2rac-262/18 — Încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2rac–262/18

Instanța de fond: Judecătoria Orhei (sediul Central) (jud. V. Cupcea)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău,( jud. V. Negru, A. Pahopol, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

11 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de SRL „Delfi-Azur”

reprezentată de avocatul Leu Vasile,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SRL

„Delfi-Azur” împotriva Primăriei or. Orhei, Consiliului or. Orhei privind încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 27 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de SRL „Delfi-Azur” și menținută hotărârea

din 19 iulie 2017 a Judecătoriei Orhei (sediul Central),

c o n s t a t ă:

La 06 februarie 2017, SRL „Delfi-Azur” a sesizat instanța de judecată cu o

cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei or. Orhei, Consiliul or. Orhei,

prin care a solicitat instanței încasarea sumei de 150 000 de lei și a cheltuielilor de

judecată compuse din taxa de stat în mărime de 4 500 de lei și din cheltuielile de

asistență juridică în mărime de 10 000 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că a participat la licitația funciară

anunțată de Primăria or. Orhei, privind vânzarea terenului “lotul nr.20”, cu

destinația „pentru construcții”, situat în or. Orhei str. Mihail Sadoveanu, cu

suprafața de 0,8000 ha, care a fost adjudecat urmare a câștigării licitației către SRL

„Delfi-Azur” - fapt reflectat în procesul-verbal nr. 3/12-20 din 15 decembrie 2014.

Prin ordinul de plată nr. 10 din 09 martie 2015, reclamanta a achitat suma de

150 000 de lei, ceea ce constituie prețul terenului adjudecat.

A mai indicat că ulterior SRL „Delfi-Azur” a depus o cerere privind anularea

rezultatelor licitației funciare și restituirea sumei achitate. La 06 septembrie 2016,

prin Decizia nr. 1, Comisia pentru organizarea licitației funciare din Primăria or.

Orhei a decis anularea licitației funciare privind vânzarea terenului “lotul nr. 20”,

cu destinația „pentru construcții”, situat în str. Mihail Sadoveanu, cu suprafața de

0,8000 ha și a obligat autoritatea executivă a administrației publice locale să

restituie reclamantei suma de 150 000 de lei, achitată la 09 martie 2015.

1

Prin prisma dispoziției art. 14 din Legea privind administrația publică locală

nr. 436-XVI din 28.12.2006, Consiliul orășenesc Orhei, prin decizia nr. 9.11 din

09.12.2016, a confirmat decizia Comisiei pentru organizarea licitațiilor funciare nr.

1 privind anularea rezultatelor licitației și restituirea sumei achitate. Totodată, prin

decizia nominalizată, Consiliul orășenesc Orhei a obligat viceprimarul orașului

Orhei să efectueze controlul asupra executării deciziei de restituire a sumei

achitate.

Primăria or. Orhei, în scopul executării Deciziei Consiliului orășenesc Orhei

din 09.12.2016, nr. 9.11, prin certificatul nr.02/1 -7e-51 din 12.01.17, a acceptat

restituirea sumei achitate de către SRL „Delfi-Azur” în mărime de 150 000 de lei,

fapt despre care a fost informat reclamantul, însă mijloacele financiare datorate,

până la adresarea în instanță cu acțiune, nu au fost restituite reclamantei.

La 27 aprilie 2017, reclamanta a depus cerere de concretizare a acțiunii, prin

care a solicitat încasarea în mod solidar din contul pârâților - Primăria or. Orhei și

Consiliul or. Orhei doar a cheltuielilor de judecată în mărime de 4 500 de lei și de

asistență juridică în mărime de 10 000 de lei.

În motivarea cererii de concretizare a menționat că după depunerea cererii de

chemare în judecată, Primăria or. Orhei la 01 martie 2017 a transferat benevol

reclamantei SRL „Delfi-Azur” datoria în mărime de 150 000 de lei, fapt ce se

confirmă prin ordinul de plată nr. 429, motiv pentru care reclamanta în continuare

susține doar pretențiile privind încasarea taxei de stat în sumă de 4 500 de lei și

cheltuieli de asistență juridică în mărime de 10 000 de lei.

Prin hotărârea din 19 iulie 2017 a Judecătoriei Orhei (sediul Central), cererea

de chemare în judecată înaintată de SRL „Delfi-Azur” a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 27 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de SRL „Delfi-Azur” și menținută hotărârea din 19 iulie

2017 a Judecătoriei Orhei (sediul Central).

La 07 mai 2018, SRL „Delfi-Azur” reprezentată de avocatul Leu Vasile a

declarat recurs împotriva deciziei 27 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii în sensul formulat.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a interpretat în mod

eronat legea.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către SRL „Delfi-Azur” reprezentată de avocatul Leu Vasile, neîntemeiat și care

urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

2

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de SRL „Delfi-Azur” reprezentată de avocatul

Leu Vasile, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute

prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă

în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul

evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsite de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură

civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de către SRL „Delfi-Azur” reprezentată

de avocatul Leu Vasile.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

3

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SRL „Delfi-Azur”

reprezentată de avocatul Leu Vasile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

4