2ra-1489/23 — Încasarea datoriei

La 30 decembrie 2021, Î.M. „LEUTIS” S.R.L. a depus o cerere de chemare în judecată către S.R.L. „PRIVATE ROOMS”, Alexandr Gorodinschii, prin care a solicitat încasarea în mod solidar de la S.R.L. „PRIVATE ROOMS” și Alexandr Gorodinschii datoria în suma de 280 065,78 precum și suma de 8401,97 cu titlu de cheltuieli legate de plata taxei de stat (f. d. 3-7).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta Î.M. „LEUTIS” S.R.L. a indicat că între Î.M. „LEUTIS” S.R.L. în calitate de locator și S.R.L. „PRIVATE ROOMS”, Alexandr Gorodinschii în calitate de locatar a fost încheiat contractul de locațiune cu nr.M/01 din 19 decembrie 2019, prin care pârâții și-au asumat obligația de a achita cu regularitate plata pentru serviciile prestate în perioada de la 5-10 luni.

Partea reclamantă a menționat că potrivit pct.4.3 din contractul, S.R.L. „PRIVATE ROOMS” va plăti taxa pentru chirie pentru locațiune în condițiile prezentului contract între data de 5 și 10 ale lunii curente, pentru cea următoare.

Potrivit pct. 4.8 din același contract, S.R.L. „PRIVATE ROOMS” și Gorodinschii Alexandr vor participa în comun cu Î.M. „LEUTIS” S.R.L. la acțiuni de publicitate organizate de Î.M. „LEUTIS” S.R.L. și va achita cota-parte a sa în compensarea cheltuielilor pentru serviciile de publicitate ale Centrului Comercial potrivit calcului 0,3 euro pentru 1 m2 (fără TVA) pe lună.

A susținut partea reclamantă că potrivit pct.5.13 din contract, Gorodinschii Alexandr din partea S.R.L. „PRIVATE ROOMS” are calitatea de garant al executării prezentului contract.

A invocat despre faptul că pârâții S.R.L. „PRIVATE ROOMS” și Gorodinschii Alexandr au fost avertizați despre faptul că în cazul neonorării obligațiilor în termenul acordat, Î.M. „LEUTIS” S.R.L. va înainta o cerere de chemare în judecată privind rambursarea integrală a datoriei restante, precum și a sumelor aferente acesteia, calculate la data înaintării cererii în instanța de judecată.

A susținut că S.R.L. „PRIVATE ROOMS” și Gorodinschii Alexandr nu au executat în modul corespunzător obligațiile asumate în baza contractului de locațiune nr. M/01 din 19.12.2019, motiv din care, Î.M. „LEUTIS” S.R.L. a expediat în adresa pârâților somația nr. 71 din 29.11.2021 prin intermediul poștei electronice și pe viber personal, prin care a informat că începând cu data de 26.07.2021 au restanță față de Î.M. „LEUTIS” S.R.L. în mărime de 280 065,78 lei.

A menționat că S.R.L. „PRIVATE ROOMS” și Gorodinschii Alexandr au refuzat să-și onoreze benevol obligațiile contractuale, iar din aceste considerente, reclamanta a fost pusă în situația de a suporta cheltuieli suplimentare la plata taxei de stat, care solicită să fie încasată din contul pârâților.

La data de 16.05.2022, Î.M. „LEUTIS” S.R.L., a solicitat majorarea a pretențiilor, încasarea din contul S.R.L. „PRIVATE ROOMS” și Gorodinschii Alexandr a datoriei în mărime de 452 649,96 lei și a cheltuielilor de judecată compuse din taxa de stat achitată la depunerea acțiunii în mărime de 13 580 lei (f. d. 47).

În drept, partea reclamantă și-a întemeiat pretențiile în temeiul art. art. 9, 10, 774, 776, 858, 947, 992, 996, 1027 din Codul Civil; art. art.5, 166, 167, 174, 175, 182/5 din Codul de Procedură civilă.

Fiind investită cu judecarea cauzei, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, instanța de apel a considerat că din suportul probatoriu rezultă cu certitudine că, în temeiul contractului de locațiune nr. M/0 1 din 19 decembrie 2019 și actului de predare-primire din 10 februarie 2020, Î.M. ”LEUTIS” S.R.L., în calitate de „locator”, a transmis în folosință ”PRIVATE ROOM” S.R.L. în calitate de „locatar”, spațiul cu suprafața de 212,18 m2, situat pe adresa: mun. Chișinău, str. Pușkin 32, la prețul 20 euro pe lună pentru un m2, ce urma a fi achitată între 5 – 10 ale lunii curente, pentru luna următoare.

Totodată, în temeiul 4.8 din contractul nominalizat, locatarul s-a obligat să participe în comun cu locatorul la acțiuni de publicitate organizate de locator și să achite lunar cota-parte a sa în compensarea cheltuielilor pentru serviciile de publicitate ale Centrului Comercial potrivit calculului 0,3 euro pentru 1 m2 (fără TVA) pe lună.

Instanța de apel a subliniat că conform pct.5.13 a contractului de locațiune respectiv, Gorodinschii Alexandr a garantat executarea obligațiilor contractuale de către Locatar.

Prin pct. 7.1 din contract părțile au prevăzut dreptul locatorului de a cere pe cale extrajudiciară rezilierea anticipată a contractului, expediind o notificare scrisă, dacă: taxa pentru locațiune nu va fi plătită pe parcursul a 60 de zile; nu va fi achitată plata în cadrul acțiunilor de publicitate comune; nu vor fi plătite serviciile comunale și alte servicii, prevăzute de contract, în termen de 30 de zile din data survenirii termenelor de plată. În același timp, la pct. 5.8 din contract părțile au prevăzut că, locatorul va fi în drept, în cazul în care va decide rezilierea contractului, să suspende activitatea locului de comerț cu sigilarea spațiului, începând cu data de întâi a lunii pentru care nu s-a efectuat achitarea. De asemenea, ruperea voluntară a sigiliului de către locatar se va considera un act samavolnic.

Instanța de apel, a menționat că din suportul probatoriu rezultă neexecutarea obligațiilor contractuale de către locatarul ”PRIVATE ROOM” S.R.L. cu privire la plata locațiunii și sericilor de publicitate, în urma căreia a acumulat o datorie, la situația din 30 decembrie 2021 în sumă de 280065,78 de lei, iar până la 28 martie 2022 – 452649,96 de lei. Din materialele cauzei rezultă că la 29 noiembrie 2021 Î.M. ”LEUTIS” SRL a somat ”PRIVATE ROOM” S.R.L. despre faptul că, începând cu 26 iulie 2021 datoria restantă constituie sumă de 280065,78 de lei și a solicitat achitarea acesteia în termen de 5 zile, în caz contrar, l-a informat că va fi nevoit să aplice sigilarea spațiului, cu deconectarea energiei termice și a apei.

La 28 martie 2022 a expediat în adresa ”PRIVATE ROOM” S.R.L declarația de reziliere unilaterală a contractului începând cu această dată, motivând că datoria la plata locațiunii constituie deja 452649,96 de lei.

Instanța de apel a reținut că din suportul probatoriu urmează că, la 14 septembrie 2021, Î.M. ”LEUTIS” S.R.L. a sigilat încăperea ce constituie obiectul contractului de locațiune.

Colegiul civil a subliniat că din cererea de apel, se distinge dezacordul cu hotărârea primei instanțe în partea respingerii încasării plății pentru locațiune pentru perioada 14 septembrie 2021 – 28 martie 2022 în sumă de 329433,31, insistându-se asupra temeiniciei încasării acestora.

Astfel, Colegiul a considerat întemeiată soluția primei instanțe, care a fost emisă cu interpretarea corectă a circumstanțelor cauzei și cu aplicarea corespunzătoare a normelor de drept material și procedural incidente speței.

Completul de judecată conchide că recurenta, s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată în adresa recurentei la 14 iulie 2023, fapt ce se confirmă prin scrisoare de expediere a actului judecătoresc (f. d. 127), iar cererea de recurs a fost depusă la 26 septembrie 2023, (f. d. 130-141).

În adresa părților a fost expediată copia recursului declarat de Î.M. „LEUTIS” S.R.L. și a încheierii din 10 ianuarie 2024 a Curții Supreme de Justiție, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de expediere anexată la materialele dosarului (f. d. 146- 147).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, Ministerul Justiției al Republicii Moldova nu a făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Î.M. „LEUTIS” S.R.L., reprezentată de Alexandru Ceban, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Î.M. „LEUTIS” S.R.L., reprezentată de Alexandru Ceban împotriva deciziei din 6 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni