2ra-574/23 — cu privire la încasarea datoriei si a cheltuielilor judiciare
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la încasarea datoriei si a cheltuielilor judiciare
- Temei legal
- Înscrisul se depune în original când, conform legii sau unui alt act normativ, circumstanțele cauzei trebuie confirmate numai cu documente în original.
2ra-574/23 — cu privire la încasarea datoriei si a cheltuielilor judiciare (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului declarat de către Diana Raș,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
către Oleg Blănaru împotriva lui Constantin Raș și Dianei Raș cu privire la
încasarea datoriei și a cheltuielilor judiciare,
împotriva deciziei din 02 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-574/23
PIGD 2-19191551-01-2ra-13042023)
Încălcarea normelor de drept procedural, examinarea superficială a
cauzei. Înscrisul se depune în original când, conform legii sau unui alt act
normativ, circumstanțele cauzei trebuie confirmate numai cu documente în
original. Răspunderea solidară a foștilor soți pentru datoria unui soț survine
dacă această sumă a fost utilizată în interesul familiei.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. A. Ciubotaru
Curtea de Apel Chișinău, jud. G. Dașchevici, A. Pahopol, N. Budăi
10 octombrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de către Diana Raș,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 02 decembrie 2019, Oleg Blănaru a depus cerere de chemare în
judecată împotriva lui Constantin Raș și Dianei Raș, prin care a solicitat
încasarea în mod solidar a sumei împrumutului de 20 000 euro, a taxei de
stat și cheltuielilor de asistență juridică. (f.d. 4-6, vol.I)
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că în
perioada anului 2010, Constantin Raș, dorind să urgenteze finisarea
construcției casei de locuit, pentru a putea cât mai curând să treacă cu traiul
cu întreaga sa familie în casă nouă, a cerut un împrumut în sumă de 5 000
euro de la Oleg Blănaru.
La 05 august 2010, Oleg Blănaru i-a împrumutat lui Constantin Raș
suma de 5 000 euro pe o perioadă de un an de zile. Scopul împrumutului
fiind finisarea construcției casei de locuit. Totodată, Constantin Raș s-a
obligat în cazul în care nu va restitui suma împrumutată la timp, urmează să
achite o penalitate în mărime de 2 % pentru fiecare lună de întârziere.
Ulterior, la 26 august 2014, Constantin Raș, motivând că mai are
nevoie de bani pentru a finisa construcția casei a apelat iarăși la Oleg Blănaru
și a solicitat un nou împrumut în sumă de 5 000 euro, corespunzător la data
respectivă Constantin Raș datora lui Oleg Blănaru suma de 12 000 euro.
Termenul pentru care s-a obligat pârâtul să întoarcă datoria a fost stabilit un
an de zile, în caz contrar acesta ar urma să achite câte 2 % penalitate pentru
fiecare lună de întârziere.
După expirarea termenului de rambursare a sumei împrumutate,
Constantin Raș, a dorit să întoarcă suma împrumutată, însă la acel moment
Oleg Blănaru se afla peste hotarele țării, discutând telefonic cu pârâtul i-a
comunicat că se vor întâlni când va reveni în țară, nu are frică că banii nu-i
va primi înapoi, deoarece are deplină încredere în familia Raș, se cunosc de
foarte mult timp și nu pune la îndoială că nu-și va recupera banii înapoi.
Ulterior, în anul 2016, Constantin Raș fiind la o discuție cu Oleg
Blănaru, acesta i-a comunicat că dorește să-și procure un autovehicul, iar
pârâtul i-a propus spre vânzare automobilul său de model Wolkswagen T-4.
La 10 august 2016, conform recipisei întocmită și semnată de către
Constantin Raș, acesta primește de la Oleg Blănaru suma de 6 000 euro, ca
1
plată în avans pentru vânzarea automobilului sus indicat, doar că până în
prezent pârâtul nu și-a onorat obligațiunile asumate primind banii de la
reclamant fără a preda bunul mobil.
Astfel, Constantin Raș nu și-a onorat obligațiunile și nu a transmis
către reclamant banii împrumutați. Reclamantul, dorind și în continuare de a
menține relațiile cu pârâtul, a încercat să ia legătura cu acesta în sensul
aplanării litigiului pe cale amiabilă. Astfel, la 15 august 2019, Constantin
Raș a semnat recipisa prin care se obligă să restituie lui Oleg Blănaru suma
de 20 000 euro în decurs de o lună de zile.
Constantin Raș, acționând cu rea-credință nu și-a executat obligațiile
asumate în modul corespunzător, cu bună-credință la locul și în momentul
stabilit oferindu-i reclamantului doar promisiuni cu amânarea restituirii
împrumutului, astfel, Oleg Blănaru consideră că prezenta acțiune este una
întemeiată, inclusiv prin referire la cadrul legal pertinent.
Reclamantul a remarcat că suma datorată lui Oleg Blănaru a fost
împrumutată de către Constantin Raș, însă dat fiind faptul că acesta este
căsătorit cu Diana Raș, conform prevederilor art. 19 din Codul familiei,
bunurile dobândite de către soți în timpul căsătoriei sunt supuse regimului
proprietății în devălmășie. Oleg Blănaru a indicat că obligația pecuniară
(împrumutul) a fost contractat anume pentru finisarea construcției casei de
locuit, corespunzător suma datorată a fost asumată doar în interesul și pentru
necesitățile familiei.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 14 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Oleg
Blănaru împotriva lui Raș Constantin și Dianei Raș cu privire la încasarea
datoriei și a cheltuielilor judiciare.
S-a încasat de la Constantin Raș în beneficiul lui Oleg Blănaru suma de
16 000 euro, conform cursului oficial al leului moldovenesc valabil la data
executării obligației pecuniare, datoria rezultă din recipisa semnată personal
la data de 15 august 2019 și suma de 11 540 lei cu titlu de taxă de stat.
În rest, acțiunea, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. (f.d. 220, 231-241,
vol.I)
Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, în termen la 09
august 2022, de către Oleg Blănaru, reprezentat de avocatul Anatolie
Bunduchi. (f.d. 228-229, vol. I)
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 02 februarie 2023 a admis
cererea de apel declarată de către Oleg Blănaru, reprezentat de avocatul
Anatolie Bunduchi, a casat parțial hotărârea din 14 iulie 2022 a Judecătoriei
2
Chișinău, sediul Centru și în partea casată a emis o nouă hotărâre prin care a
admis parțial acțiunea înaintată de Oleg Blănaru împotriva Dianei Raș, a
încasat în mod solidar de la Constantin Raș și Diana Raș în beneficiul lui
Oleg Blănaru suma de 16 000 euro, conform cursului oficial al leului
moldovenesc valabil la data executării obligației pecuniare, suma de 11 540
lei cu titlu de taxă de stat. În rest, a menținut fără modificări hotărârea din 14
iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. (f.d. 45,46-56, vol. II)
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Diana Raș, prin
care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu
menținerea hotărârii instanței de fond. (f.d. 61-69, vol. II)
În motivarea recursului Diana Raș a invocat prevederile art. 432 alin.
(2), lit. a), b), c) din Codul de procedură civilă.
Totodată, a menționat dezacordul cu decizia instanței de apel privind
încasarea solidară a datoriei, ori la materialele dosarului nu există probe
veridice precum că aceasta a știut despre încheierea contractelor de
împrumut de către fostul soț, iar banii împrumutați au fost folosiți în interesul
familiei.
Diana Raș a susținut că familia acesteia nu avea necesitatea de a
împrumuta bani pentru a finisa construcția casei de locuit, ori dispunea de
surse financiare, atât aceasta cât și fostul soț o perioadă mare de timp au
locuit și muncit peste hotarele Republicii Moldova. Mai mult, în carul
examinării cauzei a solicitat prezentarea originalelor recipiselor, însă această
cerere a rămas nesatisfăcută, iar cauza a fost examinată în lipsa originalelor
recipiselor.
Recurenta a susținut că Constantin Raș nu a avut niciodată
necesitatea de a împrumuta bani, iar realizarea acestei scheme de deposedare
a Dianei Raș de mijloace financiare prin intermediul lui Oleg Blănaru, este
din motivul dezacordului lui Constantin Raș cu modalitatea de partajare a
averii.
În opinia recurentei Oleg Blănaru a acceptat să pună în aplicare
această schema și anume prin întocmirea fictivă de recipise, iar pentru
aceasta ar fi fost remunerat. Acțiunile lui Constantin Raș în complicitate cu
Oleg Blănaru, constituie o infracțiune de escrocherie și falsificare de probe,
fapt pentru care a fost depusă plângere la Procuratura mun. Chișinău Oficiul
Botanica.
Recurenta a menționat că, solidaritatea pasivă este reglementată de
art. 796 din Codul civil, deci nu este prezumată ci rezultă din lege sau act
juridic sau dacă prestația este indivizibilă. La caz, această obligație este
exclusivă a lui Constantin Raș.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
3
Art. XI, alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru
modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex
reformei Curții Supreme de Justiție), stipulează că:
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursurilor”.
Art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că.
„Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei
al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.”
Art. 130 alin.(1) din Codul de procedură civilă reglementează că.
„Instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe
cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din
dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.”
Art. 138 alin. (4), alin.(5) din Codul de procedură civilă stabilește că:
„Înscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege,
indicându-se locul de aflare a originalului. Înscrisul se depune în original când, conform
legii sau unui alt act normativ, circumstanțele cauzei trebuie confirmate numai cu
documente în original și când, ca urmare a soluționării cauzei, înscrisul își pierde efectul
juridic sau când copiile de pe documentul prezentat au cuprinsuri contradictorii, precum
și în alte cazuri când instanța consideră necesară prezentarea originalului.
Dacă, în conformitate cu afirmațiile părții interesate, documentul în original se află
pe mâna părții adverse, probațiunea se efectuează prin înaintarea unui demers privind
obligarea părții adverse la prezentarea lui în original. În cazul în care partea adversă nu
execută încheierea judecătorească privind prezentarea documentului în original, se va
utiliza copia de pe original, prezentată de persoana interesată dacă legea nu prevede altfel.
Instanța va aprecia forța probantă a copiei autentificate după intima ei convingere.”
Art. 167, alin. (1), lit. a) din Codul de procedură civilă prevede că:
„La cererea de chemare în judecată se anexează: copiile de pe cererea de chemare
în judecată și de pe înscrisuri, certificate de către parte, pe proprie răspundere, într-un
număr egal cu numărul de pârâți și de intervenienți, dacă ei nu dispun de aceste acte, plus
un rând de copii pentru instanță. Copiile vor fi certificate de către parte pentru
conformitate cu originalul. Dacă înscrisurile și cererea de chemare în judecată sunt făcute
într-o limbă străină, instanța dispune prezentarea traducerii lor în modul stabilit de lege”.
Art. 373, alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă statuează că:
„Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor
înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea
circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța
de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe,
precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,
apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către
participanții la proces.”
Art.431 din Codul de procedură civilă prevede că:
4
„Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție. Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3
judecători. Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9
judecători ai Curții Supreme de Justiție. Judecătorii care au examinat admisibilitatea
recursului pot participa și la examinarea recursului în cauză.”
Art. 434, alin. (1) din Codul de procedură civilă reglementează că:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 445, alin. (1), lit. c) din Codul de procedură civilă statuează că:
„Instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze
integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o
singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.”
Art. 8, alin. (1) și alin. (2), lit. a) din Codul civil în vigoare până la
01 martie 2019 prevedea următoarele:
„Drepturile și obligațiile civile apar în temeiul legii, precum și în baza actelor
persoanelor fizice și juridice care, deși nu sunt prevăzute de lege, dau naștere la drepturi
și obligații civile, pornind de la principiile generale și de la sensul legislației civile.
Drepturile și obligațiile civile apar din contracte și din alte acte juridice.”
Art. 210, alin. (1) din Codul civil în vigoare până la 01 martie 2019
reglementa că:
„Trebuie să fie încheiate în scris actele juridice dintre persoanele juridice, dintre
persoanele juridice și persoanele fizice și dintre persoanele fizice dacă valoarea obiectului
actului juridic depășește 1000 de lei, iar în cazurile prevăzute de lege, indiferent de
valoarea obiectului.”
Art. 211, alin. (1), alin. (2) din Codul civil în vigoare până la 01
martie 2019 stabilea:
„Nerespectarea formei scrise a actului juridic face să decadă părțile din dreptul de
a cere, în caz de litigiu, proba cu martori pentru dovedirea actului juridic.
Nerespectarea formei scrise a actului juridic atrage nulitatea lui numai în cazul în
care acest efect este expres prevăzut de lege sau prin acordul părților.”
ASPECTE DE PROCEDURĂ
Cu referire la termenul de declarare a recursului, depus la 17 martie
2023, prevăzut de art. 434, alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța
de recurs reține că recurenta a respectat acest termen, or, decizia contestată
a fost pronunțată la data de 02 februarie 2023, expediată participanților la
proces, prin intermediul oficiului poștal. Potrivit recipisei anexate la fila
dosarului 58 vol. II, rezultă că, Diana Raș a primit copia deciziei instanței de
apel la 21 februarie 2023.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative
(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție)
5
au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în
vigoare la 01 septembrie 2023.
Recursul depus la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în
vigoare a prezentei legi va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data
depunerii recursului.
Din sensul art. XI, alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023,
rezultă că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor
reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor
examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării
în vigoare a prezentei legi.
Având în vedere că legea procedural civilă, care impune obligații noi
anulează sau reduce drepturile procedurale ale participanților la proces,
limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni procedurale noi
sau suplimentare, nu are putere retroactivă, recursul declarat de către Diana
Raș, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 va fi
examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii acestuia, însă
procedura de examinare conform noilor reglementări.
În data de 05 mai 2023 instanța de recurs a remis în adresa intimaților
copia recursului depus de către Diana Raș, însă atât Oleg Blănaru, cât și
Constantin Raș, nu au recepționat trimiterea poștală. Ulterior, la 02
octombrie 2025, prin intermediul poștei electronice, copia recursului a fost
notificat avocatului Anatolie Bunduchi și avocatului Alexandru Iachimciuc,
care în instanța de apel au apărat interesele intimaților.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Studiind materialele dosarului, completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Diana Raș întemeiat
și care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și remiterea
cauzei la rejudecare în instanța de apel.
Completul de judecată consideră imperioase dezideratele Curții
Europene a Drepturilor Omului reținute în cauza Zubac v. Croația (hotărârea
din 05 aprilie 2018) potrivit cărora, din moment ce preeminența dreptului
constituie un principiu fundamental al democrației și al Convenției, nu putea
exista nicio așteptare, în baza Convenției sau de altă natură, potrivit căreia
Curtea Supremă trebuia să ignore sau să nu aibă în vedere nereguli
procedurale evidente.
Recapitulând esența litigiului, în scopul verificării aplicării corecte a
dreptului material și procedural, instanța de recurs reține starea de fapt
constatată de instanțe și confirmată de părți.
Astfel, Oleg Blănaru pretinde că acțiunea se întemeiază pe copiile
recipiselor anexate la dosar și anume copia recipisei din 05 august 2010
potrivit căreia Constantin Raș a împrumutat suma de 5 000 euro de la Oleg
Blănaru. (f.d.20, vol.I)
6
Prin copia recipisei din 26 august 2014, care atestă că Constantin Raș a
luat un nou împrumut în sumă de 5 000 euro, de la Oleg Blănaru, totodată, a
confirmat că-i datorează suma de 12 000,00 euro, iar în caz că nu achită
datoria, se obligă să achite 2 % penalitate. (f.d.19, vol.I)
Potrivit copiei recipisei din 10 august 2016 se atestă că, Constantin Raș
a primit de la Oleg Blănaru suma de 6 000 euro pentru vânzarea
automobilului. (f.d. 21, vol. I)
Ulterior, la 15 august 2019, Constantin Raș a mai semnat o recipisă,
prin care s-a obligat să restituie reclamantului suma de 20 000,00 euro timp
de o lună. (f.d.53, vol.I)
Prin prezenta acțiune Oleg Blănaru solicită încasarea în mod solidar
a sumei împrumutului de 20 000 euro, a taxei de stat și cheltuielilor de
asistență juridică.
Fiind investită cu examinarea cauzei Judecătoria Chișinău, sediul
Centru, prin hotărârea din 14 iulie 2022 a admis parțial cererea de chemare
în judecată depusă de Oleg Blănaru a încasat de la Constantin Raș în
beneficiul lui Oleg Blănaru suma de 16 000 euro, conform cursului oficial al
leului moldovenesc valabil la data executării obligației pecuniare, datoria
rezultă din recipisa semnată personal la data de 15 august 2019 și suma de
11 540 lei cu titlu de taxă de stat.
Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău prin
decizia din 02 februarie 2023 a admis cererea de apel declarată de către Oleg
Blănaru, a casat parțial hotărârea din 14 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru și în partea casată a emis o nouă hotărâre prin care a admis
parțial acțiunea înaintată de Oleg Blănaru împotriva Dianei Raș, a încasat în
mod solidar de la Constantin Raș și Diana Raș în beneficiul lui Oleg Blănaru
suma de 16 000 euro, conform cursului oficial al leului moldovenesc valabil
la data executării obligației pecuniare, suma de 11 540 lei cu titlu de taxă de
stat. În rest, a menținut fără modificări hotărârea din 14 iulie 2022 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Instanța de apel a constatat cu certitudine că Oleg Blănaru a împrumutat
lui Constantin Raș mijloace bănești în sumă de 16 000 euro, care se confirmă
prin trei recipise întocmite la 05 august 2010, 26 august 2014 și 10 august
Totodată, instanța de apel a stabilit că Constantin Raș nu a dispus de
suma 20 000 euro pretinsă a fi împrumutată conform recipisei din 15 august
2019.
La fel, instanța de apel, în temeiul art. 786, art. 572 alin. (1) și alin. (2)
din Codul civil, art. 24 alin. (1) și alin. (2) din Codul familiei, a concluzionat
că obligația de restituire a împrumutului urmează a fi suportată în mod
solidar de către soții Constantin Raș și Diana Raș, or, sumele au fost folosite
în interesul familiei, fiind acordat în perioada aflării în relații de căsătorie, și
anume, în perioada 2010-2016.
Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în art. 373, alin.
(1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă și din specificul obiectului
7
acțiunii în cauză, instanța de recurs apreciază ca fiind prematură concluzia
instanței de apel privind încasarea în mod solidar a datoriei confirmată prin
recipisele întocmite la 05 august 2010, 26 august 2014 și 10 august 2016,
rezultată din examinarea superficială a materialelor dosarului, fapt ce impune
necesitatea casării deciziei, cu remiterea cauzei spre rejudecare.
Din materialele dosarului rezultă că obiectul acțiunii constituie
încasarea în mod solidar a datoriei de la foștii soți.
La acest aspect este de evidențiat că deși bunurile dobândite de soți
în timpul căsătoriei sunt proprietatea lor comună în devălmășie până la proba
contrară. Pentru antrenarea răspunderii solidare a foților soți trebuie de
dovedit faptul că banii împrumutați au fost folosiți pentru necesități comune,
și că ambii soți au cunoscut și au consimțit la contractarea împrumutului, în
caz contrat soția nu poate fi atrasă la răspundere pentru o datorie personală a
fostului soț.
La caz, Diana Raș a susținut că nu a cunoscut despre împrumuturile
primite de către fostul soț Constantin Raș și că banii împrumutați nu au fost
folosiți în interesul familiei. Mai mult, consideră că Oleg Blănaru în acord
cu fostul soț utilizează această metodă de încasare a sumei de la aceasta în
scopul obținerii avantajelor la partajul averii.
Din analiza deciziei contestate rezultă că instanța de apel a reținut că
Diana Raș a cunoscut despre împrumut acordat la 26 august 2014, iar acest
fapt se confirmă prin raportul de verificare tehnică a vehiculului, contractul
de asigurare de răspundere civilă, procura din 13 iulie 2019, eliberate pe
numele lui Diana Raș, care dovedesc că aceasta este proprietar al mijlocului
de transport de model Volkswagen.
Însă, aceste înscrisuri confirmă că recurenta este proprietarul al
mijlocului de transport de model Volkswagen și nicidecum că a cunoscut de
împrumut, mai mult aceste înscrisuri confirmă că abia în 2019 a avut intenția
de a vinde automobilul și nicidecum în anul 2014.
În context completul de judecată al Curții Supreme de Justiție mai
evidențiată din conținutul recipiselor nu se desprinde faptul că banii
împrumutații de către Constantin Raș au fost folosiți în interesul familiei,
precum nici faptul că bani au fost cheltuiți de către ambii soți în scopuri
comune.
În aceste circumstanțe instanța de recurs menționează că pentru
atragerea la răspundere solidară instanța de apel urma să stabilească dacă
sunt întrunite condițiile necesare și anume dacă Diana Raș a cunoscut sau nu
despre împrumut contractat în timpul căsătoriei de către fostul soț și dacă se
atestă că banii împrumutați au fost folosiți pentru necesități comune sau
personal de către Constantin Raș.
Totodată, instanța de recurs observă că la cererea de chemare în
judecată Oleg Blănaru a anexat recipisele din 05 august 2010, 26 august
2014 și 10 august 2016, care nu sunt în original, deși anume în baza
înscrisurilor respective instanțele de judecată urmau să identifice raporturile
8
juridice dintre părți și să dicteze instanței de judecată soluția întemeiată și
legală. Anume aceste înscrisuri urmau a fi verificate de către instanțele
ierarhic inferioare, inclusiv de către instanța de recurs, deci, urmau să existe
la lucrările dosarului.
Potrivit, procesului-verbal din data de 15 decembrie 2021 avocatul
Anatolie Barbacar, care apără interesele recurentei a solicitat revendicarea
din partea celor 3 recipise în original pentru a solicita numirea unei expertize
grafoscopice întrucât nu recunoaște acțiunea. (f.d.183,184, vol.I)
Prin încheierea protocolară din data de 26 mai 2021 instanța de
judecată a respins cererea reprezentantului pârâtei Diana Raș, avocatul
Anatolie Barbacar, privind obligarea reclamantului să prezinte originalele
celor 3 recipise. (f.d.184, vol.I)
În opinia instanței de recurs, faptul dat constituie o încălcare a
prevederilor art. 138, alin. (4) din Codul de procedură civilă, care prevede că
înscrisul se depune în original când, circumstanțele cauzei trebuie
confirmate numai cu documente în original și când, ca urmare a
soluționării cauzei, înscrisul își pierde efectul juridic, iar în cazul în care
a constatat că recipisele în original se află la pârâtul Constantin Raș, în
temeiul aceleiași articol, însă alin. (5) urma să oblige partea la prezentarea
acestora în original.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție evidențiază că
nefiind prezentate în original înscrisurile pe care și-a întemeiat soluția
privind încasarea datoriei și anume recipisele întocmite la 05 august 2010,
26 august 2014 și 10 august 2016, nu este clar în ce mod instanța de apel a
cercetat nemijlocit aceste înscrisuri (probe) și cum a stabilit veridicitatea
acestora. Astfel, instanța de recurs reține că la caz nu au fost respectate
prevederile art. 138 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
În contextul enunțat, instanța de recurs consideră că atât prima
instanță, cât și instanța de apel au examinat prezenta cauză, întemeindu-și
soluția în baza unor copii ale recipiselor, fără a fi administrat la dosar
originalele cestora, circumstanță pe care instanța de apel nu a verificat-o și
nu a înlăturat-o. Deci, atât prima instanță, cât și instanța de apel nu au
apreciat probele respective prin prisma pertinenței și admisibilității acestora.
Astfel, instanța de recurs este în imposibilitate de a se pronunța
asupra autenticității conținutului acestor înscrisuri și de a verifica legalitatea
deciziei supuse recursului, la baza căreia au stat asemenea înscrisuri.
Așa dar, prin prisma efectului devolutiv al apelului, cu care a fost
învestită prin prevederea legală menționată la art. 373, alin. (1) și alin. (2)
din Codul de procedură civilă sus-citat, instanța de apel avea obligația la
judecarea cauzei să verifice dacă sunt întrunite condițiile de atragere la
răspundere subsidiară a foștilor soți, să oblige reclamantul sau pârâtul să
prezinte originalele recipiselor și să răspundă tuturor argumentelor invocate
de către participanții la proces.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând
9
prevederile art. 20, alin. (1) din Constituția Republicii Moldova mai sus-
citate, menționează că motivarea hotărârilor este o garanție pentru părți că,
cererile lor au fost analizate cu atenție și oferă posibilitatea exercitării
controlului judiciar. Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu
motivele de fapt și de drept, care i-au format convingerea, în sensul unei
anumite soluții trebuie să fie clară, simplă, precisă, concisă și fermă, să aibă
putere de convingere. Nemotivarea hotărârii sau o motivare
necorespunzătoare atrage casarea ei.
Distinct justificărilor expuse supra, instanța de recurs reține
jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care statuează că,
întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le
poate ridica în instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de
principiile doctrinale și de practicile diferite privind prezentarea și redactarea
sentințelor și hotărârilor în diferite state (Boldea împotriva României din 15
februarie 2007, paragraful 29; Van den Hurk împotriva Olandei din 19 aprilie
1994, paragraful 61), iar pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil,
motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat
chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea împotriva României din
15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva Finlandei din 19 februarie
1997, paragraful 60).
La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența
CtEDO în repetate rânduri a statuat necesitatea motivării hotărârilor
instanței, unde funcția unei decizii motivate este să demonstreze părților că
ele au fost auzite. Dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a
aduce argumente instanței, dar de asemenea o obligație corespunzătoare a
instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente
au fost acceptate sau respinse. CtEDO a menționat că, este motivată în mod
corespunzător o decizie care permite părților să facă uz efectiv de dreptul lor
de a face apel (Hirvisaari împotriva Finlandei).
În circumstanțele cauzei completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție evidențiază că instanța de apel pentru a admite cererea de chemare în
judecată, întâi urma să constate dacă sunt întrunite condițiile de atragere la
răspundere subsidiară și să aprecieze probele administrate la materialele
dosarului prin prisma pertinenței și admisibilității acestora.
Astfel, completul de judecată ajunge la concluzia că Diana Raș nu a
fost auzită de instanța de apel, într-un mod echitabil, cu respectarea
garanțiilor prevăzute la articolul 6 din Convenție, or, a depus cerere privind
ridicare excepției de neconstituționalitatea care nu a fost examinată de către
instanța de fond, iar instanța de apel nu a argumentat în niciun fel acest
aspect.
Totodată, instanța de recurs evidențiază că Curtea Europeana a
Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa că dreptul la un
proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție, nu poate trece
drept efectiv decât daca cererile și observațiile părților sunt în mod real
10
ascultate, adică în mod real și concret examinate de către instanța sesizata.
Altfel spus, art. 6 din CEDO, implică în special în sarcina instanței, obligația
de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de proba, al argumentelor
și elementelor de proba ale părților.
Dat fiind faptul că instanța de apel a emis o decizie prematură, dictată
de neelucidarea tuturor circumstanțelor pertinente speței, iar lichidarea
acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă,
completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează
necesitatea admiterii recursului depus de către Diana Raș și casării deciziei
instanței de apel cu restituirea cauzei spre rejudecare în aceiași instanță.
Subsecvent, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
consideră oportun de a menționa că prin prisma art. III alin.(1) – (2), pct.1)
din Legea Nr. 135 din 13 iunie 2024 pentru modificarea unor acte normative
(revizuirea hărții judiciare), Curtea de Apel Chișinău s-a redenumit în Curtea
de Apel Centru.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 431, art. 445, alin. (1),
lit. c) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul declarat de către Diana Raș.
Casează integral decizia din 02 februarie 2023 a Curții de Apel
Chișinău, adoptată în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată
depusă de către Oleg Blănaru împotriva lui Constantin Raș și Dianei Raș cu
privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor judiciare, cu trimiterea cauzei
spre rejudecare la Curtea de Apel Centru, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
11