2r-451/19 — Cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoresti

2r-451/19 — Cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoresti (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosar nr. 2r-451/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (S. Clima)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Budăi, I. Cimpoi, I. Muruianu)

DECIZIE

21 august 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursul declarat de Ministerul Justiției,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe

Străisteanu împotriva Ministerului Justiției și Ministerului Finanțelor cu privire la

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, încasarea dobânzii de întârziere și repararea prejudiciului moral,

împotriva încheierii din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost restituită cererea de apel declarată de Ministerul Justiției împotriva hotărârii din

11 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din motivul neîndeplinirii în

termen a indicațiilor instanței de apel,

c o n s t a t ă:

La 15 februarie 2018 Gheorghe Străisteanu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției și Ministerului Finanțelor cu privire la

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, încasarea dobânzii de întârziere în mărime de 20,94 de lei și repararea

prejudiciului moral în mărime de 2500 de lei (f.d. 3-12).

Prin hotărârea din 11 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, a

fost admisă parțial acțiunea depusă Gheorghe Străisteanu și a fost încasat din

bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Gheorghe

Străisteanu dobânda de întârziere în mărime de 20,94 de lei, pentru întârzierea

executării deciziei definitive din 04 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău, pentru

perioada 05 octombrie 2017 - 07 februarie 2018. În rest, acțiunea a fost respinsă ca

fiind neîntemeiată (f.d. 69, 74-82).

La 17 mai 2018 Ministerul Justiției a declarat apel împotriva hotărârii din

11 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, prin care a solicitata

admiterea acestuia, casarea hotărârii contestate și emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii depuse de Gheorghe Străisteanu (f.d. 70).

Prin încheierea din 14 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, nu s-a dat

curs cererii de apel declarată de Ministerului Justiției împotriva hotărârii din 11 mai

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și s-a comunicat apelantului

1

Ministerului Justiției și reprezentantului său despre necesitatea prezentării în

cancelaria Curții de Apel Chișinău a apelului motivat până la 27 martie 2019.

Totodată, s-a explicat apelantului că în caz de neîndeplinire în termenul stabilit a

indicațiilor din încheiere, cererea de apel va fi restituită.

Prin încheierea din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost restituită

cererea de apel declarată de Ministerul Justiției împotriva hotărârii din 11 mai 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din motivul neîndeplinirii în termen a

indicațiilor stipulate în încheierea din 14 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău

(f.d. 98-103).

La 03 iunie 2019 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva încheierii din

28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea acestuia,

casarea încheierii instanței de apel și restituirea spre rejudecare problema

soluționată prin încheierea contestată (f.d. 133-134).

În motivarea recursului, recurentul Ministerul Justiției a indicat că, deși la

materialele cauzei lipsesc careva probe confirmative cu privire la recepționarea de

către recurent a încheierii din 14 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, la 28

martie 2019, instanța de apel a dispus restituirea apelului său, din motivul

neîndeplinirii în termen a indicațiilor instanței de apel.

Recurentul Ministerul Justiției a menționat că termenul de prezentare a

apelului urma a fi stabilit prin indicarea unei date calendaristice care să coincidă cu

data primei ședințe. În caz contrar, în mod inexplicabil va fi determinată de către

instanța de judecată data recepționării actelor de dispoziție în lipsa dovezii

corespunzătoare.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Instanța de recurs reține că, încheierea Curții de Apel Cahul, prin care a fost

restituită cererea de apel declarată de Ministerul Justiției împotriva hotărârii din

11 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din motivul neîndeplinirii în

termen a indicațiilor stipulate în încheierea din 14 februarie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, a fost emisă la 28 martie 2019 și a fost recepționată de Ministerul Justiției.

la 17 mai 2019 (f.d. 136).

Astfel, recursul declarat de Ministerul Justiției, la 03 iunie 2019, a fost depus

cu respectarea termenului prevăzut de art. 425 Cod de procedură civilă.

Examinând recursul declarat de Ministerul Justiției, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră neîntemeiat

și care urmează a fi respins, cu menținerea încheierii contestate, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Cod de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului

și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Iar, în conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța

de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să

respingă recursul și să mențină încheierea.

Din materialele cauzei rezultă că, la 15 februarie 2018 Gheorghe Străisteanu a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției și Ministerului

Finanțelor cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen

2

rezonabil a hotărârii judecătorești, încasarea dobânzii de întârziere în mărime de

20,94 de lei și repararea prejudiciului moral în mărime de 2500 de lei (f.d. 3-12).

Prin hotărârea din 11 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, a

fost admisă parțial acțiunea depusă Gheorghe Străisteanu și a fost încasat din

bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Gheorghe

Străisteanu dobânda de întârziere în mărime de 20,94 de lei, pentru întârzierea

executării deciziei definitive din 04 iulie 2017 a Curții de Apel Chișinău, pentru

perioada 05 octombrie 2017 - 07 februarie 2018. În rest, acțiunea a fost respinsă ca

fiind neîntemeiată (f.d. 69, 74-82).

La 17 mai 2018 Ministerul Justiției a declarat apel împotriva hotărârii din

11 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, prin care a solicitata

admiterea acestuia, casarea hotărârii contestate și emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii depuse de Gheorghe Străisteanu (f.d. 70).

Prin încheierea din 14 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, nu s-a dat

curs cererii de apel declarată de Ministerului Justiției împotriva hotărârii din 11 mai

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și s-a comunicat apelantului

Ministerului Justiției și reprezentantului său despre necesitatea prezentării în

cancelaria Curții de Apel Chișinău a apelului motivat până la 27 martie 2019.

Totodată, s-a explicat apelantului că în caz de neîndeplinire în termenul stabilit a

indicațiilor din încheiere, cererea de apel va fi restituită.

Urmare a neîndeplinirii în termen a indicațiilor instanței de apel din

încheierea 14 februarie 2019, prin încheierea din 28 martie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, a fost restituită cererea de apel declarată de Ministerul Justiției împotriva

hotărârii din 11 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de

drept procedural care reglementează acțiunile instanței la acea fază a procesului,

pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 368, alin. (1) Cod de procedură civilă, dacă cererea de

apel nu întrunește condițiile prevăzute la art.364 și 365 și dacă cererea este depusă

fără plata taxei de stat, instanța de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea

dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților la proces, să nu

se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

În conformitate cu art. 369, alin. (1), lit. a) Cod de procedură civilă, instanța

de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen

indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1).

Pornind de la prevederile normelor de drept menționate, Colegiul conchide că

instanța de apel corect a restituit cererea de apel declarată de Ministerul Justiției, or

ultima nu s-a conformat dispozițiilor încheierii din 14 februarie 2019 a Curții de

Apel Chișinău și nu a prezentat apelul motivat, în termenul stabilit.

Așadar, actele cauzei denotă cert că încheierea din 14 februarie 2019 a Curții

de Apel Chișinău, prin care nu s-a dat curs cererii de apel declarată de Ministerului

Justiției împotriva hotărârii din 11 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, a fost publicată la 21 februarie 2019, pe pagina web „Portalul instanțelor

naționale de judecată” la compartimentul „Curtea de Apel Chișinău”, „Încheierile

instanței”, (https://cac.instante.justice.md/ro/court-sentences?dossier_number=02-

2a-2893-04022019&type=Any&apply_filter=1) și a fost expediată părților la proces

prin scrisoarea din 04 martie 2019 (f.d. 89).

3

În circumstanțele enunțate, Colegiul denotă că materialele cauzei confirmă cu

certitudine că Curtea de Apel Chișinău a respectat procedura de comunicare a

actului judecătoresc (art. 100, 104 Cod de procedură civilă) și a expediat copia

încheierii din 14 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău pe adresa indicată în

antetul cererii de apel depusă Ministerul Justiție - mun. Chișinău, str. 31 august

1989, nr. 2, care este sediul Ministerului Justiției.

Subsecvent, instanța de recurs menționează că conform avizului de recepție

coroborat cu informația publică plasată pe pagina web a ÎS „Poșta Moldovei” la

rubrica „serviciul on-line de urmărire a expedierii (Track&Trace)”

(http://posta.md/ru/tracking?id=DS2035259486AS), se atestă indubitabil că

încheierea din 14 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost recepționată de

Ministerul Justiției la 07 martie 2019, ora 1916 (f.d. 91).

Reieșind din cele relatate, Colegiul atestă că cererea de apel motivată urma a

fi prezentată de Ministerul Justiție în cancelaria Curții de Apel Chișinău până la

28 martie 2019, însă indicația instanței de apel nu a fost îndeplinită în termenul

stabilit.

În circumstanțele descrise, instanța de recurs apreciază ca nefondate alegațiile

recurentului Ministerul Justiției că la materialele cauzei lipsesc careva probe

confirmative cu privire la recepționarea încheierii din 14 februarie 2019 a Curții de

Apel Chișinău, or acestea sunt contrare celor stabilite supra.

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de

procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul

căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de

activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să

încheie un ansamblu de acte.

În corespundere cu prevederilor art. 112 alin. (3) din Codul de procedură

civilă, actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă

la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele

sau sumele bănești au fost predate la oficiul poștal sau la telegraf, sau prin alte

mijloace de comunicație înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de

procedură se consideră îndeplinit în termen.

Art. 113 din Codul de procedură civilă, stabilește că dreptul de a efectua actul

de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din

dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Prin prisma normelor citate supra, este necesar de a menționat și faptul că

exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit

cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se

subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea

respectivului drept nu mai este posibilă.

Astfel, instanța de recurs subliniază că în cazul în care instanța de judecată a

stabilit un anumit termen în care trebuie efectuate anumite acțiuni procesuale

impuse prin lege, partea care urmează să le execute are obligația de a îndeplini

aceste acțiuni în termenul indicat în actul de dispoziție judecătoresc.

În această ordine de idei, Colegiul conchide ca fiind lipsit de suport factologic

și juridic aserțiunea recurentului Ministerului Justiției precum că în cazul în care

termenul de prezentare a apelului nu este stabilit prin indicarea unei date

calendaristice care să coincidă cu data primei ședințe, în mod inexplicabil va fi

4

determinată de către instanța de judecată data recepționării actelor de dispoziție în

lipsa dovezii corespunzătoare, or în prezenta speță, instanța de apel a respectat cu

strictețe prevederile art. 112, alin. (3) din Codul de procedură civilă, stabilind data,

precum și locul (cancelaria Curții de Apel Chișinău) până la care trebuie efectuată

acțiunea procesuală, iar partea care trebuie să o execute are obligația de a îndeplini

acțiunea respectivă până la data indicată în actul de dispoziție judecătoresc.

Termenul imperativ stabilit de către instanța de judecată este unul obligatoriu și

peremptoriu, asemenea celui prevăzut de lege.

Mai mult, Colegiul conchide că acțiunile Ministerului Justiției nu constituie

decât о denegare a acestora de a-și respecta obligațiile procedurale stabilite de

prevederile art. 56 alin. (3) și art. 61 alin. (1) Cod de procedură civilă, care obligă

părțile de a se folosi cu buna-credință de drepturile sale procedurale.

În concluzie, Colegiul notează că CtEDO, în jurisprudența sa, promovează cu

consecvență, cu titlu de principiu, obligația părților de a se interesa de soarta

procesului în situația în care ele au fost înștiințate despre inițierea și desfășurarea

acestuia și de a-și proteja drepturile sale de acces la instanța (Van Harn versus

Germany, nr. 7557/03 din 11.09.2007).

Articolul 6 §1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal

pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile.

Totuși, dreptul la o instanță nu este absolut. Acesta poate fi, prin natura sa,

supus limitărilor, deoarece dreptul de acces, prin sine, cere reglementare din partea

statului.

În acest context, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un

tribunal nu se conciliază cu art. 6 § 1 al Convenției, decât în cazul în care acestea

urmăresc un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele

utilizate și scopul vizat.

Conform practicii CtEDO restricția impusă accesului la o instanță

judecătorească sau un tribunal nu va fi compatibilă cu articolul 6 § 1, decât dacă

aceasta urmărește un scop legitim și există o proporționalitate rezonabilă între

mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (a se vedea cauza Malahov c. Moldovei,

hotărârea din 07 iunie 2007).

Subsidiar, instanța de recurs constată că apelanta a fost obligat să cunoască și

să înțeleagă consecințele inacțiunii sale, având în vedere faptul că cadrul legal, la

acest compartiment, este clar, simplu și lipsit de obscuritate. În această ordine de

idei, Colegiul reține că instanța de apel a respectat dispozițiile art. 369, alin. (1), lit.

a) în coroborare cu art. 368, alin. (1) Cod de procedură civilă, iar argumentele

recurentei precum că încheierea instanței de apel din 28 martie 2019 este

neîntemeiată, nu pot fi reținute, reieșind din raționamentele descrise supra.

Astfel, Colegiul consideră că instanța de apel întemeiat a emis încheierea din

28 martie 2019, în cazul în care apelantul Ministerul Justiției nu și-a exercitat în

volum deplin drepturile procedurale și nu a depus cererea de apel motivată în

termenul stabilit de instanța, iar în consecință instanța de apel a curmat în mod legal

orice abuz din partea acestuia.

Totodată, Colegiul reține că o astfel de soluție este compatibilă cu respectarea

garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, având

în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar

5

împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a

hotărârii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în acest mod, principiul

securității raporturilor juridice.

De altfel, Colegiul consideră necesar a releva și prevederile art. 10 Cod de

procedură civilă, care statuează că, sancțiunile procedurale sunt urmările

nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru

subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire

defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui

drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură va fi

invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către judecător sau de

participantul care are interes să o invoce. Sancțiunile procedurale vizează atât actele

de procedură ale instanței judecătorești, ale participanților la proces, cât și ale

persoanelor legate de activitatea acestora și, în dependență de prevederile legii,

constau în anularea actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru

neîndeplinire în termen a actului de procedură, în obligația de a 6 completa sau a

reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în

aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege.

Reieșind din considerentele menționate și având în vedere faptul că

încheierea instanței de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de

recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de

Ministerul Justiției și de a menține încheierea instanței de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a) și art. 428 Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Ministerul Justiției.

Se menține încheierea din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Străisteanu împotriva

Ministerului Justiției și Ministerului Finanțelor cu privire la constatarea încălcării

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, încasarea

dobânzii de întârziere și repararea prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

6