3ra-1203/22 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- Admisibilitatea recursului. Articolul 246 din Codul administrativ, in vigoare pina la 1 septembrie 2023.
3ra-1203/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Casa Națională de
Asigurări Sociale,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Vadim Cojocaru împotriva Casei Naționale de Asigurări
Sociale, terț Centrul Național Anticorupție cu privire la contestarea actului
administrativ,
împotriva deciziei din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-1203/22
PIGD 2-18149827-01-3ra-17112022)
Admisibilitatea recursului. Articolul 246 din Codul administrativ (în vigoare până la
1 septembrie 2023).
Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani – jud. G. Grozav
Curtea de Apel Chișinău – jud. G. Mîra, G. Dașchevici, E. Palanciuc
15 august 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în ședință de judecată publică recursul depus de Casa
Națională de Asigurări Sociale.
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
Alexandru Brașoveanu, grefier.
cu participarea:
Reprezentantului pârâtei, Casei Naționale de Asigurări Sociale – Alexandru Taran.
constată următoarele:
ÎN FAPT
La data de 23 aprilie 2018, Vadim Cojocaru, reprezentat de avocatul
Eugeniu Musteață, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei
Naționale de Asigurări Sociale (în continuare – CNAS), terț Centrul Național
Anticorupție privind contestarea unui act administrativ.
În motivarea cererii de chemare în judecată, avocatul Eugeniu Musteață a
arătat că Vadim Cojocaru a activat în cadrul Departamentului Instituțiilor
Penitenciare al Ministerului Justiției și, începând cu data de 31 martie 2011,
beneficiază de pensie pentru vechime în muncă.
Neavând întreruperi în activitatea profesională, prin Hotărârea
Parlamentului nr. 83 din 18 aprilie 2013, Vadim Cojocaru a fost numit în funcția
de director adjunct al Centrului Național Anticorupție.
Prin Hotărârea Parlamentului nr. 53 din 23 martie 2018, a fost acceptată
demisia lui Vadim Cojocaru din funcția de director adjunct al Centrului
Național Anticorupție.
Astfel, odată cu eliberarea din funcție, lui Vadim Cojocaru i-a fost eliberat
certificatul nr. 13 din 23 martie 2018 privind vechimea în serviciu pentru
stabilirea pensiei, din care rezultă că, spre deosebire de calculul efectuat la
momentul pensionării, perioada serviciului militar în termen în Forțele Armate,
desfășurat în intervalul 13 mai 1988 – 16 mai 1990, a fost calculată cu
coeficientul 1,5, stabilindu-se o vechime pentru pensie de 2 ani și 3 zile.
Având în vedere că, din data pensionării și până la 23 martie 2018, acesta
a activat în câmpul muncii, în temeiul prevederilor art. 61 din Legea nr. 1544-
1
XII din 23 iunie 1993, Vadim Cojocaru s-a adresat CNAS cu o cerere de
recalculare a vechimii în muncă și a pensiei.
Prin Decizia nr. 37, comunicată prin răspunsul CNAS nr. 1480 din 3 aprilie
2018, a fost respinsă cererea privind recalcularea pensiei pentru vechimea în
serviciu, motivându-se că legislația în vigoare nu prevede posibilitatea stabilirii
repetate a pensiei după o eventuală reangajare în serviciul militar.
În acest context, reclamantul a susținut că CNAS a stabilit în mod eronat
obiectul cererii din 26 martie 2018, întrucât solicitarea sa viza recalcularea
pensiei și nu stabilirea acesteia în mod repetat.
De asemenea, acesta a arătat că, prin Decizia nr. 37, CNAS a interpretat în
mod eronat și denaturat, în mod intenționat, prevederile art. 61 din Legea nr.
1544-XII din 23 iunie 1993, încercând să nege dreptul la recalcularea pensiei
după eliberarea din serviciu.
Totodată, a subliniat că CNAS, în mod nejustificat, nu a luat în
considerare perioada 18 aprilie 2013 – 23 martie 2018, precum și aplicarea
coeficientului de 1,5 pentru perioada 13 mai 1988 – 16 mai 1990, ca elemente
determinante pentru recalcularea vechimii în muncă și a pensiei.
Această împrejurare contravine prevederilor art. 61 alin. (1) și (2) din
Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, precum și pct. 4 lit. a) din Hotărârea
Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, potrivit cărora media lunară utilizată
pentru stabilirea pensiei se calculează pe baza ultimelor 12 luni calendaristice
anterioare concedierii.
Vadim Cojocaru, reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață, a solicitat,
prin admiterea acțiunii, următoarele:
− constatarea ilegalității Deciziei CNAS nr. 37, reflectată în răspunsul nr. 1480 din
3 aprilie 2018;
− obligarea CNAS să recalculeze vechimea în serviciu aferentă pensiei stabilite
pentru perioada 13 mai 1988 – 16 mai 1990, calificată drept perioadă de activitate
cu avantaje, prin aplicarea coeficientului de 1,5 luni vechime în muncă pentru
fiecare lună de serviciu;
− obligarea CNAS să recalculeze pensia pentru vechimea în serviciu, raportat la
media lunară a ultimelor 12 luni calendaristice anterioare concedierii din 23
martie 2018;
− compensarea cheltuielilor de judecată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 28 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,
s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Vadim Cojocaru.
S-a anulat decizia de refuz a CNAS nr. 37 din 03 aprilie 2018.
2
S-a obligat CNAS să recalculeze vechimea în serviciu pentru pensia
stabilită lui Vadim Cojocaru pentru perioada 13 mai 1998 – 16 mai 1990, ca
perioadă de activitate cu avantaje, calculându-se 1,5 luni de vechime în muncă
pentru 1 lună de serviciu.
S-a obligat CNAS să recalculeze pensia pentru vechimea în serviciu lui
Vadim Cojocaru, reieșind din media lunară pentru ultimele 12 luni
calendaristice precedente concedierii din 23 martie 2018.
S-a încasat de la CNAS în beneficiul lui Vadim Cojocaru cheltuielile
pentru asistență juridică în sumă de 7 000 de lei.
Prin decizia din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins
cererea de apel depusă CNAS și s-a menținut hotărârea din 28 iunie 2018 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.
Prin decizia din 22 mai 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a casat integral
decizia din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și s-a restituit cauza
spre rejudecare în instanța de apel (f.d. 128-134, vol.I).
Prin decizia din 3 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a casat parțial
hotărârea din 28 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani în partea
obligării CNAS de a recalcula vechimea în serviciu pentru pensia stabilită lui
Vadim Cojocaru pentru perioada 13 mai 1998 – 16 mai 1990, ca perioadă de
activitate cu avantaje, calculându-se 1,5 luni de vechime în muncă pentru 1 lună
de serviciu și, în această parte, s-a emis o decizie nouă prin care s-a obligat
CNAS să recalculeze vechimea în serviciu pentru pensia stabilită lui Vadim
Cojocaru pentru perioada 13 mai 1988 – 16 mai 1990, ca perioadă de activitate
cu avantaje, calculându-se 1,5 luni de vechime în muncă pentru 1 lună de
serviciu.
În rest, hotărârea din 28 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani s-a menținut (f.d. 150, 151-157, vol.I).
Prin decizia din 20 noiembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis
recursul depus de CNAS, s-a casat integral decizia din 03 iulie 2019 a Curții de
Apel Chișinău și s-a restituit cauza Curții de Apel Chișinău (f.d.179-188, vol.I).
Prin decizia din 31 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a admis
recursul depus de CNAS, s-a casat parțial hotărârea din 28 iunie 2018 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani în partea obligării CNAS de a recalcula
vechimea în serviciu pentru pensia stabilită lui Vadim Cojocaru pentru perioada
13 mai 1998 – 16 mai 1990, ca perioadă de activitate cu avantaje, calculându-
se 1,5 luni de vechime în muncă pentru 1 lună de serviciu și, în această parte, s-
a emis o decizie nouă, prin care s-a obligat CNAS să recalculeze vechimea în
serviciu pentru pensia stabilită lui Vadim Cojocaru pentru perioada 13 mai 1988
3
– 16 mai 1990, ca perioadă de activitate cu avantaje, calculându-se 1,5 luni de
vechime în muncă pentru 1 lună de serviciu.
În rest, hotărârea din 28 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani s-a menținut (f.d. 216-231, vol. I).
Prin decizia din 17 februarie 2021 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis
recursul CNAS, fiind casată integral decizia din 31 ianuarie 2020 a Curții de
Apel Chișinău și remisă cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în
alt complet de judecată (f.d. 81-94, vol. II).
La 6 iunie 2022, Vadim Cojocaru, reprezentat de avocatul Eugeniu
Musteață a depus cerere de concretizare a pretențiilor, prin care a solicitat
admiterea parțială a apelului CNAS, casarea hotărârii din 28 iunie 2018 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în partea în care s-a obligat CNAS să-i
recalculeze vechimea în serviciu pentru pensia stabilită pentru perioada 13 mai
1998 – 16 mai 1990, ca perioadă de activitate cu avantaje, calculându-se 1,5
luni de vechime în muncă pentru о lună de serviciu și de a-i efectua recalculul
pensiei pentru vechimea în serviciu, reieșind din media lunară pentru ultimele
12 luni calendaristice precedente concedierii din 23 martie 2018, cu emiterea
unei noi decizii în această parte, privind obligarea CNAS să-i recalculeze pensia
stabilită din data de 23 martie 2018, reieșind din vechimea în serviciu de 32 ani,
6 luni și 7 zile, din media lunară pentru ultimele 12 luni calendaristice
precedente concedieri din 23 martie 2018. În rest, respingerea ca neîntemeiată
a cererii de apel depuse de CNAS (f.d.175-177, vol. II).
În susținerea cererii de concretizare a pretențiilor, Vadim Cojocaru,
reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață a relatat că, necesitatea concretizării
pretențiilor în sensul micșorării acestora, a fost determinată de decizia din
17 februarie 2021 a Curții Supreme de Justiție, prin care au fost reliefate mai
multe circumstanțe asupra cărora urmează să se expună Curtea de Apel
Chișinău, în gestiunea căreia se află spre examinare cererea de apel înaintată de
CNAS împotriva hotărârii din 28 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, prin care s-a admis acțiunea în sensul formulat. Or, în motivarea
deciziei, instanța supremă a menționat că urmează a fi elucidate aspectele legate
de faptul care acte au fost prezentate organului de pensionare, ce constituie
temei de a efectua recalculul pensiei, când au fost prezentate și temeiul de drept
pe care se bazează acțiunea.
Astfel, Vadim Cojocaru, reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață a
punctat că la organul de pensionare a fost prezentat certificatul privind
vechimea în serviciu pentru stabilirea pensiei din 23 februarie 2018, eliberat ca
urmare a Hotărârii Parlamentului nr.53 din 23 martie 2018 de acceptare a
4
demisiei sale, prin care a fost constatat că la data eliberării din serviciu, a
înregistrat о vechime în serviciu de 32 ani 6 luni 7 zile.
Aceasta deoarece, conform certificatului privind vechimea în serviciu
pentru stabilirea pensiei din 23 februarie 2018, perioada 13 mai 1988 – 16 mai
1990, urmează a fi calculată cu coeficientul 1:1.5, în temeiul pct.7 lit. a) al
Hotărârii Guvernului nr. 78/1994, art. 18 lit. c) al Legii asigurării cu pensii a
militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor
afacerilor interne nr. 1544-XII/1993 și pct.2 lit. g), Anexa nr. 1, cap II al
Hotărârii Sovietului de Miniștri nr.1290 din 15 decembrie 1990. Or, potrivit
pct.2 lit. g), Anexa nr.1, cap II al Hotărârii Sovietului de Miniștri nr.1290 din
15 decembrie 1990, de la 1 ianuarie 1988, pentru anumite localități, inclusiv
regiunea Arhanghelsk, serviciul militar se calculează cu avantaje cu coeficientul
1:1.5. Iar, conform art.18 lit. c) al Legii asigurării cu pensii a militarilor și a
persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne
nr.1544-XII din 23 iunie 1993, la calcularea vechimii în muncă pentru stabilirea
pensiei în conformitate cu art. 13 lit. a), militarilor care satisfac serviciul prin
contract, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor
interne, precum și funcționarilor publici cu statut special din sistemul
administrației penitenciare, al cărui mod este stabilit de Guvern, se ia în calcul
timpul de îndeplinire a serviciului în condiții deosibite - în condițiile
avantajoase respective inclusiv în condițiile stabilite de legislație până la
intrarea în vigoare a prezentei legi.
Subsecvent, Vadim Cojocaru, reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață
a menționat că certificatul din 23 februarie 2018, a fost emis de către Centrul
Național Anticorupție, care este о autoritate publică, iar efectele acestui act sunt
obligatorii, inclusiv pentru alte autorități publice. Or, în contextul în care
certificatul din 23 februarie 2018 nu a fost contestat de nimeni, acesta produce
efecte juridice și urmează a fi aplicat în modul corespunzător.
De altfel, deși CNAS este cu drept de control asupra calculului vechimii
în muncă, aceasta nu are competența de a stabili, respectiv de a recalcula
vechimea în muncă, dar este obligată să aplice efectele certificatului Centrului
Național Anticorupție din 23 februarie 2018, prin care s-a stabilit vechimea în
muncă, întrucât acesta este un act administrativ, realizat de о autoritate publică
în regim de putere publică, cu forță juridică obligatorie în raporturile lor cu
persoane fizice sau juridice. Or, CNAS nu poate să facă excepție de la
certificatul Centrului Național Anticorupție din 23 februarie 2018, iar în cazul
în care nu este de acord cu acesta, nu are altă cale decât să-l conteste în instanța
de judecată.
5
Complimentar, Vadim Cojocaru, reprezentat de avocatul Eugeniu
Musteață a indicat că livretul militar, eliberat de unitatea militară din regiunea
Arhanghelsk la 20 noiembrie 1989, atestă faptul că, a satisfăcut serviciul militar
în perioada 13 mai 1988 – 16 mai 1990, de altfel, perioadă confirmată și de către
Centrul Militar al mun. Chișinău al Ministerului Apărării al Republicii
Moldova, prin adeverința nr. 11 din 10 februarie 2022, conform căreia a
îndeplinit serviciul militar în termen în Forțele Armate ale URSS din data de 13
mai 1988 până la 18 mai 1990.
De asemenea, a menționat că, perioada de activitate în cadrul Primăriei
mun. Chișinău, în calitate de consilier, a fost calculată la coeficientul de 0.5, în
temeiul pct.8 lit. k) al Hotărârii Guvernului nr.78/94, care prevede că, la
calcularea vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei militarilor care au
îndeplinit serviciul prin contract, persoanelor din corpul de comandă și din
trupele organelor, afacerilor interne corpului de ofițeri și subofițeri ai Poliției de
Frontieră colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și funcționarilor
publici cu statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare, se
acordă următoarele înlesniri: doi ani de vechime în muncă în autoritățile
publice, în activitatea financiară, economică, de contabilitate și juridică pentru
un an de serviciu, dar nu mai mult de 10 ani de serviciu - colaboratorilor
Centrului Național Anticorupție.
În continuare, făcând referire la dispozițiile art. 51 și 61 alin.(1) al Legii
asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din
trupele organelor afacerilor interne nr. 1544-XII/1993, Vadim Cojocaru,
reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață a subliniat formularea a doua ipoteze,
și anume: recalcularea pensiilor stabilite anterior militarilor se efectuează în
temeiul documentelor aflate la momentul recalculării în organele de pensionare;
dacă pensionarul va prezenta ulterior acte suplimentare ce i-ar acorda dreptul la
majorarea pensiei, recalcularea se va efectua pentru perioada precedentă, dar cel
mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare și nu mai devreme
de data punerii în aplicare a prezentei legi.
Respectiv, în opinia sa, CNAS interpretează eronat prevederile art.61 din
Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă
și din trupele organelor afacerilor interne nr.1544-XII din 23 iunie 1993, prin
invocarea faptului că, recalcularea pensiei se face doar în baza actelor existente
de până la stabilirea pensiei, ori această normă nu degajează о astfel de ipoteză,
dar dimpotrivă indică că, recalcularea pensiilor stabilite anterior militarilor,
persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și
familiilor acestora în legătură cu punerea în aplicare a prezentei legi se
efectuează în temeiul documentelor aflate la momentul recalculării în organele
6
de pensionare. Dacă pensionarul va prezenta ulterior acte suplimentare ce i-ar
acorda dreptul la majorarea pensiei, recalcularea se va efectua pentru perioada
precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare
și nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi.
Astfel, având în vedere faptul că certificatul privind vechimea în serviciu
pentru stabilirea pensiei a fost eliberat la 23 februarie 2018 și prezentat
organului de pensionare la data de 26 martie 2018, în temeiul art.2 alin.(1),
art.51 alin.(1) și (2) și art.61 alin.(1) ale Legii asigurării cu pensii a militarilor
și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne
nr.1544-XII din 23 iunie 1993, recalculul pensiei urmează a fi efectuat de la
23 martie 2018, data eliberării de la serviciu. Or, conform art. 44 alin.(2) al
Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și
din trupele organelor afacerilor interne nr.1544-XII din 23 iunie 1993, pensia
pentru persoanele menționate se calculează din salariul funcției, salariul pentru
gradul militar sau special, sporul procentual pentru vechime în serviciu primite
înainte de concediere, precum și din media lunară a altor recompense, plăți,
sporuri și suplimente primite în ultimul an de serviciu, cu excepția plăților
compensatorii și a indemnizației bănești unice în mărimea sumei mijloacelor
bănești de întreținere pe un an.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a casat integral
hotărârea din 28 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a emis
o nouă decizie prin care s-a admis acțiunea înaintată de către Vadim Cojocaru
împotriva CNAS, terț Centrul Național Anticorupție cu privire la obligarea
emiterii actului individual favorabil și restituirea cheltuielilor pentru acordarea
asistenței juridice.
S-a anulat decizia de refuz a CNAS nr.37 din 3 aprilie 2018.
S-a obligat CNAS să-i recalculeze lui Vadim Cojocaru pensia pentru
vechime în serviciu din 23 martie 2018, ținând cont de vechimea de serviciu de
32 ani 6 luni și 7 zile din media lunară pentru ultimele 12 luni calendaristice
precedente concedierii din 23 martie 2018.
S-a încasat de la CNAS în beneficiul lui Vadim Cojocaru cheltuielile
pentru asistență juridică în suma de 7000 de lei. (f.d.183-206, vol.III).
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău, raportând dispozițiile
Legii contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000 (în vigoare la
momentul depunerii acțiunii), Codului administrativ, art.18 lit. c), art.61 alin.(1)
ale Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă
și din trupele organelor afacerilor interne nr.1544-XII din 23 iunie 1993 la
7
circumstanțele cauzei, a conchis asupra netemeiniciei refuzului CNAS în
recalcularea pensiei lui Vadim Cojocaru, care la momentul adresării era deja
beneficiar de pensie pentru vechime în muncă stabilită conform Legii asigurări
cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele
organelor afacerilor interne nr.1544 din 23 iunie 1993. Or, Vadim Cojocaru a
solicitat recalcularea pensiei în temeiul art.61 al Legii asigurări cu pensii a
militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor
afacerilor interne nr.1544 din 23 iunie 1993, anexând certificatul nr. 13 din
23 martie 2018 privind vechimea în serviciu, ce constituie 32 ani 6 luni 7 zile.
Totodată, Vadim Cojocaru, activând în cadrul Departamentului
Instituțiilor Penitenciare al Ministerului Justiției, este beneficiar de pensie
pentru vechime în muncă din 31 martie 2011. La momentul stabilirii vechimii
în serviciu pentru stabilirea pensiei din 5 aprilie 2011, deși s-a inclus perioada
serviciului militar în termen în Forțele Armate – 13 mai 1988 până la 16 mai
1990, această perioadă incorect a fost calculată cu coeficientul 1, urmând a fi
calculată de către angajator cu coeficientul 1,5, calculându-se vechimea pentru
pensie de 3 ani și 4 zile, spre deosebire de calculul reținut la stabilirea pensiei
cu o vechime de 2 ani și 4 zile, ținând cont de pct.7 lit.a) al Hotărârii Guvernului
nr.78/1994, art. 18 lit.c) al Legii nr. 1544-XII/1993 și pct.2 lit.g), Anexa nr. 1,
cap II al Hotărârii Sovietului de Miniștri nr.1290 din 15 decembrie 1990. Or,
conform pct.2 lit.g), Anexa nr.l, cap II al Hotărârii Sovietului de Miniștri
nr.1290 din 15 decembrie 1990, de la 1 ianuarie 1988, pentru anumite localități,
inclusiv regiunea Arhanghelsk, serviciul militar se calculează cu avantaje cu
coeficientul 1:1.5.
Subsecvent, invocând prevederile art. 30 alin. (4) din Legea cu privire la
sistemul penitenciar nr. 1036-XIII din 17 decembrie 1996 (abrogată din 16 mai
2018), art. 2 alin. (2) din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor
din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544-XII
din 23 iunie 1993, instanța de apel a notat că odată cu eliberarea din funcție, lui
Vadim Cojocaru i-a fost prezentat certificatul privind vechimea în serviciu
pentru stabilirea pensiei nr. 13 din 23 martie 2018, din care rezultă că spre
deosebire de calculul reținut la pensionare, perioada serviciului militar în
termen în Forțele Armate ale Republicii Moldova din 13 mai 1988 – 16 mai
1990 este calculată cu coeficientul 1,5, calculându-se vechimea pentru pensie
de 3 ani și 4 zile, în comparație cu calculul reținut la stabilirea pensiei cu o
vechime de 2 ani și 4 zile. Or, faptul aflării lui Vadim Cojocaru în serviciul
militar în perioada 13 mai 1988 – 16 mai 1990, se confirmă prin livretul militar
anexat la dosar seria LM nr.253575 (f.d.24-25 vol.II).
8
În context, instanța de apel a enunțat că conform livretului militar, eliberat
de unitatea militară din regiunea Arhanghelsk la 20 noiembrie 1989, Vadim
Cojocaru a îndeplinit serviciul militar în perioada 13 mai 1988 – 16 mai 1990.
Această perioadă se confirmă și prin adeverința Centrului Militar al mun.
Chișinău al Ministerului Apărării al Republicii Moldova nr. 11 din 10 februarie
2022, din care rezultă că Vadim Cojocaru a îndeplinit serviciul militar în termen
în Forțele Armate ale URSS din 13 mai 1988 până la 18 mai 1990.
În consecință, instanța a considerat nefondată susținerea CNAS privind
corectitudinea calculului inițial al pensiei. Totodată, a reținut că Departamentul
Instituțiilor Penitenciare a omis includerea perioadei serviciului militar 13 mai
1988 – 16 mai 1990 cu coeficientul avantajos de 1:1.5, așa cum a stabilit ulterior
Centrul Național Anticorupție prin certificatul din 2018.
Astfel, erorile de calcul ale organului inițial de stabilire a pensiei,
corectate prin certificatul Centrului Național Anticorupție nr. 13 din 28 martie
2018, au condus la plata unei pensii sub nivelul legal. Prin urmare, CNAS era
obligată să-i recalculeze pensia lui Vadim Cojocaru, aplicând corect
coeficientul pentru serviciul militar și perioada activității la Primărie, conform
Hotărâri Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de
calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor
militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor
afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și sistemului
penitenciar , și să-i achite integral diferența de pensie, fără limită de timp,
potrivit art. 54 din Legea nr. 1544/1993.
În temeiul art. 51 și 61 din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a
persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne
nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, Curtea de Apel Chișinău a statuat că certificatul
Centrului Național Anticorupție din 23 februarie 2018, necontestat și emis de o
autoritate publică, este obligatoriu pentru CNAS. Prin urmare, argumentul
CNAS privind limitarea recalculării la actele preexistente stabilirii pensiei este
nefondat, deoarece art. 61 alin. (1) permite recalcularea la prezentarea ulterioară
a actelor ce justifică majorarea pensiei, inclusiv în cazul reangajării, situație în
care se încadrează cererea reclamantului.
Complementar, instanța de apel a conchis că prevederile art. 61 alin. (2)
al Legii nr. 1544-XII/1993 nu sunt aplicabile speței, deoarece această normă
reglementează situația de recalculare a pensiilor categoriei respective de
pensionari ca urmare a continuării activității peste limita de vârstă, situație
juridică ce nu se regăsește în speță. Or, reclamantul/intimat a solicitat
recalcularea pensiei, prezentând acte suplimentare ce i-ar acorda dreptul la
majorarea pensiei.
9
Subsecvent, respingând argumentul apelantei privind lipsa temeiului
legal pentru recalcularea anticipată a pensiei reclamantului, prin prisma
dispozițiilor art.18 alin. (4) și (5) din Legea cu privire la sistemul penitenciar
nr. 1036-XIII din 17 decembrie 1996 (abrogată din 16 mai 2018), art. 23
alin. (1) lit. c), art. 421 alin. (1) din Legea cu privire la Centrul Național
Anticorupție nr. 1104-XV din 6 iunie 2002, instanța ierarhic inferioară a
subliniat că absența unei interdicții exprese nu justifică refuzul, conform art. 5
alin. (2) din Codul de procedură civilă și jurisprudenței CEDO. De asemenea,
Curtea de Apel Chișinău a clarificat că cererea reclamantului este de recalculare,
nu de stabilire repetată, iar neacordarea pensiei corecte ar viola dreptul de
proprietate, dreptul la o pensie mai bună, în sensul art. 47 alin. (2) din
Constituția Republicii Moldova și standardele CEDO.
În consecință, instanța de apel a conchis că, reangajarea intimatului în
cadrul Centrului Național Anticorupție, după stabilirea pensiei acestuia pentru
vechime în muncă în anul 2011, respectiv modificarea drepturilor salariale ale
acestuia pe perioada beneficierii de pensie și realizării activității de muncă,
examinată în cumul cu faptul că la data depunerii cererii, 26 martie 2018, acesta
a acumulat vechimea în muncă de 32 ani 06 luni 07 zile, îi permite recalcularea
pensiei.
Sau altfel spus, reclamantul a prezentat CNAS documente justificative
care atestă o vechime în serviciu de 32 ani 6 luni și 7 zile, precum și veniturile
salariale realizate în ultimele 12 luni anterioare concedierii sale din
23 martie 2018, temeiuri suficiente pentru recalcularea pensiei în conformitate
cu prevederile Legii nr. 1544/1993. Astfel, contrar susținerilor apelantei, nu este
vorba despre o stabilire repetată a pensiei, ci despre un recalcul legal, reieșind
din veniturile efective realizate anterior eliberării din funcție, în conformitate
cu pct. 4 lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 78/94. Refuzul autorității de a
efectua recalcularea, deși nu a contestat actul emis de angajator privind
vechimea în muncă, este nejustificat și contravine atât normelor legale, cât și
dreptului constituțional al reclamantului la protecția proprietății.
Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a catalogat ca întemeiată și a admis
acțiunea, anulând decizia CNAS nr. 37 din 03 aprilie 2018 și obligând CNAS
să recalculeze pensia reclamantului, începând cu data de 23 martie 2018, ținând
cont de vechimea menționată și de media veniturilor salariale aferente ultimelor
12 luni anterioare concedierii.
Totodată, instanța de apel a admis cererea privind compensarea
cheltuielilor de judecată în sumă de 7000 de lei, întrucât acestea sunt dovedite,
reale, necesare și rezonabile, conform art. 96 alin. (1) și (11) din Codul de
procedură civilă.
10
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 30 iunie 2022, CNAS a depus recurs, iar la 27 septembrie 2022, a
prezentat motivarea recursului împotriva deciziei din 29 iunie 2022 a Curții de
Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi decizii privind
respingerea integrală a cererii de chemare în judecată depusă de Vadim
Cojocaru (f.d.209-210, vol.II; f.d.1-6, vol.III).
ARGUMENTELE RECURSULUI
În susținerea cererii de recurs CNAS a invocat dezacordul cu decizia
instanței de apel din 29 iunie 2022, care în opinia sa este neîntemeiată și contrară
prevederilor legale în vigoare. Principalele critici aduse de CNAS vizează atât
aspecte procedurale, cât și de fond.
În primul rând, CNAS a invocat o gravă încălcare procedurală, întrucât
instanța de apel a admis o pretenție nouă formulată de Vadim Cojocaru direct
în faza apelului, respectiv recalcularea pensiei în funcție de o vechime totală de
32 de ani 6 luni și 7 zile. Această solicitare nu a fost inclusă în cererea de
chemare în judecată și, potrivit art. 60 alin. (2¹) din Codul de procedură civilă,
modificarea pretențiilor este permisă doar în faza de pregătire a cauzei în primă
instanță, nu în apel. Astfel, instanța de apel a admis în mod nelegal o cerere
inadmisibilă.
În al doilea rând, CNAS contestă temeinicia deciziei de recalculare a
pensiei, accentuând lipsa unui temei legal expres. În opinia sa, Legea asigurării
cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele
organelor afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, care reglementează
pensiile militarilor și ale altor categorii din instituțiile de forță, nu permite
recalcularea pensiei în cazul în care beneficiarul se reangajează și acumulează
vechime suplimentară. CNAS consideră că o astfel de solicitare nu reprezintă
un simplu „recalcul”, ci o cerere mascată de stabilire a unei noi pensii, ceea ce
contravine principiului unic al pensiei reglementat de lege.
De asemenea, CNAS a notat că niciuna dintre cele trei situații prevăzute
la art. 61 din Legea nr. 1544/1993, care permit recalcularea pensiei deja
stabilite, nu este aplicabilă în cazul de față. Recalcularea este permisă doar pe
baza documentelor existente în momentul pensionării, în urma prezentării unor
acte suplimentare (cu aplicabilitate limitată în timp), sau pentru cadrele cărora
li s-a prelungit termenul de serviciu peste limita de vârstă — condiții care nu
sunt îndeplinite de reclamant.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de a considera perioada
serviciului militar 13 mai 1988–16 mai 1990 ca fiind una efectuată „cu
11
avantaje” (1,5 luni pentru fiecare lună), CNAS a subliniat că legislația în vigoare
nu prevede acest lucru pentru persoanele care și-au satisfăcut serviciul militar
obligatoriu în Forțele Armate. Această perioadă poate fi inclusă în calculul
pensiei cu un coeficient de 1:1, nu 1:1,5, iar instanța de apel nu a identificat
niciun temei legal care să justifice aplicarea unui avantaj superior. De altfel,
serviciul militar a fost efectuat în cadrul Forțelor Armate, fără ca reclamantul să
ocupe o funcție care ar da dreptul la un astfel de beneficiu.
În final, CNAS a criticat și modul arbitrar de apreciere a probelor de către
instanța de apel, precum și lipsa unei motivări clare și detaliate a deciziei,
cerințe esențiale pentru respectarea dreptului la un proces echitabil, conform art.
6 §1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Instanța a omis să
analizeze complet și riguros faptele și probele cauzei, ceea ce a condus la o
aplicare greșită a normei juridice.
POZIȚIA INTIMATULUI
Prin referința depusă la 23 ianuarie 2023, Vadim Cojocaru, reprezentat
de avocatul Eugeniu Musteață a solicitat declararea inadmisibilă sau
respingerea ca neîntemeiată a recursului CNAS.
La 24 ianuarie 2023, Centrul Național Anticorupție a depus referință
asupra recursului CNAS, solicitând declararea inadmisibilă a acestuia.
Prin încheierea din 30 octombrie 2024 a Curții Supreme de Justiție, în
conformitate cu art.247 din Codul administrativ, părțile au fost convocate în
ședință de judecată publică.
POZIȚIA PĂRȚILOR ÎN ȘEDINȚA DE JUDECATĂ
Astfel, în cadrul ședinței de judecată, reprezentantul CNAS a susținut
cererea de recurs, optând pentru admiterea acesteia și anularea deciziei instanței
de apel, cu emiterea unei noi decizii de respingere a cererii de chemare în
judecată depusă de Vadim Cojocaru. Or, actul normativ la care face trimitere
reclamantul în susținerea pretenției privind calcularea perioadei serviciului
militar 13 mai 1988–16 mai 1990 ca fiind una efectuată „cu avantaje” este
abrogat și nu este recunoscut în legislația Republicii Moldova. Mai mult, asupra
acestui aspect s-a expus și Curtea Constituțională, dar există deja și practică
judiciară. De asemenea, circumstanțele în care se află Vadim Cojocaru nu se
încadrează în prevederile art. 61 din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a
persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne
nr. 1544-XII din 23 iunie 1993. Astfel, perioada nominalizată, dar și pensia
intimatului corect a fost calculată în anul 2011 când acesta a ieșit la pensie.
12
Intimatul Vadim Cojocaru, reprezentantul acestuia, avocatul Eugeniu
Musteață, dar și persoana terță Centrul Național Anticorupție fiind citați legal,
la ședința de judecată nu s-au prezentat.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs.”
Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii recursului):
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel
transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de
la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,
motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 246 din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii recursului):
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.
Recursul se declară inadmisibil în special când:
a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs;
b) recursul este depus în mod repetat;
c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită;
d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1);
e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului
prevăzut la art.245 alin.(2);
f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art.244 alin.(2), art.233
alin.(1) și (2) și art.234 alin.(2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul
stabilit de Curtea Supremă de Justiție.”
Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții
Supreme de Justiție):
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului.”
ASPECTE DE PROCEDURĂ
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
reține că Casa Națională de Asigurări Sociale s-a conformat dispozițiilor art.245
din Codul administrativ, depunând recursul la data de 30 iunie 2022 și
13
motivarea acestuia la data de 27 septembrie 2022. Întrucât decizia Curții de
Apel Chișinău a fost pronunțată la 29 iunie 2022, copia dispozitivului acesteia
a fost transmisă participanților la proces prin e-mail la 12 mai 2023, iar decizia
motivată la 9 august 2023, aspecte confirmate prin extrasele din corespondența
electronică anexate la dosar (f.d. 111, 116).
MOTIVAREA INSTANȚEI
Având în vedere specificul cauzei și faptul că aceasta a fost retrimisă spre
rejudecare, în repetate rânduri, la Curtea de Apel, instanța de recurs a apreciat
necesar să citeze părțile în ședință de judecată, în vederea clarificării
circumstanțelor invocate în recurs.
Așadar, în cadrul ședinței de judecată, reprezentantul recurentului a
precizat două aspecte esențiale, după cum urmează:
I. actul normativ la care face trimitere reclamantul, pentru a susține
calcularea perioadei serviciului militar 13 mai 1988–16 mai 1990 ca
fiind una efectuată „în condiții avantajoase”, a fost abrogat și nu mai
produce efecte juridice în Republica Moldova; și
II. există practică a Curții Supreme de Justiție — cauza Frija Nadejda vs.
CNAS (dosar nr. 3ra-676/23) — în care s-a reținut că reclamanții nu
pot invoca o speranță legitimă atunci când își întemeiază, în mod
conștient, pretențiile pe un act abrogat și desuet.
Analizând cumulul argumentelor expuse de reprezentantul CNAS în
ședința de judecată, în coroborare cu cele invocate de Vadim Cojocaru,
reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață, în referința depusă la 23 ianuarie
2023, instanța de recurs constată că acestea nu sunt de natură să afecteze
admisibilitatea recursului.
Cu privire la argumentul (I):
Argumentul recurentei privind pretinsa abrogare a actului normativ este
irelevant. Instanța de recurs reține că CNAS nu a demonstrat că Hotărârea
Sovietului de Miniștri nr. 1290 din 15 decembrie 1990 nu era aplicabilă pe
teritoriul Republicii Moldova la momentul adresării acestuia cu cerere de
pensionare. Simpla invocare a abrogării sau a „nerecunoașterii” actului nu
înlocuiește obligația procesuală de a indica temeiul juridic concret, actul de
abrogare, data intrării în vigoare, domeniul și întinderea efectelor sale. Mai
mult, în ședința de judecată CNAS nu a probat că Hotărârea Sovietului de
Miniștri nr. 1290 din 15 decembrie 1990, reținută de către Curtea de Apel
Chișinău în decizie, ar fi fost abrogată ori că nu era în vigoare la data depunerii
14
cererii de calculare a pensiei de către reclamant, și nu a prezentat nicio
informație din care să rezulte că aceasta nu mai produce efecte juridice.
Totodată, instanța de recurs observă că, ulterior adoptării Hotărârii
Sovietului de Miniștri nr. 1290 din 15 decembrie 1990, au fost adoptate mai
multe acte normative care reglementează domeniul asigurării cu pensii, precum
Legea nr. 437-XII din 27 decembrie 1990 privind asigurarea cu pensii de stat în
R.S.S. Moldova și Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul
public de pensii. Cu toate acestea, Hotărârea Sovietului de Miniștri nr. 1290 din
15 decembrie 1990 nu figurează în listele actelor normative abrogate,
neexistând o dispoziție expresă de abrogare a acesteia, deși alte acte de același
tip au fost abrogate în mod explicit, cum ar fi Hotărârea Sovietului Suprem al
Republicii Moldova nr. 438-XII din 27 decembrie 1990 privind modul de
punere în aplicare a Legii cu privire la asigurarea cu pensii de stat în Republica
Moldova.
Prin urmare, în absența unor probe certe că actul nu era aplicabil în
perioada relevantă sau că Republica Moldova nu era parte la acesta, susținerea
CNAS nu poate fi acceptată.
Cu privire la argumentul (II):
Completul de judecată reține că trimiterea la cauza Frija Nadejda vs.
CNAS nu constituie „practică” obligatorie și nu poate fi reținută ca precedent
în prezenta cauză. În ordinea juridică națională, hotărârile pronunțate în cauze
individuale nu au caracter obligatoriu erga omnes, având rol preponderent
orientativ și fiind relevante numai în măsura identității situațiilor de fapt și de
drept. Or, în cauza Frija a fost analizat un cadru normativ dintr-o altă perioadă
(anii 1960), cu premise juridice distincte de cele din speță; diferențele temporale
și materiale fac ca raționamentul privind „speranța legitimă” să nu fie
transferabil.
Or, în prezenta cauză, reclamantul își întemeiază pretențiile pe norme
aplicabile perioadei efective a serviciului (1988–1990), iar CNAS nu a dovedit
că actul normativ relevant și-ar fi încetat efectele sau ar fi fost inaplicabil pe
teritoriul Republicii Moldova. Prin urmare, invocarea cauzei Frija este
nepertinentă și nu poate influența admisibilitatea recursului.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului autorității
publice recurente la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea
cauzei, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.
Astfel, Completul de judecată subliniază că din analiza dispozițiilor
legale citate mai sus rezultă că admisibilitatea sau inadmisibilitatea recursului
nu se limitează exclusiv la temeiurile enumerate; aceasta presupune, în
15
condițiile Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui control de
legalitate, real și substanțial, întemeiat pe motive concludente și serioase.
Instanța de recurs reține că sintagma „în special” denotă caracterul
neexhaustiv al cazurilor de inadmisibilitate și conferă instanței de recurs
prerogativa de a filtra cererile care nu conțin o motivare suficient de serioasă și
care, în consecință, nu sunt apte să conducă, în mod previzibil, la casarea
hotărârii atacate.
În această ordine de idei, completul de judecată constată că Codul
administrativ consacră nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, ci și
exigența seriozității criticilor formulate, din perspectiva invocării unor încălcări
veritabile și esențiale de drept material sau procesual, capabile să răstoarne
deciziile instanței de apel contestate ori, după caz, hotărârile curții de apel
pronunțate ca primă instanță, inclusiv prin valorificarea prerogativei instanței
de recurs de a identifica ex officio erorile de drept.
Completul de judecată indică că, pentru a depăși testul de admisibilitate,
cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare convingătoare și temeinic
întemeiată în condițiile expuse anterior.
Această concluzie se sprijină și pe particularitățile de formă ale
reglementării recursului în Codul administrativ, în special pe sintagma
„motivarea recursului” din art. 245 alin. (2) (în redacția în vigoare la data
depunerii recursului). În consecință, motivarea cererii de recurs vizează
exigențele formale și substanțiale pe care aceasta trebuie să le îndeplinească
pentru a trece filtrul de admisibilitate.
De asemenea, Completul Curții Supreme de Justiție subliniază că
admisibilitatea recursului se apreciază și prin prisma rolului și funcției sale
legale, care constau, în special, în asigurarea aplicării și interpretării uniforme a
legii în cauzele de contencios administrativ.
În consecință, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea șanse reale
de succes, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să reflecte aceste exigențe
legale fundamentale.
Completul Curții Supreme de Justiție constată că recursul formulat de
Casa Națională de Asigurări Sociale reia, în esență, aceleași critici de fapt și de
drept prezentate în apel; aceste critici au fost deja analizate pe larg și evaluate
corespunzător de Curtea de Apel Chișinău.
Totodată, Casa Națională de Asigurări Sociale nu a indicat un temei
plauzibil care să justifice admisibilitatea recursului, întrucât nu sunt prezentate
argumente suficiente și pertinente capabile să răstoarne situația juridică stabilită
anterior.
16
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru
un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai
reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor
ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.
Norway, hotărâre din19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, §39).
La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,
și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).
În circumstanțele menționate, Completul de judecată ajunge la concluzia
de a declara inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 246 (în vigoare la
data depunerii recursului) din Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
17