2ra-825/22 — constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a cauzei civile si încasarea prejudiciului moral

2ra-825/22 — constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a cauzei civile si încasarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.2ra-825/22

2-22000717-01-2ra-13062022

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Centru ( jud.: M. Țurcanu )

Instanța de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud.: N. Budăi, I. Dutca, D. Băbălău)

Î N C H E I E R E

07 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Străisteanu

Gheorghe împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și încasarea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2022, prin care s-a

respins apelul declarat de Ministerul Justiției și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 21 februarie 2022

c o n s t a t ă :

La 31 decembrie 2021, Străisteanu Gheorghe a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției privind constatarea faptului încălcării

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea

prejudiciului moral, încasarea dobânzii de întârziere.

În motivare a indicat că prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

din 17 august 2019, s-a constatat încălcarea dreptului la examinarea în termen

rezonabil a cauzei civile nr. 2-1363/2017 și s-a dispus încasarea de la bugetul de stat

prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Străisteanu Gheorghe suma

de 3000 lei cu titlu de prejudiciul moral.

La 17 septembrie 2019, hotărârea judecătorească din 17 august 2019 a devenit

irevocabilă prin necontestare.

Hotărârea din 17 august 2019, urma să fie executat în termen de 3 luni de la

data de 17 septembrie 2019, până la data de 17 decembrie 2019, însă, nu a fost

executată nici până la data depunerii prezentei cereri de chemare în judecată.

Astfel, termenul neexecutării hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din

17 august 2019 este de 2 ani și 5 luni.

Reclamantul a susținut că acțiunile ilegale comise de instanțele de judecată în

privința lui Străisteanu Gheorghe, în cadrul executării hotărârii judecătorești

1

irevocabile din 17 august 2019, cad sub incidența Legii nr. 87 din 21.04.2011

privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești.

Procedura de executare a hotărârii irevocabilă din 17 august 2019, nu este

dificilă din punct de vedere factologic sau juridic, nu prezintă nici o complexitate,

deoarece pe dosar participă doar două părți, creditorul și debitorul. Pe dosar nu este

necesar de a efectua acțiuni complexe.

Reclamantul a menționat că în calitate de creditor s-a comportat conform

legislației în vigoare, iar neexecutarea hotărârii judecătorești irevocabile, fapt care a

dus la încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, se datorează exclusiv comportamentului vădit ilegal, abuziv, al

angajaților instanței de judecată și a Ministerului Justiției.

Procedura de executare pentru reclamant este extrem de importantă întrucât

este vorba despre neexecutarea unei hotărâri judecătorești care o afectează material

extrem de grav, deoarece, fiind pensionar, suma indicată în hotărârea judecătorească

și titlu executoriu este necesară pentru întreținerea familiei, pentru a supraviețui în

condițiile economice extrem de grele în care se află Republica Moldova.

Angajații instanței de judecată și a Ministerului Justiției au acționat vădit

ilegal, ignorând intenționat prevederile legislației, nu au contestat hotărârea

judecătorească, iar după devenirea irevocabilă nu au expediat titlu executoriu spre

executarea în adresa Ministerului Justiției și nici nu a informat participanții la

proces despre actul judecătoresc irevocabil.

Prin comportamentul său contrar tuturor cerințelor care obligă persoanele

responsabile să execute în termen rezonabil, operativ hotărârea judecătorească

irevocabilă, angajații statului au trecut peste toate limitele legale, iar circumstanțele

în care autoritatea publică refuză să acționeze conform legii, a provocat daune

morale.

Astfel, pentru încălcarea obligațiilor prevăzute de lege, ignorarea intenționată a

legislației în vigoare, neexecutarea hotărârii judecătorești, i-a cauzat prejudiciu

moral.

La fel, pentru neexecutare hotărârii în perioada 17 decembrie 2019-23

decembrie 2021,urmează a fi încasată și p dobânda de întârziere din suma de 3000

lei, care conform programului www.ilba.md, constituie 773,50 lei.

Reclamantul a estimat mărimea prejudiciului moral cauzat în sumă de 15000

lei, cauzat prin sentimente de frustrare cauzate de caracterul ilegal al acțiunilor

instanței de judecată și a Ministerului Justiție, comise vădit contrar legislației,

manifestate prin sentimentul de anxietate, stres, neliniște, perturbare a vieții,

disconfort și retrăire, imposibilitatea savurării modului obișnuit de trai, sentimente

de incapacitate de a ne bucura în modul cuvenit de garanțiile prescrise de lege,

sentimente de frustrare, nedreptate și umilință, nervi, afectare sufletească.

Reclamantul a solicitat constatarea faptul încălcării dreptului lui Străisteanu

Gheorghe la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești irevocabile din

17 august 2019, încasarea de la contul bugetului de stat prin intermediul

Ministerului Justiției suma în mărime de 733 lei cu titlu de dobândă de întârziere din

suma de 3000 lei pentru perioada 17 decembrie 2019-23 decembrie 2021, încasarea

de la contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui

2

Străisteanu Gheorghe, suma în mărime de 15000 lei cu titlu de prejudiciul moral

cauzat prin încălcarea gravă a dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești irevocabile din 17 august 2019, care durează 2 ani și 5 luni.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 21 februarie 2022,

cererea de chemare în judecată a lui Străisteanu Gheorghe, a fost admisă parțial.

S-a constatat faptul încălcării dreptului reclamantului Străisteanu Gheorghe la

executarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru nr. 2-12233/19 din 17

august 2019, în termen rezonabil.

S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova în beneficiul lui Străisteanu Gheorghe suma de 3000 (trei mii)

lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești. În rest, cererea s-a respins ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la 17 august 2019, Judecătoria

Chișinău, sediul Centru examinând cererea de chemare în judecată depusă de

Străisteanu Gheorghe împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea

prejudiciului a constatat încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a

cauzei civile nr. 2-1363/2017 și a dispus încasarea de la bugetul de stat, gestionat de

Ministerul Finanțelor, prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui

Străisteanu Gheorghe suma de 3000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 17 august 2019 nu a fost

contestată de către părți, devenind irevocabilă prin necontestare la 17 septembrie

2019.

Instanța de judecată a reținut că potrivit prevederile art. 6 alin. (2) al Legii nr.

87 din 21.04.2011, legiuitorul a pus în sarcina instanței de judecată să prezinte titlul

executoriu, emis în baza hotărârii judecătorești definitive, spre executare

Ministerului Justiției, din oficiu, iar instanța de judecată a omis să efectueze aceste

acțiuni.

Conform pct. 3 din Hotărârea Curții Constituționale nr. 32 din 17 noiembrie

2016 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi referitoare la

executarea creanțelor împotriva statului, până la operarea modificărilor de rigoare

de către Parlament, hotărârile judecătorești emise în temeiul Legii nr.87 din 21

aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești urmează a fi puse în executare neîntârziat

după rămânerea hotărârii definitivă și executate nu mai târziu de trei luni de zile de

la această dată, similar termenului de executare a hotărârilor definitive ale Curții

Europene a Drepturilor Omului.

Instanța de fond a constatat că instanța de judecată a omis să efectueze acțiuni

privind prezentarea din oficiu a titlului executoriu nr.2-12233/19 emis de

Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Ca urmare, reclamantului i-a fost încălcat dreptul la executarea hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru nr. 2-12233/19 din 17 august 2019, în termen

rezonabil reglementat de art. 6 alin. (2) al legii nr. 87 din 21.04.2011.

Astfel, în vederea recuperării prejudiciului moral cauzat prin încălcarea

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești prejudiciul

moral instanța a considerat că suma de 3000 lei acordată cu titlu de prejudiciu

3

moral, va constitui pentru reclamant o satisfacție echitabilă,

Suma de 15 000 lei solicitată de reclamant este exagerată, încalcă principiul

general al echității și ar constituie un venit nejustificat.

Cu referire la pretenția privind încasarea sumei de 733 lei cu titlu de titlu de

dobânda de întârziere din suma de 3000 lei pentru perioada 17 decembrie 2019-23

decembrie 2021 instanța de fond a conchis că prevederile art.942 Cod civil nu poate

fi aplicat cazului, deoarece nu este un raport juridic civil ordinar, ci un litigiu este

guvernat de o lege specială, Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 21 februarie 2022, Ministerul

Justiției a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din

27 mai 2021, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii primei instanțe,

cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2022, s-a respins apelul

declarat de Ministerul Justiției și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru din 21 februarie 2022.

La 12 aprilie 2022, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2022 solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanței, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivare a invocat că decizia Curții de Apel Chișinău din 07 aprilie 2022 și

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 21 februarie 2022 sunt în ilegale,

emise contrar art. 239 din Codul de procedură civilă.

Atât instanța de fond cât și instanța de apel au apreciat arbitrar raportul motivat

prezentat și nu au luat în considerare aspectul ce ține de lipsa de diligență a

creditorului.

Instanțele au omis să învedereze criteriul comportamentului și mizei

intimatului, în calitate de criterii specifice examinării caracterului rezonabilității

duratei procedurilor respective. Intimatul a manifestat un dezinteres total față de

soarta executării titlului executoriu, nu a solicitat instanței eliberarea titlului

executoriu și nici nu s-a interesat problematica executorii documentului.

Totodată, la examinarea cauzei instanțele nu au ținut cont de prevederile art. 6

alin.(2) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011, normă ce îi dă dreptul și creditorului de

a prezenta titlu executoriu spre executare Ministerului Justiției.

În astfel de circumstanțe, nu este posibilă imputarea tergiversării executării

documentului executoriu, instanței de judecată, ci însuși creditorului.

Ca temei de drept a recursului, recurentul a invocat prevederile art.432 alin.(2)

lit. c) din Codul de procedură civilă.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 07

aprilie 2022.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale

Cererea de recurs a fost declarată la 12 aprilie 2022, respectiv, în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

4

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

La 13 iunie 2022, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatului recursul,

informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data

primirii scrisorii.

Până la data examinării recursului, intimatul referință nu a depus.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

5

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ministerul Justiției,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Ministerul Justiției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii

Mariana Pitic

Victor Burduh

6