3ra-668/23 — anularea actului adminstrativ, obligarea efectuării recalculului

La 08 noiembrie 2021, Paiu Sergiu, a depus acțiune, în procedura contenciosului administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale și Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sec. Botanica, solicitând anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sec. Botanica, nr. 94/2021/52308 din 13 septembrie 2021 privind refuzul în reexaminarea/recalcularea dreptului la pensie pentru vechimea în muncă și obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a efectua calculul pensiei pentru vechimea în serviciu reieșind din salariu primit pentru 12 luni precedente concedierii.

În motivarea a indicat că, a activat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne al RM, timp de 29 ani, 07 luni și 23 zile, în diferite funcții, iar la 16 august 2021, a demisionat.

La 07 septembrie 2021, Paiu Sergiu a depus la Casa Teritorială de Asigurări Sociale, sec. Botanica, o cerere înregistrată cu nr. 94/2021/5771, prin care a solicitat stabilirea/recalcularea pensiei, prezentând în acest sens: certificatul nr. 34/5-2779 din 18 august 2021 privind plata soldei lunare și ajutorului material pentru calcularea pensiei pentru 12 luni precedente concedierii, buletinul de identitate, certificatul nr. 10/8 din 13 august 2021 cu privire la vechimea în serviciu.

La 20 septembrie 2021, a recepționat decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale, sec. Botanica, nr. 94/2021/52308, prin care s-a respins cererea respectivă.

Nefiind de acord cu soluția la 20 septembrie 2021, s-a adresat cu cerere prealabilă (nr. intrare P-l 796/21) la Casa Națională de Asigurări Sociale, însă prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale cu nr. P- 1796/21 din 12 octombrie 2021, cererea prealabilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

Reclamantul a menționat că, la 15 februarie 2010, prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 34 ef. a fost numit în funcția de comisar al CPS Botanica al CGP mun. Chișinău.

Prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 202 ef. din 26 martie 2013 a fost concediat din organele afacerilor interne, în conformitate cu art. 47 alin. (1) lit. f) al Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012, cu privire la activitatea poliției și statutului polițistului, în legătură cu lichidarea subdiviziunii sau reducerea statelor de personal. Nefiind de acord cu acest ordin, Paiu Sergiu l-a contestat în instanța de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 11 octombrie 2013 și decizia Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2014 (rămase în vigoare după încheierea Curții Supreme de Justiție din 12 iunie 2014) s-a anulat ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 202-ef din 26 martie 2013 privind concedierea lui din funcția de comisar al Comisariatului de Poliție al sectorul Botanica, al Comisariatului General de Poliție mun. Chișinău al Ministerului Afacerilor Interne al RM, s-a anulat ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 5 din 04 ianuarie 2013 privind preavizarea lui Paiu Sergiu despre reducerea funcției și a fost repus Paiu Sergiu în funcția de șef al Inspectoratului de Poliție al sectorului Botanica municipiul Chișinău.

Totodată reclamantul a menționat că, la momentul concedierii în legătură cu reducerea statelor de personal, Ministerului Afacerilor Interne de sine stătător, a expediat dosarul său către Casa Națională Asigurări Sociale a RM, astfel fiindu-i stabilită pensie pentru vechimea în muncă în mărime de 21 ani 07 luni și 28 zile.

În context, reclamantul a remarcat că, ulterior a fost restabilit în funcția ocupată în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, respectiv, a activat în continuare până la 22 iulie 2019, dată la care și-a dat demisia din funcția de Șef al Inspectoratului de Poliție Râșcani al Direcției de Poliție a mun. Chișinău a IGP al Ministerului Afacerilor Interne (gradul Comisar-șef).

Suplimentar, reclamantul a menționat că, la 22 noiembrie 2019 a fost angajat la serviciu prin ordinul Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, nr. 631ef., din 21 noiembrie 2019, și a activat în cadrul instituției până la data de 16 august 2021, când și-a dat demisia și a încetat serviciul prin Dispoziția Guvernului nr. 108-d din 12 august 2021 și ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 131 ef. din 13 august 2021.

Respectiv, vechimea în muncă în serviciul în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, la data încetării raportului de serviciu 16 august 2021 din funcția de șef al Inspectoratului General al Poliției, în gradul comisar-șef (colonel de poliție) a constituit 28 ani 06 luni 23 zile calendaristic și 29 ani 07 luni 23 zile cu înlesniri.

Necătând la faptul dat, prin decizia contestată și răspunsul la cererea prealabilă, Casa Teritorială de Asigurări Sociale sec. Botanica și Casa Națională de Asigurări Sociale, menționează că nu există temei de admitere a cererii prealabile, motivând prin faptul că Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993 nu prevede și nu admite posibilitatea stabilirii repetate a pensiei, cât și nu admite situația de reexaminare/recalculare a pensiei în legătură cu faptul obținerii a unei vechimi suplimentare în muncă după pensionare/reangajare în serviciu.

Menționează reclamantul că, din conținutul deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sec. Botanica, rezultă că cererea a fost respinsă din lipsa temeiului ce ar justifica recalcularea pensiei pentru vechime în muncă, fapt cu care nu este de acord, deoarece autoritatea teritorială intenționat a denaturat prevederile art. 51 din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, precum și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998, creând aparențe greșite precum că este exclusă existența temeiurilor concrete de a recalcula pensiile pentru militari, persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, care au obținut anterior dreptul la pensie la atingerea vechimii în serviciu.

Reclamantul consideră că pârâta a omis să dea apreciere faptului că art. 5 și art. 61, alin. (1), al Legii nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, prevede că recalcularea pensiilor stabilite anterior militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și familiilor acestora în legătură cu punerea în aplicare a prezentei legi se efectuează în temeiul documentelor aflate la momentul recalculării în organele de pensionare.

Dacă pensionarul va prezenta ulterior acte suplimentare ce i-ar acorda dreptul la majorarea pensiei, recalcularea se va efectua pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi, însă pârâtul intenționat a omis să aplice aceste prevederi.

În acest sens, reclamantul a menționat că, Casa Teritorială de Asigurări Sociale sec. Botanica, urma să se conducă în exclusivitate de normele speciale cuprinse în legea nominalizată, însă aceasta, în mod nejustificat, a refuzat să ia în calcul perioada cuprinsă între 26 martie 2013 - 16 august 2021, ca circumstanță generatoare pentru recalcularea pensiei sale, ceea ce este contrar prevederilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, ținând cont că potrivit pct. 4 lit. a) al Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, media lunară pentru stabilirea pensiei se face din ultimele 12 luni calendaristice precedente concedierii. Mai menționează că conform prevederilor art. 2 și art. 14 lit. a) din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne care au dreptul la pensie li se stabilește pensie după liberare din serviciu și mărimea pensiilor pentru vechime, se stabilește în proporție de 50% din suma soldei, și pentru fiecare an complet de vechime în serviciu peste vechimea stabilită la art. 13 lit. a) se stabilește a câte 3% din sumele respective ale soldei, dar în total nu mai mult de 75% din aceste sume.

Suplimentar, mai menționează că în toată această perioadă, a achitat regulat toate contribuțiile de asigurări sociale de stat, iar refuzul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sec. Botanica și Casei Naționale de Asigurări Sociale sec. Botanica de a lua acest aspect în considerare pentru stabilirea pensiei, îi încalcă drepturile garantate prin art. 47 alin. (2) din Constituția RM, cât și de art. 1 din Protocolul adițional nr. l la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Legea nr. 1544 stipulează că pensiile persoanelor din organele afacerilor interne se stabilesc de către CNAS, luând în considerare termenul de activitate în serviciul organelor afacerilor interne precum și solda de care a dispus pe parcursul activității, acestea fiind de fapt perioada de contribuție și contribuția propriu-zisă, care a fost vărsată la bugetul de stat în ordine pentru a beneficia de pensie la retragerea din serviciu.

Astfel, reclamantul consideră că pârâta interpretează în mod eronat prevederile acestei norme (art. 61 al Legii nr. 1544), în sensul imposibilității recalculării pensiei.

Respectiv, prezența documentelor care confirmă faptul continuării efectuării contribuțiilor la bugetul de stat, constituie temeiuri suficiente pentru a purcede la recalcularea pensiei reclamantului.

Reiterează faptul că sistemul public de pensii are la bază principiul contributivității, conform căruia fondurile sistemului public de pensii se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele participante la acest sistem, iar drepturile la pensie se cuvin pe temeiul contribuțiilor achitate.

Reclamantul consideră ilegal argumentul pârâtei privind imposibilitatea recalculării pensiei în temeiul acestuia articol, or, interpretarea legii în sensul în care aceasta nu ar produce efecte, este contrară principiului securității juridice.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din 15 noiembrie 2022, acțiunea înaintată de Paiu Sergiu, a fost respinsă.

La 01 decembrie 2022, Paiu Sergiu, prin intermediul avocatului Dobre Lilia, cu respectarea prevederilor art. 232 alin. (1) din Codul administrativ, a contestat cu apel hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din 15 noiembrie 2022, solicitând casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi decizii prin care acțiunea să fie admisă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2023, s-a respins cererea de apel depusă de Paiu Sergiu, prin intermediul avocatului Dobre Lilia și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani din 15 noiembrie 2022.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că obiectul acțiuni de contencios administrativ î-l decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sec. Botanica, nr. 94/2021/52308 din 13 septembrie 2021, prin care s-a refuzat în reexaminarea/recalcularea dreptului la pensie pentru vechimea în muncă, reieșind din salariu primit de Paiu Sergiu pentru 12 luni precedente concedierii și pretenția subsecventă privind obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să recalculeze pensia lui Paiu Sergiu, conform documentelor prezentate.

Instanța de apel a remarcat că, art. 61 din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, nr. 1544 -XII din 23 iunie 1993, nu prevede faptul că, militarii, persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne au dreptul la recalcularea pensiei în cazul în care au fost reîncadrați în funcție și au mai obținut o oarecare vechime în muncă.

Reîncadrarea în câmpul muncii pe perioada de la 22 noiembrie 2019 până la 16 august 2021, nu poate constitui drept temei pentru recalcularea pensiei pentru vechime în muncă, prin includerea la stabilirea acesteia a vechimii de muncă obținute după data realizării dreptului la pensie pentru vechime în muncă deoarece, aceasta nu se echivalează cu ordinul referitor la persoanele din corpul de ofițeri și din corpul de comandă al organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, cărora li s-a prelungit peste limita de vârstă, stabilit de legislație, termenul de aflare în serviciu militar prin contract sau în serviciu în organele afacerilor interne.

Instanța de apel a notat că, Paiu Sergiu pretinde că, în speță, sunt întrunite condițiile de recalculare a pensiei în conformitate cu prevederile art. 61 al Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, argumentele reclamantului nu și-au găsit confirmare.

Normele invocate de Paiu Sergiu, ca temei de recalculare a pensiei pentru vechime în muncă, se referă la mărimea pensiilor și la termenele de recalculare a pensiilor, pe când în speță apelantul a solicitat recalcularea mărimii pensiei pentru vechimea în muncă, în legătură cu reangajarea acestuia în serviciu după stabilirea pensiei.

Instanța de apel a invocat că, art. 61 alin. (2) din Legea nr. 1554 din 23 iunie 1993, se referă la pensia stabilită pentru limită de vârstă și este aplicabil cazului doar în situația în care la stabilirea pensiei au fost aplicate prevederile art. 2 alin. (2) din aceeași Lege, condiție care însă, nu se atestă la caz.

Conform documentelor cauzei care nu au fost contestate de părțile în litigiu, pensia reclamantului/apelant a fost stabilită la eliberarea din serviciu pentru vechime în muncă și nicidecum la prelungirea peste limita de vârstă a termenului de aflare în serviciu, conform art. 2 alin. (2) din legea menționată.

Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993 nu garantează militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupelor organelor afacerilor interne, dreptul la stabilirea repetată a mărimii pensiei (recalcularea pensiei) în cazul în care au fost reangajați și au obținut o altă vechime în muncă.

Paiu Sergiu putea pretinde la stabilirea unei noi mărimi a pensiei, doar în cazul în care dispunea de dreptul la diferite tipuri de pensii, însă în speța dedusă judecății, astfel de circumstanțe nu s-au constatat, or, reclamantul/apelant a pretins din nou la aceiași categorie de pensie, de care deja beneficiază.

În acest context, instanța de apel a concluzionat că Paiu Sergiu nu se încadrează în categoria persoanelor ce ar putea să beneficieze de recalcularea pensiei pentru vechimea în serviciu conform Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993, având în vedere faptul că acestuia anterior i-a fost stabilită pensie pentru vechimea în muncă și este deja beneficiar de pensie pentru vechime în muncă stabilită conform Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993.

La 07 iunie 2023, Paiu Sergiu, reprezentat de avocatul Dobre Lilia, a depus recurs împotriva deciziei din 10 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei recurate și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi decizii de admitere a cererii de chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs a menționat că, instanța de fond și de apel, analizând circumstanțele speței, în coraport cu normele legale invocate, neîntemeiat a conchis legalitatea refuzului autorității în recalcularea pensiei, care la momentul adresării era deja beneficiar de pensiei pentru vechime în muncă conform Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr.1544 din 23.06.1993.

Recurentul a susținut că, art.61 al Legii nr.1544 din 23.06.1993 expres prevede trei situații în care pensia pentru vechimea în serviciu stabilită anterior urmează a fi recalculată și anume: 1) existența documentelor aflate la organele de pensionare la momentul recalculării; 2) prezentarea ulterioară a actelor suplimentare, ce ar acorda persoanei dreptul la majorarea pensiei, iar recalcularea pensiei se va efectua pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi; 3) recalcularea pensiei se efectuează în cazul în care persoanelor din corpul de ofițeri și din corpul de comandă (cu excepția celui inferior) al organelor afacerilor interne li s-a prelungit peste limita de vârstă termenul de aflare în serviciul militar.

Consideră neîntemeiat argumentul instanței de fond și de apel cu privire la faptul că, recalcularea pensiei se face doar în baza actelor ce au existat până la data stabilirii pensiei, dar nu au fost prezentate ulterior, deoarece legea de pensionare menționată nu admite doar astfel de situații juridice.

Interpretarea prevederilor art. 61 din Legea 1544/1993 sub aspectul că nu poate fi temei de recalculare a pensiei acele circumstanțe care nu sunt indicate expres în normă, în contextul în care norma nu prevede exhaustiv nici o circumstanță, este una neîntemeiată.

La prezentarea ulterioară a actelor suplimentare, ce ar acorda persoanei dreptul la majorarea pensiei legislatorul nu a indicat faptul că aceste acte trebuie să fi existat până la data stabilirii pensiei și nici nu rezultă din lege acest fapt.

Dispoziția art. 61 alin. (2) al Legii 1544 din 23.06.1993, nu este aplicabilă speței, deoarece această normă reglementează situația de recalculare a pensiilor categoriei respective de pensionari ca urmare a continuării activității peste limita de vârstă, situație juridică ce nu se regăsește în speță.

Recurentul a susținut că, prima instanță și instanța de fond n-a reținut că, Paiu Sergiu urmărește scopul obținerii unei pensii mai bune, drept garantat de art.47 alin.(2) al Constituției, respectiv o interpretare abuzivă a prevederilor legale, ce stabilesc recalcularea pensiei, duce în mod inevitabil la încălcarea nu doar a prevederilor legale naționale, dar și a tratatelor internaționale la care Republica Moldova face parte.

Interpretarea diferită a normelor, este inadmisibilă, și contravine principiului securității raporturilor juridice, degajat de art.6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, în partea ce ține de previzibilitatea legii în corelare cu principiul încrederii legitime.

Prin referința depusă la 18 iulie 2023, Casa Națională de Asigurări Sociale a pledat pentru inadmisibilitatea recursului.

Art. 245 Cod administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023) relevă că: „Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”

Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023) prevede: 50. ”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, (2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd: a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție”.

Art.XI alin.(3) Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) prevede: ”Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea sau inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară ca inadmisibil recursul depus de Paiu Sergiu, reprezentat de avocatul Dobre Lilia. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc