3ra-833/23 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- Admisibilitatea recursului. Articolul 246 din Codul administrativ in vigoare pina la 01 septembrie 2023
3ra-833/23 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Iurie
Nicolaev, reprezentat de avocatul Dorin Podlisnic,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Iurie Nicolaev împotriva Casei
Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea actului
administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului
administrativ individual favorabil, cu compensarea cheltuielilor de
judecată,
împotriva deciziei din 1 martie 2023 a Curții de Apel
Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-833/23
PIGD 2-20152730-01-3ra-09082023)
Admisibilitatea recursului.
Articolul 246 din Codul administrativ (în vigoare până la 1 septembrie 2023).
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. V. Chisilița)
Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)
24 septembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de Iurie Nicolaev, reprezentat
de avocatul Dorin Podlisnic
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La data de 3 decembrie 2020, Iurie Nicolaev a depus o acțiune în instanță,
acțiune care a fost ulterior completată prin cererile din 18 ianuarie 2021 și 27
octombrie 2021, împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale. Prin această
acțiune, reclamantul a solicitat:
1) anularea deciziei nr. 264 (95/2020/2130) din 29 septembrie 2020 și a deciziei nr.
N-2367/20 din 30 octombrie 2020;
2) obligarea pârâtei la stabilirea pensiei pentru vechime în muncă începând cu data
de 11 februarie 2020, în proporție de 53% din solda bănească aferentă ultimelor
12 luni anterioare concedierii;
3) repararea prejudiciului moral;
4) compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, la data de 11 februarie
2020, a depus o cerere de stabilire a pensiei pentru vechime în muncă la Casa
Teritorială de Asigurări Sociale din sectorul Ciocana, municipiul Chișinău,
anexând toate actele necesare: buletinul de identitate, ordinul de eliberare din
funcție nr. 37/ps din 05 februarie 2020 emis de Centrul Național Anticorupție,
certificatul de vechime nr. 1 din 10 februarie 2020 (care confirmă o vechime
de 25 ani, 7 luni și 13 zile), carnetul de muncă, certificatul bănesc nr. 06/15 din
10 februarie 2020 emis de CNA, certificatul bănesc nr. 7 din 29 ianuarie 2020
emis de Direcția de Poliție a municipiului Chișinău, precum și alte acte
relevante.
Cu toate acestea, prin decizia nr. 264 (95/2020/2130) din 29 septembrie
2020, Casa Teritorială de Asigurări Sociale din sectorul Ciocana a respins
cererea de pensionare, motivând că reclamantul nu întrunește condiția privind
vechimea minimă în serviciu, necesară fiind o vechime de cel puțin 24,6 ani.
Reclamantul susține că această decizie contravine dispozițiilor alin. (2)
art. 49 din Legea nr. 1544-XII din 23.06.1993 privind asigurarea cu pensii a
militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor
afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri. Mai
mult, decizia a fost emisă cu o întârziere nejustificată de 5 luni, fără a indica în
mod clar care dintre condițiile legale nu au fost îndeplinite și fără a menționa
1
căile de atac disponibile, aspecte ce aduc atingere dreptului la un proces
echitabil și accesului la justiție.
Prin urmare, reclamantul arată că, în vederea respectării procedurii
prealabile, la data de 22 octombrie 2020, a transmis o cerere prealabilă către
Casa Națională de Asigurări Sociale – organul ierarhic superior –, înregistrată
sub nr. N2367/20. Prin această cerere, a solicitat anularea deciziei nr. 264
(95/2020/2130) din 29 septembrie 2020, emisă de Casa Teritorială de Asigurări
Sociale sectorul Ciocana, precum și stabilirea pensiei pentru vechime în muncă.
La data de 5 noiembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal,
reclamantul a primit răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale
nr.N2367/20 din 30 octombrie 2020, prin care i s-a comunicat că nu există
temei pentru anularea deciziei contestate. În motivare, s-a invocat faptul că,
potrivit certificatului privind vechimea în serviciu nr. 1 din 10 februarie 2020,
emis de Centrul Național Anticorupție, la data eliberării din funcție,
reclamantul ar fi realizat o vechime în muncă de 25 ani, 7 luni și 13 zile.
Perioadele de activitate au fost calculate după cum urmează:
1) 01.09.1991 – 25.06.1996: studii civile (2 ani, 4 luni, 27 zile);
2) 11.11.1996 – 31.12.1998: Garda Financiară, Departamentul Control Financiar și
Revizie (2 ani, 1 lună, 20 zile);
3) 04.01.1999 – 09.07.2002: Garda Financiară, Inspectoratul Fiscal de Stat Chișinău
(3 ani, 6 luni, 5 zile);
4) 16.07.2002 – 27.01.2010: Centrul Național Anticorupție (7 ani, 6 luni, 11 zile);
5) 28.01.2010 – 20.03.2013: Serviciul Vamal (3 ani, 1 lună, 22 zile);
6) 21.03.2013 – 01.04.2019: Ministerul Afacerilor Interne (6 ani, 10 zile);
7) 02.04.2019 – 10.02.2020: Centrul Național Anticorupție (10 luni, 8 zile).
Casa Națională de Asigurări Sociale a concluzionat că Centrul Național
Anticorupție a aplicat în mod eronat coeficientul 1:1 pentru activitatea
desfășurată în cadrul Gărzii Financiare și al Serviciului Vamal, în timp ce,
potrivit pct. 8 lit. j) și lit. k) din Hotărârea Guvernului nr. 78/1994, trebuia
aplicat un coeficient de 2:1, respectiv doi ani de activitate civilă fiind
echivalenți cu un an de vechime în serviciu. Astfel:
1) Lit. j) prevede că militarilor înrolați voluntar în organele securității statului li se
calculează un an de serviciu militar pentru doi ani de vechime în muncă, dar nu
mai mult de 10 ani; în cazuri excepționale, conducătorii acestor organe pot decide
includerea altor perioade, cu aplicarea raportului 1:1.
2) Lit. k) stipulează că, pentru colaboratorii Centrului Național Anticorupție,
activitatea desfășurată în autoritățile publice, domeniul financiar-economic,
contabilitate și juridic se echivalează cu un an de serviciu pentru fiecare doi ani
de activitate, dar nu mai mult de 10 ani.
În acest context, reclamantul susține că nu este de acord cu decizia
contestată, considerând-o vădit neîntemeiată. Potrivit calculelor efectuate de
2
instituția abilitată – Centrul Național Anticorupție –, vechimea totală realizată
de Iurie Nicolaev în cadrul organelor de forță este de 25 ani, 7 luni și 13 zile.
Reclamantul subliniază că pensiile militarilor și ale funcționarilor cu
statut special se stabilesc în conformitate cu prevederile Legii nr. 1544-XII din
23.06.1993 privind asigurarea cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul
de comandă și trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului
General de Carabinieri, precum și Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21.02.1994
privind modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și
indemnizațiilor pentru categoriile menționate, inclusiv pentru colaboratorii
Centrului Național Anticorupție și funcționarii publici cu statut special din
cadrul sistemului administrației penitenciare. În special, pct. 4, 7 și 8 din
Hotărârea Guvernului precizează expres perioadele ce se includ în vechimea în
muncă și solda din care se calculează pensia.
Totodată, reclamantul indică faptul că, prin ordinul nr. 37/ps din 5
februarie 2020 emis de Centrul Național Anticorupție, a fost eliberat din funcția
de ofițer superior de investigații în cadrul Serviciului evidențe speciale și
căutarea persoanelor, Direcția generală combaterea corupției, începând cu data
de 10 februarie 2020, cu mențiunea expresă privind dreptul la pensie pentru
vechime în muncă.
Astfel, la data eliberării din serviciu, reclamantul îndeplinea condiția de
vechime legală, respectiv 25 ani, 7 luni și 13 zile, fapt confirmat prin certificatul
nr. 1 din 10 februarie 2020, emis de CNA. Vechimea este compusă din
perioadele de studii superioare și activitatea desfășurată în cadrul Gărzii
Financiare, Serviciului Vamal, Ministerului Afacerilor Interne și Centrului
Național Anticorupție.
Toate aceste activități au fost luate în calcul conform prevederilor legale
care permit aplicarea înlesnirii de 1:1 – un an de activitate fiind echivalat cu un
an de serviciu militar – pentru funcțiile operative din cadrul instituțiilor de forță.
În acest sens, pct. 7 și 8 din Hotărârea Guvernului nr. 78/1994 stabilesc că, în
cazul colaboratorilor CNA, perioada activității operative în Garda Financiară,
precum și activitatea militarilor înrolați voluntar în serviciul organelor
securității statului (inclusiv Serviciul Vamal – componenta operativă), se ia în
calcul ca un an de activitate pentru un an de serviciu militar.
Cu referire la art. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 78/1994, reclamantul
arată că, la stabilirea pensiei pentru vechime în muncă, conform Legii privind
asigurarea cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și
trupele organelor afacerilor interne, precum și a funcționarilor publici cu statut
special din cadrul sistemului administrației penitenciare, se iau în considerare
următoarele perioade:
3
• lit. b) – serviciul în organele securității statului, organele afacerilor interne,
Poliția de Frontieră, Centrul Național Anticorupție și sistemul administrației
penitenciare, în funcții publice cu statut special;
• lit. i) – în cazul colaboratorilor CNA, vechimea în muncă în funcția de procuror
sau anchetator în cadrul organelor procuraturii, precum și perioada activității
operative în Garda Financiară.
Totodată, conform prevederilor Legii nr. 619-XIII din 31.10.1995
privind organele securității statului, Serviciul Vamal este considerat parte
componentă a sistemului organelor securității statului.
Prin urmare, reclamantul susține că perioadele muncite în cadrul Gărzii
Financiare și Serviciului Vamal trebuie să fie luate în calcul cu raportul de 1 an
de activitate = 1 an de vechime în serviciu, așa cum a fost calculat de instituția
de forță competentă – Centrul Național Anticorupție.
În susținerea poziției sale, reclamantul face referire la Decretul
Președintelui Republicii Moldova nr. 240 din 9 decembrie 1991 privind crearea
Gărzii Financiare a Republicii Moldova, subliniind că prevederile pct. 8 lit. k)
din Hotărârea Guvernului nr. 78/1994 nu sunt aplicabile activității prestate în
cadrul Gărzii Financiare, aceasta având statut special distinct, în baza actului
normativ de constituire.
De asemenea, reclamantul arată că și perioada de activitate în Serviciul
Vamal a fost stabilită corect, întrucât a fost angajat în această instituție prin
transfer de la CNA, ulterior fiind transferat în cadrul Ministerului Afacerilor
Interne, iar apoi din nou în cadrul CNA. Această continuitate a raporturilor de
serviciu în structurile de forță justifică aplicarea raportului 1:1.
În sprijinul celor afirmate, reclamantul menționează că, prin decizia
Direcției de Poliție a municipiului Chișinău din 2 iulie 2015, perioada activității
în cadrul Serviciului Vamal a fost luată în calcul la stabilirea sporului pentru
vechime în muncă în proporție de 1:1, fiind recunoscută o vechime de 3 ani, 1
lună și 22 zile, în conformitate cu art. 8 lit. j) din Hotărârea Guvernului nr.
78/1994, care califică această instituție ca organ al securității naționale.
Aceeași perioadă de vechime a fost reconfirmată de conducerea
Centrului Național Anticorupție, prin certificatul nr. 1 din 10 februarie 2020,
care atestă că, la data eliberării din funcție, Iurie Nicolaev a acumulat o vechime
totală de 25 ani, 7 luni și 13 zile în structurile de forță, inclusiv Garda Financiară
și Serviciul Vamal.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din 11 noiembrie
2021, în temeiul art. 207 alin. (2) lit. f) din Codul administrativ, a fost declarată
inadmisibilă pretenția reclamantului privind repararea prejudiciului moral în
4
sumă de 20.000 lei, pe motiv că nu au fost întrunite condițiile prevăzute la
art.208 din același cod, referitoare la obligativitatea parcurgerii procedurii
prealabile.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din aceeași dată –
11 noiembrie 2021 – instanța a admis acțiunea principală. A fost anulată decizia
nr. 264/95/2020/2130 din 29 septembrie 2020 a Casei Teritoriale de Asigurări
Sociale Ciocana, privind refuzul de a stabili pensia pentru vechime în muncă
reclamantului Iurie Nicolaev, precum și decizia nr. N-2367/20 din 30 octombrie
2020 a Casei Naționale de Asigurări Sociale, emisă în soluționarea cererii
prealabile. Instanța a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să emită o
nouă decizie de stabilire a pensiei pentru vechime în muncă, reieșind din
vechimea totală de 25 ani, 7 luni și 13 zile, începând cu data de 11 februarie
De asemenea, instanța a dispus încasarea din contul Casei Naționale de
Asigurări Sociale, în beneficiul reclamantului Iurie Nicolaev, a sumei de 3.000
lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La data de 26 noiembrie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a
depus apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,
din 11 noiembrie 2021, iar la data de 01 martie 2022 a depus apelul motivat.
Prin acest apel, Casa Națională de Asigurări Sociale a solicitat casarea hotărârii
instanței de fond și pronunțarea unei noi decizii de respingere a acțiunii ca fiind
neîntemeiată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia pronunțată la data de 1 martie 2023, Curtea de Apel Chișinău
a casat integral hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 11
noiembrie 2021, pronunțată în cauza de contencios administrativ intentată de
Iurie Nicolaev împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, având ca obiect
anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii unui
act administrativ individual favorabil, precum și compensarea cheltuielilor de
judecată. Instanța de apel a emis o nouă hotărâre, prin care a dispus respingerea
acțiunii intentate de reclamantul Iurie Nicolaev împotriva Casei Naționale de
Asigurări Sociale, calificând pretențiile formulate ca fiind neîntemeiate.
În motivarea soluției pronunțate, instanța de apel a reținut că refuzul
Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i stabili pensia pentru vechime în
muncă intimatului/reclamant Iurie Nicolaev a fost justificat, întrucât acesta nu
întrunește condiția minimă de vechime în serviciu de 24,6 ani, prevăzută de
5
Legea nr. 1544-XII din 23.06.1993 privind asigurarea cu pensii a militarilor și
a persoanelor din corpul de comandă și trupele organelor afacerilor interne.
Instanța de apel a constatat că, la calcularea vechimii în muncă în vederea
stabilirii pensiei, angajatorul a inclus următoarele perioade de activitate:
− 01.09.1991 – 25.06.1996 – studii civile, cu aplicarea coeficientului 1:0,5,
echivalând cu 2 ani, 4 luni și 27 zile;
− 11.11.1996 – 31.12.1998 – activitate în cadrul Departamentului Control
Financiar și Revizie (Garda Financiară), cu coeficientul 1:1, rezultând în 2 ani, 1
lună și 20 zile;
− 04.01.1999 – 09.07.2002 – activitate în cadrul Inspectoratului Fiscal de Stat
(Garda Financiară), cu coeficientul 1:1, echivalând cu 3 ani, 6 luni și 5 zile;
− 16.07.2002 – 27.01.2010 – activitate în cadrul Centrului Național Anticorupție,
cu coeficientul 1:1, rezultând în 7 ani, 6 luni și 11 zile;
− 28.01.2010 – 20.03.2013 – activitate în cadrul Serviciului Vamal, cu coeficientul
1:1, echivalând cu 3 ani, 1 lună și 22 zile;
− 21.03.2013 – 01.04.2019 – activitate în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, cu
coeficientul 1:1, rezultând în 6 ani și 10 zile;
− 02.04.2019 – 10.02.2020 – activitate în cadrul Centrului Național Anticorupție,
cu coeficientul 1:1, echivalând cu 10 luni și 8 zile.
În total, vechimea calendaristică rezultată este de 28 ani și 10 zile, iar
vechimea în serviciu luată în calcul pentru stabilirea pensiei este de 25 ani, 7
luni și 13 zile.
Cu toate acestea, instanța de apel a reținut că Centrul Național
Anticorupție a aplicat în mod eronat coeficientul de 1:1 pentru perioadele de
activitate desfășurate în cadrul Departamentului Control Financiar și Revizie,
Gărzii Financiare, Inspectoratului Fiscal de Stat și Serviciului Vamal, deși,
potrivit dispozițiilor legale incidente, pentru aceste funcții ar fi trebuit aplicat
coeficientul de 2:1 – respectiv doi ani de activitate civilă pentru un an de
vechime în serviciu.
Aplicarea eronată a coeficientului a condus, în opinia instanței de apel,
la majorarea nejustificată a vechimii în serviciu, ceea ce a determinat în mod
greșit concluzia că reclamantul îndeplinește condițiile pentru stabilirea pensiei.
Instanța de apel a reținut că Casa Teritorială de Asigurări Sociale din
sectorul Ciocana, mun. Chișinău, procedând la calcularea vechimii în serviciu
a lui Iurie Nicolaev conform prevederilor legale aplicabile, a stabilit că aceasta
însumează doar 21 ani, 3 luni și 2 zile.
Prin urmare, instanța a concluzionat că Iurie Nicolaev nu întrunește
condiția minimă de vechime de 24,6 ani, prevăzută de art. 13 lit. a) din Legea
nr. 1544-XII din 23.06.1993 privind asigurarea cu pensii a militarilor și a
persoanelor din corpul de comandă și trupele organelor afacerilor interne.
6
Curtea de Apel Chișinău a reținut că instanța de fond a concluzionat în
mod neîntemeiat asupra temeiniciei pretențiilor formulate de reclamant,
apreciind în mod eronat că perioadele de activitate:
1) 11.11.1996 – 31.12.1998, în cadrul Departamentului Control Financiar și Revizie,
Garda Financiară;
2) 04.01.1999 – 09.07.2002, în cadrul Inspectoratului Fiscal de Stat, Garda
Financiară;
3) 28.01.2010 – 20.03.2013, în cadrul Serviciului Vamal
au fost corect luate în calcul de către angajator la stabilirea pensiei pentru
vechime în muncă a lui Iurie Nicolaev.
Instanța de apel a apreciat că Casa Națională de Asigurări Sociale a
procedat corect atunci când a stabilit că aceste perioade nu pot fi incluse în
stagiul de muncă ca perioade cu înlesniri (coeficient 1:1) pentru scopul stabilirii
pensiei în condițiile Legii nr. 1544-XII/1993.
În motivare, Curtea de apel a menționat că activitatea prestată de Iurie
Nicolaev în cadrul Departamentului Control Financiar și Revizie, Gărzii
Financiare, Inspectoratului Fiscal de Stat și Serviciului Vamal nu se încadrează
în categoria activităților eligibile pentru înlesniri, astfel cum sunt reglementate
de:
• art. 18 din Legea nr. 619-XIII din 31.10.1995 privind organele securității statului,
și
• punctele 7 și 8 ale Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21.02.1994, care prevăd expres
categoriile și formulele legale de calcul al vechimii în muncă cu înlesniri.
În concluzie, instanța de apel a considerat că perioadele menționate nu
pot beneficia de raportul de 1:1, iar includerea acestora în calculul vechimii în
serviciu cu acest coeficient a fost neîntemeiată.
În concluzie, instanța de apel a reținut că instanța de fond a stabilit în
mod neîntemeiat ilegalitatea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale
Ciocana nr. 264/95/2020/2130 din 29 septembrie 2020, privind refuzul de a
stabili pensia pentru vechime în muncă lui Iurie Nicolaev, precum și a deciziei
Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. N-2367/20 din 30 octombrie 2020,
emisă în soluționarea cererii prealabile, calificându-le eronat drept acte emise
contrar legii.
Instanța de fond a obligat în mod nejustificat Casa Națională de Asigurări
Sociale să emită o decizie de stabilire a pensiei pentru vechime în muncă în
favoarea lui Iurie Nicolaev, reieșind din o vechime de 25 ani, 7 luni și 13 zile,
cu începere de la 11 februarie 2020, fără a ține cont de dispozițiile legale
aplicabile privind modul de calcul al stagiului.
7
Pe acest considerent, hotărârea primei instanțe a fost casată, iar instanța
de apel a pronunțat o nouă hotărâre de respingere a acțiunii ca fiind
neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La data de 30 martie 2023, Iurie Nicolaev, reprezentat de avocatul Dorin
Podlisnic, a depus recurs nemotivat împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău
din 1 martie 2023. Ulterior, la data de 29 mai 2023, a depus motivarea
recursului, solicitând:
1) admiterea recursului,
2) casarea integrală a deciziei instanței de apel, și
3) pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.
ARGUMENTELE RECURSULUI
Prin recursul formulat împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 1
martie 2023, Iurie Nicolaev, reprezentat de avocatul său, a susținut că hotărârea
instanței de apel este neîntemeiată și ilegală, fiind emisă cu încălcarea normelor
de drept material aplicabile.
În esență, se arată că instanța de apel a aplicat greșit prevederile legale
ce reglementează calcularea vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei
funcționarilor publici cu statut special.
În mod eronat, Curtea de Apel a exclus din calculul stagiului de cotizare
anumite perioade de activitate desfășurate în instituții ale statului, deși aceste
perioade sunt expres prevăzute de lege ca fiind luate în considerare.
Instanța de fond a interpretat corect și pertinent dispozițiile legale
incidente, în special art. 18 lit. d) din Legea nr. 1544-XII/1993, care prevede
că, la stabilirea pensiei, se ia în considerare și serviciul prestat în organele de
securitate ale fostei URSS sau ale altor state, dacă persoana a fost transferată
conform legii în structurile statului Republica Moldova. De asemenea, art. 18
alin. (8) din Legea nr. 619-XIII/1995 recunoaște, în cazuri excepționale, dreptul
conducătorilor organelor securității statului de a include în stagiul de cotizare
perioade de muncă efectuate în sistemul de securitate, calculându-se un an de
muncă ca un an de serviciu militar sau special.
S-a mai arătat că hotărârea instanței de apel contravine și punctului 8 lit.
j) din Hotărârea Guvernului nr. 78/1994, care reglementează expres
posibilitatea calculării unui an de muncă ca un an de vechime în serviciu pentru
anumite categorii profesionale, inclusiv colaboratori ai CNA și funcționari
publici cu statut special. Prin urmare, instanța de apel a greșit când a exclus din
vechimea necesară stabilirii pensiei perioadele de activitate desfășurate de Iurie
8
Nicolaev în cadrul Gărzii Financiare, Serviciului Vamal și altor instituții
relevante, deși acestea fuseseră recunoscute prin acte administrative emise de
angajator.
Recurentul susține și că refuzul de a i se acorda pensia pentru vechime
în muncă, în ciuda faptului că întrunea condițiile legale, echivalează cu o
încălcare a dreptului de proprietate, protejat atât de Constituția Republicii
Moldova, cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Lipsirea
reclamantului de un drept legal recunoscut atrage o atingere gravă asupra
patrimoniului său și contravine principiilor statului de drept.
În același timp, recurentul subliniază că certificatul de vechime în muncă
emis de angajator are natura unui act administrativ individual, potrivit art. 10
din Codul administrativ. Acest act produce efecte juridice și nu a fost contestat
sau anulat de CNAS, ceea ce înseamnă că instituția era obligată să-l respecte.
Refuzul CNAS de a ține cont de acest act, în lipsa unei proceduri legale de
contestare, este nelegal. Argumentele CNAS privind existența unor erori în
calculul vechimii nu pot fi reținute în lipsa unei decizii oficiale de anulare sau
rectificare a actului administrativ emis de angajator. Mai mult, instanța de apel
a lăsat intact acest act, recunoscându-i astfel valabilitatea.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs.”
Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii
recursului):
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel
transmite neîntîrziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile
de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de
recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 246 din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii
recursului):
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.
Recursul se declară inadmisibil în special cînd:
a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs;
b) recursul este depus în mod repetat;
c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită;
d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1);
e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului
prevăzut la art.245 alin.(2);
9
f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art.244 alin.(2), art.233
alin.(1) și (2) și art.234 alin.(2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul
stabilit de Curtea Supremă de Justiție.”
Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții
Supreme de Justiție):
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție reține că dispozitivul deciziei contestate a fost
pronunțat de Curtea de Apel Chișinău în ședință publică la data de 1 martie
Din actele dosarului rezultă că, la data de 10 martie 2023, recurentului a
fost notificat dispozitivul deciziei (f.d. 190), iar forma motivată a acesteia i-a
fost comunicată ulterior, la data de 21 iulie 2023, prin intermediul poștei
electronice (f.d. 200).
Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 245 din Codul
administrativ (în vigoare la data depunerii recursului), recursul nemotivat a
fost depus de Iurie Nicolaev, reprezentat de avocatul Dorin Podlisnic la data de
30 martie 2023, iar motivarea recursului a fost completată și depusă în termen
legal, la data de 29 mai 2023.
Prin urmare, Completul de judecată reține că cererea de recurs și
motivarea acesteia au fost depuse în termenul legal prevăzut de art. 245 din
Codul administrativ (în vigoare la data depunerii recursului), fiind respectate
exigențele privind contestarea deciziei instanței de apel în calea de atac a
recursului.
Din analiza prevederilor legale citate supra, rezultă că admisibilitatea
/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile
menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ
exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri
concludente și serioase.
Completul Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în special”
denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același
timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs
care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință
nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea în fond a cererii de
recurs.
10
În această ordine de idei, completul de judecată reține că, Codul
administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința
de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale
încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței
de apel contestate sau, după caz, hotărârile curții de apel ca primă instanță într-
o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.
Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării
recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului”
de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ (în redacția existentă la data
depunerii recursului). În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în
circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească
cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, Completul Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale
a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ.
Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a
trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal
fundamental.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul
formulat de Iurie Nicolaev include obiecții care au fost analizate detaliat de
către Curtea de Apel Chișinău, care le-a evaluat corespunzător.
În plus, Iurie Nicolaev, în recursul său, nu a invocat un temei plauzibil
care să justifice admisibilitatea recursului, având în vedere că recurentul trebuie
să fie capabil să prezinte argumente suficiente pentru a răsturna situația juridică
stabilită anterior.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45). Curtea
a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor
11
ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.
Norway, hotărâre din19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, §39).
La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,
și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).
În circumstanțele menționate, Completul Curții Supreme de Justiție
ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Iurie Nicolaev,
reprezentat de avocatul Dorin Podlisnic.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 246 (în vigoare la
data depunerii recursului) din Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Iurie Nicolaev, reprezentat de avocatul
Dorin Podlisnic.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
12