3ra-636/20 — cu privire la recunoasterea ca fiind nefondat refuzul, obligarea eliberarii autorizatiei de construire

3ra-636/20 — cu privire la recunoasterea ca fiind nefondat refuzul, obligarea eliberarii autorizatiei de construire (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-636/20

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Telenești – L. Iarmaliuc

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Bostan. V. Negru, A. Pahopol

ÎNCHEIERE

08 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Primăria municipiului

Orhei, reprezentată de avocatul Vadim Banaru,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

către Pavel Rusu, Societatea cu Răspundere Limitată „Tiramisa” împotriva Primăriei

municipiului Orhei, intervenient accesoriu Întreprinderea Municipală „Achiziție,

Comerț și Piețe” Orhei cu privire la recunoașterea ca fiind nefondat și ilegal refuzul,

obligarea eliberării autorizației de construire,

împotriva deciziei din data de 14 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a admis apelul declarat de către Pavel Rusu, s-a casat integral hotărârea din data

de 09 septembrie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, cu emiterea unei noi

hotărâri privind admiterea cererii de chemare în judecată,

constată:

La 25 octombrie 2017 Pavel Rusu și Societatea cu Răspundere Limitată

„Tiramisa” ( în continuare SRL „Tiramisa”) au depus cerere de chemare în judecată,

concretizată ulterior, împotriva Primăriei municipiului Orhei, intervenient accesoriu

ÎM „Achiziție, Comerț și Piețe” Orhei, prin care au solicitat recunoașterea ca fiind

nefondat și ilegal refuzul Primăriei municipiului Orhei de a elibera autorizația de

construire pentru conectarea la rețeaua de apă și canalizare centralizată a imobilului

din str. XXXXX, or. Orhei conform proiectului și condițiilor prezentate, obligarea

eliberării autorizației de construire pentru conectarea la rețeaua de apă și canalizare

centralizată a imobilului din str. XXXXX, or. Orhei conform proiectului și condițiilor

prezentate și încasarea cheltuielilor de judecată. (f.d. 1-3,126, vol.I)

În motivarea cererii de chemare în judecată Pavel Rusu și SRL „Tiramisa” au

indicat că la 11 mai 1998 Pavel Rusu și Georgeta Covaliov-Rusu au cumpărat

magazinul cu verandă și depozit, cu o suprafață totală de 112,3 m.p., situat în

municipiul Orhei, strada XXXXX.

La 08 decembrie 1999 Pavel Rusu și Georgeta Covaliov-Rusu au fondat SRL

„Tiramisa” cu sediul în municipiul Orhei, strada XXXXX, iar la 18 ianuarie 2001 au

înregistrat bunul imobil în Registrul bunurilor imobile sub numărul XXXXX.

1

Prin decizia Primăriei Orhei nr. 5.15.7 din data de 20 mai 1998 a fost transmis în

arendă terenul cu suprafața de 6077 m.p., situat pe strada XXXXX, ÎM „Achiziție,

Comerț și Piețe” din Orhei, pe un termen de 12 luni, care ulterior a fost prelungit.

Prin decizia Consiliului orășenesc Orhei nr.9.6 din 27 decembrie 2007 terenul de

pe strada XXXXX a fost recunoscut ca bun public al Primăriei Orhei, care a fost

transmis în administrarea ÎM „Achiziție, Comerț si Piețe” din Orhei.

La 27 octombrie 2016 Pavel Rusu s-a adresat Primăriei Orhei cu cerere privind

eliberarea certificatului de urbanism pentru a conecta bunul imobil la apeduct și

canalizare. La 14 noiembrie 2016 Primăria Orhei a eliberat certificatul de urbanism

pentru proiectare nr.96.

La 24 iulie 2017 Pavel Rusu a înaintat Primăriei Orhei cerere privind eliberarea

autorizației pentru construirea obiectului, însă la 16 august 2017 a primit o notificare

prin care i s-a solicitat să prezinte proiectul coordonat cu SA „Regia Apă Canal Orhei”,

în conformitate cu condițiile tehnice din data de 28 septembrie 2016.

La 19 septembrie 2017 a prezentat documentele solicitate Primăriei Orhei, iar

Primăria Orhei i-a refuzat să-i elibereze autorizație de construire, fără să indice

motivele refuzului.

Prin hotărârea din 09 septembrie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești s-a

respins cererea de chemare în judecată înaintată de Rusu Pavel și SRL „Tiramisa”

împotriva Primăriei mun. Orhei, intervenient accesoriu ÎM „Achiziție, Comerț și Piețe”

Orhei privind recunoașterea ca nefondat și ilegal refuzul Primăriei mun. Orhei de a

elibera autorizația de construire pentru conectarea la rețeaua de apă și canalizare

centralizată a imobilului din str. XXXXX, or. Orhei conform proiectului și condițiilor

prezentate și obligarea eliberării autorizației de construire pentru conectarea la rețeaua

de apă și canalizare centralizată a imobilului din str. XXXXX, or. Orhei conform

proiectului și condițiilor prezentate. (f.d. 20,27-36, vol.II)

La adoptarea soluției sale instanța de fond a constatat cu certitudine că ÎM

„Achiziții, Comerț și Piețe” a retras acordul eliberat lui Pavel Rusu, pentru conectare

la rețeaua de apeduct și canalizare. Astfel, în prezența refuzului la manifestarea

acordului de către ÎM „Achiziții, Comerț și Piețe”, Pavel Rusu și SRL „Tiramisa” nu

au prezentat probe în vederea dovedirii admiterii cerințelor privind ilegalitatea

refuzului autorității publice.

În asemenea circumstanțe, instanța a constatat că Primăria mun. Orhei la

examinarea cererii lui Pavel Rusu, a reținut că condițiile ce țin de eliberarea autorizației

de construire pentru conectarea la rețeaua de apă și canalizare centralizată a imobilului

din str. XXXXX, or. Orhei nu au fost îndeplinite, refuzând în emiterea actului

administrativ.

Complementar, instanța de judecată a reținut că SRL „Tiramisa” la înaintarea

cererii de chemare în judecată, cât și pe parcursul procesului, nu a prezentat probe, că

prin refuzul Primăriei mun. Orhei de a elibera autorizația de construire pentru

conectarea la rețeaua de apă și canalizare centralizată a imobilului din str. XXXXX, or.

Orhei i-au fost încălcate careva drepturi, din care motive a considerat că cerințele

acesteia sunt nefondate.

În conformitate cu prevederile art. 232 din Codul administrativ Pavel Rusu și SRL

„Tiramisa” la 09 septembrie 2019 au depus apel nemotivat, iar după notificarea

hotărârii motivate la 16.10.2019 a depus în termen și la data de 06 noiembrie 2019

2

apel motivat împotriva hotărârii din 09 septembrie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul

Telenești.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 14 februarie 2020 a admis apelul

declarat de către Pavel Rusu, a casat integral hotărârea din data de 09 septembrie 2019

a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, cu emiterea unei noi hotărâri prin care a admis

cererea de chemare în judecată înaintată de către Pavel Rusu, a recunoscut ca fiind

ilegal refuzul Primăriei mun. Orhei din 19 septembrie 2017 privind eliberarea

autorizației de construire, a obligat Primăria mun. Orhei de a elibera lui Pavel Rusu

autorizația de construire privind executarea lucrărilor de construire în vederea

executării lucrărilor de conectare la rețeaua de apeducte și canalizare centralizată a

imobilului din str. XXXXX, mun. Orhei conform proiectului elaborat în baza

certificatului de urbanism nr. 96 din 14 noiembrie 2016. A declarat inadmisibilă cererea

de chemare în judecată înaintată de SRL „Tiramisa” împotriva Primăriei mun. Orhei,

intervenient accesoriu ÎM „Achiziție, Comerț și Piețe” Orhei, privind recunoașterea ca

fiind nefondat și ilegal refuzul, obligarea eliberării autorizației de construire. (f.d. 77-

78, 79-90, vol. II)

În susținerea poziției sale instanța de apel în baza art. 3, alin. (1) și (3) din Legea

privind autorizarea executării lucrărilor în construcții nr. 163 din 09 iulie 2010, art. 8

din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare nr.303 din data

de 13 decembrie 2013, pct.27 din Regulamentul cu privire la serviciul public de

alimentare cu apă și de canalizare, aprobat prin hotărârea Agenției Naționale

Reglementare în Energetică nr.271/2015 din 16 decembrie 2015, a concluzionat că

cererea de chemare în judecată depusă de către Pavel Rusu este întemeiată, deoarece

potrivit certificatului de urbanism pentru proiectare nr. 96 din 14 noiembrie 2016,

eliberat de Primăria mun. Orhei, s-a certificat elaborarea documentației de proiect

pentru conectarea imobilului la rețeaua de apeduct și canalizare, situată în or. Orhei,

str. XXXXX codul cadastral al parcelei XXXXXX, identificată prin schema anexă, iar

Primăria mun. Orhei, este organul competent care eliberează autorizația de construire.

Astfel, înainte de a fi eliberată autorizația de construire Primăria mun. Orhei urma

să verifice toate actele prezentate de Pavel Rusu. Argumentul autorității publice privind

lipsa acordului ÎM „Achiziții, Comerț și Piețe”, invocat prin scrisoarea nr. 073 din 12

septembrie 2017 nu a fost reținut de instanța de apel, deoarece prin scrisoarea

menționată ÎM „Achiziții, Comerț și Piețe” comunică dezacordul împotriva efectuăriii

săpăturilor pe teritoriul pieții, motivând faptul că efectuarea cărorva lucrări în piață la

acel moment ar crea incomodități agenților economici și consumatorilor.

Mai mult ca atât, instanța de apel a relatat că terenul, pe care este amplasat bunul

imobil, este proprietate privată a autorității administrației publice locale, deci

autoritatea este în drept de a se expune în privința terenului său.

Cu referire la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Tiramisa”,

instanța de apel prin prisma Codului administrativ a concluzionat că aceasta este

inadmisibilă, deoarece pentru exercitarea dreptului la acțiune legea specială a instituit

o procedură prealabilă de sesizare a instanței, astfel nerespectarea procedurii prealabile

constituie temei de declarare a acesteia inadmisibile.

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Primăria mun. Orhei,

reprezentată de avocatul Vadim Banaru, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea parțială a deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărâri privind

3

respingerea cererii de chemare în judecată depusă de către Pavel Rusu. ( f.d.110-112,

vol. II)

În motivarea recursului Primăria mun. Orhei, reprezentată de avocatul Vadim

Banaru, a indicat că instanța de apel a aplicat eronat circumstanțele de fapt în coraport

cu probele din dosar, menționând că deși Pavel Rusu a informat în scris că proiectul a

fost coordonat cu ÎM „Achiziții, Comerț și Piețe” și Regia Apă Canal Orhei nu

corespunde realității, deoarece ÎM „Achiziții, Comerț și Piețe” și-a exprimat

dezacordul privind efectuarea săpăturilor pe teritoriul pieții.

De asemenea, instanța de apel a interpretat eronat legea, menționând că potrivit

pct. 27 din Regulamentul cu privire la serviciul public de alimentare cu apă și

canalizare, aprobat prin hotărârea Agenției Naționale de Reglementare în Energetică

nr. 271/2015 din 16 decembrie 2015, în cazul în care pentru montarea branșamentului

de apă, a racordului de canalizare este necesară utilizarea terenurilor altor persoane,

solicitantul este obligat să prezinte acordul acestor persoane și să suporte cheltuielile

aferente, la caz acest acord nu a fost prezentat.

ÎM „Achiziții, Comerț și Piețe” a depus referință la recursul înaintat de către

Primăria mun. Orhei, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel cu pronunțarea unei noi hotărâri privind respingerea cererii de

chemare în judecată, menționând că instanța de apel și-a substituit prerogativele care

nu sunt de competența acesteia, ori obligarea emiterii unui act administrativ intră în

contradicții cu atribuția exclusivă a administrației publice locale a mun. Orhei. (f.d.

101-102, vol.II)

La 06 iulie 2020 Pavel Rusu și SRL „Tiramisa” a depus referință la recursul

înaintat de către Primăria mun. Orhei, reprezentată de avocatul Vadim Banaru, prin

care au solicitat declararea recursului inadmisibil, menționând că cererea de recurs

motivată a fost depusă peste termenul prevăzut la art. 245, alin. (2) din Codul

administrativ.

Efectuând controlul judiciar al hotărârilor contestate prin prisma argumentelor

expuse în recurs, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018 a fost adoptat

Codul administrativ al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod a intrat

în vigoare la 01 aprilie 2019.

Conform art. 258, alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Prin urmare, legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a

Codului administrativ, se vor verifica prin prisma Codului administrativ.

4

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 14 februarie 2020, în prezența

avocatului Vadim Banaru, care apără interesele Primăriei mun. Orhei.

Primăria mun. Orhei, reprezentată de avocatul Vadim Banaru, s-a conformat

prevederilor art. 245, alin. (1) din Codul administrativ și a depus recurs nemotivat la

data de 27 februarie 2020, în termen.

Decizia motivată a instanței de apel a fost notificată Primăriei mun. Orhei, la 27

martie 2020. (f.d. 92, vol.II)

Potrivit pct. 8 din Anexa la dispoziția nr. 1 din data de 18 martie 2020 a Comisiei

pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova termenele de exercitare a căilor de

atac aflate în curs la data instituirii stării de urgență se întrerup, urmând a curge noi

termene, de aceeași durată, de la data încetării stării de urgență. Starea de urgență a fost

instituită pentru perioada 17 martie 2020- 15 mai 2020.

Primăria mun. Orhei, reprezentată de avocatul Vadim Banaru, după ridicarea stării

de urgență a depus recursul la 29 mai 2020, în termen. Curtea Supremă de Justiție prin

scrisoarea din data de 01 iunie 2020 a expediat recursul motivat depus de către Primăria

mun. Orhei, reprezentată de avocatul Vadim Banaru, în adresa Curții de Apel Chișinău.

( f.d. 109, vol.II)

La 11 iunie 2020 Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa Curții Supreme de

Justiție recursul motivat depus de către Primăria mun. Orhei, reprezentată de avocatul

Vadim Banaru, fiind repetat înregistrat în secția documentare procesuală a cauzelor

civile a Curții Supreme de Justiție la data de 25 iunie 2020. ( f.d. 108,110, vol.II)

Pavel Rusu și SRL „Tiramisa” prin referința înaintată la data de 06 iulie 2020 a

invocat tardivitatea prezentării recursului motivat, argument ce nu poate fi reținut de

instanța de recurs, ori Primăria mun. Orhei, reprezentată de avocatul Vadim Banaru,

s-a conformat prevederilor art. 245, alin. (2) din Codul administrativ și a depus recursul

motivat la Curtea Supremă de Justiție la data de 29 mai 2020, în termen ( f.d. 110,

vol.II), recursul fiind expediat greșit în adresa Curții de Apel Chișinău.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f). Din analiza acestor prevederi rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

5

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de Primăria mun. Orhei, reprezentată de avocatul

Vadim Banaru este inadmisibil.

6

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, depus de către Primăria mun. Orhei, reprezentată de avocatul Vadim

Banaru, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

7