2ra-1233/23 — repararea prejudiciului material

La 1 aprilie 2022, Inspectoratul General de Carabinieri a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Andriuța Andrei solicitând încasarea sumei de 1 560 lei, cu titlu de prejudiciu material cauzat.

În motivarea acțiunii, s-a indicat că în baza extrasului din Ordinul nr. 125ef. din 16.09.2011 a Departamentului Trupelor de Carabinieri (DTC), Andrei Andriuța a fost exclus din listele nominale ale efectivului militarilor în termen și a fost inclus în listele nominale ale efectivului militarilor prin contract din cadrul IGC.

La 18 iulie 2019, prin Hotărârea Guvernului nr. 332/2019 cu privire la organizarea și funcționarea IGC, Departamentul Trupelor de Carabinieri a fost reorganizat, prin transformare, în Inspectoratul General de Carabinieri din subordinea Ministerului Afacerilor Interne. Astfel, potrivit pct. 4 al Anexei nr. 14 din Hotărârea Guvernului nr. 650/2006 privind salarizarea militarilor, efectivului de trupă și corpului de comandă angajați în serviciul organelor apărării naționale, securității statului și ordinii publice, militarilor angajați în serviciul militar pe bază de contract, imediat după încheierea serviciului în termen și numirea în funcție, li se achită o îndemnizație unică în mărime de două solde de funcție.

După finalizarea serviciului militar în termen și numirea în funcție în bază de contract, pârâtului i-a fost achitat îndemnizația unică în mărime de două salarii de funcții a militarului prin contract. Ulterior, în rezultatul inspectării financiare tematice a unor aspecte din activitatea economico- financiară a angajatorului, Inspecția financiară din cadrul Ministerului Finanțelor a emis Prescripția nr. 27-04-04/1549 din 24 noiembrie 2014 privind înlăturarea iregularităților constatate în urma inspectărilor financiare a unor aspecte din activitatea economico-financiară a Departamentului Trupelor de Carabinieri (în prezent IGC) și a unităților militare din 1 subordine. În baza acestui act, s-a stabilit că la momentul angajării pârâtului, în serviciul militar prin contract, imediat după încheierea serviciului militar în termen, acestuia i s-au efectuat incorect supraplăți în sumă de 1 560 lei.

Prin urmare, în conformitate cu art. 1979 alin. (1) din Codul civil, dacă o persoană obține o îmbogățire nejustificată (persoană îmbogățită) care se atribuie la dezavantajul suferit de o altă persoană (persoană dezavantajată), ea este obligată fată de persoana dezavantajată să restituie îmbogățirea.

Totodată, pentru a evita soluționarea circumstanțelor survenite în cadrul instanțelor judecătorești naționale, IGC a expediat pârâtului, în prealabil, notificarea nr. 1/11-325 din 21 februarie 2022, prin care a solicitat restituirea benevolă în beneficiul IGC a prejudiciului cauzat în mărime de 1 560 lei, în termen de 15 zile din momentul recepționării notificării. Notificarea a fost recepționată de către Andrei Andriuța la 3 martie 2022, însă pârâtul nu a restituit și nici nu a manifestat intenția de a restitui benevol prejudiciul cauzat.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că prima instanță nu a respectat procedura legală privind soluționarea excepției de tardivitate, 2 întrucât trebuia să se pronunțe asupra acesteia în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare și să adopte o încheiere distinctă în acest sens. De asemenea, Curtea de Apel Bălți a constatat că Judecătoria Soroca a aplicat eronat normele de drept material referitoare la termenul de prescripție, omițând să analizeze natura juridică a bunului solicitat a fi restituit și caracterul prescriptibil al acțiunii.

Curtea de Apel a reținut că Inspectoratul General de Carabinieri a luat cunoștință despre presupusa plată nejustificată la data de 26 decembrie 2014, odată cu recepționarea Prescripției nr. 27-04-04/1549 emisă de Inspecția financiară din cadrul Ministerului Finanțelor. În consecință, termenul general de prescripție de trei ani a început să curgă de la 27 decembrie 2014 și a expirat la 26 decembrie 2017.

Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost depusă abia la 1 aprilie 2022, instanța a constatat că aceasta a fost introdusă cu o întârziere de peste patru ani, trei luni și patru zile, iar reclamantul nu a formulat o cerere de repunere în termenul de prescripție.

Totodată, instanța de apel a respins argumentul reclamantului potrivit căruia suma de 1 560 lei ar constitui bun aparținând domeniului public și, prin urmare, ar fi imprescriptibilă. Curtea a subliniat că indemnizația achitată pârâtului a intrat în patrimoniul său privat, pierzând astfel caracterul de bun public, motiv pentru care raportul juridic este supus regulilor generale ale prescripției extinctive.

În baza acestor considerente, Curtea de Apel Bălți a admis excepția de tardivitate invocată de pârâtul Andrei Andriuța și a respins acțiunea formulată de Inspectoratul General de Carabinieri ca fiind depusă peste termenul legal de prescripție, fără examinarea fondului pretențiilor.

La 23 august 2023, la fel prin intermediul poștei terestre, Inspectoratul General de Carabinieri a depus cererea de recurs motivată, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie admisă. 3

Recurentul a susținut că fondurile bugetare utilizate pentru achitarea indemnizației provin din bugetul de stat și, prin urmare, nu pot face obiectul prescripției extinctive, deoarece nu pot fi considerate bunuri private ale instituției, ci valori patrimoniale ale statului. În consecință, dreptul la acțiune al Inspectoratului General de Carabinieri nu poate fi limitat în timp.

De asemenea, s-a arătat că instanța de apel nu a ținut cont de jurisprudența internă formată în cauze similare, în care instanțele au admis acțiunile înaintate de Inspectoratul General de Carabinieri pentru recuperarea sumelor achitate nejustificat foștilor militari, în temeiul acelorași prescripții financiare emise de Ministerul Finanțelor.

Totodată, recurentul a susținut că instanța de apel a interpretat greșit momentul din care începe să curgă termenul de prescripție, reținând eronat că acesta a început din 2014, deși prejudiciul a fost constatat ca cert doar la data emiterii actului de control financiar, iar procedura de verificare și confirmare a neregulilor s-a desfășurat pe o perioadă mai lungă.

Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative, prevede că: „(3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”

Din sensul normei de drept citate supra rezultă că, legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi. 4

Recursul declarat a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, motiv pentru care va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 434 alin.(1) din Codul de procedură civilă: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 432 alin. (1) – (5) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 1 septembrie 2023): „(1) Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea 5 probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”

Art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că, prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 1 septembrie 2023.

Astfel, procedura admisibilității recursului va consta în verificarea existenței unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului – 12 iulie 2023.

Din analiza recursului declarat de Inspectoratul General de Carabinieri rezultă că, drept temei de admisibilitate au fost invocate prevederile art. 432 din Codul de procedură civilă.

Însă, prin prisma temeiurilor invocate în susținerea recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu a stabilit că normele de drept material sau procedural au fost încălcate sau aplicate eronat de către Curtea de Apel Bălți la emiterea deciziei din 23 mai 2023.

Totodată, instanța de recurs nu a stabilit că normele aplicate suscită îndoieli la aplicare sau că instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.

De altfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. 6

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

În speță, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul formulat conține obiecții de fapt și de drept, care deja au fost supuse controlului de temeinicie și legalitate de către instanța de apel, care a dat acestora o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.

Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, argumentele invocate de Inspectoratul General de Carabinieri, nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Inspectoratul General de Carabinieri împotriva deciziei din 23 mai 2023 a Curții de Apel Bălți, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,