3ra-1252/23 — contestarea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative
- Temei legal
- recurs vădit neîntemeiat
3ra-1252/23 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Sergiu Boroda
reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Sergiu Boroda împotriva Casei Naționale de Asigurări
Sociale cu privire la anularea actelor administrative individuale defavorabile
și obligarea autorității publice de a recalcula pensia,
împotriva deciziei din 18 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-1252/23
NR. PIGD 2-21017788-01-3ra-28122023)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. V. Sîrbu
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca,
20 martie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de
Sergiu Boroda reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 11 iunie 2020, Sergiu Boroda a depus acțiune în contencios
administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, solicitând
anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale - Anenii Noi, emisă la
data din 21 octombrie 2019 și înregistrată cu nr. 4093 la data de 23 iunie 2019
și răspunsul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale - Anenii Noi cu nr. 4705 din
4 decembrie 2019 la cererea prealabilă din 22 noiembrie 2019; obligarea Casei
Naționale de Asigurări Sociale de a emite actul administrativ individual
privind recalcularea pensiei lui Boroda Sergiu, reieșind din vechimea în muncă
de 24 ani, 10 luni, 18 zile, din suma soldei, reieșind din media lunară pentru
ultimele 12 luni calendaristice precedente concedieri din 1 decembrie 2019,
inclusiv retribuirea muncii suplimentare și a zilelor de sărbătoare; compensarea
cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că a activat în cadrul
subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne în perioada 22 iulie 1994 până
la 29 iunie 2017, când s-a eliberat din serviciu în conformitate cu art. 38 alin.
(1) lit. c) al Legii nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public
cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, după acumularea
vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie, în baza ordinului
Inspectoratului General al Poliției nr. 264ef. din 26 iunie 2017.
La 15 septembrie 2017, s-a reangajat în cadrul Inspectoratului General
al Poliției, raportul de muncă fiind încetat la 26 august 2019 în temeiul art.38
al.(1) lit. c) al Legii privind funcționarul public cu statut special din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne, în baza ordinului Inspectorului General al
Poliției nr. 412ef. din 22 august 2019.
A indicat că în perioada 15 septembrie 2017 - 26 august 2019 a
beneficiat de recompense, plăți, sporuri și suplimente, precum și a fost implicat
în muncă suplimentară și în zilele de sărbătoare, potrivit certificatului nr.72 din
4 octombrie 2019.
Astfel, la data de 9 septembrie 2019, s-a adresat cu o cerere către Casa
Națională de Asigurări Sociale, prin care a solicitat recalcularea pensiei
1
stabilită pentru vechimea în serviciu în legătură cu reangajarea după stabilirea
pensiei pentru vechime în muncă, respectiv, modificarea drepturilor salariale
pe perioada beneficierii de pensie și realizării activității de muncă.
Ulterior, a înaintat o cerere suplimentară prin care a solicitat ca la
recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă să fie inclusă și media lunară a
altor recompense, plăți, sporuri și suplimente primite în ultimul an de serviciu,
precum și retribuirea muncii suplimentare și în zilele de sărbătoare.
Prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Anenii Noi din 21
octombrie 2019, i s-a comunicat că dreptul la pensie apare o singură dată, după
eliberarea din serviciu, cu dreptul de a fi recalculată în condițiile legii, or legea
nu prevede stabilirea repetată a dreptului la pensie după o eventuală reangajare
în serviciul. Astfel, temei pentru recalcularea pensiei nu este.
Nefiind de acord cu decizia nominalizată, reclamantul a înaintat în
adresa Casei Naționale de Asigurări Sociale cererea prealabilă, fiind
înregistrată cu nr. 2898 la 22 noiembrie 2019.
Însă, prin răspunsul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Anenii Noi
nr.4705 din 4 decembrie 2019, i s-a comunicat că, dreptul la pensie apare o
singură dată după eliberare din serviciu, cu dreptul de a fi recalculată în
condițiile Legii nr. 1544/1993. Stabilirea repetată a dreptului la pensie după o
eventuală reangajare în serviciu militar nu este prevăzută, prin urmare, întrucât
beneficiază de pensie pentru vechime în muncă din 30 iunie 2017, stabilită în
baza art. 13 a Legii nr. 1544/1993, nu este temei legal de a satisface cerințele
expuse în cerere.
Reclamantul nu este de acord cu deciziile autorității publice pârâte,
considerând că cererea sa a fost examinată superficial și au fost interpretate și
aplicate eronat normele de drept enunțate în cerere.
A menționat că potrivit deciziei contestate, cererea sa a fost respinsă din
considerent că legea în vigoare nu prevede posibilitatea restabilirii repetate a
pensiei după o eventuală reangajare în serviciu, concluzie eronată, deoarece
prin cererea menționată a solicitat recalcularea pensiei și nu stabilirea acesteia
în mod repetat.
Consideră că, Casa Națională de Asigurări Sociale intenționat a
denaturat prevederile art.61 din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a
persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne
și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, prin excluderea anumitor
sintagme și interpretare eronată, fapt ce a dus la excluderea ipotezelor concrete
pe care le acoperă norma juridică respectivă.
În opinia reclamantului, reangajarea sa în cadrul organelor afacerilor
interne după stabilirea pensiei pentru vechime în muncă, respectiv modificarea
2
drepturilor sale salariale pe perioada beneficierii de pensie și realizării
activității de muncă, acumularea vechimii în muncă existentă la data
pensionării de peste 24 ani, astfel încât vechimea în muncă corespundea
termenului stabilit de art.13 lit. a) al Legii asigurării cu pensii a militarilor și a
persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne
și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri nr. 1544 din 23 iunie 1993,
instituie dreptul la recalcularea pensiei.
Menționează că, potrivit art. 43 alin.(1) al Legii nr.489 privind sistemul
public de asigurări sociale și art. 48 și 52 al Legea asigurării cu pensii a
militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor
afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri nr.1544
din 23 iunie 1993, Casa Națională de Asigurări Sociale administrează sistemul
public de asigurări sociale și gestionează 3 bugetul asigurărilor sociale de stat
prin contul unic trezorerial al Ministerului Finanțelor.
În baza art. 61 alin.(1) și (2) al Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993,
recalcularea pensiilor stabilite anterior militarilor, persoanelor din corpul de
comandă și din trupele organelor afacerilor interne și familiilor acestora în
legătură cu punerea în aplicare a prezentei legi, se efectuează în temeiul
documentelor aflate la momentul recalculării în organele de pensionare. Dacă
pensionarul va prezenta ulterior acte suplimentare ce i-ar acorda dreptul la
majorarea pensiei, recalcularea se va efectua pentru perioada precedentă, dar
cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare și nu mai
devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi.
Pensiile stabilite persoanelor din corpul de ofițeri și din corpul de
comandă (cu excepția celui inferior) al organelor afacerilor interne cărora li s-
a prelungit peste limita de vârstă, stabilită de legislație, termenul de aflare în
serviciu militar prin contract sau în serviciu în organele afacerilor interne
urmează a fi recalculate după trecerea lor în rezervă sau în retragere.
Totodată, reclamantul a menționat că potrivit jurisprudenței constante a
Curții Europene a Drepturilor Omului, pensia constituie un drept patrimonial
în sensul art.1 al Protocolului Adițional la Convenția pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și se constată o discriminare
în sensul articolului 14 dacă lipsește o justificare obiectivă rezonabilă pentru
diminuarea patrimoniului reclamantului. Limitarea nejustificată a unui drept
recunoscut la pensie specială, nesocotit ulterior, fără a exista o justificare
obiectivă și rezonabilă pentru o asemenea îngrădire, constituie o privare de
proprietate în sensul art.1 al Protocolului Adițional nr.1 la CEDO, dar și o
discriminare în sensul art.1 din Protocolul 12 la Convenție (Buchen contra
Cehiei-2006, Gaygusuz c Austriei-1996).
3
Consider că din prevederile art.61 din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993,
reies cert și expres 3 situații în care pensia pentru vechimea în serviciu stabilită
anterior urmează a fi recalculată, și anume: - existența documentelor aflate la
organele de pensionare la momentul recalculării pensiei; - prezentarea
ulterioară a actelor suplimentare ce ar acorda persoanei dreptul la majorarea
pensiei, caz în care recalcularea pensiei se va efectua pentru perioada
precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor
suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a Legii indicate; -
recalcularea pensiei se efectuează în cazul în care persoanelor din corpul de
ofițeri și din corpul de comandă (cu excepția celui inferior) al organelor
afacerilor interne li s-a prelungit peste limita de vârstă termenul de aflare în
serviciul militar.
La fel,, din prevederile normei respective, nu rezidă că pentru
necalcularea pensiei urmează a fi întrunite cumulativ condițiile specificate
supra, situațiile descrise fiind distincte, reglementând raporturi diferite.
Totodată, din prevederile Legii nominalizate reiese că cuantumul pensiei
reglementate de această Lege este determinat reieșind din solda și sumele
aferente, specificate în textul Legii.
Prin urmare, reclamantul consideră că, reangajarea sa în cadrul
organelor afacerilor interne după stabilirea pensiei pentru vechime în muncă,
respectiv modificarea drepturilor salariate pe perioada beneficierii de pensie și
realizării activității de muncă, examinată în cumul cu faptul că la data depunerii
cererii, a acumulat la vechimea în muncă existentă la data pensionării sale,
peste 2 ani, astfel încât vechimea în muncă corespundea termenului stabilit de
art.13 lit. a) al Legii citate mai sus, instituie dreptul la recalcularea pensiei. Or,
potrivit cererii inițiale și cea prealabilă, adresate Casei Naționale de Asigurări
Sociale, reiese că au fost prezentate date ce confirmă vechimea în muncă la
data depunerii cererii și cuantumul drepturilor salariale încasate, ce îi ofereau
dreptul după eliberarea din funcție de a pretinde recalcularea pensiei reieșind
din sumele încasate până la eliberarea secundă din funcție.
Această concluzie reiese din coroborarea prevederilor art. art.13 lit. a),
14 lit. a), 44 și 61 ale Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor
din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul
Inspectoratului General de Carabinieri, potrivit cărora persoana care întrunește
condițiile vechimii în muncă stabilită dispun de dreptul la calcularea
cuantumului pensiei reieșind cumulativ din vechimea în muncă înregistrată și
cuantumul drepturilor salariale încasate la data respectivă.
La 2 martie 2022, avocatul Musteață Eugeniu, acționând în interesele
reclamantului Boroda Sergiu, a depus cerere de completare a cererii de
chemare în judecată și de concretizare a pretențiilor.
4
A făcut referire la prevederile art. 51 alin.(1) al Legii nr. 1544-XII din
23 iunie 1993, care stipulează că, în cazul apariției unor circumstanțe care
implică modificarea mărimilor pensiilor stabilite pentru militarii în termen și
familiile acestora, recalcularea pensiilor se efectuează în termenele stabilite de
Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat.
Reieșind din prevederile art. 61 alin.(1) din Legea nr. 1544/1993,
legislatorul a prevăzut expres posibilitatea recalculării pensiei în cazul în care
apar circumstanțe noi, care duc la majorarea acesteia, fără a face precizare
despre proveniența actelor suplimentare și data apariției lor, stabilind doar că
recalculul se va face pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de
la data depunerii actelor suplimentare și nu mai devreme de data punerii în
aplicare a prezentei legi.
Prevederile art.61 din Legea nr. 1544/1993, stabilesc clar că recalcularea
se efectuează în temeiul documentelor aflate la momentul recalculării în
organele de pensionare și nu în momentul pensionării, așa cum se invocă.
Atrage atenția instanței de judecată că pârâta, Casa Națională de Asigurări
Sociale a început a stabili, calcula și achita pensia angajaților structurilor de
forță începând cu 1 ianuarie 2017, iar din data intrării în vigoare a Legii nr.
1544-XII din 23 iunie 1993 și până la 1 ianuarie 2017, circumstanța precum
reangajarea în structurile de forță constituia temei de recalculare a pensiei.
Remarcă, că în acest context, având în vedere că în tot acest timp legea a fost
interpretată în sensul direct al ei, în vederea recalculării pensiilor după
reangajarea în serviciu, după atâția ani este inadmisibil faptul interpretării
diferite al legii în mod abuziv defavorabil salariatului/pensionarului, numai
pentru faptul că s-a schimbat instituția abilitată în vederea achitării pensiilor.
Consideră că, interpretarea precum că art.61 din Legea nr. 1544/1993,
nu prevede expres recalcularea pensiei după eventuala reangajare, este lipsită
de o justificare, ori, prin aplicarea tehnicii legislative de a include toate
circumstanțele și actele care pot duce la recalcularea pensiei este inoportună și
imposibilă. Deci, interpretarea prevederilor art.61 Legea nr. 1544/1993, sub
aspectul că nu poate fi temei de recalculare a pensiei acele circumstanțe care
nu sunt indicate expres în normă, în contextul în care norma nu prevede
exhaustiv nici o circumstanță, reduce norma la absurd.
La prezentarea ulterioară a actelor suplimentare ce ar acorda persoanei
dreptul la majorarea pensiei, legislatorul nu a indicat faptul că aceste acte
trebuie să fi existat până la data stabilirii pensiei și nici nu rezultă din lege acest
fapt. Prin urmare, alegația precum că, recalcularea pensiei se face doar în baza
actelor ce au existat până la data stabilirii pensiei dar au fost prezentate ulterior,
este o concluzie 6 eronată la care s-a ajuns prin excluderea ipotezelor concrete
5
din aria de ipoteze pe care le acoperă norma juridică respectivă, denaturând în
mod vădit norma.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din n 21 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea înaintată de Sergiu Boroda
împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea actelor
administrative individuale defavorabile și obligarea autorității publice de a
recalcula pensia.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 22 decembrie 2022, avocatul Eugeniu Musteață în interesele lui
Sergiu Boroda, a declarat apel, solicitând admiterea cererii de apel, casarea
hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a
acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 18 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul declarat de Sergiu Boroda și s-a menținut hotărârea din 21 decembrie
2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
În motivarea soluției, în opinie majoritară, instanța de apel a conchis că
hotărârea primei instanțe este legală și întemeiată, iar apelul declarat de Sergiu
Boroda este neîntemeiat.
În context, a reținut că apelantul beneficiază de dreptul la pensie pentru
vechime în muncă din 16 august 2017, iar reangajarea sa ulterioară în cadrul
IGP al MAI nu constituie temei pentru recalcularea pensiei. Potrivit art. 61 din
Legea nr. 1544/1993, recalcularea pensiei este posibilă doar în condițiile
expres prevăzute de lege, respectiv existența unor documente suplimentare la
momentul recalculării, prezentarea ulterioară a unor acte ce justifică majorarea
pensiei pentru o perioadă limitată sau prelungirea termenului de serviciu peste
limita de vârstă. Instanța a apreciat că situația apelantului nu se încadrează în
niciuna dintre aceste ipoteze.
Totodată, instanța a invocat decizia Curții Constituționale din 7
decembrie 2021, care a statuat că recalcularea pensiei este posibilă doar dacă
raporturile de serviciu continuă fără întrerupere după pensionare. De
asemenea, a reținut că dreptul la pensie nu se stabilește automat, ci la cererea
titularului, iar acesta trebuie să își asume consecințele deciziei de pensionare.
6
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 19 octombrie 2023, Sergiu Boroda reprezentat de avocatul Eugeniu
Musteață a depus cerere de recurs nemotivată împotriva deciziei din 18
octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău. La 21 decembrie 2023, a depus
cererea de recurs motivată, solicitând casarea integrală a acesteia, cu emiterea
unei noi decizii prin care acțiunea să fie admisă.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, recurentul a invocat că instanțele inferioare au
aplicat eronat prevederile art. 61 din Legea nr. 1544/1993, restrângând
nejustificat sfera de aplicare a acestuia și interpretând norma într-un mod
arbitrar și defavorabil.
A susținut că interpretarea instanței de apel, potrivit căreia recalcularea
pensiei este permisă doar în cazul pensionarilor pentru limită de vârstă care și-
au prelungit raporturile de muncă, nu are temei legal, întrucât textul normei nu
stabilește un cerc limitativ de beneficiari, ci doar precizează momentul în care
recalcularea devine aplicabilă.
Recurentul a argumentat că, deși instanța de apel a invocat condițiile
recalculării pensiei prevăzute de art. 61, aceasta a exclus în mod arbitrar
ipoteza în care o persoană reangajată după pensionare poate solicita
recalcularea, deși această limitare nu rezultă din lege.
A mai invocat că interpretarea instanței de apel contravine principiului
securității raporturilor juridice și încrederii legitime, fiind în contradicție cu
practica judiciară anterioară și cu modul constant în care legea a fost aplicată
de autoritățile competente înainte de schimbarea instituției responsabile de
gestionarea pensiilor militare.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia
contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin
admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de
Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
7
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a
fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței
jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate
de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) Codul administrativ prevede că:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
atestă că dispozitivul deciziei a fost notificată avocatului recurentului, Sergiu
Mustață, în md electronic, la 20 octombrie 2023. Decizia motivată a fost
notificată la 20 decembrie 2023. Cererea de recurs a fost declarată la 19
octombrie 2023, iar cererea de recurs motivată a fost depusă la 21 decembrie
2023, cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții
de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex
officio a erorilor de drept.
8
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către
Curtea de Apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a
normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel,
fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu
privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de
art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe
care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,
instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea
unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control
efectuat din oficiu.
9
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale
a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în
fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.
141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,
și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de Sergiu Boroda reprezentat de
avocatul Eugeniu Musteață.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
10