3ra-1060/19 — contestarea actului administrativ

3ra-1060/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-1060/19

prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (Veronica Cupcea)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Anatol Pahopol, Veronica Negru, Angela Bostan)

ÎNCHEIERE

25 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Sveatoslav Moldovan

judecătorii Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea pe Acțiuni

„Direcția de Construcții și Reparații Rutiere Orhei”,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Societatea pe Acțiuni „Direcția de Construcții și Reparații

Rutiere Orhei” împotriva Primăriei municipiului Orhei și Consiliului municipal

Orhei cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 04 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul depus de Societatea pe Acțiuni „Direcția de Construcții și Reparații

Rutiere Orhei” și s-a menținut hotărârea din 19 februarie 2019 a Judecătoriei

Orhei, sediul Central, prin care s-a respins cererea de chemare în judecată depusă

de Societatea pe Acțiuni „Direcția de Construcții și Reparații Rutiere Orhei”,

constată:

La 04 ianuarie 2019, Societatea pe Acțiuni „Direcția de Construcții și

Reparații Rutiere Orhei” (în continuare SA „DCRR Orhei”) a depus cerere de

chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva

Primăriei municipiului Orhei și Consiliului municipal Orhei cu privire la

contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a menționat că, la 20 februarie 2007, a încheiat cu

Primăria mun. Orhei contractul de locațiune funciară a terenului aferent

construcțiilor pentru deservirea Bazei de producere amplasate pe str. Serghei Lazo,

33, în baza deciziei Consiliului orășenesc Orhei nr. 44.12.1.

În temeiul deciziei Consiliului orășenesc Orhei nr.6.8.2 din 05 mai 2011, a

încheiat cu Primăria mun. Orhei contractul nr. 14 din 05 mai 2011, prin care a fost

prelungit termenul de locațiune funciară până la 31 decembrie 2014.

Conform pct. 2.1 al contractului de locațiune, mărimea anuală a locațiunii este

stabilită conform Codului civil și decizia Consiliului orășenesc Orhei nr. 9.8 din 27

decembrie 2007 și se calculează prin borderoul de calcul, care constituie parte

componentă a contractului.

1

La 02 ianuarie 2015, a primit de la Primăria mun. Orhei borderoul de calcul a

plății pentru locațiunea funciară a terenului aferent Bazei de producere pentru anul

2015.

În baza acestui borderou de calcul a achitat integral, prin ordinele de plată

nr. 53 din 30 iulie 2015 și nr. 65 din 26 noiembrie 2015, plata locațiunii în sumă de

9 670 de lei.

Pe parcursul anului 2015 a așteptat să fie invitat pentru semnarea unui nou

contract de prelungire a termenului de locațiune funciară, deoarece borderoul de

calcul a plății pentru locațiunea funciară este o parte indivizibilă a contractului.

Din motiv că până la finele anului 2015 Primăria mun. Orhei a tergiversat

procesul de prelungire a termenului de locațiune funciară, la 21 noiembrie 2015,

s-a adresat autorității publice locale cu cerere, înregistrată cu nr. de intrare 02/1-1-

1104, prin care a solicitat examinarea la una din următoarele ședințe ale Consiliului

municipal Orhei prelungirea termenului de locațiune funciară.

Prin răspunsul nr 02/l-7e-3013 din 09 decembrie 2015, Primăria mun. Orhei a

răspuns că la una din următoarele ședințe va fi propusă în ordinea de zi spre

examinare darea în locațiune a terenului aferent bazei de producere de pe

str. Serghei Lazo, 33.

Primăria mun. Orhei era obligată și fără cerere să întreprindă măsurile

respective de prelungire a termenului de locațiune funciară, deoarece

Regulamentul cu privire la vânzarea-cumpărarea și locațiunea/arenda terenurilor

aferente, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1428 din 16 decembrie 2008, nu

invocă datoria proprietarului construcției să depună cerere la autoritățile publice

locale pentru contractarea locațiunii funciare a terenurilor aferente construcțiilor

privatizate. Doar în cazul de cumpărare a terenului aferent, în conformitate cu

art. 13 din Regulamentul nominalizat cumpărătorul depune cerere pe numele

Primarului din localitatea în care este amplasat terenul.

Prin scrisoarea nr. 02/l-7e-954 din 29 martie 2016 Primăria mun. Orhei i-a

cerut pentru pregătirea documentelor privind legalizarea relațiilor funciare asupra

terenului aferent construcțiilor private din str. Serghei Lazo, 33 să prezinte

certificatul de înregistrare a întreprinderii. Acest certificat a fost prezentat imediat

după destinație serviciului funciar al Primăriei Orhei.

Prin pct. 3 al deciziei Consiliului mun. Orhei nr. 10.5 din 26 octombrie 2018,

a fost obligată să achite datoria plății pentru folosirea terenului aferent până la 25

decembrie 2018, conform borderourilor de calcul elaborate, însă fără a indica exact

mărimea datoriei.

La 05 noiembrie 2018, a depus la Consiliul municipal Orhei și Primăria

mun. Orhei cerere prealabilă înregistrată cu nr. 458/11, prin care și-a manifestat

dezacordul cu decizia Consiliului mun. Orhei nr. 10.5 din 26 octombrie 2018, însă

aceasta a rămas fără răspuns.

Decizia Consiliului mun. Orhei nr. 10.5 din 26 octombrie 2018 este ilegală,

din motiv că Primăria mun. Orhei pe parcursul anului 2016, în absența cărorva

impedimente, nu a inclus pe ordinea de zi a Consiliului municipal Orhei întrebarea

cu privire la prelungirea termenului de locațiune funciară asupra terenului

nominalizat.

Primăria ilegal a tergiversat soluționarea cererii de prelungire a termenului

locațiunii funciare până la adoptarea deciziei Consiliului municipal Orhei nr. 10.5

din 26 octombrie 2018.

2

SA „Direcția de Construcții și Reparații Rutiere Orhei” a solicitat obligarea

Consiliului municipal Orhei și Primăriei municipiului Orhei să modifice decizia

Consiliului municipal Orhei nr. 10.5 din 26 octombrie 2018, prin abrogarea din

punctul 3 a aliniatului „… să achite datoria plății pentru folosirea terenului până la

26 decembrie 2018 conform borderourilor de calcul elaborate în modul stabilit”;

obligarea Consiliului municipal Orhei și Primăriei municipiului Orhei să modifice

titlul deciziei analogic deciziilor precedente, și anume „Cu privire la prelungirea

termenului de locațiune funciară a terenului aferent”.

Prin hotărârea din 19 februarie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central s-a

respins ca fiind depusă împotriva pârâtului nerespectiv cererea de chemare în

judecată înaintată de SA ,,Direcția de Construcții și Reparații Rutiere Orhei”

împotriva Primăriei municipiului Orhei privind anularea pct. 3 din decizia

Consiliului municipal Orhei nr. 10.5 din 26 octombrie 2018, în partea aliniatului

„să achite datoria plății pentru folosința terenului până la 25 decembrie 2018

conform borderourilor de calcul elaborate în modul stabilit”.

S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de

SA ,,Direcția de Construcții și Reparații Rutiere Orhei” împotriva Consiliului

municipal Orhei privind anularea pct. 3 din Decizia Consiliului municipal Orhei

nr. 10.5 din 26 octombrie 2018, în partea aliniatului „să achite datoria plății pentru

folosința terenului până la 25 decembrie 2018 conform borderourilor de calcul

elaborate în modul stabilit” (f.d. 63, 67-69 recto-verso).

Prin decizia din 04 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de SA „DCRR Orhei” și s-a menținut hotărârea din 19 februarie 2019 a

Judecătoriei Orhei, sediul Central (f.d. 102, 103-117).

În motivarea soluției instanța de apel a reținut că, prin hotărârea din 28

noiembrie 2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, menținută prin decizia din 21

februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău și devenită irevocabilă în baza încheierii

din 11 iulie 2018 a Curții Supreme de Justiție, s-a respins acțiunea SA „DCRR

Orhei” cu privire la recunoașterea valabilității contractului de locațiune pe un

termen nedeterminat.

În cadrul acelui proces instanțele au constatat că termenul contractului de

locațiune a fost stabilit expres de părți până la 31 decembrie 2014, iar SA „DCRR

Orhei” nu s-a conformat clauzelor contractuale prevăzute la pct. 3.2.6 și nu a depus

în termenul stabilit de părți, adică de 3 luni până la expirarea termenului

contractului cerere cu privire la prelungirea contractului de locațiune.

Respectiv, în speță, contractul de locațiune și-a încetat efectele la 01 ianuarie

în mod tacit, deoarece din comportamentul părților nu rezultă voința tacită a

ambelor părți de a prelungi raportul juridic.

Prin prisma articolului 123 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Curtea de

Apel Chișinău a considerat ca fiind absolut legal pct. 3 al deciziei Consiliului mun.

Orhei nr. 10.5 din 26 octombrie 2018, deoarece prin hotărârea din 28 noiembrie

2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, decizia din 21 februarie 2018 a Curții de

Apel Chișinău și încheierea din 11 iulie 2018 a Curții Supreme de Justiție s-a

constatat că după 31 decembrie 2014 între Primăria mun. Orhei și SA „DCRR

Orhei” nu au existat raporturi de locațiune,

Astfel, având în vedere că după expirarea contractului de locațiune

SA „DCRR Orhei” a continuat să se folosească de terenul respectiv, fapt confirmat

3

personal de aceasta, plata pentru folosința terenului a fost calculată conform

prevederilor art. 101 din Legea privind prețul normativ și modul de vânzare-

cumpărare a pământului nr. 1308-XIII din 25 iulie 1997.

La 02 iulie 2019, SA „DCRR Orhei” a depus recurs împotriva deciziei din 04

iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii din 19 februarie 2019 a Judecătoriei Orhei,

sediul Central, cu adoptarea unei hotărâri noi prin care să fie admisă cererea de

chemare în judecată (f.d. 120-121).

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel a interpretat eronat

prevederile de contractare și prelungire a contractelor de locațiune funciară asupra

terenului aferent construcțiilor privatizate, care este reglementat strict de Legea

privind prețul normativ al pământului nr. 1308-XIII din 25 iulie 1997, Hotărârea

Guvernului cu privire la vânzarea-cumpărarea și locațiunea terenurilor aferente

nr. 1428 din 16 decembrie 2008 și Legea cu privire la administrarea și deetatizarea

proprietății publice nr. 121 din 04 mai 2007.

Conform Hotărârii Guvernului cu privire la vânzarea-cumpărarea și

locațiunea terenurilor aferente nr. 1428 din 16 decembrie 2008, transmiterea în

locațiune de către administrațiile publice locale a terenurilor aferente construcțiilor

privatizate se efectuează în conformitate cu art. 9 alin. (2) lit. (h) din Legea nr. 121

din 04 mai 2007, prin decizia consiliului local, la prețul stabilit de art. 10 alin. (11)

din Legea nr. 1308-XIII din 25 iulie 1997 în mărime de 0,5 % din prețul normativ

calculat pentru terenurile aferente cu destinația respectivă.

Judecând cauza instanța de apel eronat a constatat că, între litiganți nu există

un contract de locațiune funciară. Or, un asemenea contract a existat, iar la

expirarea termenului valabilității, pe numele autorității publice a fost depusă o

cerere de prelungire a contractului. Primăria mun. Orhei, însă, a tergiversat

neîntemeiat examinarea acestei cereri.

Instanța de apel nu a ținut cont de prevederile pct. 33 din Hotărârea Plenului

Curții Supreme de Justiție nr. 2 din 27 martie 2006 „Cu privire la aplicarea unor

dispoziție ale Codului civil și altor acte normative referitoare la dreptul de

proprietate privată asupra imobilelor”, care prevede că „în cazul în care construcția

a aparținut statului și a fost transmisă în proprietate privată unei persoane fizice sau

juridice fără a fi transmis concomitent și terenul aferent, organul administrației

publice locale nu va putea solicita încasarea sumei pentru folosirea terenului, dacă

nu s-au efectuat următoarele acte: 1) în cazul în care persoana refuză cumpărarea

terenului aferent, se va propune încheierea contractului de arendă; 2) conform

art. 10/1 din Legea privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a

pământului, numai în cazul în care proprietarul construcției refuză încheierea unuia

din cele două contracte, Consiliul local va stabili în mod unilateral plata pentru

folosința terenului.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul

administrativ al Republicii Moldova.

Conform articolului 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

4

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000.

Conform articolului 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultând din

aceeași normă legală, completul specializat va examina admisibilitatea cererii de

recurs prin prisma prevederilor Codului de procedură civilă, având în vedere că

prezenta procedură de contencios administrativ a fost inițiată până la intrarea în

vigoare a Codului administrativ.

Potrivit articolului 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite

neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Completul de admisibilitate consideră că recursul SA „DCRR Orhei” este

depus în interiorul termenului legal, deoarece decizia Curții de Apel Chișinău a

fost emisă la 04 iunie 2019 (f.d. 102, 103-117), iar recursul s-a depus la 02 iulie

2019, adică în termen de 30 de zile de la pronunțarea deciziei.

Examinând temeiurile recursului depus de SA „DCRR Orhei” în raport cu

materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră drept inadmisibil, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

5

Supreme de Justiție consideră că recursul depus de SA „DCRR Orhei” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul SA „DCRR Orhei”

cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă, nu relevă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei din 04 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

Totodată, completul de admisibilitate reține că recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în

fapt.

Urmează a fi reiterat că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în

art. 432. alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă, însă, din recursul depus nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de SA „DCRR Orhei”.

Mai mult decât atât, completul de admisibilitate vădește că, obiectul prezentei

acțiuni de contencios administrativ la format pct. 3 al deciziei Consiliului

mun. Orhei nr. 10.5 din 26 octombrie 2018 și nicidecum nu borderourile de calcul

a plății pentru folosința funciară a terenului din 01 ianuarie 2016, 18 iulie 2016, 01

ianuarie 2017 și 01 ianuarie 2018. Respectiv, aceste borderouri de calcul nu au

format obiectul controlului judecătoresc în instanța de contencios administrativ în

prezenta acțiune, iar instanța fiind în imposibilitate de a se expune asupra legalității

sau ilegalității lor.

6

Conform articolelor 193, 195, 230, 258 alin. (3) din Codul administrativ și

artuicolelor 270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul depus de Societatea pe Acțiuni „Direcția de Construcții și Reparații

Rutiere Orhei” se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Sveatoslav Moldovan

judecătorii Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

7