legislației sus

menționate, dacă creditorul primește de la debitor executarea unei obligații tardive,

fără a înainta pretenții la primirea executării, se prezumă că acestuia nu i-au fost

cauzate careva prejudicii, dat fiind faptul că acesta nu le pretinde.

Deci, în virtutea faptului că pârâții au stins obligația de plată, iar somarea

despre pretenția de încasare a dobânzii de întârziere a fost expediată după

executarea a obligațiunilor de plată, creditorul nu mai are dreptul să prezinte

debitorului oarecare creanțe legate de contractele de împrumut menționate.

În aceste condiții, atât la momentul somării, cât și la momentul depunerii

acțiunii, raportul obligațional rezultat din contractele de împrumut din 27 ianuarie

2013 și din 28 martie 2013 era încetat, iar prin efectul art. 642 din Codul civil,

debitorii sunt eliberați de plata eventualelor dobânzi de întârziere.

9

Din aceste motive și având în vedere că prima instanță și instanța de apel au

stabilit circumstanțele cauzei și nu este necesară verificarea suplimentară și

administrarea unor noi dovezi, însă au încălcat normele de drept material și de

drept procedural, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de

avocatul Natalia Pavlov în numele și interesele lui Ivan Știrbu și SRL „Știrbu Tur”,

de a casa integral decizia din 7 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 10 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și de a emite o

hotărâre nouă de respingere a acțiunii.

În conformitate cu art. 444 și 445 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Codul de

procedură civilă Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de avocatul Natalia Pavlov în numele și interesele

lui Ivan Știrbu și Societății cu Răspundere Limitată „Știrbu Tur”.

Se casează integral decizia din 7 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 10 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Tanas împotriva lui

Ivan Știrbu și Societății cu Răspundere Limitată „Știrbu Tur” cu privire la

încasarea dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată, și se

emite o hotărâre nouă, prin care:

Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Tanas împotriva

lui Ivan Știrbu și Societății cu Răspundere Limitată „Știrbu Tur” cu privire la

încasarea dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Nina Vascan

Aliona Miron

Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

10