3ra-226/23 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- recurs vădit neîntemeiat
3ra-226/23 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Casa Națională de
Asigurări Sociale,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Vadim Cojocari împotriva Casei Naționale de Asigurări
Sociale, cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil,
obligarea emiterii actului administrativ favorabil și compensarea
cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 8 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-226/23
NR. PIGD 2-22029548-01-3ra-07032023)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art.246 Cod administrativ în redacția până
la 1 septembrie 2023. Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. V. Chisilița,
Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc,
5 februarie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Casa
Națională de Asigurări Sociale
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 3 martie 2022, Vadim Cojocari a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin care a solicitat:
anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Briceni nr.
04/2021/37596 din 3 noiembrie 2021 privind refuzul în stabilirea pensiei
pentru vechime în serviciu, anularea deciziei emisă în procedură prealabilă
nr.C-154/22 din 8 februarie 2022, obligarea emiterii actului administrativ
individual favorabil în privința lui Cojocari Vadim privind stabilirea pensiei
pentru vechime în muncă în baza certificatului eliberat de Inspectoratul de
Poliție Edineț din 30 septembrie 2021 și compensarea cheltuielilor de
judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că la 13 octombrie 2021, a
depus la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Briceni cerere cu privire la
stabilirea pensiei pentru vechime în muncă, la care a fost anexat certificatul
eliberat de Inspectoratul de Poliție Edineț la 30 septembrie 2021, care
confirma o vechime totală de 25 ani 06 luni 19 zile.
Prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Briceni nr.
04/2021/37596, cererea de stabilire a pensiei a fost respinsă, din motiv că,
stagiul total confirmat la acel moment era de 20 ani 07 luni 04 zile, fiind
invocat că activitatea în subdiviziunile de pază, escortă și deținere a
persoanelor reținute și arestate în izolatoarele de detenție provizorie, care nu
se raportează la prevederile pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr.
78/1994.
Nefiind de acord cu această decizie, la 13 octombrie 2021, reclamantul
a depus cerere prealabilă la Casa Națională de Asigurări Sociale prin care a
solicitat anularea deciziei, recunoașterea certificatului eliberat de angajator
și confirmarea stagiului complet, însă, prin decizia emisă în procedură
prealabilă nr.C-154/22 din 8 februarie 2022, cererea prealabilă a fost
respinsă.
1
Reclamantul a invocat că actele administrative emise în privința sa
sunt ilegale și neîntemeiate, urmând a fi anulate de instanța de contencios
administrativ, menționând că, vechimea în muncă necesară pentru stabilirea
pensiei în baza Legii nr. 1544/1993, a fost confirmată prin certificatul nr.
9319 din 30 septembrie 2021. Or, vechimea în muncă conform dosarului
personal la momentul adresării cererii de stabilire a pensiei, în condițiile art.
13 lit. a) din Legea nr. 1544/1993, era de 25 ani 06 luni 19 zile.
A relatat că calcularea înlesnirilor, și anume, aplicarea coeficientului
de 2 la 1 pentru funcția pe care a deținut-o în izolatorul de detenție provizorie
indicată în certificatul eliberat de angajator, se confirmă prin avizul
consultativ al Plenului Curții Supreme de Justiție din 29 septembrie 2014.
Consideră că dispune de dreptul de a-i fi stabilită pensia pentru
vechime în muncă, iar funcția deținută de inspector inferior al izolatorului de
detenție provizorie al Comisariatului de Poliție Briceni, subofițer al
Serviciului detenție și escortă al Inspectoratului de Poliție Edineț, cad sub
incidența calculării vechimii în muncă cu coeficientul de 1 la 2.
Mai mult, a relatat că prin Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr.
96 din 20 martie 2018, se indică categoriile de funcții din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne ce se încadrează în prevederile Legii privind asigurării cu
pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele
organelor afacerilor interne și pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78
din 21 februarie 1994, la calcularea vechimii în muncă pentru stabilirea
pensiei militarilor care au îndeplinit serviciul prin contract, persoanelor din
corpul de comandă și din organele afacerilor interne, corpului de ofițeri și
subofițeri ai Poliției de Frontieră, colaboratorilor Centrului Național
Anticorupție și a funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului
administrației penitenciare.
A menționat că dreptul reclamantului de solicitare a stabilirii vechimii
în muncă, este recunoscut prin Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie
1994.
Reclamantul a evidențiat, că pentru calcularea vechimii în muncă cu
înlesniri, persoana trebuie să îndeplinească două condiții, și anume: instituția
în care persoana execută serviciul să fie o subdiviziune indicată în pct. 8 din
Hotărârea Guvernului nr. 78/1994, și să-și exercite serviciul nemijlocit în
închisori, izolatoare de urmărire penală (izolatoare de detenție provizorie) și
instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și
bolnavilor psihici. Astfel, pct. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 78/1994,
prevede expres că persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor
afacerilor interne cad sub incidența prevederilor vizate, nefiind limitat cercul
2
de subiecți doar la persoanele angajate în cadrul sistemului penitenciar, or,
izolatoarele de detenție provizorie sunt formate în comisariatele de poliție și
asigură paza persoanelor deținute în izolatorul de detenție provizorie destinat
și pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală.
În răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale, autoritatea și-a
invocat dezacordul cu ordinul emis de o altă autoritate publică a statului și
anume, Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 96 din 20 martie 2018 și
reprezintă o interpretare defectuoasă a prevederilor pct. 8 din Hotărârea
Guvernului nr. 78/1994, care este contrară unei practici judiciare constante
în spețele cu privire la calcularea vechimii în muncă a angajaților organelor
afacerilor interne, care au activat în izolatoarele de detenție provizorie a
inspectoratelor de poliție.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 13 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a admis acțiunea în contencios administrativ depusă de Cojocari
Vadim. S-a anulat decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Briceni nr.
04/2021/37596 din 3 noiembrie 2021 privind respingerea cererii în stabilirea
pensiei lui Cojocari Vadim și decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale
nr. C-154/22 din 8 februarie 2022 de soluționare a cererii prealabile. S-a
obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să emită actul administrativ
individual, prin care să dispună stabilirea și achitarea pensiei pentru vechime
în serviciu lui Cojocari Vadim în temeiul Legii asigurării cu pensii a
militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor
afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, începând cu 17 septembrie
2021, ținând cont de vechimea în muncă de 25 ani 06 luni 19 zile. S-a încasat
de la Casa Națională de Asigurări Sociale în beneficiul lui Cojocari Vadim
cheltuielile de asistență juridică în mărime de 4 000 lei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 19 octombrie 2022, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat
apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea cererii de apel,
casarea integrală a hotărârii și emiterea unei noi hotărâri de respingere a
acțiunii ca neîntemeiată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 8 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut
hotărârea din 13 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
3
În motivarea soluției, instanța de apel a concluzionat că soluția primei
instanțe este corectă atât sub aspectul aplicării normelor legale, cât și al
evaluării circumstanțelor de fapt, iar apelul formulat de CNAS nu aduce
argumente juridice sau factuale suficiente pentru a răsturna soluția adoptată.
În analiza sa, instanța de apel a reținut că interpretarea normelor legale
aplicabile, în special prevederile Hotărârii Guvernului nr. 78/1994, a fost
realizată în mod just, stabilindu-se că activitatea desfășurată în izolatoarele
de detenție provizorie beneficiază de înlesnirile reglementate la pct. 8 lit. d)
din această hotărâre, fiind echivalată cu două luni de vechime pentru fiecare
lună lucrată.
Instanța a considerat că certificatul emis de Inspectoratul de Poliție
Edineț, care confirmă vechimea totală de 25 de ani, 6 luni și 19 zile,
reprezintă un act oficial valid și opozabil Casei Naționale de Asigurări
Sociale. În lipsa unor probe contrare sau a unor dovezi privind
neconformitatea certificatelor cu reglementările legale, instanța a
concluzionat că refuzul CNAS de a recunoaște aceste perioade este nefondat.
De asemenea, instanța de apel a apreciat că decizia CNAS de a refuza
stabilirea pensiei reclamantului a fost emisă cu încălcarea prevederilor Legii
nr. 1544/1993, reținând că toate condițiile legale pentru acordarea dreptului
la pensie erau întrunite.
Instanța a remarcat că Ordinul MAI nr. 96/2018 este în concordanță
cu legislația superioară și că perioadele de activitate desfășurate în izolatoare
de detenție provizorie sunt eligibile pentru înlesniri, fiind corect incluse în
calculul vechimii de către instanța de fond. Totodată, instanța de apel a
considerat că atribuirea cheltuielilor de judecată reclamantului a fost
realizată în mod rezonabil și conform cerințelor legale, luând în considerare
complexitatea cauzei și documentele depuse la dosar.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 13 februarie 2023, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat
recurs nemotivat împotriva deciziei din 8 februarie 2023 a Curții de Apel
Chișinău.
La 16 februarie 2023, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus
motivarea recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței
de apel și emiterea unei decizii noi de respingere a acțiunii.
4
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, Casa Națională de Asigurări Sociale a invocat
că soluția instanței de apel este eronată, iar în acest context a susținut că
instanțele inferioare au interpretat greșit normele legale aplicabile și au
acordat nejustificat beneficiul pensiei în baza unor acte administrative care
contravin legislației primare.
A argumentat că includerea perioadei de muncă a intimatului cu
înlesniri (2:1) este nelegală, deoarece Hotărârea Guvernului nr. 78/1994
prevede aplicarea acestui coeficient doar pentru activitatea în instituții
penitenciare de tip închis, iar intimatul și-a desfășurat activitatea în
izolatoare de detenție provizorie, care nu sunt incluse în această categorie.
De asemenea, CNAS a susținut că, potrivit art. 49 alin. (3) din Legea
nr. 1544/1993, are competența de a verifica autenticitatea actelor care
confirmă vechimea în muncă și că certificatul emis de Inspectoratul de
Poliție Edineț conține o interpretare eronată a perioadelor luate în calcul.
Totodată, a invocat încălcarea principiului legalității actelor
normative, menționând că Ordinul MAI nr.96/2018, în baza căruia s-a
calculat înlesnirea, depășește prevederile Hotărârii Guvernului nr. 78/1994
și nu poate fi aplicat în mod prioritar.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, CNAS a contestat
obligarea sa la plata sumei de 4 000 lei, susținând că acestea nu au fost
justificate în mod corespunzător și că instanța nu a verificat în ce măsură
onorariul avocațial este real, necesar și rezonabil.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. XI. alin. (1) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru
modificarea unor acte normative, prevede următoarele:
„Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, cu excepția art. IV, V pct. 1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra în vigoare la
1 septembrie 2023. ”
Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru
modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex
reformei Curții Supreme de Justiție):
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ (în vigoare până la 1 septembrie
2023) prevede următoarele:
5
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs. Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile
cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”
Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția
în vigoare la data declarării recursului):
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel
transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la
notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,
motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ (în vigoare până la 1
septembrie 2023) prevede:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanței de apel nu
poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus
de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit
la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după
expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs nu corespunde
cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și
recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că dispozitivul deciziei contestate cu a
fost notificat CNAS, în mod electronic, la 9 februarie 2023, iar copia deciziei
integrale la 13 februarie 2023 (f.d.95-96).
Din acest motiv, Completul de judecată consideră că la declararea
recursului, CNAS a respectat prevederile art. 245 alin. (1) și (2) din Codul
administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului).
În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea
Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în
acord cu alin. (2) din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară
inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea
inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile
menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ
6
exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri
concludente și serioase.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare
de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul
neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un
eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest
argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului
în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la
art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
28. De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul
rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea
cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de
recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea
succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
29. În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
7
împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a
articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor
ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19
februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile
care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme
cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie
1991, § 31, Seria A, nr. 212-A)
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul
administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
8