3ra-668/23 — anularea actului adminstrativ, obligarea efectuării recalculului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului adminstrativ, obligarea efectuării recalculului
- Temei legal
- Admisibilitatea recursului depus pina la 1 septembrie 2023, Art.246 Cod administrativ, versiunea pina la 1 septembrie 2023
3ra-668/23 — anularea actului adminstrativ, obligarea efectuării recalculului (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Paiu Sergiu,
reprezentat de avocatul Dobre Lilia,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Paiu Sergiu către Casa Națională de Asigurări Sociale și
Casa Teritorială de Asigurări Sociale sec. Botanica, privind anularea deciziei
defavorabile și obligarea efectuării recalculului pensiei pentru vechimea în
muncă
împotriva deciziei din 10 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-668/23
NR. PIGD 2-21164815-01-3ra-22062023)
Admisibilitatea recursului depus până la 1 septembrie 2023; Art.246 Cod
administrativ (versiunea până la 1 septembrie 2023
Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: V. Dodon,
Instanța de apel : A. Minciuna, E. Palanciuc, I. Dutca,
04 septembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de Paiu Sergiu, reprezentat
de avocatul Dobre Lilia
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 08 noiembrie 2021, Paiu Sergiu, a depus acțiune, în procedura
contenciosului administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale
și Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sec. Botanica, solicitând anularea
deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sec. Botanica, nr.
94/2021/52308 din 13 septembrie 2021 privind refuzul în
reexaminarea/recalcularea dreptului la pensie pentru vechimea în muncă și
obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a efectua calculul pensiei
pentru vechimea în serviciu reieșind din salariu primit pentru 12 luni
precedente concedierii.
În motivarea a indicat că, a activat în cadrul Ministerului Afacerilor
Interne al RM, timp de 29 ani, 07 luni și 23 zile, în diferite funcții, iar la 16
august 2021, a demisionat.
La 07 septembrie 2021, Paiu Sergiu a depus la Casa Teritorială de
Asigurări Sociale, sec. Botanica, o cerere înregistrată cu nr. 94/2021/5771,
prin care a solicitat stabilirea/recalcularea pensiei, prezentând în acest sens:
certificatul nr. 34/5-2779 din 18 august 2021 privind plata soldei lunare și
ajutorului material pentru calcularea pensiei pentru 12 luni precedente
concedierii, buletinul de identitate, certificatul nr. 10/8 din 13 august 2021
cu privire la vechimea în serviciu.
La 20 septembrie 2021, a recepționat decizia Casei Teritoriale de
Asigurări Sociale, sec. Botanica, nr. 94/2021/52308, prin care s-a respins
cererea respectivă.
Nefiind de acord cu soluția la 20 septembrie 2021, s-a adresat cu
cerere prealabilă (nr. intrare P-l 796/21) la Casa Națională de Asigurări
Sociale, însă prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale cu nr. P-
1796/21 din 12 octombrie 2021, cererea prealabilă a fost respinsă ca
neîntemeiată.
Reclamantul a menționat că, la 15 februarie 2010, prin ordinul
Ministerului Afacerilor Interne nr. 34 ef. a fost numit în funcția de comisar
al CPS Botanica al CGP mun. Chișinău.
Prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 202 ef. din 26 martie
2013 a fost concediat din organele afacerilor interne, în conformitate cu art.
47 alin. (1) lit. f) al Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012, cu privire la
activitatea poliției și statutului polițistului, în legătură cu lichidarea
subdiviziunii sau reducerea statelor de personal. Nefiind de acord cu acest
ordin, Paiu Sergiu l-a contestat în instanța de judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 11 octombrie
2013 și decizia Curții de Apel Chișinău din 05 februarie 2014 (rămase în
vigoare după încheierea Curții Supreme de Justiție din 12 iunie 2014) s-a
anulat ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 202-ef din 26 martie 2013
privind concedierea lui din funcția de comisar al Comisariatului de Poliție al
sectorul Botanica, al Comisariatului General de Poliție mun. Chișinău al
Ministerului Afacerilor Interne al RM, s-a anulat ordinul Ministerului
Afacerilor Interne nr. 5 din 04 ianuarie 2013 privind preavizarea lui Paiu
Sergiu despre reducerea funcției și a fost repus Paiu Sergiu în funcția de șef
al Inspectoratului de Poliție al sectorului Botanica municipiul Chișinău.
Totodată reclamantul a menționat că, la momentul concedierii în
legătură cu reducerea statelor de personal, Ministerului Afacerilor Interne de
sine stătător, a expediat dosarul său către Casa Națională Asigurări Sociale a
RM, astfel fiindu-i stabilită pensie pentru vechimea în muncă în mărime de
21 ani 07 luni și 28 zile.
În context, reclamantul a remarcat că, ulterior a fost restabilit în funcția
ocupată în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, respectiv, a activat în
continuare până la 22 iulie 2019, dată la care și-a dat demisia din funcția de
Șef al Inspectoratului de Poliție Râșcani al Direcției de Poliție a mun.
Chișinău a IGP al Ministerului Afacerilor Interne (gradul Comisar-șef).
Suplimentar, reclamantul a menționat că, la 22 noiembrie 2019 a fost
angajat la serviciu prin ordinul Inspectoratului General al Poliției al
Ministerului Afacerilor Interne, nr. 631ef., din 21 noiembrie 2019, și a
activat în cadrul instituției până la data de 16 august 2021, când și-a dat
demisia și a încetat serviciul prin Dispoziția Guvernului nr. 108-d din 12
august 2021 și ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 131 ef. din 13
august 2021.
Respectiv, vechimea în muncă în serviciul în cadrul Ministerului
Afacerilor Interne, la data încetării raportului de serviciu 16 august 2021 din
funcția de șef al Inspectoratului General al Poliției, în gradul comisar-șef
(colonel de poliție) a constituit 28 ani 06 luni 23 zile calendaristic și 29 ani
07 luni 23 zile cu înlesniri.
Necătând la faptul dat, prin decizia contestată și răspunsul la cererea
prealabilă, Casa Teritorială de Asigurări Sociale sec. Botanica și Casa
Națională de Asigurări Sociale, menționează că nu există temei de admitere
a cererii prealabile, motivând prin faptul că Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993
nu prevede și nu admite posibilitatea stabilirii repetate a pensiei, cât și nu
admite situația de reexaminare/recalculare a pensiei în legătură cu faptul
obținerii a unei vechimi suplimentare în muncă după pensionare/reangajare
în serviciu.
Menționează reclamantul că, din conținutul deciziei Casei Teritoriale
de Asigurări Sociale sec. Botanica, rezultă că cererea a fost respinsă din lipsa
temeiului ce ar justifica recalcularea pensiei pentru vechime în muncă, fapt
cu care nu este de acord, deoarece autoritatea teritorială intenționat a
denaturat prevederile art. 51 din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993,
precum și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998,
creând aparențe greșite precum că este exclusă existența temeiurilor concrete
de a recalcula pensiile pentru militari, persoanele din corpul de comandă și
din trupele organelor afacerilor interne, care au obținut anterior dreptul la
pensie la atingerea vechimii în serviciu.
Reclamantul consideră că pârâta a omis să dea apreciere faptului că
art. 5 și art. 61, alin. (1), al Legii nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, prevede că
recalcularea pensiilor stabilite anterior militarilor, persoanelor din corpul de
comandă și din trupele organelor afacerilor interne și familiilor acestora în
legătură cu punerea în aplicare a prezentei legi se efectuează în temeiul
documentelor aflate la momentul recalculării în organele de pensionare.
Dacă pensionarul va prezenta ulterior acte suplimentare ce i-ar acorda
dreptul la majorarea pensiei, recalcularea se va efectua pentru perioada
precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor
suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi,
însă pârâtul intenționat a omis să aplice aceste prevederi.
În acest sens, reclamantul a menționat că, Casa Teritorială de
Asigurări Sociale sec. Botanica, urma să se conducă în exclusivitate de
normele speciale cuprinse în legea nominalizată, însă aceasta, în mod
nejustificat, a refuzat să ia în calcul perioada cuprinsă între 26 martie 2013 -
16 august 2021, ca circumstanță generatoare pentru recalcularea pensiei sale,
ceea ce este contrar prevederilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 1544-XII din
23 iunie 1993, ținând cont că potrivit pct. 4 lit. a) al Hotărârii Guvernului nr.
78 din 21 februarie 1994, media lunară pentru stabilirea pensiei se face din
ultimele 12 luni calendaristice precedente concedierii. Mai menționează că
conform prevederilor art. 2 și art. 14 lit. a) din Legea nr. 1544-XII din 23
iunie 1993, militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele
organelor afacerilor interne care au dreptul la pensie li se stabilește pensie
după liberare din serviciu și mărimea pensiilor pentru vechime, se stabilește
în proporție de 50% din suma soldei, și pentru fiecare an complet de vechime
în serviciu peste vechimea stabilită la art. 13 lit. a) se stabilește a câte 3% din
sumele respective ale soldei, dar în total nu mai mult de 75% din aceste sume.
Suplimentar, mai menționează că în toată această perioadă, a achitat
regulat toate contribuțiile de asigurări sociale de stat, iar refuzul Casei
Teritoriale de Asigurări Sociale sec. Botanica și Casei Naționale de Asigurări
Sociale sec. Botanica de a lua acest aspect în considerare pentru stabilirea
pensiei, îi încalcă drepturile garantate prin art. 47 alin. (2) din Constituția
RM, cât și de art. 1 din Protocolul adițional nr. l la Convenția Europeană
pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Legea nr. 1544 stipulează că pensiile persoanelor din organele
afacerilor interne se stabilesc de către CNAS, luând în considerare termenul
de activitate în serviciul organelor afacerilor interne precum și solda de care
a dispus pe parcursul activității, acestea fiind de fapt perioada de contribuție
și contribuția propriu-zisă, care a fost vărsată la bugetul de stat în ordine
pentru a beneficia de pensie la retragerea din serviciu.
Astfel, reclamantul consideră că pârâta interpretează în mod eronat
prevederile acestei norme (art. 61 al Legii nr. 1544), în sensul imposibilității
recalculării pensiei.
Respectiv, prezența documentelor care confirmă faptul continuării
efectuării contribuțiilor la bugetul de stat, constituie temeiuri suficiente
pentru a purcede la recalcularea pensiei reclamantului.
Reiterează faptul că sistemul public de pensii are la bază principiul
contributivității, conform căruia fondurile sistemului public de pensii se
constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele participante la acest
sistem, iar drepturile la pensie se cuvin pe temeiul contribuțiilor achitate.
Reclamantul consideră ilegal argumentul pârâtei privind
imposibilitatea recalculării pensiei în temeiul acestuia articol, or,
interpretarea legii în sensul în care aceasta nu ar produce efecte, este contrară
principiului securității juridice.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din 15 noiembrie
2022, acțiunea înaintată de Paiu Sergiu, a fost respinsă.
La 01 decembrie 2022, Paiu Sergiu, prin intermediul avocatului Dobre
Lilia, cu respectarea prevederilor art. 232 alin. (1) din Codul administrativ,
a contestat cu apel hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, din 15
noiembrie 2022, solicitând casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu
pronunțarea unei noi decizii prin care acțiunea să fie admisă.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2023, s-a respins
cererea de apel depusă de Paiu Sergiu, prin intermediul avocatului Dobre
Lilia și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani din 15
noiembrie 2022.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că obiectul acțiuni de
contencios administrativ î-l decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale
sec. Botanica, nr. 94/2021/52308 din 13 septembrie 2021, prin care s-a
refuzat în reexaminarea/recalcularea dreptului la pensie pentru vechimea în
muncă, reieșind din salariu primit de Paiu Sergiu pentru 12 luni precedente
concedierii și pretenția subsecventă privind obligarea Casei Naționale de
Asigurări Sociale să recalculeze pensia lui Paiu Sergiu, conform
documentelor prezentate.
Instanța de apel a remarcat că, art. 61 din Legea asigurării cu pensii a
militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor
afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, nr.
1544 -XII din 23 iunie 1993, nu prevede faptul că, militarii, persoanele din
corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne au dreptul la
recalcularea pensiei în cazul în care au fost reîncadrați în funcție și au mai
obținut o oarecare vechime în muncă.
Reîncadrarea în câmpul muncii pe perioada de la 22 noiembrie 2019
până la 16 august 2021, nu poate constitui drept temei pentru recalcularea
pensiei pentru vechime în muncă, prin includerea la stabilirea acesteia a
vechimii de muncă obținute după data realizării dreptului la pensie pentru
vechime în muncă deoarece, aceasta nu se echivalează cu ordinul referitor la
persoanele din corpul de ofițeri și din corpul de comandă al organelor
afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri, cărora
li s-a prelungit peste limita de vârstă, stabilit de legislație, termenul de aflare
în serviciu militar prin contract sau în serviciu în organele afacerilor interne.
Instanța de apel a notat că, Paiu Sergiu pretinde că, în speță, sunt
întrunite condițiile de recalculare a pensiei în conformitate cu prevederile art.
61 al Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de
comandă și din trupele organelor afacerilor interne, nr. 1544-XII din 23 iunie
1993, argumentele reclamantului nu și-au găsit confirmare.
Normele invocate de Paiu Sergiu, ca temei de recalculare a pensiei
pentru vechime în muncă, se referă la mărimea pensiilor și la termenele de
recalculare a pensiilor, pe când în speță apelantul a solicitat recalcularea
mărimii pensiei pentru vechimea în muncă, în legătură cu reangajarea
acestuia în serviciu după stabilirea pensiei.
Instanța de apel a invocat că, art. 61 alin. (2) din Legea nr. 1554 din
23 iunie 1993, se referă la pensia stabilită pentru limită de vârstă și este
aplicabil cazului doar în situația în care la stabilirea pensiei au fost aplicate
prevederile art. 2 alin. (2) din aceeași Lege, condiție care însă, nu se atestă la
caz.
Conform documentelor cauzei care nu au fost contestate de părțile în
litigiu, pensia reclamantului/apelant a fost stabilită la eliberarea din serviciu
pentru vechime în muncă și nicidecum la prelungirea peste limita de vârstă
a termenului de aflare în serviciu, conform art. 2 alin. (2) din legea
menționată.
Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993 nu garantează militarilor,
persoanelor din corpul de comandă și din trupelor organelor afacerilor
interne, dreptul la stabilirea repetată a mărimii pensiei (recalcularea pensiei)
în cazul în care au fost reangajați și au obținut o altă vechime în muncă.
Paiu Sergiu putea pretinde la stabilirea unei noi mărimi a pensiei, doar
în cazul în care dispunea de dreptul la diferite tipuri de pensii, însă în speța
dedusă judecății, astfel de circumstanțe nu s-au constatat, or,
reclamantul/apelant a pretins din nou la aceiași categorie de pensie, de care
deja beneficiază.
În acest context, instanța de apel a concluzionat că Paiu Sergiu nu se
încadrează în categoria persoanelor ce ar putea să beneficieze de recalcularea
pensiei pentru vechimea în serviciu conform Legii nr. 1544 din 23 iunie
1993, având în vedere faptul că acestuia anterior i-a fost stabilită pensie
pentru vechimea în muncă și este deja beneficiar de pensie pentru vechime
în muncă stabilită conform Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993.
La 07 iunie 2023, Paiu Sergiu, reprezentat de avocatul Dobre Lilia, a
depus recurs împotriva deciziei din 10 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând casarea deciziei recurate și a hotărârii instanței de fond cu emiterea
unei noi decizii de admitere a cererii de chemare în judecată.
În motivarea cererii de recurs a menționat că, instanța de fond și de
apel, analizând circumstanțele speței, în coraport cu normele legale invocate,
neîntemeiat a conchis legalitatea refuzului autorității în recalcularea pensiei,
care la momentul adresării era deja beneficiar de pensiei pentru vechime în
muncă conform Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din
corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr.1544 din
23.06.1993.
Recurentul a susținut că, art.61 al Legii nr.1544 din 23.06.1993 expres
prevede trei situații în care pensia pentru vechimea în serviciu stabilită
anterior urmează a fi recalculată și anume: 1) existența documentelor aflate
la organele de pensionare la momentul recalculării; 2) prezentarea ulterioară
a actelor suplimentare, ce ar acorda persoanei dreptul la majorarea pensiei,
iar recalcularea pensiei se va efectua pentru perioada precedentă, dar cel mult
pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare și nu mai devreme
de data punerii în aplicare a prezentei legi; 3) recalcularea pensiei se
efectuează în cazul în care persoanelor din corpul de ofițeri și din corpul de
comandă (cu excepția celui inferior) al organelor afacerilor interne li s-a
prelungit peste limita de vârstă termenul de aflare în serviciul militar.
Consideră neîntemeiat argumentul instanței de fond și de apel cu
privire la faptul că, recalcularea pensiei se face doar în baza actelor ce au
existat până la data stabilirii pensiei, dar nu au fost prezentate ulterior,
deoarece legea de pensionare menționată nu admite doar astfel de situații
juridice.
Interpretarea prevederilor art. 61 din Legea 1544/1993 sub aspectul
că nu poate fi temei de recalculare a pensiei acele circumstanțe care nu sunt
indicate expres în normă, în contextul în care norma nu prevede exhaustiv
nici o circumstanță, este una neîntemeiată.
La prezentarea ulterioară a actelor suplimentare, ce ar acorda
persoanei dreptul la majorarea pensiei legislatorul nu a indicat faptul că
aceste acte trebuie să fi existat până la data stabilirii pensiei și nici nu rezultă
din lege acest fapt.
Dispoziția art. 61 alin. (2) al Legii 1544 din 23.06.1993, nu este
aplicabilă speței, deoarece această normă reglementează situația de
recalculare a pensiilor categoriei respective de pensionari ca urmare a
continuării activității peste limita de vârstă, situație juridică ce nu se
regăsește în speță.
Recurentul a susținut că, prima instanță și instanța de fond n-a reținut
că, Paiu Sergiu urmărește scopul obținerii unei pensii mai bune, drept
garantat de art.47 alin.(2) al Constituției, respectiv o interpretare abuzivă a
prevederilor legale, ce stabilesc recalcularea pensiei, duce în mod inevitabil
la încălcarea nu doar a prevederilor legale naționale, dar și a tratatelor
internaționale la care Republica Moldova face parte.
Interpretarea diferită a normelor, este inadmisibilă, și contravine
principiului securității raporturilor juridice, degajat de art.6 din Convenția
Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
fundamentale, în partea ce ține de previzibilitatea legii în corelare cu
principiul încrederii legitime.
Prin referința depusă la 18 iulie 2023, Casa Națională de Asigurări
Sociale a pledat pentru inadmisibilitatea recursului.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ (în vigoare până la 01 septembrie
2023) prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ (în vigoare până la 01 septembrie 2023)
relevă că:
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea
recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea
recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ (în vigoare până la 01
septembrie 2023) prevede:
”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere,
(2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd:
a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs;
b) recursul este depus în mod repetat;
c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită;
d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1);
e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea
termenului prevăzut la art. 245 alin. (2);
f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233
alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul
stabilit de Curtea Supremă de Justiție”.
Art.XI alin.(3) Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor
acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții
Supreme de Justiție) prevede:
”Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție atestă că, decizia motivată a Curții de Apel
Chișinău a fost notificat participanților la proces la 19 mai 2022 (f.d.119).
La 07 iunie 2023, Paiu Sergiu, prin intermediul avocatului Dobre Lilia a
depus recurs motivat împotriva deciziei din 10 mai 2023 a Curții de Apel
Chișinău (f.d.120). Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră că la depunerea recursului, recurentul a respectat termenele
prevăzute la art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ.
În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea
Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în
acord cu alin. (2) din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară
inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea sau
inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile
menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ
exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri
concludente și serioase.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare
de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul
neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un
eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest
argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului
în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la
art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul
rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea
cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de
recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea
succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile
speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea
procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie
1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu
cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991,
, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul
administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de Paiu Sergiu, reprezentat de
avocatul Dobre Lilia.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc