2rac-169/23 — cu privire la încasarea plătii pentru folosirea terenului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la încasarea plătii pentru folosirea terenului
- Temei legal
- Examinarea insuficientă a cauzei fără a veridică dacă obligatia proprietarilor obiectivelor private de a achita în mod unilateral plata anuală de arendă este reglementată de art. 10 1 alin. 1 din Legea nr. 1308 din 25.07.1997 sau de contractul de locațiune funciară nr. 204 din 26 octombrie 2018.
2rac-169/23 — cu privire la încasarea plătii pentru folosirea terenului (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului declarat de către Primăriei mun. Orhei
reprezentată de avocatul Vadim Banaru,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Primăria mun. Orhei împotriva Societății pe Acțiuni „Direcția de Construcții
și Reparații Rutiere Orhei”, intervenient accesoriu Consiliul mun. Orhei cu
privire la încasarea plății pentru folosirea terenului,
împotriva deciziei din 21 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2rac-169/23
PIGD 2-20027308-01-2rac-26072023)
Examinarea insuficientă a cauzei fără a veridică dacă obligația
proprietarilor obiectivelor private de a achita în mod unilateral plata anuală de
arendă este reglementată de art. 101 alin. (1) din Legea privind prețul normativ
de vânzare-cumpărare a pământului, nr. 1308 din 25.07.1997 sau de contractul
de locațiune funciară nr. 204 din 26 octombrie 2018.
Judecătoria Orhei, sediul Central, jud. V. Pîslariuc
Curtea de Apel Chișinău, jud. I. Cotruță, I. Țurcan, L. Pruteanu
17 septembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de către Primăria mun.
Orhei,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 26 februarie 2020 Primăria mun. Orhei a depus cerere de chemare
în judecată împotriva SA „Direcția de Construcții și Reparații Rutiere
Orhei”, intervenient accesoriu Consiliul mun. Orhei, prin care a solicitat
încasarea datoriei în sumă de 510 728,50 lei și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a indicat că, la 26 octombrie 2018, a fost emisă
decizia Consiliului mun. Orhei nr. 10.5 prin care s-a decis transmiterea în
locațiune a terenului aferent bunurilor imobile ce aparțin SA „Direcția de
Construcții și Reparații Rutiere Orhei”, situat în mun. Orhei, str. xxxxx, cu
suprafața de 1,4448 ha, pentru perioada 26 octombrie 2018 până la 25
octombrie 2021, pentru deservirea construcțiilor private. Potrivit pct. 3 din
decizia menționată, pârâtul urma să achite datoria plății pentru folosirea
terenului până la data de 25 decembrie 2018, conform borderourilor de calcul
elaborate în modul stabilit.
În baza deciziei a fost întocmit și contractul de locațiune funciară nr.
204 din 26 octombrie 2018, acesta fiind semnat de către societatea pârâtă la
12 octombrie 2018.
Deși, SA „Direcția de Construcții și Reparații Rutiere Orhei” a semnat
contractul de locațiune funciară, a refuzat să recepționeze și borderourile de
calcul în vederea achitării datoriilor istorice acumulate pentru folosirea
terenului pentru perioada anilor 2016 – 2018.
Primăria mun. Orhei a menționat că, a încercat să soluționeze litigiul
pe cale extrajudiciară, expediind pârâtei o notificare la 23 ianuarie 2020, prin
care a solicitat achitarea datoriei în termen de 15 zile, însă pârâta nu a
reacționat, motiv din care s-a adresat cu prezenta cerere de chemare în
judecată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
1
Prin hotărârea din 01 august 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul central
s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Primăria mun. Orhei,
s-au anulat măsurile de asigurare a acțiunii aplicate în baza încheierii din 02
martie 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul central privind aplicarea
sechestrului pe bunurile imobile ale SA „Direcția de Construcții și Reparații
Rutiere Orhei”, în limita valorii acțiunii, în sumă de 510.728,50 lei.
(f.d.229,233-237, vol.I)
Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel în termen, la 23
august 2022, de către avocatul Banaru Vadim, în interesele Primăriei mun.
Orhei. (f.d.232, vol. I)
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 21 martie 2023 a respins
apelul declarat de Primăria mun. Orhei, a menținut hotărârea din 01 august
2022 a Judecătoriei Orhei, sediul central. (f.d.23,24-32, vol.II)
Instanța de apel a reținut că, din sensul prevederilor pct. 12 alin. (2)
din Hotărârea Guvernului nr. 136 din 10 februarie 2009 cu privire la
aprobarea Regulamentului privind licitațiile cu strigare și cu reducere,
rezultă că perfectarea setului de documente pentru bunurile expuse la
licitație, inclusiv pentru obținerea dreptului de încheiere a contractului de
arendă, organizarea procesului de familiarizare a participanților cu aceste
bunuri se efectuează de vânzător (posesor), fapt ce rezultă că anume unitatea
administrativ teritorială avea obligația de a pregăti toate actele necesare
pentru încheierea contractelor de arendă cu SA „Direcția de Construcții și
Reparații Rutiere-Orhei”, lucru care nu a fost realizat de către Primăria mun.
Orhei, iar în lipsa unui contract de arendă, pretenția reclamantului cu privire
la încasarea sumei de 510.728,50 lei cu titlu de datorie este nejustificată din
punct de vedere legal și lipsită de suport probator.
Curtea de Apel Chișinău a mai reținut că, reieșind din prevederile art.
101 alin. (1) din Legea privind prețul normativ de vânzare-cumpărare a
pământului, nr. 1308 din 25.07.1997 (în vigoare până la 31.12.2021), plata
pentru folosirea terenului poate fi solicitată doar pentru perioada care
urmează momentului adoptării de către consiliul local a deciziei
corespunzătoare până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare sau
de arendă și nicidecum pentru perioada anterioară, or, decizia consiliului nu
poate avea putere retroactivă.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
2
Împotriva deciziei instanței de apel, la 11 iulie 2023 a declarat recurs
Primăria mun. Orhei prin care a solicitat admiterea recursului, casarea
integrală a deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare
(f.d.38-43, vol. II).
În motivarea recursului a menționat că, instanța de apel a examinat
superficial probele anexate la dosar, nu s-a expus asupra tuturor motivelor
invocate în apel, a aplicat eronat legea și a apreciat arbitrar probele din dosar.
Recurenta a susținut că SA „Direcția de Construcții și Reparații
Rutiere-Orhei” a folosit terenul aferent imobilelor sale în perioada anilor
2016-2018 când a semnat contractul de locațiune, însă a refuzat achitarea
plății pentru folosirea terenului.
La 17 aprilie 2024 SA „Direcția de Construcții și Reparații Rutiere-
Orhei” a depus referință asupra recursului înaintat de către Primăria mun.
Orhei, prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil, deoarece
instanțele de judecată au dat o apreciere obiectivă și justă a probelor
administrate, au constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au
importanță pentru soluționarea pricinii și corect au aplicat normele de drept
material și procedural, adoptând o hotărâre legitimă în corespundere cu
cerințele legii. (f.d. 65-67, vol. II)
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. XI, alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru
modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex
reformei Curții Supreme de Justiție), stipulează că:
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursurilor”.
Art. 373, alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă
reglementează că:
„Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor
înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea
circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța
de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe,
precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,
apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către
participanții la proces.”
Art.431 din Codul de procedură civilă reglementează că:
3
„Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție. Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3
judecători. Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9
judecători ai Curții Supreme de Justiție. Judecătorii care au examinat admisibilitatea
recursului pot participa și la examinarea recursului în cauză.”
Art. 434, alin. (1) din Codul de procedură civilă stabilește că:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 444 din Codul de procedură civilă, prevede că:
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea
participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432 alin.(1)
lit.b) și e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință
pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”
Art. 445, alin. (1), lit. c) din Codul de procedură civilă statuează că:
„Instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze
integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o
singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.”
Art. 101 alin. (1) din Legii privind prețul normativ de vânzare-
cumpărare a pământului, nr. 1308 din 25 iulie 1997, în vigoare până la 31
decembrie 2021 prevedea că:
„În cazul în care proprietarii obiectivelor privatizate sau ai întreprinderilor și
obiectivelor private nu au cumpărat sau nu au arendat terenuri aferente obiectivelor și
întreprinderilor menționate, de la aceștia, în modul și termenele fixate în conformitate cu
legislația, se va încasa anual plata pentru folosirea terenului, stabilită în mod unilateral de
consiliile locale, nu mai mică decît plata anuală de arendă, calculată conform art.10
alin.(11), și nu mai mare de 10% din prețul normativ al pămîntului, calculat pentru
destinația respectivă. Plata specificată va fi încasată, în termenele fixate de consiliile
locale, pentru perioada care urmează momentului adoptării de către consiliul local a
deciziei corespunzătoare până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare sau de
arendă.”
ASPECTE DE PROCEDURĂ
Cu referire la termenul de declarare a recursului, prevăzut de art. 434,
alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs reține că decizia
contestată a fost pronunțată la data de 21 martie 2023, expediată
participanților la proces la 18 mai 2023 prin intermediul poștei electronice.
(f.d. 33, vol. II)
Recursul depus de către Primăria mun. Orhei, la 11 iulie 2023, este în
4
termen.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând
prevederile art. 444 din Codul de procedură civilă a decis examinarea cererii
de recurs fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei ședinței
pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună invitarea
părților, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs și
contraargumentele din referință au fost formulate cu suficientă precizie
pentru a permite instanței examinarea acestora.
În debut instanța de recurs menționează că prin Legea nr. 246 din 31
iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului
normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate
modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01
septembrie 2023.
Recursul depus la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în
vigoare a prezentei legi va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data
depunerii recursului.
Din sensul art. XI, alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, rezultă
că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor
reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor
examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării
în vigoare a prezentei legi.
Având în vedere că legea procedural civilă, care impune obligații noi
anulează sau reduce drepturile procedurale ale participanților la proces,
limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni procedurale noi
sau suplimentare, nu are putere retroactivă, recursul declarat de către
Primăria mun. Orhei și Consiliul mun. Orhei, până la data intrării în vigoare
a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare
la data depunerii acestuia, însă procedura de examinare conform noilor
reglementări.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Studiind materialele dosarului, completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Primăria mun. Orhei
întemeiat și care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și
remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.
Completul de judecată consideră imperioase dezideratele Curții
Europene a Drepturilor Omului reținute în cauza Zubac v. Croația (hotărârea
din 05 aprilie 2018) potrivit cărora, din moment ce preeminența dreptului
5
constituie un principiu fundamental al democrației și al Convenției, nu putea
exista nicio așteptare, în baza Convenției sau de altă natură, potrivit căreia
Curtea Supremă trebuia să ignore sau să nu aibă în vedere nereguli
procedurale evidente.
Recapitulând esența litigiului, în scopul verificării aplicării corecte a
dreptului material și procedural, instanța de recurs reține starea de fapt
constatată de instanțe și confirmată de părți.
Astfel, probatoriul acumulat la materialele dosarului demonstrează,
că între Primăria mun. Orhei și SA „Direcția de Construcții și Reparații
Rutiere-Orhei” au fost încheiate contracte de locațiune a terenului din mun.
Orhei, str. xxxxx și anume contractul nr. 404 pentru perioada 20 februarie
2007-31 decembrie 2010 și contractul nr. 14 pentru perioada 01 ianuarie
2021- 31 decembrie 2014.
Prin decizia nr. 16.24 din 20 decembrie 2011 a Consiliului orășenesc
Orhei s-a stabilit plata pentru locațiunea terenurilor proprietate publică
aferente obiectivelor private sau privatizate și folosirea terenurilor
proprietate publică, în mărime de 10 % din prețul normativ al terenului.
(f.d.8, vol.I)
Ulterior la 26 octombrie 2018, a fost emisă decizia Consiliului mun.
Orhei nr. 10.5, prin care s-a decis transmiterea în locațiune terenul aferent
bunurilor imobile ce aparțin SA „Direcția de Construcții și Reparații Rutiere
Orhei”, situat în mun. Orhei, str. xxxxx, pentru perioada 26 octombrie 2018
până la 25 octombrie 2021, pentru deservirea construcțiilor private.
Potrivit pct. 3 din decizia menționată, SA „Direcția de Construcții și
Reparații Rutiere Orhei” urma să achite datoria plății pentru folosirea
terenului până la data de 25 decembrie 2018, conform borderourilor de calcul
elaborate în modul stabilit. (f.d.2, vol.I)
În acest sens au fost întocmite pentru SA „Direcția de Construcții și
Reparații Rutiere-Orhei” borderouri de calcul a plății pentru folosirea
funciară a terenului din mun. Orhei, str. xxxxx.
Astfel, prin borderoul din 01 ianuarie 2016, pentru perioada de până la
17 iulie 2016 s-a calculat plata în sumă de 105 533 lei, prin borderoul din 18
iulie 2016, pentru 5 luni, 14 zile s-a calculat plata în sumă de 84 789 lei, prin
borderoul din 01 ianuarie 2017, pentru anul 2017 s-a calculat plata în sumă
de 186 635 lei, iar prin borderoul din 01 ianuarie 2018, pentru 10 luni ale
anului 2018 s-a calculat plata în sumă de 155 529 lei. (f.d.9-12, vol.I)
SA „Direcția de Construcții și Reparații Rutiere Orhei”, deși, a semnat
contractul de locațiune funciară nr. 204 din 26 octombrie 2018, a refuzat să
6
recepționeze și borderourile de calcul în vederea achitării datoriilor istorice
acumulate pentru folosirea terenului pentru perioada anilor 2016 – 2018.
Tot din materialele dosarului rezultă cert că la 04 ianuarie 2019 SA
„Direcția de Construcții și Reparații Rutiere Orhei” a depus acțiune
împotriva Consiliului și Primăriei mun. Orhei prin care a solicitat anularea
pct. 3 din decizia Consiliului mun. Orhei nr. 10.5 din 26 octombrie 2018 în
partea aliniatului „să achite datoria plății pentru folosirea terenului până la
data de 25 decembrie 2018, conform borderourilor de calcul elaborate în
modul stabilit”.
Prin hotărârea din data de 19 februarie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul
central, menținută prin decizia din data de 04 iunie 2019 a Curții de Apel
Chișinău s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată
depusă de către SA „Direcția de Construcții și Reparații Rutiere Orhei”
împotriva Consiliului mun. Orhei privind anularea pct. 3 din decizia nr. 10.5
din 26 octombrie 2018 în partea aliniatului „să achite datoria plății pentru
folosirea terenului până la data de 25 decembrie 2018, conform borderourilor
de calcul elaborate în modul stabilit”. (f.d.21-28, vol.I)
Prin prezenta acțiune Primăria mun. Orhei a solicitat încasarea
datoriei în sumă de 510 728,50 lei și a cheltuielilor de judecată.
Fiind investită cu examinarea cauzei, Judecătoria Orhei, sediul
central prin hotărârea din 01 august 2022 a respins integral cererea de
chemare în judecată depusă de Primăria mun. Orhei.
Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău prin
decizia din 21 martie 2023 a respins apelul declarat de Primăria mun. Orhei,
a menținut hotărârea din 01 august 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul central.
Instanța de apel a constatat că în lipsa unui contract de arendă, pretenția
Primăriei mun. Orhei cu privire la încasarea sumei de 510.728,50 lei cu titlu
de datorie este nejustificată din punct de vedere legal și lipsită de suport
probator.
Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în art. 373, alin.
(1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă și din specificul obiectului
acțiunii în cauză, instanța de recurs apreciază ca fiind prematură concluzia
instanței de apel privind menținerea hotărârii instanței de fond, prin care s-a
respins cererea de chemare în judecată, cu remiterea cauzei spre rejudecare.
La caz, se atestă că Primăria mun. Orhei a susținut că începând cu
anul 2016 până la 12 noiembrie 2018 SA „Direcția de Construcții și Reparații
Rutiere Orhei” a folosit terenul situat în mun. Orhei, str. xxxxx, însă s-a
eschivat de la plata pentru folosința acestuia.
7
Din materialele dosarului rezultă, că SA „Direcția de Construcții și
Reparații Rutiere Orhei” nu a negat folosirea în perioada 2016-12 noiembrie
2018 a terenul din mun. Orhei, str. xxxxx, însă a refuzat achitarea plății
pentru folosirea terenului, deoarece nu a fost încheiat contractul de locațiune.
Astfel, pentru justa soluționare a litigiului instanțele de judecată
urmau să stabilească ce relații existau între Primăria mun. Orhei și SA
„Direcția de Construcții și Reparații Rutiere Orhei” în perioada 2016-12
noiembrie 2018, în bază cărui temei SA „Direcția de Construcții și Reparații
Rutiere Orhei” a folosit terenul din mun. Orhei, str. xxxxx, aferent
obiectivelor private și dacă această folosință a fost oferită cu titlu oneros sau
gratuit.
Lucrările dosarului atestă că prin decizia nr. 16.24 din 20 decembrie
2011 a Consiliului orășenesc Orhei s-a stabilit plata pentru locațiunea
terenurilor proprietate publică aferente obiectivelor private sau privatizate și
folosirea terenurilor proprietate publică, în mărime de 10% din prețul
normativ al terenului. (f.d.8, vol. I)
Astfel, instanța de recurs evidențiază, că prin prisma art. 101, alin. (1)
din Legii privind prețul normativ de vânzare-cumpărare a pământului, nr.
1308 din 25 iulie 1997, în vigoare la perioada de reverență, de la proprietarii
obiectivelor private, care nu au arendat terenurilor aferente obiectivelor
menționate, se va încasa anual plata pentru folosirea terenului, stabilită în
modul unilateral de către consiliilor locale, nu mai mică decât plata anuală a
terenului și nu mai mare de 10% din prețul normativ al pământului, calculat
pentru destinația respectivă. Totodată, plata specificată va fi încasată, în
termenele fixate de consiliile locale, pentru perioada care urmează
momentului adoptării de către consiliul local a deciziei corespunzătoare până
la încheierea contractului de vânzare-cumpărare sau de arendă.
În aceste circumstanțe instanțele de judecată ierarhic inferioare
urmau să stabilească, care este momentul adoptării deciziei care dă dreptul
societății intimate să folosească terenul din mun. Orhei, str. xxxxx în
condițiile în care între Primăria mun. Orhei și SA „Direcția de Construcții și
Reparații Rutiere Orhei” au existat relații de locațiune, care au continuat
începând cu anul 2007.
Din lucrările dosarului rezultă că decizia Consiliului mun. Orhei nr.
10.5 din 26 octombrie 2018 a stat la baza încheierii contractului de locațiune
funciară nr. 204 din 26 octombrie 2018, iar conform obligațiunii asumate de
locatar la pct. 3.2.3, SA „Direcția de Construcții și Reparații Rutiere Orhei”
s-a obligat să îndeplinească pe deplin toate prevederile deciziei Consiliului
8
mun. Orhei sau procesului-verbal privind rezultatele licitării în baza căruia
este încheiat prezentul contract.
În context, completul de judecată evidențiază că prin prisma art. 514
din Codul civil, în vigoare la data încheierii contractului de locațiune
funciară nr. 204, obligațiile se nasc din contract, iar potrivit art. 572, alin.
(2) obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la
locul și în momentul stabilit.
Mai mult ca atât, completul de judecată evidențiază că anterior
legalitatea pct. 3 din decizia Consiliului mun. Orhei nr. 10.5 din 26 octombrie
2018 în partea aliniatului „să achite datoria plății pentru folosirea terenului
până la data de 25 decembrie 2018, conform borderourilor de calcul
elaborate în modul stabilit” a fost verificată de către instanțele de judecată,
existând o hotărâre irevocabilă.
Astfel, analizând decizia din data de 04 iunie 2019 a Curții de Apel
Chișinău, instanța de recurs reține că anterior în baza unei hotărâri
judecătorești irevocabile, s-a constatat că pentru perioada cât nu a existat un
contract de locuțiune între SA „Direcția de Construcții și Reparații Rutiere
Orhei” și Primăria mun. Orhei, SA „Direcția de Construcții și Reparații
Rutiere Orhei” a continuat să se folosească de terenul respectiv, motiv pentru
care plata pentru folosința acestuia a fost calculată în conformitate cu
prevederile art. 101, alin. (1) din Legii privind prețul normativ de vânzare-
cumpărare a pământului, nr. 1308 din 25 iulie 1997.
În aceste circumstanțe completul de judecată constată că instanțele
de judecată la examinarea cauzei nu au luat în considerare prevederile art.
123 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care stipulează că faptele stabilite
printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată
anterior în instanță de drept comun sau în instanță specializată sunt
obligatorii pentru instanța care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou
și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la care participă
aceleași persoane.
Prin urmare, se atestă că instanța de apel a trecut în mod superficial
asupra circumstanțelor cauzei, fără a verifica, reieșind din continuitatea
relațiilor de locațiunea începând cu anul 2007, care este momentul adoptării
de către Consiliul mun. Orhei a deciziei care a acordat dreptul SA „Direcția
de Construcții și Reparații Rutiere Orhei” la locațiunea termenului aferent
obiectivelor private din mun. Orhei, str. xxxxx.
Așa dar, prin prisma efectului devolutiv al apelului, cu care a fost
învestită prin prevederea legală menționată la art. 373, alin. (1) și alin. (2)
din Codul de procedură civilă, instanța de apel avea obligația la judecarea
9
fondului cauzei să stabilească și să analizeze minuțios aspectele enunțate
supra, să răspundă tuturor argumentelor invocate atât de către Primăria mun.
Orhei, cât și de către SA „Direcția de Construcții și Reparații Rutiere Orhei”,
precum și să țină cont de puterea lucrului judecat.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând
prevederile art. 20, alin. (1) din Constituția Republicii Moldova,
menționează că motivarea hotărârilor este o garanție pentru părți că, cererile
lor au fost analizate cu atenție și oferă posibilitatea exercitării controlului
judiciar. Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și
de drept, care i-au format convingerea, în sensul unei anumite soluții trebuie
să fie clară, simplă, precisă, concisă și fermă, să aibă putere de convingere.
Nemotivarea hotărârii sau o motivare necorespunzătoare atrage casarea ei.
Distinct justificărilor expuse supra, instanța de recurs reține
jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care statuează că,
întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le
poate ridica în instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de
principiile doctrinale și de practicile diferite privind prezentarea și redactarea
sentințelor și hotărârilor în diferite state (Boldea împotriva României din 15
februarie 2007, paragraful 29; Van den Hurk împotriva Olandei din 19 aprilie
1994, paragraful 61), iar pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil,
motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat
chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea împotriva României din
15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva Finlandei din 19 februarie
1997, paragraful 60).
La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența
CtEDO în repetate rânduri a statuat necesitatea motivării hotărârilor
instanței, unde funcția unei decizii motivate este să demonstreze părților că
ele au fost auzite. Dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a
aduce argumente instanței, dar de asemenea o obligație corespunzătoare a
instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente
au fost acceptate sau respinse. CtEDO a menționat că, este motivată în mod
corespunzător o decizie care permite părților să facă uz efectiv de dreptul lor
de a face apel (Hirvisaari împotriva Finlandei).
În circumstanțele cauzei completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție evidențiază că instanța de apel pentru justa soluționare a cauzei urma
să stabilească momentul apariției dreptului de locațiune a SA „Direcția de
Construcții și Reparații Rutiere Orhei” asupra termenului aferent
obiectivelor private din mun. Orhei, str. xxxxx și dacă aceasta urmează să
achite datoria istorică pentru plata locațiunii în lipsa contrarului de locațiune
10
în condițiile existenței deciziei Consiliului mun. Orhei nr. 10.5 din 26
octombrie 2018 și a obligației asumate de către SA „Direcția de Construcții
și Reparații Rutiere Orhei” la pct. 3.2.3. din contractul de locațiune funciară
nr. 204 din 26 octombrie 2018.
Astfel, completul de judecată ajunge la concluzia că Primăria mun.
Orhei nu a fost auzită de instanța de apel, într-un mod echitabil, cu
respectarea garanțiilor prevăzute la articolul 6 din Convenție, or, autoritatea
recurentă a insistat asupra faptului că societatea intimată a refuzat achitarea
datoriei istorice.
Totodată, instanța de recurs evidențiază că Curtea Europeana a
Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa că dreptul la un
proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție, nu poate trece
drept efectiv, decât dacă cererile și observațiile părților sunt în mod real
ascultate, adică în mod real și concret examinate de către instanța sesizata.
Altfel spus, art. 6 din CEDO, implică în special în sarcina instanței, obligația
de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de proba, al argumentelor
și elementelor de proba ale părților.
La caz, constatările instanței de apel nu conțin o argumentare clară,
bazată pe suportul probator existent la materialele cauzei, din care să rezulte
procesul deliberării și adoptării soluției emise, astfel încât instanța de recurs
este în dificultate de a exercita controlul judiciar asupra unei asemenea
soluții și să verifice temeinicia și legalitatea soluției adoptate.
În concluzie și în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, instanța de
recurs ține să menționeze că instanțele de judecată, trebuie, să indice cu
suficientă claritate motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în
vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce
implică o apreciere a faptelor supuse examinării. De asemenea, noțiunea de
proces echitabil impune ca instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar
hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse
aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și simplu concluziile uneia
dintre părți.
Dat fiind faptul că instanța de apel a emis o decizie prematură, dictată
de neelucidarea tuturor circumstanțelor pertinente speței, iar lichidarea
acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă,
completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează
necesitatea admiterii recursului declarat de către Primăria mun. Orhei casării
deciziei din 21 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, cu restituirea cauzei
spre rejudecare în aceiași instanță.
11
Subsecvent, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
consideră oportun de a menționa că prin prisma art. III alin.(1) – (2), pct.1)
din Legea Nr. 135 din 13 iunie 2024 pentru modificarea unor acte normative
(revizuirea hărții judiciare), Curtea de Apel Chișinău s-a redenumit în Curtea
de Apel Centru.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 431, art. 445, alin. (1),
lit. c) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul declarat de către Primăriei mun. Orhei, reprezentată de
avocatul Vadim Banaru.
Casează integral decizia din data de 21 martie 2023 a Curții de Apel
Chișinău, adoptată în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată
depusă de către Primăria mun. Orhei împotriva Societății pe Acțiuni
„Direcția de Construcții și Reparații Rutiere Orhei”, intervenient accesoriu
Consiliul mun. Orhei cu privire la încasarea plății pentru folosirea terenului,
cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Centru.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
12