2ra-1211/24 — încasarea datoriei si compensarea cheltuielilor de judecată

La 20 ianuarie 2022, Ilia Mazarov a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „SPS Constructorul” cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată (f. d. 3-9, vol. I).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul Ilia Mazarov a indicat că la 01 martie 2015, în calitate de prestator, a încheiat cu ÎS „SPB CONSTRUCTORUL”, în calitate de beneficiar, contractul de prestări servicii de marketing nr. 1138, prin care și-a asumat obligația de a efectua publicitatea activității-profilactive a sanatoriului, răspândirea biletelor de tratament și încheierea contractelor de acordare a serviciilor medicale și colaborare cu ÎS „SPB CONSTRUCTORUL”. Conform pct.4.1 al contractului, termenul acestuia a fost stabilit până la 31 decembrie 2017.

La pct.3.1 și 3.2 al contractului nominalizat s-a stabilit că achitarea prețului pentru serviciile de marcheting se efectuează după cum urmează: pentru realizarea biletelor de tratament și biletelor de tratament ambalator în mărime de 10% din costul biletelor realizate; pentru încheierea contractelor privind efectuarea controlului profilactic sau acordarea altor servicii medicale în mărime de 11% din costul serviciilor acordate, pentru contractele încheiate în afara mun. Chișinău în mărime de 11,5% din costul serviciilor acordate, iar la pct. 3.3 – că prețul serviciilor se achită lunar în baza actului privind lucrul efectuat, confirmat cu datele contabile corespunzătoare a întreprinderii și cu avizul directorului și contabilului sanatoriului.

Prin notificarea nr. 294/16, ÎS „SPB CONSTRUCTORUL” a declarat rezilierea contractului nr. 1138 din 1 martie 2015 începând cu 1 ianuarie 2018, cu rezerva încheierii unui nou contract în condiții contractuale noi. 1

A considerat că contractul menționat a fost prelungit în mod tacit, prin manifestarea comportamentului părților îndreptată spre continuarea raporturilor contractuale, în acest sens susținând că a continuat să presteze servicii ÎS „SPB CONSTRUCTORUL”, iar ultimul i-a achitat sumele pentru serviciile prestate ulterior.

În perioada 2015 - 2019 în temeiul contractului nr.1138 a colaborat cu 40 de întreprinderi, urmând a-i fi achitată pentru serviciile prestate suma de 9 9791,21 de lei, însă efectiv i-a fost achitată suma de 34372,8 de lei, fapt confirmat prin certificatul nr. 11 din 3 septembrie 2019 și suma de 7 309,39 de lei, fapt demonstrat prin calculul volumului de lucru îndeplinit, existând o restanță în mărime de 58 109 de lei.

A indicat că calculele volumului de lucru îndeplinit au fost prezentate contabilității Spitalului, acestea fiind semnate de către medicul șef al secției și a considerat că, în măsura în care un alt contract nu a fost încheiat, iar serviciile au fost prestate, urmează a fi aplicate prevederile vechiului contract pentru serviciile prestate.

Pentru soluționarea amiabilă a litigiului la 29 mai 2019 a notificat ÎS „SPB CONSTRUCTORUL”, însă a primit răspuns că ultimul nu are restanțe.

În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 577 alin. (2), 602, 901 alin. (1) lit. a), 970 alin. (1), 971 alin. (1), 1382 din Codul civil, art.6, 7, 166, 167 din Codul de procedură civilă.

Reclamantul Ilia Mazarov a solicitat încasarea din contul ÎS „SPB CONSTRUCTORUL” a datoriei în baza contractului de prestări servicii nr. 1138 din 1 martie 2015 în mărime de 58 109 de lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

La 16 iunie 2023, Ilia Mazarov, reprezentat de avocatul Mircea Macovei, a declarat apel nemotivat (f. d. 156-157, vol. I), împotriva hotărârii din 05 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, iar la 13 septembrie 2023 a declarat apel motivat, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii (f. d. 172-176, vol. I).

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma argumentelor invocate în apel și, raportându-le la suportul probatoriu, instanța de apel a constatat că, instanța de fond a determinat corect raportul juridic dedus judecății, a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei și a dat o apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele a probelor prezentate, hotărârea fiind întemeiată.

În susținerea opiniei instanța de apel a reținut că Ilia Mazarov a revenit în instanță cu o acțiune civilă de încasare a aceleiași sume pentru aceeași perioadă, invocând de această dată contractul nr.1138 ca fiind unul de prestări servicii și nu un acord suplimentar la contractul individual de muncă.

Reieșind din puterea lucrului judecat, instanța de apel a notat că constatările reținute în mod irevocabil prin hotărârea judecătoriei din 11 iunie 2021 a Chișinău, sediul Centru cu privire la faptul că contractul de prestări servicii de marketing nr. 1138 a fost reziliat începând cu 31 decembrie 2017, precum că Ilia Mazarov nu figurează ca agent/marketolog în facturile fiscale, ordinele de plată, calculele privind efectuarea controlului profilactic, că contractele încheiate cu persoane juridice, actele confirmative privind volumul lucrului îndeplinit de către Ilia Mazarov conțin rectificări și sunt semnate doar de reclamant, în așa mod fiind pusă îndoială veridicitatea acestora, că nu a fost probat faptul continuării exercitării atribuțiilor de agent de marketing de către Ilia Mazarov în folosul ÎS „SPB CONSTRUCTORUL” până la 31 decembrie 2019, precum și că Ilia Mazarov în lipsa consimțământului ultimului, ca condiție de valabilitate a actului juridic, a continuat să înfăptuiască acțiuni de marketing de sine 3 stătător, nefiind aprobat de conducerea sanatoriului, se bucură de prezumția absolută de adevăr și nu pot fi contrazise printr-o altă hotărâre.

Răsturnarea puterii lucrului judecat, printr-o reluare a judecării într-o nouă acțiune între părți, determină o instabilitate a raporturilor juridice civile, care, odată stabilite printr-o hotărâre judecătorească cu caracter irevocabil, întră în sfera raporturilor de ordine publică, pe care părțile nu le pot modifica nici în situația în care ar exista acordul lor.

Prin urmare, instanța de apel a subliniat următoarele aspecte fundamentale: contractul a fost reziliat valabil și definitiv; Ilia Mazarov nu a probat executarea obligațiilor contractuale după 2017; documentele prezentate nu întrunesc condițiile de valabilitate și sunt unilaterale; nu există acceptarea prestațiilor de către beneficiar; cererea este întemeiată pe fapte respinse deja prin hotărâre judecătorească anterioară.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiată poziția lui Ilia Mazarov cu privire la prelungirea tacită a contractului, or, clauza privind prelungirea automată a contractului este condiționată de tăcerea părții beneficiare în fața continuării efective a prestațiilor, pe când în speță există dovezi clare că relațiile contractuale dintre părți au fost respinse de către beneficiarul ÎS „SPB CONSTRUCTORUL” în mod expres, imediat după expirarea termenului contractual.

În acest sens, instanța de apel a notat că prin notificarea nr. 294/16 din 6 decembrie 2017, ÎS „SPB CONSTRUCTORUL” a declarat în mod expres și neechivoc rezilierea contractului nr. 1138 începând cu 1 ianuarie 2018. Această notificare reprezintă o manifestare clară de voință de a înceta orice raport contractual ulterior datei de 31 decembrie 2017, ceea ce exclude posibilitatea unei prelungiri tacite.

Mai mult, în notificare s-a menționat și disponibilitatea pentru încheierea unui nou contract în condiții modificate, ceea ce reconfirmă refuzul continuării contractului vechi. Această reacție promptă și clar exprimată a părții beneficiare corespunde exact situației reglementate de clauza contractuală invocată, adică respingerea imediată a unei eventuale prelungiri implicite. 4

Ilia Mazarov nu a demonstrat că după 1 ianuarie 2018, ar fi prestat efectiv servicii care să fi fost acceptate de conducerea întreprinderii; să fi fost confirmate prin acte privind lucrul efectuat, confirmate cu datele contabile corespunzătoare a întreprinderii și cu avizul directorului și contabilului sanatoriului, conform pct. 3.3 al contractului.

Prin urmare, nu poate fi reținută existența unei executări mutual acceptate, necesară pentru operarea prelungirii tacite.

Mai mult, prin hotărâre rămasă irevocabilă s-a constatat că relațiile contractuale au încetat la 31 decembrie 2017, că Ilia Mazarov a refuzat încheierea unui nou contract, propus de întreprindere și că nici o activitate prestată ulterior nu a fost probată ca fiind solicitată, acceptată sau validată de ÎS „SPB CONSTRUCTORUL”, iar aceste constatări blochează orice posibilitate de a invoca prelungirea tacită a contractului.

În astfel de circumstanțe, instanța de apel nu a putut reține poziția lui Ilia Mazarov precum că semnarea actelor privind lucrul efectuat numai de către medicul șef al secției este suficientă pentru a dovedi executarea efectivă a serviciilor contractate și acceptarea lor de către beneficiar, în condițiile în care contractul de prestări servicii nr. 1138/2015 impune explicit necesitatea confirmării actelor de recepție nu doar de către un angajat al sanatoriului, ci și de către directorul și contabilul întreprinderii, conform pct. 3.3 al acestuia.

Lipsa semnăturilor acestor persoane responsabile atrage neîndeplinirea cerinței contractuale de validare a prestațiilor și compromite veridicitatea actelor prezentate de reclamant. În plus, actele în discuție conțin rectificări și sunt completate unilateral de reclamant, aspect reținut și prin hotărârea din 11 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, ceea ce sporește îndoiala cu privire la caracterul autentic și conform al prestațiilor invocate.

În consecință, simpla semnare de către medicul șef al secției nu poate substitui acordul expres al conducerii întreprinderii, astfel că susținerea lui Ilia Mazarov este lipsită de temei juridic și probator.

În această ordine de idei, instanța de apel a considerat că instanța de fond întemeiat a constatat netemeinicia cererii de chemare în judecată înaintată de Mazarov Ilia, având în vedere faptul că hotărârea instanței de fond este întemeiată și legală, iar criticele invocate de apelant/recurent, 5 însoțite de argumentarea circumstanțelor de fapt ale cauzei, percepute din propriul punct de vedere, nu sunt de natură să răstoarne soluția primei instanțe.

Completul de judecată conchide că recurenta, s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată în adresa recurentului Ilia Mazarov, la 28 mai 2025, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la actele cauzei (f. d. 47, vol. II), iar cererea de recurs au fost depusă la 26 decembrie 2024 (f. d. 48-50).

Ulterior, în adresa părților a fost expediat copia recursului declarat de Ilia Mazarov, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 81-82, vol. II). 6

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, ÎS „SPB CONSTRUCTORUL”, nu a făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la 8 examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Ilia Mazarov, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, 9 Declară inadmisibil recursul depus de Ilia Mazarov, împotriva deciziei din 10 decembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 10