3ra-336/24 — anularea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ
- Temei legal
- Examinarea admisibilităţii cererii de recurs
3ra-336/24 — anularea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Buga Marcel,
reprezentat de avocatul Musteață Eugeniu,
în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată
depusă de Buga Marcel împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu
privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil și
obligarea emiterii actului administrativ favorabil,
împotriva deciziei din 13 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-336/24
NR. PIGD 2-22025695-01-3ra-11042024)
Examinarea admisibilității cererii de recurs; Art. 246 Cod administrativ;
Temeiurile recursului; Art. 2451 Cod administrativ.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. I. Barbacaru)
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Negru, I. Dutca, E. Palanciuc
11 septembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de Buga Marcel,
reprezentat de avocatul Musteață Eugeniu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 22 februarie 2022, Buga Marcel a depus acțiune în instanța de
contencios administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu
privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil și
obligarea emiterii actului administrativ favorabil.
În motivarea acțiunii a invocat că la 03 ianuarie 2022, Buga Marcel s-
a adresat cu o cerere Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Chișinău, prin
care a solicitat recalcularea pensiei prin includerea perioadei de la 03 martie
2017 până la 01 decembrie 2021 la vechimea în muncă din care s-a stabilit
pensie, începând cu data de 04 februarie 2017, reieșind din vechimea în
muncă de 30 de ani și 2 luni.
A remarcat că prin decizia nr.91/2022/652 din 17 ianuarie 2022 a
Casei Teritoriale de Asigurări Sociale - Chișinău, Centru, cererea sa de
recalculare a pensiei a fost respinsă, din motiv că pensia nu poate fi stabilită
repetat.
A menționat că nefiind de acord cu decizia nr.91/2022/652 din 17
ianuarie 2022, a depus cerere prealabilă prin care a solicitat reexaminarea
cererii cu emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă cererea de
recalcularea pensiei, care însă prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări
Sociale nr. M-233/22 din 15 februarie 2022, a fost respinsă.
Consideră răspunsul neîntemeiat, deoarece din data de 04 februarie
2017, Buga Marcel, este pensionar în conformitate cu Legea asigurării cu
pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele
organelor afacerilor interne nr. l544-XII din 23 iunie 1993.
A comunicat reclamantul că la 03 martie 2017 s-a reangajat în
structurile de forță, unde a activat până în data de 01 decembrie 2021.
1
Astfel, în certificatul emis de Serviciul de Protecție și Pază de Stat la
07 februarie 2022, s-a indicat că la 01 decembrie 2021, vechimea în muncă
a lui Buga Marcel ce-i oferă dreptul la pensie constituie 30 ani și 02 luni.
A indicat că, în conformitate cu prevederile art. 2 al Legii nr. 1544-
XII din 23 iunie 1993, persoanelor din corpul de comandă și din trupele
organelor afacerilor interne care au dreptul la pensie li se stabilește pensie
după eliberare din serviciu.
În conformitate cu art. 51 alin. (l) al Legii nr.1544-XII din 23 iunie
1993, în cazul apariției unor circumstanțe care implică modificarea
mărimilor pensiilor stabilite pentru militarii în termen și familiile acestora,
recalcularea pensiilor se efectuează în termenele stabilite de Legea privind
pensiile de asigurări sociale de stat.
A susținut reclamantul că în conformitate cu art. 61 alin. (1) din Legea
nr.1544-XII din 23 iunie 1993, recalcularea pensiilor stabilite anterior
militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor
afacerilor interne și familiilor acestora în legătură cu punerea în aplicare a
prezentei legi se efectuează în temeiul documentelor aflate la momentul
recalculării în organele de pensionare. Dacă pensionarul va prezenta ulterior
acte suplimentare ce i-ar acorda dreptul la majorarea pensiei, recalcularea se
va efectua pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data
depunerii actelor suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare
a prezentei legi.
Astfel, reieșind din prevederile art.61 alin. (1) din Legea nr.1544-XII
din 23 iunie 1993, legislatorul a prevăzut expres posibilitatea recalculării
pensiei în cazul în care apar circumstanțe noi, care duc la majorarea acesteia,
fără a face precizare despre proveniența actelor suplimentare și data apariției
lor, stabilind doar că recalculul se va face pentru perioada precedentă, dar
cel mult pentru 12 luni de la data de punerii actelor suplimentare și nu mai
devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi.
A notat reclamantul că, prevederile art. 61 din Legea nr.1544-XII din
23 iunie 1993, stabilesc clar că recalculul se efectuează în temeiul
documentelor aflate la momentul recalculării în organele de pensionare și nu
în momentul pensionării, așa cum se invocă. În continuare, norma indică
„Dacă pensionarul va prezenta ulterior acte suplimentare ce i-ar acorda
dreptul la majorarea pensiei, recalcularea se va efectua pentru perioada
2
precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data de punerii actelor
suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi.”
Prin urmare, prevederile art. 61 din Legea nr.1544-XII din 23 iunie
1993, indică că „Recalcularea pensiilor stabilite anterior militarilor,
persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne
și familiilor acestora în legătură cu punerea în aplicare a prezentei legi se
efectuează în temeiul documentelor aflate la momentul recalculării în
organele de pensionare. Dacă pensionarul va prezenta ulterior acte
suplimentare ce i-ar acorda dreptul la majorarea pensiei, recalcularea se va
efectua pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data de
punerii actelor suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a
prezentei legi”.
A mai indicat reclamantul că, Casa Națională de Asigurări Sociale a
început a stabili, calcula și achita pensia angajaților structurilor de forță
începând cu 01 ianuarie 2017, iar din data intrării în vigoare a Legii nr.l544-
XII din 23 iunie 1993 și până la 01 ianuarie 2017, circumstanța precum
reangajarea în structurile de forță constituia temei de recalculare a pensiei.
În acest context, având în vedere că, în tot acest timp legea a fost
interpretată in sensul direct al ei, în vederea recalculării pensiilor după
reangajarea în serviciu, după atâția ani este inadmisibil faptul interpretării
diferite al legii în mod abuziv defavorabil salariatului/pensionarului, numai
pentru faptul că s-a schimbat instituția abilitată în vederea achitării pensiilor.
Consideră reclamantul că, interpretarea art. 61 din Legea nr. 1544-XII
din 23 iunie 1993 precum că, acesta nu prevede expres recalcularea pensiei
după eventuala reangajare este lipsită de o justificare, or, prin aplicarea
tehnicii legislative de a include toate circumstanțele și actele care pot duce
la recalcularea pensiei este inoportună și imposibilă. Mai mult, interpretarea
prevederilor art. 61 din Legea nr. l544-XII din 23 iunie 1993, sub aspectul
că nu poate fi temei de recalculare a pensiei acele circumstanțe care nu sunt
indicate expres în normă, în contextul în care norma nu prevede exhaustiv
nici o circumstanță, în opinia reclamantului, reduce norma la absurd.
Astfel a comunicat că, dispozițiile art. 61 din Legea nr. 1554 din 23
iunie 1993, cert și expres prevede 3 situații în care pensia pentru vechimea
în serviciu stabilită anterior urmează a fi recalculată, și anume: 1) existența
documentelor aflate la organele de pensionare la momentul recalculării
3
pensiei; 2) prezentarea ulterioară a actelor suplimentare ce ar acorda
persoanei dreptul la majorarea pensiei, iar recalcularea pensiei se va efectua
pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii
actelor suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei
legi; 3) recalcularea pensiei se efectuează în cazul în care persoanelor din
corpul de ofițeri și din corpul de comandă (cu excepția celui inferior) al
organelor afacerilor interne li s-a prelungit peste limita de vârstă termenul de
aflare în serviciul militar.
A remarcat reclamantul că prezentarea ulterioară a actelor
suplimentare ce ar acorda persoanei dreptul la majorarea pensiei legislatorul
nu a indicat faptul că aceste acte trebuie să fi existat până data stabilirii
pensiei și nici nu rezultă din lege acest fapt.
Prin urmare consideră reclamantul că alegația precum că recalcularea
pensiei se face doar în baza actelor ce au existat până la data stabilirii pensiei
dar au fost prezentate ulterior este o concluzie eronată la care s-a ajuns prin
excluderea ipotezelor concrete din aria de ipotezei pe care le acoperă norma
juridică respectivă, denaturând în mod vădit norma.
A reiterat reclamantul că, în corespundere cu prevederile art. 61 alin.
(1) din Legea nr.l544-XII din 23 iunie 1993, legislatorul a prevăzut expres
posibilitatea recalculării pensiei în cazul în care apar circumstanțe noi, care
duc la majorarea acesteia, fără a face precizare despre proveniența actelor
suplimentare și data apariției lor, stabilind doar că recalculul se va face
pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii
actelor suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei
legi.
A notat reclamantul că, pentru a înțelege faptul că perioada de serviciu
acumulată după data stabilirii la pensie, constituie temei de recalculare a
pensiei, sunt relevante prevederile art. 2 alin. (2), coroborat cu art. 61 alin.
(2) ale Legii nr.1544 din 23 iunie 1993, din care rezultă cu certitudine că în
cazul în care persoana a mai activat în serviciu după stabilirea pensiei i se
recalculează pensia după trecerea lor în rezervă sau în retragere
(demisie/concediere).
Deși prevederile mai sus invocate sunt inaplicabile speței, aici
legislatorul a indicat expres faptul că în cazul în care persoana a mai activat
4
în serviciu după stabilirea pensiei această circumstanță constituie temei de
recalcularea a pensiei după încetarea serviciului.
Or, interpretarea diferită a prevederilor art. 61 din Legea nr.l544-XII
din 23 iunie 1993, decât cea acceptată pe toată perioada 23 iunie 1993 și până
la 01 ianuarie 2017, în sensul reținut de pârâtă, este inadmisibilă, deoarece
contravine principiului securității raporturilor juridice degajat de art. 6 din
Convenția europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
fundamentale, în parte ce ține de previzibilitatea legii în corelare cu
principiul încrederii legitime. Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a
Comunităților Europene (de exemplu cauzele Facini Dori v Recre, 1994,
Foto-Frost v Hauptzollant Lübeck. Ost, 1987), principiul încrederii legitime
impune ca legislația să fie clară și predictibilă, unitară și coerentă, prin
urmare să nu fie interpretabilă și folosită împotriva părții slabe.
A reținut reclamantul că, Casa Națională de Asigurări Sociale nu a
indicat care a fost necesitatea schimbării practicii de exercitare a dreptului
discreționar în cazuri similare raportate la perioada de stabilire a pensiei de
către structurile de forță.
A specificat reclamantul că din obiectul acțiunii este cert că Buga
Marcel urmărește obținerea unei pensii mai bune, drept garantat de art. 47
alin. (2) din Constituție.
A menționat reclamantul că, chiar dacă dreptul la pensie, nu este un
drept de sine stătător, consacrat și apărat ca atare de Constituția RM și
CEDO, grație caracterului patrimonial al prestațiilor sociale, a fost asimilat
de către Curte, în anumite condiții, unui drept de proprietate (proces denumit
„socializare a noțiunii de bunuri”), iar, în consecință, protecția dreptului la
pensie oferită de art. 47 din Constituție, este ’’condimentată” cu protecția
oferită de art. 46 din Constituție și art. 1 al Protocolului 1 al CEDO.
Mai mult consideră reclamantul că, nu poate fi admis un „grad dublu”
de protecție a dreptului la pensie, atât din perspectiva dreptului fundamental
consfințit în art. 47 din Constituția Republicii Moldova, art. 22 din Declarația
Universală a Drepturilor Omului; art. 12 din Carta Socială Europeană
Revizuită; art. 9 din Pactul internațional privind Drepturile Economice,
Sociale și Culturale, cât și din perspectiva dreptului de proprietate garantat
prin dispozițiile art. 46 din Constituție și art. l Protocolul 1 al CEDO.
5
Or, interpretarea abuzivă în defavoarea părții slabe a circumstanțelor
de fapt și a prevederilor legale ce stabilesc recalcularea pensiei, duce în mod
inevitabil la încălcarea nu numai a prevederilor legale naționale, dar și a
tratatelor internaționale la care Republica Moldova face parte.
În acest sens, a menționat reclamantul că Casa Națională de Asigurări
Sociale nejustificat nu a ținut cont de perioada 03 martie 2017– 01 decembrie
2021, ca circumstanță generatoare pentru recalcularea pensiei, contrar
prevederilor art. 61 alin. (1) din Legea nr.l544-XII din 23 iunie1993, or,
coroborat cu prevederilor pct. 4 lit. a) al Hotărârii de Guvern. nr.78 din 21
februarie 1994, recalcularea pensiei se va efectua pentru perioada precedentă
pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare, media lunară pentru
stabilirea pensiei se face din ultimele 12 luni calendaristice precedente
concedierii.
În fața instanței de judecată Buga Marcel a solicitat anularea deciziei
Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Centru mun. Chișinău nr.91/2022/652
din 17.01.2022, răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale cu nr.M-
233/22 din 15.02.2022, cu obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de
a emite actul administrativ individual privind recalcularea pensiei lui Buga
Marcel, reieșind din vechimea în muncă de 30 de ani și 2 luni din suma
soldei, din media lunară pentru ultimele 12 luni calendaristice precedente
concedieri din 01.12.2021 și compensarea cheltuielilor de judecată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 31 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 03 aprilie 2023, prin intermediul poștei electronice, Marcel Buga a
declarat apel nemotivat, iar în data de 07 iunie 2023 apel motivat împotriva
hotărârii din 31 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,
solicitând casarea hotărârii cu emiterea unei noi decizii privind admiterea
acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 13 decembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost
respins apelul declarat de către Buga Marcel, fiind menținută hotărârea din
31 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
6
Instanța de apel a menționat că prima instanță a examinat cauza sub
toate aspectele, stabilind cu certitudine raportul juridic litigios,
circumstanțele de fapt, caracteristice raportului juridic litigios, legea
materială ce guvernează raportul juridic, creând participanților la proces,
condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor
procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părților dreptul la un proces
echitabil, garantat și asigurat prin art.6 al Convenției Europene pentru
apărarea a Drepturilor Omului, iar careva temei legal pentru casarea actului
judecătoresc n-a fost stabilit în instanța de apel.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 14 decembrie 2023, Buga Marcel, reprezentat de avocatul Musteață
Eugeniu, a depus recurs împotriva deciziei din 13 decembrie 2023 a Curții
de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii
primei instanțe cu pronunțarea unei noi decizii de admitere integrală a
acțiunii.
SOLICITAREA RECURENTULUI
Recurentul a indicat că nu este de acord cu hotărârile contestate, iar
cererea de recurs motivată o va depune după ce va face cunoștință cu
hotărârea integrală.
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 245 din Codul administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 13
decembrie 2023 și a notificat-o părților la 07 martie 2023, iar recursul a fost
depusă la 14 decembrie 2023. În condițiile enunțate, instanța de recurs
conchide că recursul a fost depus cu respectarea termenului prevăzut de
art.245 din Codul administrativ.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ prevede următoarele:
„Hotărîrile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.
7
Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a
treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd:
a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs;
a1) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.2451;
b) recursul este depus în mod repetat;
c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită;
d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1);
e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului
prevăzut la art.245 alin.(2);
f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art.244 alin.(2), art.233
alin.(1) și (2) și art.234 alin.(1) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit
de Curtea Supremă de Justiție;
g) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru
dezvoltarea jurisprudenței;
h) recursul este vădit neîntemeiat.”
Art. 2451 alin. (1) din Codul administrativ prevede:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
MOTIVAREA INSTANȚEI
În conformitate cu art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea
Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în
8
acord cu alin. (2) din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară
inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-h).
Din analiza acestor prevederi, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar
la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat
pe temeiuri concludente și serioase.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că sintagma
„în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate
și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra
cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe
cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea
cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție retine că, admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special,
urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea
efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente
și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv al instanței de
recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de
serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din
perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept
procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel
contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o
eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că recursul declarat de Buga Marcel,
reprezentat de avocatul Musteață Eugeniu, nu se încadrează în temeiurile
9
prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă doar la
dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel
Chișinău.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
recursul trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării
cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451
din Codul administrativ.
Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii
față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor
pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre
neîntemeiată.
Completul de judecată al Curții Supreme de justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei
(MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a
unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-
1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu
privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar
10
chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31,
Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții
Supreme de justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul
depus de Buga Marcel, reprezentat de avocatul Musteață Eugeniu.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit.
a1) din Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Buga Marcel, reprezentat de
avocatul Musteață Eugeniu.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
11