2ra-137/24 — repararea prejudiciului material

La 23 decembrie 2022, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus în adresa Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni, cerere de chemare în judecată împotriva lui Ciolac Dmitrii cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a menționat că, prin Ordinul nr. 741/ps emis de Șeful Inspectoratului General al Politiei de Frontieră, la 07 decembrie 2022, Ciolac Dmitrii a fost numit în funcția de ofițer principal al Secției pregătire fizico-tactică a Direcției management resurse umane a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.

Evidențiază că, la 13 ianuarie 2020, Ciolac Dmitrii a fost planificat conform Planului sarcină din 13 ianuarie 2020, de a acorda ajutorul metodico-practic la planificarea și desfășurarea pregătirii profesionale continuă a Direcției regionale Nord, subdiviziune din subordinea Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.

Susține că, în timpul deplasării către Direcția regională Nord, pe traseul R-6 „Chișinău Bălți”, între localitatea Peresecina-Orhei, Ciolac Dmitrii fiind conducătorul mijlocului de transport de model Peugeot 307, n/î XXXXXX, aflat în gestiunea Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, a pierdut controlul asupra autoturismului, iar derapând de pe carosabil a accidentat automobilul în șanțul de pe marginea carosabilului.

Notează că, în urma accidentului rutier menționat, mijlocul de transport de serviciu respectiv, aflat în gestiunea Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, a fost grav avariat.

Menționează că, la 15 ianuarie 2020, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a inițiat ancheta de serviciu nr. A-12 pe faptul accidentului rutier produs la 13 ianuarie 2020, cu implicarea mijlocului de transport de serviciu enunțat. Ancheta de serviciu a fost suspendată începând cu 17 ianuarie 2020, fiind reluată la 19 iulie 2021 și finalizată la 10 august 2021. 1

Afirmă că, în vederea stabilirii cuantumului pagubei cauzate Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, prin avarierea mijlocului de transport menționat, SRL „EXPERTAUTO-PLUS”, persoană juridică înregistrată la Uniunea Experților Evaluatori Independenți din Republica Moldova, a efectuat о evaluate a mijlocului de transport în speță.

Precizează că, prin Actul de evaluate a pagubei nr. 166/01A s-a constatat că, în urma accidentului rutier cu implicarea automobilului de serviciu de model Peugeot 307, n/î XXXXXX, soldat cu avarierea acestuia, Inspectoratului General al Poliției de Frontieră i-a fost cauzat prejudiciu material în cuantum de 55 308,30 lei.

Susține că, în baza contractului de răspundere materială individuală deplină, salariatul poartă răspundere materială deplină pentru neasigurarea păstrării (deteriorarea) bunurilor ce i-au fost transmise.

Precizează că, în cazul din speță, între angajator și salariat a fost încheiat contractul de răspundere materială deplină, conform căruia salariatul și-a asumat răspunderea materială integrală pentru valorile materiale aflate în gestiunea sa.

În drept, au fost invocate prevederile art. 7, 85 alin. (1) lit. i), art. 166- 168 din Codul de procedură civilă, art. 858 alin. (1), (2), art. 993 alin. (2), art. 1998 alin. (1) din Codul civil, art. 327 alin. (1), art. 328 alin. (1), art. 337-339, art. 341, 342 din Codul muncii, art. 4 alin. (1) pct. 13 din Legea taxei de stat nr. 1216 din 03 decembrie 1992, art. 1 alin. (2), art. 56 din Legea nr. 283 din 28 decembrie 2011 cu privire la Poliția de Frontieră, art. 4 pct. 2 din Legea nr. 94 din 02 iunie 2017 pentru modificarea și completarea unor acte legislative.

Având în vedere circumstanțele de fapt și de drept menționate, solicită încasarea din contul lui Ciolac Dmitrii, în beneficiul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, a prejudiciului material în cuantum de 55 308,30 lei, pentru deteriorarea mijlocul de transport de serviciu de model Peugeot 307, n/î XXXXXX, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 28 martie 2023 a Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră către Ciolac Dmitrii cu privire la încasarea prejudiciului material, ca fiind neîntemeiată.

La 12 aprilie 2023, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 28 martie 2023 a Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni, prin care s-a solicitat casarea integrală a hotărârii din 28 martie 2023 a Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii. 2

Totodată, la 25 iulie 2023, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus cerere de apel motivată.

Prin decizia din 09 noiembrie 2023 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul declarat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și s-a menținut hotărârea din 28 martie 2023 a Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că, la 23 septembrie 2016, prin Ordinul nr. 1080/ps emis de Departamentul Poliției de Frontieră, Ciolac Dmitrii a fost numit în funcția de specialist principal al Secției planificare și evidență a Direcției formare profesională a Direcției Generale Resurse umane, iar prin Ordinul nr. 741/ps din 7 decembrie 2022 emis de Șeful Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, Ciolac Dmitrii a fost numit în funcția de Ofițer Principal al Secției pregătire fizico-tactică a Direcției resurse umane a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.

În ședința instanței de apel s-a mai stabilit că, în baza ordinului Șefului Inspectoratului General al Poliției nr. 205 din 13 aprilie 2018, între Inspectoratul General al Poliție de Frontieră, în calitatea sa de angajator, și Ciolac Dmitrii, în calitatea s-a de angajat, la data de 8 mai 2018 a fost încheiat contractul nr. 62/18 privind răspunderea materială individuală deplină. Iar, potrivit pct. 4 al contractului, angajatul nu poartă răspundere materială dacă prejudiciul nu s-a produs din vina lui, precum și în cazul în care există circumstanțe prevăzute de art. 334 din Codul muncii.

Totodată, la 13 ianuarie 2020, în timpul deplasării către Direcția regională Nord, pe traseul R-6 „Chișinău-Bălți”, mijlocul de transport de mode Peugeot 307, număr de înmatriculare XXXXXX, condus de Dmitrii Ciolac, în urma pierderii controlului asupra automobilului, a derapat de pe carosabil ajungând într-un șanț.

Astfel, la 13 ianuarie 2020, de către agentul constatator al Inspectoratului de Poliție Orhei, Dumitru Ichizlî, a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție seria și nr. MAI 04 964253, în privința lui Ciolan Dumitru, prin care l-a recunoscut vinovat în comiterea contravenției prevăzute de art. 242 alin. (1) Cod Contravențional, pe faptul că la data de 13.01.2020, ora 07:00, pe traseul R-6 Chișinău-Bălți, km 39-900m, în timp ce conducea automobilul de modelul Peugeot 307, cu n/î XXXXXX, nu a ținut cont de situația rutieră (carosabil lunecos), deplasându-se în curbă, a pierdut controlul asupra conducerii, a ieșit pe partea carosabilului, unde s-a tamponat în șanț de scurgere a apei. Prin decizia agentului constatator din 13 ianuarie 2020, Ciolac Dmitrii a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 242 alin. (1) Codul 3 Contravențional, și aplicată sancțiunea sub formă de amendă de 18 unități convenționale, ceea ce constituie 900 lei și aplicate 5 puncte de penalizare.

Instanța de apel a mai constatat că, Ciolac Dmitrii nefiind de acord cu procesul-verbal cu privire la contravenție și decizia agentului constatator, a contestat-o în instanța de judecată. Astfel, prin hotărârea Judecătoriei Orhei, sediul Central din 13 martie 2020, contestația formulată de Ciolac Dmitrii a fost admisă. S-a anulat decizia agentului constatator din 13 ianuarie 2020, emisă în temeiul art. 242 alin. (1) Cod Contravențional, prin care a fost aplicată lui Ciolac Dmitrii sancțiunea sub formă de amendă în mărime de 18 unități convenționale cu aplicarea a 5 puncte de penalizare. S-a încetat procesul contravențional, inițiat în privința lui Ciolac Dmitrii, potrivit semnelor contravenției prevăzute de art. 242 alin. (1) Cod Contravențional, de agentul constatator al Inspectoratului de Poliție Orhei, Dumitru Ichizlî, în baza procesului-verbal cu privire la contravenție seria și nr. MAI 964253 din 13.01.2020, din motivul comiterii faptei, în situație de caz fortuit.

Ulterior, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2020, s-a dispus casarea hotărârii Judecătoriei Orhei, sediul Central din 16 martie 2020, cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanță în alt complet de judecată. Astfel, în urma rejudecării cauzei, Judecătoria Orhei, sediul Central, prin hotărârea din 28 octombrie 2020, a admis contestația formulată de Ciolac Dmitrii, a anulat decizia agentului constatator din 13 ianuarie 2020, emisă în temeiul art. 242 alin. (1) Cod Contravențional, prin care a fost aplicată lui Ciolac Dmitrii sancțiunea sub formă de amendă în mărime de 18 unități convenționale cu aplicarea a 5 puncte de penalizare și încetat procesul contravențional, inițiat în privința lui Ciolac Dmitri, potrivit semnelor contravenției prevăzute de art. 242 alin. (1) Cod Contravențional, intentat în baza procesului-verbal cu privire la contravenție seria și nr. MAI 964253 din 13.01.2020, pe motivul că, agentul constatator întru susținerea vinovăției aduse contravenientului nu a acumulat suficiente probe care ar dovedi incontestabil vina contravenientului în comiterea contravenției imputate.

În ședința instanței de apel s-a mai constatat că, pe faptul accidentului rutier produs la 13 ianuarie 2020 cu implicarea mijlocului de transport de modelul Peugeot 307, cu n/î XXXXXX, la data de 15 ianuarie 2020 de către Direcția Inspecție Efectivă a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, a fost efectuată o anchetă de serviciu în privința comisarului Ciolac Dmitrii, în care s-a constatat faptul că, angajatul Poliției de Frontiere, comisar Ciolac Dmitrii, a ignorat cerințele Regulamentului Rutier aprobat prin HG 357 din 15.05.2009, și anume 4 a cpt. 45 subpct. 1, iar ca urmare s-a propus de a fi încetată ancheta de serviciu din 15.01.2020 din motivul expirării termenului de prescripție prevăzut la pct. 61 al Statutului Disciplinar al Funcționarului Public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne aprobat prin HG 409 din 07.06.2017; s-a pus în sarcina Direcției juridice și practica contravențională, întreprinderea acțiunilor necesare în vederea recuperării prejudiciului material cauzat Inspectoratului General al Poliție de Frontieră.

Subsecvent, s-a reținut că, apelantul/reclamant Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, prin acțiunea înaintată, pretinde încasarea din contul pârâtului/intimat Dmitrii Ciolac a prejudiciului material în mărime de 55 308,30 lei, ca urmare a nerespectării condițiilor contractului de răspundere materială deplină, conform căreia salariatul și-a asumat răspunderea materială integră pentru valorile materiale aflate în gestiunea sa, invocând în acest sens prevederile art. 337 alin. (1), art. 338 alin. (1) lit. a), b), c), f), art. 339 alin. (1) și (2), art. 341 și art. 344 alin. (2) din Codul muncii, precum și prevederile art. 1998 din Codul civil.

Raportând conținutul normelor legale citate mai sus, prin prisma situației din speța dată, Colegiul civil al Curții de Apel Bălți a considerat ca fiind întemeiată soluția instanței de fond privind respingerea pretențiilor Inspectoratului General al Poliței de Frontieră privind încasarea de la Dmitrii Ciolac a prejudiciului material în mărime de 55308,30 lei, ca neîntemeiate, or atât în ședința instanței de apel, cât și în ședința instanței de fond, s-a stabilit cu certitudine că în situația din speța dată lipsește un element esențial ce ar permite antrenarea răspunderii materiale a salariatului Dmitrii Ciolac, și anume vinovăția acestuia.

Or, după cum rezultă din materialele cauzei, procesul-verbal cu privire la contravenție seria, nr. MAI 04964253 și decizia agentului constatator din 13 ianuarie 2020, întocmit în privința lui Ciolac Dmitrii, prin care acesta a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute la art. 242 alin. (1) Cod Contravențional, a fost anulat prin hotărârea Judecătoriei Orhei, sediul Central din 28 octombrie 2020, hotărâre ce a devenit definitivă și irevocabilă, iar faptul dat creează efect de lucru judecat.

Concomitent, Colegiul civil al Curții de Apel Bălți a menționat că, potrivit pct. 4 al Contractului privind răspunderea materială individuală deplină nr. 62/18 din 8 mai 2018, semnat între Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, în calitatea sa de angajator, și Ciolac Dmitrii, în calitatea s-a de angajat, angajatul nu poartă răspundere materială dacă 5 prejudiciul nu s-a produs din vina lui, precum și în cazurile existenței circumstanțelor prevăzute de art. 334 Codul Muncii.

Prin urmare, în lipsa constatării vinovăției angajatului Ciolac Dmitrii în comiterea faptei ilicite ce a prejudiciat angajatorul Inspectoratul General al Poliței de Frontieră, duce la imposibilitate antrenării răspunderii materiale a salariatului în baza Contractului privind răspunderea materială individuală deplină nr. 62/18 din 8 mai 2018.

La 28 noiembrie 2023, Inspectoratul General al Poliței de Frontieră a depus în adresa Curții de Apel Bălți cerere de recurs (nemotivată) împotriva deciziei din 09 noiembrie 2023 a Curții de Apel Bălți, care a parvenit în adresa Curții Supreme de Justiție la 05 februarie 2024, prin care s-a solicitat casarea deciziei din 09 noiembrie 2023 a Curții de Apel Bălți și hotărârii din 28 martie 2023 a Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni cu emiterea unei decizii noi de admitere integrală a acțiunii.

Pe parcurs, la 07 februarie 2024, Inspectoratul General al Poliței de Frontieră a depus în adresa Curții Supreme de Justiție cerere de recurs (motivată) împotriva deciziei din 09 noiembrie 2023 a Curții de Apel Bălți.

În motivarea recursului au fost reiterate circumstanțele invocate anterior la examinarea cauzei în prima instanță și instanța de apel.

Suplimentar s-a invocat faptul că, procesul-verbal cu privire la contravenție a fost anulat nu din motivul lipsei componenței contravenției, dar pe motive de procedură.

În drept, s-au invocat prevederile art. 429 alin. (1), art. 430, 431, 432 alin. (1) lit. e), art. 434, art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă.

Pe parcurs, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului copia recursului declarat de Inspectoratul General al Poliței de Frontieră, fiindu-i explicat dreptul de a depune referință la recursul declarat.

La 03 mai 2024, Ciolac Dmitrii a recepționat corespondența, iar la 14 mai 2024 a depus referința, prin care a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil.

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 433 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.

Astfel, procedura admisibilității recursului va consta în verificarea existenței unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

Potrivit art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă dacă este vădit neîntemeiată. 7

Această normă oferă Curții o prerogativă de filtrare a recursurilor care nu conțin o motivare suficientă în drept, nefiind apte să declanșeze un control de legalitate în sensul art. 432 din Codul de procedură civilă.

Într-o apreciere particulară a motivelor de recurs, Completul constată că acestea nu întrunesc exigențele unei motivări conforme cu cerințele legale, întrucât exprimă în esență dezacordul recurentului cu soluția instanței de apel, fără a invoca sau demonstra încălcări veritabile ale normelor de drept material sau procesual.

În ceea ce privește critica referitoare la o pretinsă apreciere arbitrară a probelor, art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, instanța constată că probatoriul a fost analizat de instanțele de fond și apel în mod complet și motivat. Simpla reiterare sau reformulare a propriei versiuni asupra faptelor nu echivalează cu o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, procesul-verbal cu privire la contravenție seria și nr. MAI 04 964253 din 13 ianuarie 2020 a fost anulat, iar procesul contravențional încetat, inclusiv în temeiul art. 441 alin. (1) lit. a) din Codul contravențional al RM, care prevede că procesul contravențional nu poate fi pornit, iar dacă a fost pornit, nu poate fi efectuat și va fi încetat în cazurile în care nu există faptul contravenției. Or, instanța de judecată a constatat că, agentul constatator în virtutea împuternicirilor acordate de lege a examinat cazul superficial, nu a acumulat probele necesare și concludente cazului care ar demonstra incontestabil vinovăția lui Ciolac Dmitrii de comiterea contravenției imputate, or constatarea comiterii accidentului rutier având la bază bagajul probelor acumulate de agentul constatator, nu dovedesc incontestabil și vinovăția contravenientului de producerea accidentului de circulație.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază ca fiind neîntemeiat argumentul recurentului precum că procesul-verbal cu privire la contravenție a fost anulat nu din motivul lipsei componenței contravenției, dar pe motive de procedură.

La caz nu se identifică nici o eroare manifestă sau arbitrară în examinarea probelor, iar recurentul nu demonstrează caracterul determinant al presupusei erori asupra soluției adoptate.

Așadar, recursul nu tinde să declanșeze un control de legalitate veritabil, ci exprimă o nemulțumire subiectivă față de soluțiile instanțelor ierarhic inferioare, camuflând obiecțiile de fond, în argumente formale de procedură. 8

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,