3r-238/25 — Contestarea actului administrativ

La data de 04 octombrie 2024, Vicol Viorica, prin intermediul avocatului Veronica Șișcanu a depus acțiune în contencios administrativ împotriva Primarului satului Cristești, raionul Nisporeni, prin care a solicitat anularea dispoziției nr. 49/s din 02 septembrie 2024, privind aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de eliberare din funcția de contabil șef a Vioricăi Vicol, restabilirea Vioricăi Vicol în funcția de contabil șef în cadrul Primăriei satului Cristești, încasarea din contul Primăriei satului Cristești, raionul Nisporeni, în beneficiul Vioricăi Vicol a salariului mediu lunar pentru lipsa forțată de la muncă, compensarea din contul pârâtului în beneficiul Vioricăi Vicol a prejudiciului moral în mărime de 30.000 lei, compensarea din contul pârâtului în beneficiul Vioricăi Vicol a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 4 000 de lei (f.d. 5-8).

Prin hotărârea din 4 februarie 2025 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central s-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea de contencios administrativ inițiată la cererea de chemare în judecată înaintată de avocatul Veronica Șișcanu în interesele Vioricăi Vicol împotriva Primarului satului Cristești, raionul Nisporeni, privind anularea actului administrativ individual.

Invocând ilegalitatea și netemeinicia hotărârii 4 februarie 2025 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central, la 3 martie 2025 avocatul Șișcanu Veronica în interesele apelantei Vicol Viorica a declarat apel nemotivat, solicitând casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi decizi de admitere a acțiunii.

Prin încheierea din 14 iulie 2025 a Curții de Apel Nord, s-a declarat inadmisibil apelul depus de avocatul Șișcanu Veronica în interesele apelantei Vicol Viorica, împotriva hotărârii din 4 februarie 2025 a Judecătoriei Ungheni, pe motiv că apelanta nu a prezentat motivarea apelului în modul stabilit de art. 232 alin. (2) Cod administrativ.

La data de 07 august 2025, Vicol Viorica, a depus recurs împotriva încheierii din 14 iulie 2025 a Curții de Apel Nord, prin care a solicitat 1 admiterea cererii de recurs și anularea încheierii instanței de apel cu acordarea unui termen de decădere pentru înlăturarea neajunsurilor cererii de apel.

A notat recurenta că încheierea din 14 iulie 2025 a Curții de Apel Nord, i-a fost comunicată la data de 23 iulie 2025 prin intermediul poștei terestre, la adresa sa de domiciliu.

În motivarea recursului, s-a invocat că încheierea contestată este ilegală deoarece, instanța de apel nu a respectat art. 235 din Codul administrativ, care prevede că, dacă cererea de apel nu corespunde cerințelor prevăzute de art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (1), judecătorul stabilește apelantului un termen pentru înlăturarea neajunsurilor. Dacă apelantul a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de instanță, cererea de apel se consider depusă la data inițială.

A indicat recurenta că această omisiune constituie o încălcare gravă a dreptului său la un proces echitabil, garantat de art. 20 al Constituției Republicii Moldova și art. 6 din CEDO, întrucât a împiedicat exercitarea deplină a dreptului la calea de atac. Instanța dc apel a optat pentru o interpretare excesiv formalistă a normelor procedurale, punând accent pe nerespectarea termenului de 30 dc zile pentru depunerea apelului motivat, fără a aplica dispozițiile art. 235 din Codul administrativ, care îi impune obligația legală de a acorda un termen pentru înlăturarea neajunsurilor cererii, încâlcindu-i astfel dreptul la un proces echitabil.

Art. 241 alin. (1) și alin. (3) din Codul administrativ prevede următoarele: „Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi. Pentru contestarea cu recurs a încheierilor judecătorești se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”

Art. 243 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul administrativ prevede că: „Examinînd recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: declară recursul inadmisibil. Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.” 2

Art. 242 din Codul administrativ relevă că: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.”

Art. 24 din Codul administrativ: „Participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți. Participantul care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv și nu își îndeplinește obligațiile procesuale cu bună-credință răspunde potrivit legii pentru prejudiciile materiale și morale cauzate.”

Art. 65 alin. (1) din Codul administrative prevede că: „Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului.”

Art. 47 din Codul administrativ statuează că: „Acțiunile procedurale întreprinse de reprezentantul împuternicit se atribuie participantului reprezentat. În măsura în care participantul nu contrazice neîntârziat acțiunile întreprinse de reprezentantul împuternicit, acestea se consideră ca fiind întreprinse de participant. În pofida desemnării unui reprezentant împuternicit, participantul este în drept să întreprindă el însuși acțiuni procedurale. Culpa reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat.”

Art. 96 alin. (1) din Codul administrativ statuează că: „Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.”

Art. 97 alin.(1) și alin. (3) lit. d) din Codul administrative prevede că: „Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de comunicație dedicate.”

Art. 1101 alin. (1) și (5) din Codul administrativ prevede că: „ Notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de document electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din cadrul autorității publice. Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă adresa poștală a fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală. 3 Notificarea prin intermediul sistemelor informaționale dedicate sau al altor mijloace electronice de comunicație care permit confirmarea recepționării notificării este echivalentă cu notificarea prin poștă convențională cu scrisoare recomandată. Confirmarea recepției notificării, emisă în mod automatizat de sistemul informațional sau de alt mijloc electronic de comunicație dedicat, probează notificarea.”

Distinct, Completul de judecată ține să menționeze că potrivit lucrărilor dosarului, Vicol Viorica, în prezenta cauză de contencios administrativ este reprezentată de avocatul, Șișcanu Veronica, împuternicită în baza mandatului avocațial seria MA nr. 1471138 din 01 octombrie 2024 (f.d. 4).

Se reține că la dosar nu se atestă cereri/demersuri în sensul prevăzut de art. 107 alin. (2) din Codul de Procedură Civilă, din care ar rezulta că reclamanta/recurenta Vicol Viorica, a informat Judecătoria Ungheni, sediul Central, despre renunțarea la serviciile avocatului Șișcanu Veronica și că acesta nu-i va mai reprezenta în continuare drepturile și interesele sale legitime în litigiul respectiv.

Din cele enunțate rezultă că avocatul Șișcanu Veronica, în calitate de reprezentant al Vioricăi Vicol, este participant al procesului dat de judecată.

La 15 iulie 2025, Curtea de Apel Nord a expediat copia încheierii contestate din 14 iulie 2025, la adresa de domiciliu a apelantei/recurentei Vicol Viorica (indicată de către aceasta în cererea de chemare în judecată/apel), precum și la adresa electronică a avocatului, Șișcanu Veronica, vs avocatmd@yahoo.com, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la dosar (f.d. 88-89).

Cele menționate supra atestă faptul că Curtea de Apel Nord și-a îndeplinit corespunzător obligația pozitivă de notificare a actului judecătoresc, astfel, termenul de 15 zile prevăzut la art. 242 din Codul administrativ, a început să curgă din 16 iulie 2025, ziua imediat următoare de notificării și a expirat la – 30 iulie 2025, pe când cererea de recurs a fost depusă doar la data de 07 august 2025, peste termen.

Întrucât acest termen are natura unui termen imperativ, peremptoriu și de ordine publică, nerespectarea sa atrage sancțiunea inadmisibilității recursului. 4

Argumentul recurentei precum că „încheierea i-a fost comunicată la adresa sa de domiciliu, la data de „23 iulie 2025”, prin intermediul poștei terestre, la adresa sa de domiciliu nu poate fi reținut de instanța de recurs și urmează a fi respins ca neîntemeiat, deoarece la 15 iulie 2025, Curtea de Apel Nord a expediat copia încheierii contestate din 14 iulie 2025, la adresa electronică a avocatului, Șișcanu Veronica, vs avocatmd@yahoo.com, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la dosar (f.d. 88-89).

Completul de judecată subliniază că, culpa reprezentantului împuternicit de a efectua actul de procedură în interiorul termenului legal, se atribuie participantului reprezentat.

La acest aspect, Completul de judecată precizează că, termenele procesuale reprezintă un element esențial al garanțiilor procedurale, având rolul de a asigura desfășurarea justiției într-un cadru previzibil, echitabil și eficient, precum și de a consolida securitatea raporturilor juridice între părți. Exercitarea drepturilor procesuale trebuie realizată cu respectarea strictă a limitelor temporale stabilite de lege.

Din examinarea actelor dosarului, instanța constată că notificarea încheierii din 14 iulie 2025 s-a efectuat în condiții legale, prin utilizarea unui mijloc adecvat de comunicare, poșta electronică, îndeplinindu-se astfel obligația pozitivă a instanței de a asigura comunicarea actului procedural.

Respectarea principiului securității juridice impune o conduită diligentă din partea participanților la proces, iar instanța de contencios administrativ nu are competența de a substitui voința legiuitorului în ceea ce privește termenele legale, cu atât mai mult în lipsa unor motive obiective sau excepționale care ar putea justifica admiterea recursului tardiv.

În acest sens, completul de judecată reiterează faptul că principiul bunei-credințe obligă părțile procesuale să își exercite drepturile în mod conștiincios și cu respectarea strictă a normelor de procedură. Termenul de recurs prevăzut de art. 242 din Codul administrativ este unul de decădere, iar depășirea sa atrage pierderea dreptului de a exercita calea de atac.

În speță, recurenta nu a dovedit diligența necesară în apărarea intereselor sale procesuale, nefiind înregistrată nici o cerere de prelungire a termenului sau vre-o solicitare justificativă privind eventuale impedimente obiective în depunerea recursului.

În acord cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, participanții la un proces trebuie să manifeste un rol activ și responsabil în monitorizarea și exercitarea drepturilor lor procedurale, nefiind suficientă simpla contestare formală a unui act fără respectarea exigențelor legale. 5

Nerespectarea termenului de recurs este, așadar, rezultatul exclusiv al conduitei procesuale pasive a recurentei, care avea obligația legală de a acționa prompt și cu responsabilitate. Admiterea unui recurs declarat tardiv ar aduce atingere principiului stabilității raporturilor juridice și ar submina încrederea în actul de justiție.

Față de cele expuse și constatând că recursul formulat a fost depus cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 242 din Codul administrativ, completul de judecată urmează să declare inadmisibil recursul formulat de Vicol Viorica, împotriva încheierii din 14 iulie 2025 a Curții de Apel Nord. 1. Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 243 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Vicol Viorica, împotriva încheierii din 14 iulie 2025 a Curții de Apel Nord. Decizie este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 6