3ra-241/18 — recunoașterea ilegalității refuzului, obligarea de a examina cererea prealabilă și transmiterea terenului în locațiune

prima instanță: Judecătoria Orhei dosarul nr. 3ra-241/18

Judecător: V. Cupcea

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Vascan, V. Clima, E. Palanciuc

Î N C H E I E R E

14 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Iulia Sîrcu

judecători Galina Stratulat, Iuliana Oprea

examinând admisibilitatea recursului declarat de Consiliul municipal Orhei,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Rusu Pavel și

Societatea cu Răspundere Limitată ,,Tiramisa” împotriva Consiliului orășenesc Orhei

și Primăriei orașului Orhei, intervenienți accesorii Întreprinderea Municipală

,,Achiziție, Comerț și Piețe” Orhei și Covaliov-Rusu Georgeta, cu privire la

recunoașterea ilegalității refuzului, obligarea de a examina cererea prealabilă și

transmiterea terenului în locațiune,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie 2017, prin care s-a

admis apelul declarat de Rusu Pavel și Societatea cu Răspundere Limitată ,,Tiramisa”,

s-a casat hotărârea Judecătoriei Orhei din 01 februarie 2017 și s-a emis o nouă hotărâre

de admitere a cererii de chemare în judecată,

c o n s t a t ă :

La 04 noiembrie 2016, Rusu Pavel și SRL ,,Tiramisa” s-au adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva Consiliului orășenesc Orhei și Primăriei orașului Orhei,

intervenienți accesorii ÎM ,,Achiziție, Comerț și Piețe” Orhei și Covaliov-Rusu

Georgeta, cu privire la recunoașterea ilegalității refuzului, obligarea de a examina

cererea prealabilă și transmiterea terenului în locațiune.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, conform contractului de vânzare-cumpărare

din 11 mai 1998, Rusu Pavel și Covaliov-Rusu Georgeta au cumpărat bunul imobil

constituit din magazin cu verandă și depozit, cu suprafața totală de 112,3 m2, amplasat

pe adresa or. Orhei, str. Mihai Eminescu 9/2.

1

Menționează că, dreptul de proprietate a fost înregistrat în Registrul bunurilor

imobile la 18 ianuarie 2001, în dosarul cadastral 6401401.026 la pct. 2.22, având

numărul cadastral xxxxx.

La 08 decembrie 1999, a fost constituită SRL „Tiramisa”, care folosește acest

imobil în activitatea sa comercială.

Conform deciziei Primăriei orașului Orhei nr. 5.15.7 din 20 mai 1998, terenul cu

suprafața 6077 m2 și terenul cu suprafața 1969 m2 din str. Mihai Eminescu 9, au fost

transmise în arendă pe un termen de 12 luni și 6 luni corespunzător.

Astfel, indică reclamanții că, arendașul ÎM „Achiziție, Comerț și Piețe” Orhei și-a

asumat responsabilitatea de a asigura accesul liber al lor la proprietatea ce le aparține.

Ulterior, Consiliul orășenesc Orhei a emis decizia nr. 17.4.2 din 29 decembrie

2004, cu privire la prelungirea termenului de arendă până la data de 31 decembrie

2005 și decizia nr. 30.12 din 29 decembrie 2005, privind prelungirea termenului

arendei până la data de 30 decembrie 2010.

Prin decizia nr. 9.6 din 27 decembrie 2007, Consiliul orășenesc Orhei a

recunoscut terenul din str. Mihai Eminescu nr. 9/2, ca proprietate publică a Primăriei

Orhei, care se află în arenda ÎM „Achiziție, Comerț și Piețe” Orhei până la data de 01

iulie 2011.

Prin decizia Consiliului orășenesc Orhei nr. 2.3 din 29 ianuarie 2008 au fost

abrogate toate deciziile precedente în partea dării în arendă a terenului din str. Mihai

Eminescu nr. 9/2, fiind transmis în administrarea ÎM „Achiziție, Comerț și Piețe”

Orhei acest teren până la data de 01 iulie 2011, iar prin decizia nr. 10.12.8 din 30

octombrie 2009, a fost modificat termenul arendei până la 30 august 2009.

Reclamanții susțin că de mai multe ori s-au adresat către administrația publică

locală cu solicitarea de vânzare a terenului pe care se află clădirea cu numărul cadastral

xxxxx, unde activează SRL „Tiramisa”, însă, prin răspunsurile primarului Orhei nr.

03-7-R-569 din 19 ianuarie 2005, nr. 03-7-888 din 12 septembrie 2012 și nr. 02/l-7e-

408 din 02 aprilie 2014, solicitările date au fost respinse.

Mai indică că, la 15 iulie 2016 au depus o cerere privind transmiterea terenului pe

care se află imobilul unde activează SRL „Tiramisa”, solicitând examinarea

problemelor contractuale între SRL „Tiramisa” și ÎM „Achiziție, Comerț și Piețe”

Orhei, iar prin răspunsul nr. 02/l-7e-2144 din 29 iulie 2016, viceprimarul orașului

Orhei a respins solicitările din această cerere, fără a fi examinate conform legislației.

La 07 septembrie 2016 au înaintat cerere prealabilă către Consiliului orășenesc

Orhei, care nu a fost examinată în termenul prevăzut de lege, iar prin răspunsul

viceprimarului orașului Orhei, recepționat la data de 11 octombrie 2016, s-a refuzat în

examinarea cererii depuse.

Solicită reclamanții, recunoașterea ilegală a refuzului Consiliului orășenesc Orhei

de a examina cererea prealabilă, obligarea Consiliului orășenesc Orhei să examineze

cererea prealabilă cu primirea deciziei privind formarea bunului imobil prin separarea

terenului și obligarea transmiterii terenului în locațiune.

2

Prin hotărârea Judecătorie Orhei din 01 februarie 2017 cererea de chemare în

judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie 2017, s-a admis apelul

declarat de Rusu Pavel și SRL ,,Tiramisa”, s-a casat hotărârea Judecătoriei Orhei din

01 februarie 2017 și s-a emis o nouă hotărâre prin care cererea de chemare în judecată

a fost admisă. S-a recunoscut ca fiind ilegal refuzul Consiliului orășenesc Orhei de a

examina cererea prealabilă depusă de către Rusu Pavel la data de 07 septembrie 2016

la Consiliul orășenesc Orhei. S-a obligat Consiliul orășenesc Orhei să examineze

cererea lui Rusu Pavel din 07 septembrie 2016, privind modificarea deciziei

Consiliului orășenesc Orhei nr. 5.3.1 din 07 iunie 2016 „Cu privire la darea terenului

în administrare” și anume de înlocuit suprafața terenului de 0, 6823 ha cu suprafața de

0,6513 ha, formarea prin separarea bunului imobil cu numărul cadastral xxxxx, cu

suprafața de 0,6823 ha, situate pe adresa str. Mihai Eminescu 9/2, două bunuri imobile

și anume: bunul imobil nr. 2, cu număr cadastral xxxxx cu suprafața de 0,6513 ha,

situat pe adresa str. Mihai Eminescu nr.9/2 și bunul imobil nr. 1 cu suprafața de 0,031

ha, situat pe adresa str. Mihai Eminescu nr.9/2a, cu darea în locațiune lui Rusu Pavel a

terenului aferent situat pe adresa str. Mihai Eminescu nr. 9/2a, cu suprafața totală de

0,031 ha și adoptarea unei decizii în conformitate cu legislația în vigoare.

La 10 ianuarie 2018, Consiliul municipal Orhei, a declarat recurs, solicitând

admiterea recursului și casarea deciziei instanței de apel.

Prin cererea de recurs din 17 ianuarie 2018, Consiliul municipal Orhei, a invocat

dezacordul cu decizia contestată, considerând-o neîntemeiată și ilegală.

Susține recurentul că prin acțiunea înaintată, intimații tind să încalce nejustificat

dreptul de proprietate a municipiului Orhei asupra terenului litigios, prin impunerea

nelegitimă a grevării acestui bun cu o locațiune contrar intereselor orașului și

oportunității economice.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanței de apel din 18 octombrie

2017 a fost expediată în adresa părților la 26 ianuarie 2018, fapt confirmat prin

scrisoarea de însoțire cu nr. 1096 (f.d. 165), însă careva date privind recepționarea

deciziei de către recurent la materialele dosarului nu există.

Prin urmare, recursul declarat de Consiliul municipal Orhei la 10 ianuarie 2018,

se consideră depus în termen.

La 01 februarie 2018, în conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC, în adresa

intimaților a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței.

Intimații, Rusu Pavel și SRL ,,Tiramisa” nu și-au valorificat dreptul procedural

respectiv și nu au depus referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

3

ajunge la concluzia că, recursul declarat de Consiliul municipal Orhei, urmează a fi

declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată

de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată

în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței

de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea

a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Consiliul municipal Orhei, este

declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC,

care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Completul reține că în recursul declarat, recurentul nu a invocat nici un motiv de

drept prevăzut de art. 432 CPC.

Astfel, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, completul a constatat existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În cazul de față, argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în

limitele stabilite de norma indicată, nefiind posibilă determinarea aspectului de

legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

4

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Completul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul "efectiv", atât în

practică, cât și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi

considerate ca fiind „serioase și legitime” conform Convenției (a se vedea Mitropolia

Basarabiei și alții vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). În același timp,

conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile

să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica

Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016 ), însă în recursul

declarat asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Consiliul municipal Orhei, ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Consiliul municipal Orhei, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Iulia Sîrcu

judecători Galina Stratulat

Iuliana Oprea

5