2ra-169/22 — constatarea încăclării dreptului la executarea în termen rezonabil si încasarea prejudiciului moral

2ra-169/22 — constatarea încăclării dreptului la executarea în termen rezonabil si încasarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.2ra-169/22

2-20152234-01-2ra-11022022

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Centru ( jud.: N. Lupașcu )

Instanța de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud.: V. Sîrbu, V. Buhnaci, D. Dulghieru)

Î N C H E I E R E

13 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Străisteanu Gheorghe,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Străisteanu Gheorghe

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Rotaru

Vera cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești și încasarea prejudiciului moral

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2021, prin care s-a

respins apelul declarat de Străisteanu Gheorghe și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 26 februarie 2021,

c o n s t a t ă :

La 02 decembrie 2020, Străisteanu Gheorghe a depus o cerere de chemare în

judecată către Ministerul Justiției, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Rotaru

Vera, prin care a solicitat constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești irevocabile din 15 mai 2018 și încasarea din bugetul de

stat prin intermediul Ministerului Justiției a prejudiciului moral în sumă de 8 000 lei.

În motivare, a indicat că la 27 iunie 2018, a depus la executorul judecătoresc Rotaru

Vera, o cerere prin care solicitat primirea spre executare a titlului executoriu nr.2-

5138/17 din 15 mai 2018, eliberat în baza hotărârii judecătorești irevocabile din 15 mai

2018, emisă de Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.

Prin încheierea din 27 iunie 2018, executorul judecătoresc Rotaru Vera, a dispus

intentarea procedurii de executare nr. 012-155/18, iar la 23 iulie 2018 reclamantul a

achitat la contul executorului judecătoresc Rotaru Vera suma de 980 lei pentru procedura

de executare.

Ulterior, executorul judecătoresc Rotaru Vera a restituit titlu nr. 2-5138/17 fără

executare.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 30 octombrie 2018 a fost

anulată încheierea executorului judecătoresc Rotaru Vera din 27 iunie 2018 și s-a obligat

executorul judecătoresc să dispună reluarea procedurii de executare a titlului executoriu

1

nr.2-5138/17 din 15 mai 2018, soluție menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din

17 decembrie 2018.

La 05 februarie 2019, la cerințele executorului judecătoresc Rotaru Vera, a mai

achitat în contul executorului încă 441 lei, însă din 05 februarie 2019 până la data

depunerii acțiunii de către executorul judecătoresc nu au fost întreprinse măsuri necesare

pentru a executa hotărârea judecătorească irevocabilă din 15 mai 2018.

Reclamantul consideră că executorul judecătoresc Rotaru Vera intenționat, vădit

ilegal nu aplică prevederile legii în scopul executării hotărârii judecătorești irevocabile

din 15 mai 2018, dimpotrivă întreprinde măsuri ilegale, abuzive pentru a proteja

debitorul de la executarea hotărârii judecătorești.

Străisteanu Gheorghe a indicat că hotărârea judecătorească irevocabilă din 15 mai

2018, nu este dificilă din punct de vedere factologic sau juridic, nu prezintă nici o

complexitate, deoarece pe dosar participă doar două părți, creditorul și debitorul, nefiind

necesar de a efectua acțiuni complexe.

În calitate de creditor s-a comportat conform legislației în vigoare, a depus cereri,

plângeri, iar neexecutarea hotărârii judecătorești irevocabile, fapt care a dus la încălcarea

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, se datorează exclusiv

comportamentului vădit ilegal, abuziv, al executorului judecătoresc Rotaru Vera.

Procedura de executare pentru creditor este extrem de importantă întrucât este vorba

despre neexecutarea unei hotărâri judecătorești care îl afectează material extrem de grav,

deoarece, fiind pensionar, suma indicată în hotărârea judecătorească și titlu executoriu

este necesară pentru întreținerea familiei.

Astfel, prejudiciul material și moral este în directă legătură cu acțiunea ilegală a

executorului judecătoresc, or este înafara oricăror dubii că acesta a acționat vădit ilegal,

ignorând intenționat prevederile legislației.

Susține reclamantul că prin comportamentul său contrar tuturor cerințelor care

obligă persoanele responsabile să execute în termen rezonabil, operativ hotărârea

judecătorească irevocabilă, executorul judecătoresc a trecut peste toate limitele legale, iar

circumstanțele în care autoritatea publică refuză să acționeze conform legii, a provocat

daune morale irecuperabile.

Astfel, neexecutarea hotărârii judecătorești, i-a cauzat prejudiciu moral care dă

temei pentru răspunderea delictuală.

Reclamantul a invocat că urmare a tergiversării procedurii de executare, i-a fost

cauzat prejudiciu moral estimat în mărime de 8000 lei. Prejudiciul este exprimat prin

sentimente de frustrare cauzate de caracterul ilegal al acțiunilor executorului

judecătoresc, comise vădit contrat legislației, suferințe continue din cauza nenumăratelor

ilegalități comise în privința lui de către executorul judecătoresc, refuzul examinării

plângerilor, tăinuirea și distrugerea petițiilor, falsificarea documentelor din dosar,

neexecutarea hotărârilor judecătorești, nervi, stresuri, dureri, afectarea sufletească și

spirituală, oboseală, dificultăți, demoralizare, descurajare, hedonisit – limitarea de a se

bucura de plăcerea vieții, de satisfacții spirituale și materiale, anxietate cauzată de

incertitudinea creată de executorul judecătoresc, din comportamentul căruia a înțeles că

ilegalitățile comise ar fi o normă de drept.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26 februarie 2021, cererea

de chemare în judecată depusă de Străisteanu Gheorghe, a fost respinsă, ca fiind

neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin hotărârea Judecătoriei Chișinău,

2

sediul Buiucani nr.2-5138/2017 din 15 mai 2018 s-a încasat de la Cernețcaia Irina în

beneficiul lui Străisteanu Gheorghe prejudiciului moral de 2000 lei, cheltuieli de judecată

în suma de 300 leii, iar în total suma de 2300 lei.

Prin încheierea executorului judecătoresc Rotaru Vera din 28 iunie 2018 a fost

primit spre executare titlul executoriu menționat, s-a dispus intentarea procedurii de

executare, actele emise fiind expediate debitoarei la adresa de domiciliu indicată în titlul

executoriu mun. Chișinău, str. Covtun, nr. 12, spre executare, iar creditorului pentru

informare.

Momentul executării hotărârii judecătorești va începe la data la care reclamantul a

solicitat oficial executarea hotărârii judecătorești, și anume la înaintării titlului executoriu

27 iunie 2018 și până la data de depunerii acțiunii 02 octombrie 2020, deci aproximativ 2

ani și 6 luni.

Instanța a conchis că reclamantul nu poate invoca insuficiența acțiunilor întreprinse

și pasivitatea executorului judecătoresc Rotaru Vera, din momentul intentării procedurii

de executare până la înaintarea acțiunii în justiție, ultima a utilizat toate instrumentele

prevăzute de cadrul legal și anume: a întreprins multiple încercări de stabilire locului

aflării debitorului și înștiințarea acestuia despre intentarea procedurii prin intermediul

expedierii corespondenței la adresa de domiciliu, înmânarea actelor debitorului cu ieșirea

la fața locului, înștiințarea prin intermediul anunțului publicat în Monitorul Oficial dar și

prin efectuarea apelurilor telefonice la numărul de contact oferit de creditor.

Executorul judecătoresc în termen restrâns a stabilit locul aflării debitorului indicat

în titlu executoriu prezentat inițial, Cernețcaia Irina, și anume că ultima are viză de

reședința în or. Ialoveni, str. Alexandru cel Bun, nr. 5, ap. 52.

Accesând Baza de date a Departamentului Cadastru, s-a stabilit că debitorul deține

cota-parte din bunul imobil cu nr. cadastral 5501204.494.01.052, amplasat în or.

Ialoveni, str. Alexandru cel Bun, nr.5, ap. 52 , iar prin încheierea din 03 iulie 2018 a

aplicat măsurile de asigurare a executării documentului executoriu, iar actele emise de

executorul judecătoresc au fost remise părților procedurii de executare.

În urma acțiunilor întreprinse de executorul judecătoresc, s-a constatat faptul că

persoana identificată, potrivit datele reflectate în titlu executoriu și debitorul procedurii

de executare sunt persoane diferite.

Creditorul a prezentat executorului judecătoresc titlul executoriu cu alte date de

identificare a debitorului deja fără a se indica codul personal ci doar data nașterii, și

domiciliul.

Ca urmare prezentării altor date cu privire la identitatea debitorului, executorului

judecătoresc în continuare a purces la realizarea tuturor măsurilor posibile în vederea

stabilirii locului aflării debitorului, comunicării actelor de procedură și identificarea

bunurilor debitorului.

Deoarece acțiunile întreprinse nu s-au soldat cu succes, executorul judecătoresc a

înaintat două demersuri în instanța de judecată cu privire la anunțarea în căutare a

debitorului, a monitorizat procesul executării încheierii Judecătoriei Chișinău (sediul

Centru) nr.25- 694/19 din 13.04.2019 privind anunțarea în căutare a debitorului, având

un rol foarte activ în încercările de a soluționa problemele apărute la etapa punerii în

executare a încheierii judecătorești vizate, depunând mai multe adresări față de instanța

de judecată și organul de poliție.

Instanța de fond a stabilit că în prezenta cauză, problema nu este omisiunea

autorităților de a întreprinde acțiuni concrete în vederea executării documentului

3

executoriu, dar din faptul că debitorul nu este identificat, drept urmare devine imposibilă

identificarea patrimoniului care poate fi urmărit silit potrivit legislației.

Lipsa datelor de identificare și anume a codului personal a debitorului și datelor

exacte cu privire la locul aflării reale a debitorului, generează un șir de impedimente în

realizarea de către executorul judecătoresc întregului spectru de măsuri prevăzute de

Codul de executare.

Astfel, instanța nu a identificat faptul admiterii tergiversărilor/omisiunilor sau

pasivitatea executorului judecătoresc de a întreprinde anumite acțiuni în cadrul

procedurii de executare care a afecta derularea procedurii.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 27 februarie 2021, Străisteanu

Gheorghe a declarat apel solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 26 februarie 2021, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2021, s-a respins apelul

declarat de Străisteanu Gheorghe și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 26 februarie 2021.

La 17 decembrie 2021, Străisteanu Gheorghe a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2021 solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanței, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere a acțiunii.

În motivare a invocat că decizia Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2021 și

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26 februarie 2021 sunt în ilegale,

emise contrar tuturor prevederilor legislației naționale și internaționale.

Instanțele ierarhic inferioare intenționat au ignorat toate Recomandările CEDO și

legislația națională, și ca rezultat, au emis hotărâri judecătorești care nu corespunde

cerințelor art. 241 alin. (5) Cod de procedură civilă.

Cerr4ea de chemare în judecată urma a fi admisă, iar suma solicitată în speța dată cu

titlu de prejudiciul moral, corespunde cerințelor legislației naționale, emise în cazuri cu

situații exact similare și Recomandărilor CEDO.

Instanța de apel și de fond nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a

interpretat în mod eronat legea;

Atât instanța de apel cât și instanța de fond la au aplicat eronat normele de drept

material și procedural.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 16 noiembrie 2021.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale

Cererea de recurs a fost declarată la 17 decembrie 2021, respectiv, în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în

recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

La 11 februarie 2022, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatului recursul,

4

informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data primirii

scrisorii, fiind recepționat la 15 februarie 2022, potrivit avizului de recepție de la fila

dosarului 197.

Până la data examinării recursului, intimatul referință nu a depus.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie

un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-

se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței,

pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

5

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată

existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în

mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Străisteanu Gheorghe, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Străisteanu Gheorghe.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii

Mariana Pitic

Victor Burduh

6