2ra-1211/24 — încasarea datoriei si compensarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei si compensarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 433 alin. 1 lit. f din Codul de procedură civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instantei de apel nu constituie un temei de casare a ei.
2ra-1211/24 — încasarea datoriei si compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Ilia Mazarov,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Ilia Mazarov împotriva Întreprinderii de Stat „SPS Constructorul” cu privire
la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 10 decembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-1211/24
NR. PIGD 2-22008601-01-2ra-17032025)
Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat.
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru: jud. Al-dru Sandu
Curtea de Apel Chișinău: jud. A. Panov, A. Cașcaval, R. Pulbere
01 octombrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților chestiunea cu privire la admisibilitatea
recursului declarat de Ilia Mazarov,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 20 ianuarie 2022, Ilia Mazarov a depus cerere de chemare în
judecată împotriva ÎS „SPS Constructorul” cu privire la încasarea datoriei și
compensarea cheltuielilor de judecată (f. d. 3-9, vol. I).
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul Ilia Mazarov
a indicat că la 01 martie 2015, în calitate de prestator, a încheiat cu ÎS
„SPB CONSTRUCTORUL”, în calitate de beneficiar, contractul de prestări
servicii de marketing nr. 1138, prin care și-a asumat obligația de a efectua
publicitatea activității-profilactive a sanatoriului, răspândirea biletelor de
tratament și încheierea contractelor de acordare a serviciilor medicale și
colaborare cu ÎS „SPB CONSTRUCTORUL”. Conform pct.4.1 al
contractului, termenul acestuia a fost stabilit până la 31 decembrie 2017.
La pct.3.1 și 3.2 al contractului nominalizat s-a stabilit că achitarea
prețului pentru serviciile de marcheting se efectuează după cum urmează:
pentru realizarea biletelor de tratament și biletelor de tratament ambalator în
mărime de 10% din costul biletelor realizate; pentru încheierea contractelor
privind efectuarea controlului profilactic sau acordarea altor servicii
medicale în mărime de 11% din costul serviciilor acordate, pentru
contractele încheiate în afara mun. Chișinău în mărime de 11,5% din costul
serviciilor acordate, iar la pct. 3.3 – că prețul serviciilor se achită lunar în
baza actului privind lucrul efectuat, confirmat cu datele contabile
corespunzătoare a întreprinderii și cu avizul directorului și contabilului
sanatoriului.
Prin notificarea nr. 294/16, ÎS „SPB CONSTRUCTORUL” a declarat
rezilierea contractului nr. 1138 din 1 martie 2015 începând cu 1 ianuarie
2018, cu rezerva încheierii unui nou contract în condiții contractuale noi.
1
A considerat că contractul menționat a fost prelungit în mod tacit, prin
manifestarea comportamentului părților îndreptată spre continuarea
raporturilor contractuale, în acest sens susținând că a continuat să presteze
servicii ÎS „SPB CONSTRUCTORUL”, iar ultimul i-a achitat sumele pentru
serviciile prestate ulterior.
În perioada 2015 - 2019 în temeiul contractului nr.1138 a colaborat cu
40 de întreprinderi, urmând a-i fi achitată pentru serviciile prestate suma de
9 9791,21 de lei, însă efectiv i-a fost achitată suma de 34372,8 de lei, fapt
confirmat prin certificatul nr. 11 din 3 septembrie 2019 și suma de 7
309,39 de lei, fapt demonstrat prin calculul volumului de lucru îndeplinit,
existând o restanță în mărime de 58 109 de lei.
A indicat că calculele volumului de lucru îndeplinit au fost prezentate
contabilității Spitalului, acestea fiind semnate de către medicul șef al secției
și a considerat că, în măsura în care un alt contract nu a fost încheiat, iar
serviciile au fost prestate, urmează a fi aplicate prevederile vechiului contract
pentru serviciile prestate.
Pentru soluționarea amiabilă a litigiului la 29 mai 2019 a notificat ÎS
„SPB CONSTRUCTORUL”, însă a primit răspuns că ultimul nu are restanțe.
În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor
art. 577 alin. (2), 602, 901 alin. (1) lit. a), 970 alin. (1), 971 alin. (1), 1382
din Codul civil, art.6, 7, 166, 167 din Codul de procedură civilă.
Reclamantul Ilia Mazarov a solicitat încasarea din contul ÎS „SPB
CONSTRUCTORUL” a datoriei în baza contractului de prestări servicii nr.
1138 din 1 martie 2015 în mărime de 58 109 de lei și compensarea
cheltuielilor de judecată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 05 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Ilia Mazarov, ca
neîntemeiată (f. d. 154, 158-161, vol. I).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
2
La 16 iunie 2023, Ilia Mazarov, reprezentat de avocatul Mircea
Macovei, a declarat apel nemotivat (f. d. 156-157, vol. I), împotriva hotărârii
din 05 iunie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, iar la 13 septembrie
2023 a declarat apel motivat, solicitând admiterea apelului, casarea integrală
a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere
integrală a acțiunii (f. d. 172-176, vol. I).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 10 decembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost
respins apelul declarat de Ilia Mazarov și menținută hotărârea din 05 iunie
2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f. d. 32, 33-39, vol. II).
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma
argumentelor invocate în apel și, raportându-le la suportul probatoriu,
instanța de apel a constatat că, instanța de fond a determinat corect raportul
juridic dedus judecății, a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele
importante pentru soluționarea cauzei și a dat o apreciere completă, obiectivă
și sub toate aspectele a probelor prezentate, hotărârea fiind întemeiată.
În susținerea opiniei instanța de apel a reținut că Ilia Mazarov a revenit
în instanță cu o acțiune civilă de încasare a aceleiași sume pentru aceeași
perioadă, invocând de această dată contractul nr.1138 ca fiind unul de
prestări servicii și nu un acord suplimentar la contractul individual de muncă.
Reieșind din puterea lucrului judecat, instanța de apel a notat că
constatările reținute în mod irevocabil prin hotărârea judecătoriei din 11
iunie 2021 a Chișinău, sediul Centru cu privire la faptul că contractul de
prestări servicii de marketing nr. 1138 a fost reziliat începând cu 31
decembrie 2017, precum că Ilia Mazarov nu figurează ca agent/marketolog
în facturile fiscale, ordinele de plată, calculele privind efectuarea controlului
profilactic, că contractele încheiate cu persoane juridice, actele confirmative
privind volumul lucrului îndeplinit de către Ilia Mazarov conțin rectificări
și sunt semnate doar de reclamant, în așa mod fiind pusă îndoială
veridicitatea acestora, că nu a fost probat faptul continuării exercitării
atribuțiilor de agent de marketing de către Ilia Mazarov în folosul ÎS „SPB
CONSTRUCTORUL” până la 31 decembrie 2019, precum și că Ilia
Mazarov în lipsa consimțământului ultimului, ca condiție de valabilitate a
actului juridic, a continuat să înfăptuiască acțiuni de marketing de sine
3
stătător, nefiind aprobat de conducerea sanatoriului, se bucură de prezumția
absolută de adevăr și nu pot fi contrazise printr-o altă hotărâre.
Răsturnarea puterii lucrului judecat, printr-o reluare a judecării într-o
nouă acțiune între părți, determină o instabilitate a raporturilor juridice civile,
care, odată stabilite printr-o hotărâre judecătorească cu caracter irevocabil,
întră în sfera raporturilor de ordine publică, pe care părțile nu le pot modifica
nici în situația în care ar exista acordul lor.
Prin urmare, instanța de apel a subliniat următoarele aspecte
fundamentale: contractul a fost reziliat valabil și definitiv; Ilia Mazarov nu
a probat executarea obligațiilor contractuale după 2017; documentele
prezentate nu întrunesc condițiile de valabilitate și sunt unilaterale; nu există
acceptarea prestațiilor de către beneficiar; cererea este întemeiată pe fapte
respinse deja prin hotărâre judecătorească anterioară.
Instanța de apel a respins ca neîntemeiată poziția lui Ilia Mazarov cu
privire la prelungirea tacită a contractului, or, clauza privind prelungirea
automată a contractului este condiționată de tăcerea părții beneficiare în fața
continuării efective a prestațiilor, pe când în speță există dovezi clare că
relațiile contractuale dintre părți au fost respinse de către beneficiarul ÎS
„SPB CONSTRUCTORUL” în mod expres, imediat după expirarea
termenului contractual.
În acest sens, instanța de apel a notat că prin notificarea nr. 294/16 din
6 decembrie 2017, ÎS „SPB CONSTRUCTORUL” a declarat în mod expres
și neechivoc rezilierea contractului nr. 1138 începând cu 1 ianuarie 2018.
Această notificare reprezintă o manifestare clară de voință de a înceta orice
raport contractual ulterior datei de 31 decembrie 2017, ceea ce exclude
posibilitatea unei prelungiri tacite.
Mai mult, în notificare s-a menționat și disponibilitatea pentru
încheierea unui nou contract în condiții modificate, ceea ce reconfirmă
refuzul continuării contractului vechi. Această reacție promptă și clar
exprimată a părții beneficiare corespunde exact situației reglementate de
clauza contractuală invocată, adică respingerea imediată a unei eventuale
prelungiri implicite.
4
Ilia Mazarov nu a demonstrat că după 1 ianuarie 2018, ar fi prestat
efectiv servicii care să fi fost acceptate de conducerea întreprinderii; să fi fost
confirmate prin acte privind lucrul efectuat, confirmate cu datele contabile
corespunzătoare a întreprinderii și cu avizul directorului și contabilului
sanatoriului, conform pct. 3.3 al contractului.
Prin urmare, nu poate fi reținută existența unei executări mutual
acceptate, necesară pentru operarea prelungirii tacite.
Mai mult, prin hotărâre rămasă irevocabilă s-a constatat că relațiile
contractuale au încetat la 31 decembrie 2017, că Ilia Mazarov a refuzat
încheierea unui nou contract, propus de întreprindere și că nici o activitate
prestată ulterior nu a fost probată ca fiind solicitată, acceptată sau validată de
ÎS „SPB CONSTRUCTORUL”, iar aceste constatări blochează orice
posibilitate de a invoca prelungirea tacită a contractului.
În astfel de circumstanțe, instanța de apel nu a putut reține poziția lui
Ilia Mazarov precum că semnarea actelor privind lucrul efectuat numai de
către medicul șef al secției este suficientă pentru a dovedi executarea efectivă
a serviciilor contractate și acceptarea lor de către beneficiar, în condițiile în
care contractul de prestări servicii nr. 1138/2015 impune explicit necesitatea
confirmării actelor de recepție nu doar de către un angajat al sanatoriului, ci
și de către directorul și contabilul întreprinderii, conform pct. 3.3 al acestuia.
Lipsa semnăturilor acestor persoane responsabile atrage neîndeplinirea
cerinței contractuale de validare a prestațiilor și compromite veridicitatea
actelor prezentate de reclamant. În plus, actele în discuție conțin rectificări
și sunt completate unilateral de reclamant, aspect reținut și prin hotărârea din
11 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, ceea ce sporește
îndoiala cu privire la caracterul autentic și conform al prestațiilor invocate.
În consecință, simpla semnare de către medicul șef al secției nu poate
substitui acordul expres al conducerii întreprinderii, astfel că susținerea lui
Ilia Mazarov este lipsită de temei juridic și probator.
În această ordine de idei, instanța de apel a considerat că instanța de
fond întemeiat a constatat netemeinicia cererii de chemare în judecată
înaintată de Mazarov Ilia, având în vedere faptul că hotărârea instanței de
fond este întemeiată și legală, iar criticele invocate de apelant/recurent,
5
însoțite de argumentarea circumstanțelor de fapt ale cauzei, percepute din
propriul punct de vedere, nu sunt de natură să răstoarne soluția primei
instanțe.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 26 decembrie 2024, Ilia Mazarov a declarat recurs împotriva
deciziei din 10 decembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând
admiterea recursului, casarea integrală a decizie instanței de apel și a
hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală
a acțiunii (f. d. 48-50, vol. II).
SOLICITAREA RECURENTULUI
30.În motivarea recursului, recurentul Ilia Mazarov, a invocat prevederile
art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură, care reglementează că
recursul poate fi admis dacă interpretarea legii din hotărârea contestată este
contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; hotărârea sau
decizia contestată este arbitrară și/ori se bazează în mod determinat pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declarăîntermen de 2 luni de la data comunicăriihotărâriisau a
decizieiintegrale, dacălegea nu prevedealtfel.
(2) Termenul de 2 luniestetermen de decădereși nu poate fi restabilit.”
Completul de judecată conchide că recurenta, s-a conformat
prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în
termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată în adresa
recurentului Ilia Mazarov, la 28 mai 2025, fapt ce se confirmă prin scrisoarea
de însoțire anexată la actele cauzei (f. d. 47, vol. II), iar cererea de recurs au
fost depusă la 26 decembrie 2024 (f. d. 48-50).
Ulterior, în adresa părților a fost expediat copia recursului declarat de
Ilia Mazarov, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de
o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă scrisoarea de
însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 81-82, vol. II).
6
Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, ÎS
„SPB CONSTRUCTORUL”, nu a făcut uz de dreptul său procedural de a
depune referință.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 433 alin. (1) lit. (f) din Codul de procedură civilă
(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este
vădit neîntemeiat.
Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme
a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv
un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în
condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
7
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece
testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs,
nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură
civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de
către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art.432 din Codul de procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
8
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea
oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr.
212-A).
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Ilia Mazarov, ca
fiind inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2),
art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
9
Declară inadmisibil recursul depus de Ilia Mazarov, împotriva deciziei
din 10 decembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
10