3ra-803/23 — contestarea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative
- Temei legal
- art. 246 al. 2 lit. h CA
3ra-803/23 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
ÎNCHEIERE
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de avocatul
Eugeniu Musteață în interesele lui Florin Gorea,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Florin Gorea împotriva Casei Naționale
de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ
individual defavorabil,
împotriva deciziei din 29 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-803/23
NR. PIGD 2-21012457-01-3ra-07082023)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. T. Avasiloaie,
Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc,
26 martie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de avocatul
Eugeniu Musteață în interesele lui Florin Gorea,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 27 ianuarie 2021, Florin Gorea a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea deciziei
CNAS nr. 91/2020/61679 din 08.12.2020 și nr.G-2900/20 din 23.12.2020 emisă în
procedura prealabilă, precum și obligarea emiterii actul administrativ individual
favorabil privind recalcularea pensiei reieșind din vechimea în muncă de 35 ani, 08
luni, 13 zile din suma soldei, reieșind din media lunară pentru ultimele 12 luni
calendaristice precedente concedierii din 01.12.2020, cu încasarea cheltuielilor de
judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că în data de 04.12.2020, s-a
adresat cu o cerere Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Chișinău, sect. Centru,
prin care a solicitat recalcularea pensiei prin includerea perioadei 01.07.2014 -
30.11.2018 și 10.12.2018 - 01.12.2020 în vechimea de muncă din care s-a stabilit
pensie în data de 30.06.2011. Însă, prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări
Sociale Chișinău, sect. Centru nr.91/2020/61679 din 08.12.2020 a fost respinsă
cererea de recalculare a pensiei pe motivul că pretențiile nu se încadrează în
prevederile art.61 al Legii nr. 1544/1993 și că circumstanțele invocate nu constituie
temei de recalculare a pensiei. Motiv din care, la data de 23.12.2020, s-a adresat
repetat cu o cerere prealabilă Casei Naționale de Asigurări Sociale prin care a
solicitat reexaminarea cererii și emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă
cererea de recalcularea pensiei, iar prin răspunsul CNAS nr.G-2900/20 din
20.01.2021, a fost respinsă satisfacerea cererii.
Reclamantul a notat că, începând cu 30.06.2011, este pensionar în
conformitate cu Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul
de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr.1544-XII din 23 iunie
Însă, în data de 01.07.2014 s-a reangajat în structurile de forță unde a activat
până la 30.11.2018 și de la 10.12.2018 până la 01.12.2020. Iar în acest context, a
fost emisă Adeverința Serviciului de Protecție și Pază de Stat din 22.12.2020, prin
care s-a stabilit că în data de 01.12.202 vechimea în muncă a lui Florin Gorea, ce
dă dreptul la pensie constituie 35 ani, 08 luni, 13 zile.
Astfel, susține reclamantul că reieșind din prevederile art. 2, 55 alin. (1) și
61 alin. (1) al Legii nr.1544-XII din 23.06.1993, legislatorul a prevăzut expres
posibilitatea recalculării pensiei în cazul în care apar circumstanțe noi, care duc la
majorarea acesteia, fară a face precizare despre proveniența actelor suplimentare și
data apariției lor, stabilind doar că recalculul se va face pentru perioada precedentă
dar cel mult pentru 12 luni de la data de punerii actelor suplimentare și nu mai
devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi.
În acest sens, indică reclamantul că pârâta, Casa Națională de Asigurări
Sociale a început a stabili, calcula și achita pensia angajaților structurilor de forță
începând cu 01 ianuarie 2017, iar din data intrării în vigoare a Legii nr.1544-XII
din 23 iunie 1993 și până la 01 ianuarie 2017, circumstanța precum reangajarea în
structurile de forță constituia temei de recalculare a pensiei. Iar vând în vedere că
în tot acest timp legea a fost interpretată în sensul direct al ei, în vederea recalculării
pensiilor după reangajarea în serviciu, după atâția ani este inadmisibil faptul
interpretării diferite al legii în mod abuziv defavorabil salariatului/pensionarului,
numai pentru faptul că s-a schimbat instituția abilitată în vederea achitării pensiilor.
Mai mult, o interpretare precum că art.61 Legea nr.1544-XII din 23 iunie 1993, nu
prevede expres recalcularea pensiei după eventuala reangajare este lipsită de o
justificare, or, prin aplicarea tehnicii legislative de a include toate circumstanțele și
actele care pot duce la recalcularea pensiei este inoportună și imposibilă.
Prin urmare, remarcă reclamantul că la prezentarea ulterioară a actelor
suplimentare ce ar acorda persoanei dreptul la majorarea pensiei legislatorul nu a
indicat faptul că aceste acte trebuie să fi existat până data stabilirii pensiei și nici
nu rezultă din lege acest fapt. Or, alegația precum că recalcularea pensiei se face
doar în baza actelor ce au existat până la data stabilirii pensiei dar au fost prezentate
ulterior este o concluzie eronată la care s-a ajuns prin excluderea ipotezelor
concrete din aria de ipoteze pe care le acoperă norma juridică respectivă,
denaturând în mod vădit norma.
A mai reținut că, pentru a înțelege faptul că perioada de serviciu acumulată
după data stabilirii cuantumului pensiei, constituie temei de recalculare a pensiei,
sunt relevante prevederile art. 2 alin. (2), coroborat cu art. 61 alin. (2) ale Legii nr.
1544 din 23.06.1993, din care rezultă cu certitudine că în cazul în care persoana a
mai activat în serviciu după stabilirea pensiei i se recalculează pensia după trecerea
lor în rezervă sau în retragere (demisie/concediere). Or, deși prevederile mai sus
invocate sunt inaplicabile speței, aici legislatorul a indicat expres faptul că în cazul
în care persoana a mai activat în serviciu după stabilirea pensiei această
circumstanță constituie temei de recalcularea a pensiei după încetarea serviciului.
În acest context, reclamantul apreciază că o interpretare diferită a
prevederilor art. 61 din Legea nr.1544-XII din 23.06.1993, decât cea acceptată pe
toată perioada 23 iunie 1993 și până la 01 ianuarie 2017, în sensul reținut de pârâtă,
este inadmisibilă, deoarece contravine principiului securității raporturilor juridice
degajat de art. 6 din Convenția europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților fundamentale, în partea ce ține de previzibilitatea legii în corelare cu
principiul încrederii legitime.
Mai mult ca atât, Casa Națională de Asigurări Sociale nu a indicat care a fost
necesitatea schimbării practicii de exercitare a dreptului discreționar în cazuri
similare raportate la perioada de stabilire a pensiei de către structurile de forță. Or,
din obiectul acțiunii rezultă că Florin Gorea urmărește obținerea unei pensii mai
bune, drept garantat de art. 47 alin. (2) al Constituției.
Consideră că, pârâtul nejustificat a refuza includerea perioadei 01.07.2014 -
30.11.2018 și 10.12.2018 - 01.12.2020, ca circumstanță generatoare pentru
recalcularea pensiei, contrar prevederilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 1544-XII
din 23.06.1993, ori coroborat cu prevederile pct. 4 lit. a) al Hotărârii Guvernului
nr. 78 din 21.02.1994, recalcularea pensiei se va efectua pentru perioada precedentă
pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare, media lunară pentru
stabilirea pensiei se face din ultimele 12 luni calendaristice precedente concedierii.
În final, a evidențiat chestiunea cu privire la aplicabilitatea prevederilor cu
art.61 ale Legii nr. 1544 din 23.06.1993, care a fost examinată în mai multe litigii
similare, care s-au finalizat prin hotărâri irevocabile. Iar ținând cont de hotărârile
instanțelor de judecată pe cazuri similare, în sensul obligării Casei Naționale de
Asigurări Sociale la recalcularea pensiei în circumstanțele invocate de Florin
Gorea, prin interpretarea sau oferirea unei soluții diferite, în mod inevitabil, duce
la încălcarea prevederilor art. 6 § 1 din CEDO și condamnarea Republicii Moldova
la CEDO.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 21 aprilie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-
a respins acțiunea înaintată de Florin Gorea împotriva Casei Naționale de Asigurări
Sociale cu privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 28 aprilie 2022, avocatul Eugeniu Musteață în interesele lui Florin Gorea
a declarat apel nemotivat, ulterior motivat, împotriva hotărârii primei instanțe,
solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani din 21 aprilie 2022, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să
fie admisă.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 29 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul
declarat de avocatul Eugeniu Musteață în interesele lui Florin Gorea și s-a menținut
hotărârea din 21 aprilie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
În motivarea soluției, instanța de apel a stabilit că Florin Gorea este
beneficiar de pensie începând cu 30.06.2011, stabilită de Serviciul de Protecție și
Pază de Stat.
Instanța de apel examinând conținutul hotărârii primei instanțe cu
materialele dosarului, a conchis că concluziile primei instanțe, expuse în hotărâre,
corespund circumstanțelor de fapt.
În acest context, instanța de apel reiterând prevederile art. 1, 2, 7, 48, 50 alin.
(1) lit. b) și 61 din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul
de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie
1993, precum și analizând circumstanțele de fapt ale speței în raport cu normele
legale citate, s-a aliniat soluției primei instanțe privind netemeinicia pretențiilor
reclamantului, Florin Gorea, privind anularea deciziei Casei Teritoriale de
Asigurări Sociale Chișinău, sectorul Centru nr.91/2020/61679 din 08.12.2020 și
decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.G-2900/20 din 23.12.2020 dată în
procedura prealabilă, cu obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să emită
actul administrativ individual privind recalcularea pensiei lui Florin Gorea.
Instanța de apel a explicat că, Florin Gorea nu a făcut dovada îndeplinirii
condițiilor menționate necesare și prin urmare, situația ultimului nu cade sub
incidența art.61 din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, deoarece Legea
nominalizată nu prevede stabilirea repetată a dreptului la pensie pentru vechime în
muncă după restabilirea la serviciu în organele de forță.
Astfel, instanța de apel a reținut după cum a stabilit și prima instanță că,
reclamantul Florin Gorea, face o interpretare excesivă a prevederilor art. 61 din
Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, favorabilă situație sale și această concluzie
rezultă din faptul că, în perioada 01.07.2014 - 30.11.2018, 10.12.2018 – 31.12.2020
în care Florin Gorea și-a desfășurat activitatea în cadrul Serviciului de Protecție și
Pază de Stat, ultimul a primit pensia pentru vechime în muncă stabilită în data de
30.06.2011, salariul pentru funcția deținută, însă, acum solicită recalcularea pensiei
pentru aceeași perioadă cu includerea stagiului care încă nu era întrunit la acel
moment. Or, Florin Gorea poate beneficia ulterior conform Legii nr. 1544-XII din
23 iunie 1993 în coroborare cu Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind
sistemul public de pensie, la momentul depunerii cererii, de stabilire a pensiei
pentru limita de vârstă în condiții generale unde în stagiu de cotizare vor fi incluse
toate perioadele contributive. Iar, în speța dedusă judecății, astfel de circumstanțe
nu s-au constatat, iar, reclamantul a pretins din nou la aceeași categorie de pensie,
de care beneficiază din 30.06.2011.
Prin urmare, instanța de apel nu a reținut argumentul apelantului/reclamant
precum că, urmărește obținerea unei pensii mai bune, drept garantat de art. 47 alin.
(2) al Constituției, or, la acest capitol instanța just a reținut prevederile pct. 68 din
decizia Curții Constituționale din 07.12.2021 privind excepția de
neconstituționalitate și privind controlul de constituționalitate a articolului 61 alin.
(1) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993 (recalcularea pensiilor stabilite anterior
militarilor și persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor
interne), care statuează că: „Cu privire la existența unei ingerințe în articolul 47 din
Constituție, Curtea precizează că, de vreme ce contribuțiile achitate de contribuabil
sunt luate în considerare în baza Legii privind sistemul public de pensii, nu există
o ingerință în acest articol. De altfel, în baza Legii privind sistemul public de pensii
autorii excepțiilor au dreptul la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă, drept care
se stabilește, inter alia, în funcție de stagiul de cotizare efectiv realizat, care ia în
calcul cotizațiile realizate de persoane. Mai mult, în cazul în care vor opta pentru
pensia pentru limită de vârstă, autorii vor putea cere și reexaminarea pensiei potrivit
articolului 33 alin. (1) lit. c) din Legea privind sistemul public de pensii”.
În acest context, instanța de apel a constatat că, prima instanță just a stabilit
că Florin Gorea, nu se încadrează în categoria persoanelor ce ar putea să beneficieze
de recalcularea pensiei pentru vechimea în serviciu conform Legii asigurării cu
pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor
afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, având în vedere faptul că acestuia
anterior i-a fost stabilită pensie pentru vechimea în muncă și este deja beneficiar de
pensie pentru vechime în muncă stabilită conform Legii nr. 1544-XII din 23 iunie
Or, dreptul la pensie pentru vechimea în muncă apare o dată, și anume, după
eliberarea din serviciu cu dreptul de recalculare în condițiile legii.
În final, instanța de apel a conchis că nu pot fi reținute argumentele
apelantului/reclamant, care interpretează eronat normele de drept și situația de fapt,
iar concluzia primei instanțe este rezultatul unei interpretări corecte a normelor de
drept material, cu aprecierea juridică cuvenită.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 31 martie 2023, avocatul Eugeniu Musteață în interesele lui Florin Gorea,
a declarat recurs nemotivat, ulterior motivat, împotriva deciziei din 29 martie 2023
a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei, cu
emiterea unei decizii noi prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, au fost invocate argumente similare celor formulate
în cererea de apel. Suplimentar, a relevat cu privire la interpretarea și aplicarea
prevederilor art.61 ale Legii nr.1544 din 23.06.1993, evidențiind în acest sens
opinia separată a judecătoarei Ecaterina Palanciuc, care a concluzionat că cererea
de chemare în judecată urma a fi satisfăcută, ca fiind întemeiată.
POZIȚIA INTIMATULUI
La 11 august 2023, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus referință la
recursul declarat, solicitând respingerea acestuia ca fiind inadmisibil. CNAS a
argumentat că soluțiile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare sunt conforme
cu prevederile legale și temeinic motivate, nefiind identificate motive care să
justifice casarea acestora.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. XI alin. (1) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor
acte normative, prevede următoarele:
„Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, cu excepția art. IV, V pct. 1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra în vigoare la 1
septembrie 2023. ”
Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor
acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de
Justiție):
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ (în vigoare până la 1 septembrie 2023)
prevede următoarele:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi
contestate cu recurs. Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap.
III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”
Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în
vigoare la data declarării recursului):
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei
instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite
neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea
recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea
recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ (în vigoare până la 1 septembrie
2023) prevede:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanței de apel nu poate fi
contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus de o
persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.
245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea
termenului prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor
stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a
înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost
notificată recurentului la data de 24 iulie 2023, prin intermediul poștei electronice,
fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la dosar (f.d.119).
Cererea de recurs motivat a fost depusă la 24 iulie 2023. Astfel, că recursul
este depus cu respectarea prevederilor art. 245 alin. (1) și (2) din Codul
administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului).
În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă
de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este
inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)
din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în
cazurile enumerate la literele a)-f).
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea sau inadmisibilitatea
recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de
principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al
temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței
de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de
serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din
examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,
dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și
esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile
instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă
instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece
testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument
rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul
administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2)
din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în
circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească
cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și
funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru
a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal
fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva
Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în
special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura
sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de
o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de
admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages
Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de
aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde
de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,
Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile
cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni
de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se
vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul
administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Eugeniu Musteață în interesele
lui Florin Gorea.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc