3ra-1157/23 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-1157/23 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Tabarcea Marcel,
reprezentat de avocatul Musteață Eugeniu,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Tabarcea Marcel împotriva Casei Naționale de Asigurări
Sociale, terț Centrul Național Anticorupție cu privire la anularea actului
administrativ și obligarea emiterii actului administrativ favorabil,
împotriva deciziei din 14 iunie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-11574/24 )
NR. PIGD 2-22083246-01-3ra-23112023)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie
un temei de casare a deciziei contestate.
Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: I. Barbacaru,
Instanța de apel : V. Negru, I. Dutca, E. Palanciuc
2 aprilie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Tabarcea Marcel, reprezentat de avocatul Musteață Eugeniu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 13 iunie 2022, Tabarcea Marcel, a depus acțiune în instanța de
contencios administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, terț
Centrul Național Anticorupție solicitând anularea deciziei Casei Teritoriale de
Asigurări Sociale – Chișinău, Centru nr. 91/2022/30753 din 19.05.2022 și
refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. 1167 din 07.06.2022, cu
obligarea să emită actul administrativ individual privind recalcularea pensiei
lui Tabarcea Marcel, reieșind din vechimea în muncă de 30 ani, 02 luni, 12 zile,
din suma sodei, reieșind din media lunară pentru ultimele 12 luni calendaristice
precedente concedierii din 28.02.2022, restituirea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a invocat că, la 04.04.2022, s-a adresat cu o cerere
Casei Teritoriale de Asigurări Sociale prin care a solicitat recalcularea pensiei
reieșind din vechimea în serviciu de 30 ani, 02 luni și 12 zile, din venitul mediu
lunar pentru ultimele 12 luni calendaristice precedente concedieri din data de
28.02.2022
Prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale - Chișinău, Centru
nr.91/2022/30753 din 19.05.2022 a fost respinsă cererea de recalculare a
pensiei pe motivul că pensia nu poate fi stabilită repetat.
Nefiind de acord cu decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale -
Chișinău, Centru nr.91/2022/30753 din 19.05.2022, Tabarcea Marcel s-a
adresat cu o cerere prealabilă Casei Naționale de Asigurări Sociale prin care a
solicitat reexaminarea cererii cu emiterea unei noi decizii prin care să fie
admisă cererea de recalcularea pensiei, însă prin răspunsul din CNAS cu
nr.1167 din 07.06.2022, s-a respins cererea prealabilă, menționându-se precum
că nu sunt temeiuri în acest sens.
Reclamantul consideră refuzul neîntemeiat, deoarece începând cu
30.03.2016, Tabarcea Marcel este pensionar în conformitate cu Legea
asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din
trupele organelor afacerilor interne nr.1544- XII din 23 iunie 1993, iar în data
1
de 21.06.2016, s-a reangajat la Centrul Național Anticorupție, unde a activat
până la data de 28.02.2022.
În acest context, a fost emis certificatul Centrului Național Anticorupție
din 16.05.2022, prin care s-a stabilit că în data de 28.02.2022, vechimea în
muncă constituie 30 ani, 02 luni, 12 zile.
Casa Națională de Asigurări Sociale a început a stabili, calcula și achita
pensia angajaților structurilor de forță începând cu 01 ianuarie 2017, iar din
data intrării în vigoare a Legii nr.1544-XII din 23 iunie 1993 și până la 01
ianuarie 2017, circumstanța precum reangajarea în structurile de forță
constituia temei de recalculare a pensiei.
În acest context, având în vedere că în tot acest timp legea a fost
interpretată în sensul direct al ei, în vederea recalculării pensiilor după
reangajarea în serviciu, peste un timp este inadmisibil faptul interpretării
diferite al legii în mod abuziv defavorabil salariatului/pensionarului, numai
pentru faptul că s-a schimbat instituția abilitată în vederea achitării pensiilor.
O interpretare precum că art.61 Legea nr.1544-XII din 23 iunie 1993, nu
prevede expres recalcularea pensiei după eventuala reangajare este lipsită de o
justificare, ori, prin aplicarea tehnicii legislative de a include toate
circumstanțele și actele care pot duce la recalcularea pensiei este inoportună și
imposibilă.
Notează că, interpretarea prevederilor art.61 Legea nr.1544-XII din 23
iunie 1993, sub aspectul că nu poate fi temei de recalculare a pensiei acele
circumstanțe care nu sunt indicate expres în normă, în contextul în care norma
nu prevede exhaustiv nici o circumstanță, reduce norma la absurd.
Dispozițiile art. 61 din Legea nr. 1554 din 23 iunie 1993, cert și expres
prevăd 3 situații în care pensia pentru vechimea în serviciu stabilită anterior
urmează a fi recalculată, și anume : 1) existența documentelor aflate la organele
de pensionare la momentul recalculării pensiei; 2) prezentarea ulterioară a
actelor suplimentare ce ar acorda persoanei dreptul la majorarea pensiei, iar
recalcularea pensiei se va efectua pentru perioada precedentă, dar cel mult
pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare și nu mai devreme de
data punerii în aplicare a prezentei legi; 3) recalcularea pensiei se efectuează în
cazul în care persoanelor din corpul de ofițeri și din corpul de comandă (cu
excepția celui inferior) al organelor afacerilor interne li s-a prelungit peste
limita de vârstă termenul de aflare în serviciul militar.
Astfel, la prezentarea ulterioară a actelor suplimentare ce ar acorda
persoanei dreptul la majorarea pensiei legislatorul nu a indicat faptul că aceste
acte trebuie să fi existat până data stabilirii pensiei și nici nu rezultă din lege
acest fapt.
2
Reiterează că, la prevederile alin.(1) art. 61 din Legea nr.1544-XII din
23.06.1993, legislatorul a prevăzut expres posibilitatea recalculării pensiei în
cazul în care apar circumstanțe noi, care duc la majorarea acesteia, fără a face
precizare despre proveniența actelor suplimentare și data apariției lor, stabilind
doar că recalculul se va face pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12
luni de la data de punerii actelor suplimentare și nu mai devreme de data punerii
în aplicare a prezentei legi.
Or, perioada de serviciu acumulată după data stabilirii la pensie,
constituie temei de recalculare a pensiei în temeiul art.2 alin.(2), coroborat cu
art.61 alin.(2) ale Legii nr.1544 din 23.06.1993 din care rezultă cu certitudine
că în cazul în care persoana a mai activat în serviciu după stabilirea pensiei i se
recalculează pensia după trecerea lor în rezervă sau în retragere
(demisie/concediere).
Astfel, deși prevederile mai sus invocate sunt inaplicabile speței,
legislatorul a indicat expres faptul că în cazul în care persoana a mai activat în
serviciu după stabilirea pensiei această circumstanță constituie temei de
recalculare a pensiei după încetarea serviciului.
O interpretare diferită a prevederilor art.61 din Legea nr.1544-XII din
23.06.1993, decât cea acceptată pe toată perioada 23 iunie 1993 și până la 01
ianuarie 2017, în sensul reținut de pârâtă, este inadmisibilă, deoarece
contravine principiului securității raporturilor juridice degajat de art.6 din
Convenția europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
fundamentale, în parte ce ține de previzibilitatea legii în corelare cu principiul
încrederii legitime. Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților
Europene (de exemplu cauzele Facini Dori v Recre, 1994, Foto-Frost v
Hauptzollant Lübeck. Ost, 1987), principiul încrederii legitime impune ca
legislația să fie clară și predictibilă, unitară și coerentă, prin urmare să nu fie
interpretabilă și folosită împotriva părții slabe. Afirmă că, trebuie de reținut
faptul că Casa Națională de Asigurări Sociale nu a indicat care a fost necesitatea
schimbării practicii de exercitare a dreptului discreționar în cazuri similar
raportate la perioada de stabilire a pensiei de către structurile de forță.
Reclamantul a invocat că, din obiectul acțiunii rezultă că reclamantul
urmărește obținerea unei pensii mai bune, drept garantat de art.47 alin.(2) al
Constituției RM.
Prin hotărârea din 21 octombrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani acțiunea depusă de Musteață Eugeniu, s-a respins ca neîntemeiată.
La 21 octombrie 2022, Tabarcea Marcel a declarat apel nemotivat, iar în
data de 15 decembrie 2022 prin intermediul poștei electronice apel motivat
împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 21 octombrie
3
2022, solicitând casarea hotărârii cu emiterea unei noi decizii privind admiterea
acțiunii.
Prin decizia din 14 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins
apelul declarat de Tabarcea Marcel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău,
sediul Rîșcani din 21 octombrie 2022.
În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut relevante prevederile
art. 61 al Legii asigurări cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de
comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr.1544 din 23.06.1993.
Instanța de apel a stabilit a stabilit că, începând cu 30 martie 2016, lui
Tabarcea Marcel i-a fost stabilită pensia pentru vechime în muncă la eliberare
din serviciu, nefiind prelungit termenul de aflare în serviciu în condițiile art. 2
alin. (2) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, nefiind prelungit peste limita de
vârstă, stabilită de legislație termenul de aflare în serviciul militar prin contract,
nefiind probat faptul că, la data depunerii prezentei acțiuni a ajuns la vârsta
limită de 55 de ani de a se afla în serviciul militar și a fost trecut în rezervă sau
retragere.
Astfel, instanța de apel a notat că, încadrarea la serviciu prin contract nu
poate constitui drept temei pentru stabilirea/recalcularea unei noi pensii pentru
vechime în muncă, prin includerea la stabilirea acesteia a vechimii de muncă
obținute după data realizării dreptului la pensie pentru vechime în muncă –
30.03.2016.
Or, dreptul la pensie pentru vechimea în muncă apare o dată, și anume,
după eliberarea din serviciu cu dreptul de recalculare în condițiile legii.
Instanța de a conchis că, reclamantul nu întrunește condițiile legale
pentru recalcularea pensiei.
La 19 iunie 2023, prin intermediul poștei electronice, Tabarcea Marcel,
reprezentat de avocatul Mustață Eugeniu a depus recurs nemotivat împotriva
deciziei din 14 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea
deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei
decizii noi de respingere a acțiunii.
La 26 septembrie 2023, Tabarcea Marcel, reprezentat de avocatul
Musteață Eugeniu a depus recurs motivat.
În motivarea recursului a susținut că, în motivare instanța de apel nu a
indicat expres prevederile art.33 alin.(l) lit. a) al Legii nr.156/1998 privind
sistemul public de pensii, totuși, din lecturarea deciziei se conchide că la
aplicarea prevederilor art.61 din Legea nr,1544-XII din 23 iunie 1993, instanța
de apel a împrumutat ipoteze din prevederile art.33 alin.(l) lit. a) al Legii
nr.156/1998, prin invocarea faptul precum că recalcularea pensiei se face doar
4
în baza actelor existente de până la stabilirea pensiei, deși o astfel de ipoteză nu
rezultă din art.61 din Legea nr.l544-XII din 23 iunie 1993.
Instanțele inferioare, au interpretat eronat prevederile art.61 din Legea
nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, prin invocarea faptul precum că recalcularea
pensiei se face doar în baza actelor existente de până la stabilirea pensiei, ori
această normă nu degajează o astfel ipoteză.
Recurentul a susținut că, din prevederile art.61 alin.(2) al Legea
nr.1544/1993, nu rezultă că recalcularea pensiei se efectuează doar
pensionarilor cărora li s-a prelungit raporturile de muncă, această normă nu
stabilește cercul de persoane cărora li se recalculează pensia, ci doar se indică
momentul în care se efectuează recalculul pensiei pentru o anumită categorie
de pensionari.
În opinia recurentului ipoteza precum că recalcularea pensiei se face
doar în baza actelor ce au existat până la data stabilirii pensiei dar au fost
prezentate ulterior este o concluzie eronată la care s-a ajuns prin excluderea
ipotezelor concrete din aria de ipoteze pe care le acoperă norma juridică
respectivă, instanța de apel denaturând în mod vădit norma.
Astfel, a susținut că instanța a interpretat în mod eronat normele de drept
material pertinente speței, fapt ce a succedat emiterea unei soluții greșite și
neîntemeiate.
Prin referința depusă la 5 decembrie 2023, Casa Națională de Asigurări
Sociale a pledat pentru inadmisibilitatea recursului.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ (în vigoare până la 1 septembrie
2023) prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi
contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023)
relevă că:
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei
instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se
prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței
de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la
instanța de apel.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ (în vigoare până la 01
septembrie 2023) prevede:
5
”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere,
2) Recursul se declară inadmisibil în special când:
a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs;
b) recursul este depus în mod repetat;
c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită;
d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1);
e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului
prevăzut la art. 245 alin. (2);
f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin.
(1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit
de Curtea Supremă de Justiție”.
Art. XI alin.(3) Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor
acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme
de Justiție) prevede:
”Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei
legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că, dispozitivul deciziei instanței de apel a fost
pronunțat de către Curtea de Apel Chișinău la data de 14 iunie 2023, și expediat
recurentului la data de 19 iunie 2023 (f.d. 95).
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că copia
deciziei motivate a instanței de apel a fost notificată recurentului la data de 3
octombrie 2023 (f.d. 100).
La 26 septembrie 2023, Tabarcea Marcel, reprezentat de avocatul
Musteață Eugeniu a depus recursul motivat împotriva deciziei din 14 iunie 2023
a Curții de Apel Chișinău (f.d.101). Astfel, recursul depus împotriva deciziei
din 14 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, este în termen.
În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea
Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în
acord cu alin. (2) din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară
inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea inadmisibilitatea
recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează
să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui
control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
6
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de
principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul
neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un
eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții
de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex
officio a erorilor de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a
trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument
rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul
administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.
(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în
circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească
cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului
și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în
asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de
contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să
țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste
însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea
a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor
ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
7
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.
Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,
conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de
atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,
pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09
octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul
administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Tabarcea Marcel, reprezentat de
avocatul Musteață Eugeniu.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
8