2rac-7/24 — constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a hotararii judecatoresti, repararea prejudiciului moral

2rac-7/24 — constatarea incalcarii dreptului la executarea in termen rezonabil a hotararii judecatoresti, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

D E C I Z I E

cu privire la admiterea recursului declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Întreprinderea Mixtă „AGREGAT” Societate pe Acțiuni împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

executorul judecătoresc Tatiana Catan cu privire la constatarea încălcării

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 19 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 2rac-7/24

NR. PIGD 2-22168442-01-2rac-12012024)

Recursul declarat după 01 septembrie 2023. Dreptul la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești. Determinarea eronată de către instanța ierarhic inferioară a

cuantumului prejudiciului moral încasat în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. S.Cușnir

Curtea de Apel Chișinău, jud. I. Secrieru, V. Cotorobai, M. Anton,

17 septembrie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Ion Munteanu,

Gheorghe Stratulat, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

intervenient accesoriu executorul judecătoresc Tatiana Catan, solicitând

constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești și a drepturilor întreprinderii, prevăzute de art.6 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, art. 1 din Protocol Adițional nr. 1 la CEDO, cauzată prin

neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii din 22 ianuarie 2009 a Curții de

Apel Chișinău, menținută prin decizia din 20 mai 2020 a Curții Supreme de

Justiție, nr. 3rh-16/20, încasarea prejudiciului moral în mărime de 100 000

de lei, pentru perioada de neexecutare a hotărârii menționate.

„AGREGAT” S.A. și A.C.C. nr. 55/2 au depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Emmanuil Grinshpun cu privire la obligarea eliberării trecerii

pentru accesul pompierilor între blocurile locative și demolarea construcției

neautorizate. Iar la 23 aprilie 2008 Emmanuil Grinshpun a înaintat cerere de

chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chișinău, Direcției autorizare

și disciplină în construcții cu privire la obligarea de a înregistra și coase

procesul-verbal de recepție finală a apartamentului nr. xxxxx lit. xxxxx,

terasa lit. xxxxx și compensarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea din

22 mai 2008 a Curții de Apel Chișinău s-a admis acțiunea formulată de

Emmanuil Grinshpun și s-a constatat nesoluționarea în termen a cererii

înaintate de Emmanuil Grinshpun împotriva Primăriei mun. Chișinău,

Direcției autorizare și disciplină.

Primăria mun. Chișinău și la 14 octombrie 2008 de către Î.M. „AGREGAT”

S.A. împotriva hotărârii din 22 mai 2008 a Curții de Apel Chișinău, prin

încheierea din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel Chișinău, în rezultatul

admiterii acestora, s-a casat hotărârea enunțată, cauza fiind reținută spre

examinare.

Chișinău, s-au conexat pentru examinare într-o procedură unică sub nr. 2-

2703/2007, cauzele civile la cererea de chemare în judecată depusă de

1

Emmanuil Grinshpun împotriva Î.M. „AGREGAT” S.A. și Primăriei mun.

Chișinău cu privire la încetarea construcției blocului locativ cu 17 niveluri și

la cererea de chemare în judecată înaintată de Î.M. „AGREGAT” S.A. și

A.C.C. nr. 55/2 din mun. Chișinău împotriva lui Emmanuil Grinshpun cu

privire la obligarea de a elibera trecerea pentru accesul pompierilor între

blocurile locative, demolarea construcției neautorizate. Iar prin încheierea

din 05 noiembrie 2008 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, cauzele civile

enunțate s-au conexat cu cauza civilă la cererea de chemare în judecată

depusă de Emmanuil Grinshpun împotriva Î.M. „AGREGAT” S.A. și

Primăriei mun. Chișinău cu privire la obligarea de a înregistra și coase

procesul-verbal de recepție finală a apartamentului nr. xxxxx lit. „xxxxx”,

terasa lit. xxxxx și compensarea cheltuielilor de judecată.

acțiunea formulată de Î.M. „AGREGAT” S.A. și A.C.C. nr. 55/2 din mun.

Chișinău, fiind obligat Emmanuil Grinshpun să elibereze trecerea pentru

accesul pompierilor și demolarea construcției neautorizate cu demolarea

anexei la apartament, edificată neautorizat în trei niveluri. S-a respins

acțiunea înaintată de Emmanuil Grinshpun împotriva Î.M. „AGREGAT”

S.A. și Primăriei mun. Chișinău cu privire la încetarea construcției blocului

locativ. S-a respins acțiunea lui Emmanuil Grinshpun împotriva Î.M.

„AGREGAT” S.A. și Primăriei mun. Chișinău cu privire la obligarea de a

înregistra și coase procesul-verbal de recepție finală a apartamentului. Prin

decizia din 20 noiembrie 2009 a Curții Supreme de Justiție, corectată prin

încheierea din 31 martie 2010 a Curții Supreme de Justiție, s-a respins

recursul lui Emmanuil Grinshpun.

admis cererea Î.M. „AGREGAT” S.A. cu privire la schimbarea modului de

executare a hotărârii Curții de Apel Chișinău, fiind obligată să execute

documentul executoriu nr. 3-1420/09 din 22 ianuarie 2009 și să elibereze

trecerea pentru accesul pompierilor prin demolarea construcției neautorizate,

cu demolarea anexei apartamentului, edificată neautorizat în trei niveluri.

Prin decizia din 24 decembrie 2010 a Curții Supreme de Justiție, drept

urmare a admiterii recursului formulat de Emmanuil Grinshpun, s-a casat

încheierea din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel Chișinău, cu restituirea

cauzei spre judecare în Curtea de Apel Chișinău. Prin încheierea din 31

martie 2011 a Curții de Apel Chișinău s-a admis cererea Î.M. „AGREGAT”

S.A. cu privire la schimbarea modului de executare a hotărârii. S-a obligat

Î.M. „AGREGAT” S.A. să execute documentul executoriu nr. 3-1420/09,

emis la 22 ianuarie 2009, prin eliberarea trecerii pentru accesul pompierilor

prin demolarea construcției neautorizate cu demolarea anexei apartamentului

nr. 3 din casa edificată neautorizat în trei niveluri, conform proiectului

prezentat de creditor nr. 09/10-1. Prin decizia din 14 septembrie 2011 a Curții

Supreme de Justiție s-a respins recursul declarat de Emmanuil Grinshpun,

2

reprezentat de avocatul Pavel Zamfir și s-a menținut încheierea din 31 martie

2011 a Curții de Apel Chișinău.

admis cererea Î.M. „AGREGAT” S.A. cu privire la explicarea hotărârii din

22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Chișinău, fiind explicat că la executarea

hotărârii din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Chișinău, Emmanuil

Grinshpun s-a obligat să elibereze trecerea pentru accesul pompierilor și

demolarea construcției neautorizate, cu demolarea anexei apartamentului,

edificată neautorizat în trei niveluri, deoarece statutul construcției

neautorizate nu s-a schimbat. Prin decizia din 23 mai 2012 a Curții Supreme

de Justiție s-a admis recursul declarat de Emmanuil Grinshpun, reprezentat

de avocatul Pavel Zamfir și s-a casat încheierea din 02 februarie 2012 a Curții

de Apel Chișinău, cu restituirea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel

Chișinău.

respins cererea Î.M. „AGREGAT” S.A. cu privire la explicarea modului de

executare a documentului executoriu nr. 3- 1420/09 din 22 ianuarie 2009,

emis de Curtea de Apel Chișinău. Prin încheierea din 24 iunie 2015 a Curții

Supreme de Justiție s-a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire

depusă de Ilya Karbachevskiy, reprezentat de avocatul Nicolae Buza,

împotriva deciziei din 20 noiembrie 2009 a Curții Supreme de Justiție. Prin

încheierea din 23 septembrie 2015 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

cererea de revizuire declarată de Ilya Karbachevskiy, reprezentat de avocatul

Nicolae Buza și s-a casat decizia din 20 noiembrie 2009 a Curții Supreme de

Justiție și reținută cauza pentru judecarea recursului declarat de Emmanuil

Grinshpun împotriva hotărârii din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel

Chișinău.

admis recursul declarat de Emmanuil Grinshpun și s-a casat hotărârea din 22

ianuarie 2009 a Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei spre rejudecare

în Judecătoria Buiucani mun. Chișinău.

martie 2020, Agentul guvernamental, în temeiul art. 449 lit. g) din Codul de

procedură civilă, a înaintat cerere de revizuire împotriva încheierii din 23

septembrie 2015 a Curții Supreme de Justiție, solicitând admiterea acesteia,

recunoașterea expresă a încălcării dreptului companiei reclamante garantat

de art. 6 § 1 din Convenție și de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție,

casarea încheierii din 23 septembrie 2015 a Curții Supreme de Justiție și a

deciziei din 02 decembrie 2015 a Curții Supreme de Justiție, cu menținerea

deciziei din 20 noiembrie 2009 a Curții Supreme de Justiție, acordarea unei

satisfacții echitabile în beneficiul companiei reclamante pentru încălcările

constatate prin aplicarea directă a art. 41 din Convenție în cuantum de 2 000

de euro în calitate de despăgubire pentru orice tip de prejudiciu moral și/sau

3

material, inclusiv costuri și cheltuieli de judecată de reprezentare în fața

Curții.

Justiție s-a admis cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental și

s-a constatat violarea drepturilor Î.M. „AGREGAT” S.A. garantate de

articolul 6 § 1 din CEDO și de articolul 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO. S-a

casat încheierea din 23 septembrie 2015 a Curții Supreme de Justiție privind

admiterea cererii de revizuire depusă de Ilya Karbachevskiy, reprezentat de

avocatul Nicolae Buza. S-a casat decizia din 02 decembrie 2015 a Curții

Supreme de Justiție de admitere a recursului declarat de Emmanuil

Grinshpun cu casarea hotărârii din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel

Chișinău, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în Judecătoria Buiucani, mun.

Chișinău. S-a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire din 25 iunie

2015 depusă de Ilya Karbachevskiy împotriva deciziei din 20 noiembrie

2009 a Curții Supreme de Justiție.

guvernamental și reținut de Curtea Supremă de Justiție, a indicat că măsura

de demolare a construcției neautorizate s-a dispus în mod irevocabil prin

hotărârea din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Chișinău, menținută prin

decizia Curții Supreme de Justiție, revigorată prin decizia din 20 mai 2020 a

Curții Supreme de Justiție, nr. 3rh-16/20.

în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, a declarat că instanța de

judecată urmează să rețină că, prin hotărârea din 22 ianuarie 2009 a Curții de

Apel Chișinău, Emmanuil Grinshpun a fost obligat de a elibera trecerea

pentru accesul pompierilor prin demolarea anexei apartamentului, edificată

neautorizat în trei niveluri. Hotărârea nominalizată a fost înaintată spre

executare executorului judecătoresc Tatiana Catan, iar în temeiul încheierii

nr.129-687/13 din 14 mai 2013 a fost intentată procedura de executare.

Începând cu data de 14 mai 2013 a intervenit obligația pozitivă a statului de

a executa o hotărâre judecătorească definitivă și executorie.

cereri, se ține cont de anumite criterii: complexitatea cauzei, comportamentul

părților și miza (interesul) pentru reclamant. În sensul Legii nr. 87/2011,

urmează a fi determinate cele trei etape de apreciere a circumstanțelor cauzei

și anume: identificarea obiectului pretențiilor - obiectul pretenției constituie

constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii

din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Chișinău, neexecutată și încasarea din

bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova

a prejudiciului cauzat prin această neexecutare; identificarea perioadei de

referință - perioada care urmează a fi luată în considerare, potrivit legislației

Republicii Moldova începe la data la care a solicitat oficial executarea

hotărârii judecătoreștii pronunțate în favoarea sa (dies a quo). Intentarea

4

procedurii de executare silită a hotărârii din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel

Chișinău s-a realizat prin încheierea executorului judecătoresc Tatiana Catan

de intentare a procedurii de executare nr.129-687/13 din 14 mai 2013.

Respectiv, începând cu data de 14 mai 2013, această hotărâre judecătorească

rămâne neexecutată; aprecierea necesității și, dacă este cazul, a cuantumului

satisfacțiilor echitabile, prin prezenta cerere s-a solicitat acordarea unei

compensații echitabile minime în raport cu compensațiile acordate în cauze

similare împotriva RM de către Curtea Europeană (de la 600 EUR/an).

Atunci când se constată o neexecutare continuă, termenul nerezonabil se va

aprecia de la data nașterii obligației de executare și până la ziua adoptării

hotărârii cu o eventuală constatare a violării/neviolării dreptului declarat de

art. 6 § 1 din CEDO. La caz neexecutarea hotărârii în mod evident a

compromis orice așteptare legitimă a societății reclamante de a se bucura de

efectul executării unui act judecătoresc definitiv contrar art. 6 din CEDO. În

opinia reclamantului, autoritatea responsabilă de executarea hotărârii

judecătorești, care este statul Republica Moldova, nu a întreprins toate

măsurile corespunzătoare în vederea executării hotărârii judecătorești

definitive. În consecință nu a putut beneficia de succesul obținut în urma

examinării litigiului, care se referă la eliberarea accesului trecerii

pompierilor la blocul său locativ și intrinsec eliberarea unei părți a terenului

proprietatea sa privată ocupată abuziv de construcția, demolarea căreia s-a

dispus. Având în vedere perioada neexecutării în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, care s-a constatat a fi una continuă, de caracterul obligației de

executare, comportamentul autorității însărcinate cu obligația executării,

precum și miza (interesul), cerința cu privire la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătoreștii, prevăzută de legislația internă, articolul

6 §1 din Convenție și art. 1 Primul Protocol la Convenție nu a fost respectată,

împrejurări ce atestă constatarea acestei încălcări.

silită), această hotărâre judecătorească rămâne neexecutată, deși

neexecutarea acestei hotărâri de demolare a construcției neautorizate creează

riscul pentru viața și siguranța locatarilor din blocul din acea zonă, făcând

imposibilă trecerea pompierilor sau a altor servicii publice de asigurare a

ordinii publice, încălcă dreptul fundamental de proprietate, care deja de mai

mult de 13 ani este privat de proprietate în rezultatul ocupării abuzive a unei

porțiuni din teren prin construcția edificată neautorizat și supusă demolării.

Deși prin adoptarea normelor naționale și aderarea la Convenție, statul și-a

asumat obligația de a asigura un sistem judiciar în așa fel încât să răspundă

tuturor exigențelor acestor norme, inclusiv de a executa o hotărâre

judecătorească într-un termen rezonabil, dincolo de dificultățile generate de

diverși factori ce ar putea întârzia procedurile judiciare, totuși această

obligație pozitivă impusă de CEDO rămâne până în prezent una iluzorie în

raport cu societatea reclamantă. Încălcarea dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești din 22 ianuarie 2009, pronunțată în

5

favoarea sa, este demonstrată incontestabil, rămânând până în prezent una

iluzorie și neexecutată.

prin încălcarea termenului rezonabil de executare a hotărârii, reclamantul a

menționat că unul dintre criteriile orientative este cel al echității care se

exprimă prin faptul că îndemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală

despăgubire. În materia duratei nerezonabile a procedurilor judiciare,

conform jurisprudenței CtEDO în cazurile de neexecutare, mărimea

compensației pentru prejudiciul moral este de aproximativ de 600 de euro

pentru 12 luni de întârziere (300 de euro pentru fiecare perioadă următoare

de 6 luni de întârziere). Hotărârea Curții de Apel Chișinău prin care s-a

dispus demolarea construcției edificată neautorizat, inclusiv cu încălcarea

dreptului de proprietate a societății reclamante, a fost pronunțată la 22

ianuarie 2009 și rămâne în continuare neexecutată. Din data punerii în

executare 14 mai 2013, au trecut mai mult de 9 ani până la data adresării în

instanța de judecată, perioadă în care această hotărâre rămâne neexecutată.

Raportat la jurisprudența CtEDO pe cauzele naționale, reclamantul are

dreptul la o compensație minimă în mărime de 6 000 de euro. În sensul

normelor invocate raportate la circumstanțele obiective ale cauzei, pentru

neexecutarea hotărârii din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Chișinău

(definitivă și executorie din data emiterii), pronunțată în favoarea sa,

reclamantul a considerat ca fiind justificată și echitabilă acordarea unei

compensații efective (prejudiciu moral) în mărime de 100 000 de lei pentru

perioada 14 mai 2013 (data intentării procedurii de executare silită) și până

la 01 noiembrie 2022. CtEDO cere ca compensațiile cu titlu de prejudiciu

moral acordate la nivel național pentru violarea CEDO să fie comparabile cu

cele acordate de CtEDO în cauze comparabile (hotărârea Ciorap nr. 2 contra

Moldovei, 2010).

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Centru, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

Î.M. „AGREGAT” S.A. împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Tatiana Catan cu

privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești și încasarea prejudiciului moral.

executare, în seama căruia a fost pusă sarcina executării hotărârii

judecătorești din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Chișinău, au fost

întreprinse toate măsurile în vederea executării acesteia într-un termen

rezonabil, care însă nu s-au soldat cu succes din cauza unor circumstanțe ce

nu-i sunt imputabile executorului judecătoresc, care în exercitarea

atribuțiilor de serviciu este exponentul puterii de stat.

6

privire la repararea prejudiciului moral, aceasta urmând a fi respinsă, or, este

accesorie cerinței de constatare a încălcării drepturilor, care a fost respinsă

și ca urmare reclamantului nu-i poate fi adjudecată o sumă bănească cu titlu

de prejudiciu moral.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

f.d.119), Î.M. ,,AGREGAT” S.A., reprezentată de avocatul Oleg Tănase, a

declarat apel împotriva hotărârii din 11 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii

primei instanțe, emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

admis apelul declarat de avocatul Oleg Tănase, în numele și interesele Î.M.

,,AGREGAT” S.A. și s-a casat hotărârea din 11 aprilie 2023 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru. S-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a admis

cererea de chemare în judecată înaintată de Î.M. ,,AGREGAT” S.A. S-a

constatat încălcarea termenului rezonabil de executare a hotărârii din 22

ianuarie 2009 a Curții de Apel Chișinău în raport cu creditorul Î.M.

,,AGREGAT” S.A. S-a dispus repararea prejudiciului moral cauzat prin

această încălcare și s-a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova în folosul Î.M. ,,AGREGAT”

S.A. echivalentul bănesc al prejudiciului moral în cuantum de 100 000 de

lei.

perioada de neexecutare a hotărârii judecătorești, 14 mai 2013 (data când a

fost pusă în executare hotărârea din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel

Chișinău), instanța de apel a conchis că cerința cu privire la executarea în

termeni rezonabili a hotărârii judecătorești, prevăzută de legea națională și

articolul 6 § 1 din Convenție, nu a fost respectată, aspect care generează

constatarea acestei încălcări și pentru perioada dată.

art.2036 alin.(1), (2) art. 2037 alin. (1) din Codul civil, instanța de apel a

notat că unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului

moral este criteriul echității, care exprimă că indemnizația trebuie să prezinte

o justă și integrală despăgubire. În temeiul Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale acest criteriu se

traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție

echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Prin acțiunea depusă apelantul

Î.M. „AGREGAT” S.A. a solicitat încasarea din contul bugetului de stat în

beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 100 000 de lei.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

7

depus cerere de recurs împotriva deciziei din 19 octombrie 2023 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

(1) alin. (2) lit. b) și e) din Codul de procedură civilă că decizia instanței de

apel este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor și prin admiterea recursului, se schimbă sau se

consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție. Decizia instanței de

apel este neîntemeiată și pasibilă casării cu menținerea hotărârii instanței de

fond, motivând că este nefondată, emisă cu interpretarea eronată a

prevederilor legale în special a celor se ce referă la suspendarea executării în

coraport cu circumstanțele concrete ale cauzei.

judiciară națională denotă că statul răspunde eventual patrimonial pentru

prejudiciul adus persoanei prin încălcarea dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești, iar elucidarea cazurilor și condițiilor de

răspundere patrimonială se întreprinde printr-o lege specială, Legea privind

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărîrii judecătorești nr. 87 din 21 aprilie 2011 (Legea nr.

87/2011). Cu trimitere la prevederile art.2 alin. (1), art.1 alin.(1), (2) din

Legea nr.87/2011, precum și conform jurisprudenței Curții Europene,

conform căreia art. 6 din Convenție garantează oricărei persoane dreptul de

acces la justiție, care are drept consecință dreptul la executarea hotărârilor

judecătorești definitive, a notat că acest drept nu poate obliga un stat să

asigure executarea fiecărei hotărâri cu caracter civil, oricare ar fi ea și oricare

ar fi circumstanțele; în schimb, statul are obligația de a se dota cu un arsenal

juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive

ce îi revin. Respectiv, instanța de judecată are ca sarcină exclusivă de a

analiza dacă măsurile adoptate de autoritățile naționale au fost adecvate și

suficiente. Astfel, a indicat la o superficialitate din partea instanței de apel în

elucidarea pertinentă a raportului motivat prezentat de către executorul

judecătoresc.

obiectul probațiunii, subiecții procesuali, termenul de examinare, sarcina

probațiunii (sarcina probațiunii de lipsă a încălcării dreptului, sarcina de a

dovedi suportarea prejudiciului material, etc.), inclusiv soluțiile deduse din

jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului. Toate cauzele

intentate în temeiul Legii nr.87/2011, urmează să parcurgă trei etape de

apreciere: identificarea în substanță a obiectului pretențiilor; identificarea

perioadei de referință; aprecierea necesității și, dacă este cazul, a

cuantumului satisfacțiilor echitabile. Prin prisma jurisprudenței Curții

Europene pentru Drepturile Omului, aprecierea termenului rezonabil de

8

executare urmează a fi făcut după anumite criterii de apreciere, cum sunt:

complexitatea cauzei, comportamentul părților, care include aprecierea

comportamentului reclamantului și a autorităților, și miza (interesul) pentru

reclamant.

judecătoresc, reiterând, în esență, circumstanțele redate în acesta, în situația

în care potrivit Legii nr. 87/2011, este elucidată rezonabilitatea și pertinența

măsurilor întreprinse de către executor, a considerat ca inadecvată concluzia

instanței privind culpa exclusivă a executorului, în ceea ce vizează

neexecutarea titlului executoriu, în situația în care însuși creditorul nu susține

măsurile coercitive aplicate de către executor.

Legea nr.87/2011, atestă că durează executarea hotărârii sus-menționate nu

din vina executorului judecătoresc, care a întreprins toate măsurile legale în

vederea executării acesteia, însă sunt prezenți factori obiectivi care

influențează executarea hotărârii judecătorești, executarea fiind practic

suspendată pe toată perioada invocată de către intimat. Autoritatea

responsabilă de executarea hotărârii judecătorești a întreprins toate măsurile

care puteau fi în mod rațional luate pentru executarea documentului

executoriu vizat, iar poziția instanței necesită a fi rectificată. Nu se poate

vorbi despre neîntreprinderea tuturor măsurilor necesare în vederea

executării documentului executoriu nominalizat, în condițiile în care

nemijlocit creditorul/intimatul nu a dat dovadă de maximă diligență și voință

întru executarea documentului în beneficiul său, doar pasiv a așteptat

executarea. Responsabilitatea statului nu se extinde dincolo de procedura de

executare, iar sarcina autorităților naționale în asemenea cauze este de a pune

la dispoziția creditorului un mecanism (organele de executare, executori

judecătorești), dar nu a se substitui debitorului și respectiv, de a achita

sumele adjudecate în hotărârea judecătorească.

jurisprudenței Curții Europene, o recunoaștere oficială și publică a violării

constituie prin sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru orice prejudiciu

moral eventual suferit de reclamant. Drept urmare, instanța de judecată nu

trebuie să-și formeze o idee preconcepută conform căreia orice acțiune

privind presupusa încălcare a unui termen rezonabil implică în mod

obligatoriu admiterea acțiunii și în consecință, compensarea presupusului

prejudiciu suferit. Este necesar de stabilit prin probe pertinente și

concludente dacă a existat în mod veridic un prejudiciu.

intimatului și intervenientului accesoriu copiile recursului declarat, creând

astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de

derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea

respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi,

9

posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire și avizele de recepție, anexate la materialele dosarului (Vol.II,

f.d.16-18).

f.d.19), Î.M. „AGREGAT” S.A. a depus referință la cererea de recurs,

solicitând declararea recursului inadmisibil cu menținerea deciziei instanței

de apel și încasarea costurilor și a cheltuielilor de judecată.

Tatiana Catan a depus referință la cererea de recurs, motivând că pe parcursul

aflării la executare a documentului executoriu, executarea acestuia a fost

suspendată, fiind suspendată în continuare.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme

de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au

intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.

XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din

sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența

Curții Supreme de Justiție.

(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

(3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9

judecători ai Curții Supreme de Justiție.

(4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la

examinarea recursului în cauză.”

„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

„(1) Recursul este admis dacă:

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție.”

10

„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în

limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor

prevăzute la art.432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor

ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.

(3) Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale

invocate în recurs.”

„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea

participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432

alin.(1) lit.e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în

ședință pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”

„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: e) să admită recursul și să modifice

decizia instanței de apel și/sau hotărîrea primei instanțe.”

prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești nr. 87

din 21 aprilie 2011 (Legea nr. 87/2011):

„(1) Orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a

hotărîrii judecătorești poate adresa în instanță de judecată o cerere de chemare în

judecată privind constatarea unei astfel de încălcări și repararea prejudiciului cauzat

prin această încălcare, în condițiile stabilite de prezenta lege și de legislația procesuală

civilă.

(2) Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi

imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului (denumită

în continuare reclamant).

(3) Prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești se

repară indiferent de vinovăția instanței de judecată, a organului de urmărire penală, a

organului responsabil de executarea hotărîrilor judecătorești sau a instituției de stat

debitoare.

(4) Prejudiciul cauzat de o autoritate publică sau de o autoritate căreia statul i-a delegat

atribuții de autoritate publică prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil

a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești se

repară de către stat. Reparația prejudiciului se face de la bugetul de stat.

(6) Mărimea reparației prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești se stabilește de instanța de judecată în fiecare caz în parte, în funcție de

circumstanțele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum și de pretențiile

invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de

conduita organului de urmărire penală, a instanței de judecată și a autorităților

relevante, de durata încălcării și de importanța procesului pentru reclamant.

(7) Organul care reprezintă statul în instanță de judecată pe această categorie de cauze

este Ministerul Justiției.”

11

„(1) Sarcina probațiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil

a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și a

lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiției, iar sarcina de a

dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare și suportarea

costurilor și cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului.

(4) Cererea de chemare în judecată se examinează de instanța de judecată sesizată în

cel mult 3 luni de la depunerea sa.

(5) Categoriile de litigii menționate se examinează în instanță de judecată în

conformitate cu normele legislației procesuale civile, ținîndu-se cont de

particularitățile prevăzute de prezenta lege.”

„(1) În urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești, instanța de judecată decide asupra acordării unei satisfacții echitabile de

la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum și a

costurilor și a cheltuielilor de judecată.”

„(1) În cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce atentează

la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de lege,

instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația

prejudiciului prin plata de despăgubiri.

(2) Prejudiciul moral se repară indiferent de existența și întinderea prejudiciului

patrimonial.

(3) Reparația prejudiciului moral se face și în lipsa vinovăției autorului, faptei ilicite

în cazul în care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la

răspundere penală, aplicare ilegală a arestului preventiv sau a declarației scrise de a nu

părăsi localitatea, aplicarea ilegală în calitate de sancțiune administrativă a arestului ,

muncii neremunerate în folosul comunității și în alte cazuri prevăzute de lege.

(4) Dacă legea nu prevede altfel, simpla constatare a încălcării unui drept sau interes

recunoscut de lege fără plata de despăgubiri oferă satisfacție echitabilă persoanei

vătămate doar cînd aceasta corespunde cu natura dreptului sau interesului recunoscut

de lege încălcat și persoana vătămată astfel va putea obține o valoare nepatrimonială

superioară prejudiciului moral suferit.”

„(1) Mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de

judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o

condiție a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție

echitabilă persoanei vătămate.

(2) Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luînd

în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrîngerea

posibilităților de viață familială și socială, precum și statutul social al persoanei

vătămate.

(3) La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o despăgubire

care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în

împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.”

12

MOTIVAREA INSTANȚEI

menționează că, Curtea de Apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 19

octombrie 2023. Copiei deciziei motivată a instanței de apel a fost expediată

către participanții la proces la 08 decembrie 2023, prin intermediul poștei

electronice (Vol.I, f.d.248). Astfel, recursul este în termen.

civile în ordine de recurs s-a realizat în lipsa participanților la proces, întrucât

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție a considerat inoportună

invitarea acestora, din motiv că argumentele expuse în cererea de recurs au

fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite verificarea legalității

deciziei contestate, iar intimatul și intervenientul accesoriu au prezentat

referințe la cererea de recurs.

argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de

drept material și procedural aplicabile la soluționarea litigiului dedus

judecății, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție considerând

recursul admisibil, urmează a-l admite cu modificarea deciziei instanței de

apel în partea încasării prejudiciului moral cu diminuarea acestuia, iar în rest

menține decizia instanței de apel, din motivele ce succed.

acestuia vizează constatarea încălcării dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești cu încasarea prejudiciului moral cauzat

prin neexecutarea hotărârii judecătorești într-un termen rezonabil, inițiat la

cererea de chemare în judecată depusă la 16 noiembrie 2022 de către Î.M.

„AGREGAT” S.A. împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

prin prisma Legii nr. 87/2011.

pe lângă respectarea strictă a cadrului procedural impus de dispozițiile

Codului de Procedură Civilă și a legii enunțate, este necesară și cunoașterea,

în special de către instanțele judecătorești a jurisprudenței constante CtEDO,

prin care s-au definitivat principii după care se examinează astfel de pretenții,

existând anumite particularități de soluționare, care, la fel, se iau în

considerare. Examinarea corectă a acestor pretenții, legalitatea și temeinicia

hotărârii judecătorești, depinde și de pregătirea acestora. Aceste pretenții se

caracterizează prin conținut specific, în funcție de obiectul probațiunii,

subiecții procesuali, termenul de examinare, sarcina probațiunii, inclusiv

soluțiile deduse din jurisprudența CtEDO. Litigiile date includ: identificarea

în substanță a obiectului pretențiilor; identificarea perioadei de referință;

aprecierea necesității și, dacă e cazul, a cuantumului satisfacțiilor echitabile.

în jurisprudența sa a relevat că dreptul de acces la un tribunal, garantat de

articolul 6 § 1 din Convenție, ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern al unui

13

stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și

obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul uneia dintre părți. Prin

urmare, executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate de orice instanță

trebuie considerată parte integrantă a „procesului” în sensul articolului 6 (a

se vedea, printre altele, Hornsby împotriva Greciei, 19 martie 1997, §§ 40 și

următoarele, Rapoarte 1997-II, și Metaxas împotriva Greciei, nr. 8415/02, §

25, 27 mai 2004). Curtea a subliniat în cauzele civile privind durata

procedurilor că procedura de executare silită reprezintă a doua etapă a

procedurii și că dreptul invocat nu devine efectiv decât în momentul

executării (a se vedea, printre alte autorități, Di Pede împotriva Italiei și

Zappia împotriva Italiei, 26 septembrie 1996, §§ 22, 24 și 26 și, respectiv,

§§ 18, 20 și 22, Rapoarte 1996-IV, și, mutatis mutandis, Silva Pontes

împotriva Portugaliei, 23 martie 1994, § 33, Seria A nr. 286-A). Curtea a

constatat o încălcare a articolului 6 § 1 al Convenției și a articolului 1 al

Protocolului nr.1 la Convenție în jurisprudența sa constantă referitoare la

aspecte similare celor care fac obiectul prezentei cauze (a se vedea, inter alia,

Prodan v. Moldova, nr. 49806/99, CEDO 2004-III (extrase), Botezatu v.

Republica Moldova, nr. 17899/08, 14 aprilie 2015, Cooperativa Agricola

Slobozia-Hanesei v. Moldova, nr. 39745/02, 3 aprilie 2007, și Cristea v.

Republica Moldova, nr. 35098/12, 12 februarie 2019).) Imposibilitatea unui

creditor de a executa o hotărâre integral și într-un termen rezonabil constituie

o încălcare a „dreptului de acces la justiție” consacrat în Articolul 6 § 1 din

Convenție, precum și a dreptului la respectarea proprietății, garantat de

Articolul 1 din Protocolul nr. 1 (Prodan v. Republica Moldova, nr. 49806/99,

§§ 56 și 62, CEDO 2004-III (extrase) Ichim v. Republica Moldova, nr.

50886/08, § 31).

hotărârii naționale rămâne cea mai adecvată formă de reparație pentru

încălcările Convenției similare celor constatate în prezenta cauză

(Gerasimov și alții v. Rusia, nr. 29920/05 și altele 10, § 198, 1 iulie 2014).

Prin urmare, ea constată că Statul reclamat trebuie să asigure în cel mai scurt

timp executarea, prin mijloace adecvate, a hotărârii inițiale adoptate în

favoarea reclamantului.

inferioară, se profilează că, la 17 mai 2007 Î.M. „AGREGAT” S.A. și A.C.C.

nr. 55/2 a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Emmanuil

Grinshpun cu privire la obligarea eliberării trecerii pentru accesul

pompierilor între blocurile locative și demolarea construcției neautorizate.

Iar la 23 aprilie 2008 Emmanuil Grinshpun a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva Primăriei mun. Chișinău, Direcției autorizare și disciplină

în construcții cu privire la obligarea de a înregistra și coase procesul-verbal

de recepție finală a apartamentului nr. 3 lit. „V1”, terasa lit. „v”, „v1”, „v2”

și compensarea cheltuielilor de judecată.

14

acțiunea formulată de Emmanuil Grinshpun și s-a constatat nesoluționarea

în termen a cererii înaintate de Emmanuil Grinshpun împotriva Primăriei

mun. Chișinău, Direcției autorizare și disciplină. Iar prin încheierea din 30

octombrie 2008 a Curții de Apel Chișinău, drept urmare a admiterii cererilor

de revizuire depuse la 07 iulie 2008 de către Primăria mun. Chișinău și la 14

octombrie 2008 de către Î.M. „AGREGAT” S.A. împotriva hotărârii din 22

mai 2008 a Curții de Apel Chișinău, hotărârea enunțată s-a casat, cauza fiind

reținută spre examinare.

Chișinău, s-au conexat pentru examinare într-o procedură unică, cauzele

civile la cererea de chemare în judecată depusă de Emmanuil Grinshpun

împotriva Î.M. „AGREGAT” S.A. și Primăriei mun. Chișinău cu privire la

încetarea construcției blocului locativ cu 17 niveluri și la cererea de chemare

în judecată înaintată de Î.M. „AGREGAT” S.A. și A.C.C. nr. 55/2 din mun.

Chișinău împotriva lui Emmanuil Grinshpun cu privire la obligarea de a

elibera trecerea pentru accesul pompierilor între blocurile locative,

demolarea construcției neautorizate. Iar prin încheierea din 05 noiembrie

2008 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, cauzele enunțate s-au conexat

cu cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Emmanuil

Grinshpun împotriva Î.M. „AGREGAT” S.A. și Primăriei mun. Chișinău cu

privire la obligarea de a înregistra și coase procesul-verbal de recepție finală

a apartamentului nr. 3 lit. „V1”, terasa lit. „v”, „v1”, „v2” și compensarea

cheltuielilor de judecată.

admis acțiunea formulată de Î.M. „AGREGAT” S.A. și A.C.C. nr. 55/2 din

mun. Chișinău, fiind obligat Emmanuil Grinshpun să elibereze trecerea

pentru accesul pompierilor și demolarea construcției neautorizate cu

demolarea anexei la apartament, edificată neautorizat în trei niveluri. S-a

respins integral acțiunea lui Emmanuil Grinshpun împotriva Î.M.

„AGREGAT” S.A. și Primăriei mun. Chișinău cu privire la obligarea de a

înregistra și coase procesul-verbal de recepție finală a apartamentului și

cererea înaintată de Emmanuil Grinshpun împotriva Î.M. „AGREGAT” S.A.

și Primăriei mun. Chișinău cu privire la încetarea construcției blocului

locativ (Vol. I, f.d.11-15). Prin decizia din 20 noiembrie 2009 a Curții

Supreme de Justiție s-a respins recursul lui Emmanuil Grinshpun împotriva

hotărârii enunțate (Vol.I, f.d.16-21).

a admis cererea Î.M. „AGREGAT” S.A. cu privire la schimbarea modului de

executare a hotărârii Curții de Apel Chișinău, fiind obligată să execute

documentul executoriu nr. 3-1420/09 din 22 ianuarie 2009 și să elibereze

trecerea pentru accesul pompierilor prin demolarea construcției neautorizate,

cu demolarea anexei apartamentului, edificată neautorizat în trei niveluri

(Vol.I, f.d.22-24). Prin decizia din 24 decembrie 2010 a Curții Supreme de

15

Justiție, drept urmare a admiterii recursului lui Emmanuil Grinshpun, s-a

casat încheierea din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel Chișinău, cu

restituirea cauzei spre judecare în Curtea de Apel Chișinău (Vol.I, f.d.25-

27). Prin încheierea din 31 martie 2011 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

cererea Î.M. „AGREGAT” S.A. cu privire la schimbarea modului de

executare. S-a obligat Î.M. „AGREGAT” S.A. să execute documentul

executoriu nr. 3-1420/09, emis la 22 ianuarie 2009, prin eliberarea trecerii

pentru accesul pompierilor prin demolarea construcției neautorizate cu

demolarea anexei apartamentului nr. 3 din casa edificată neautorizat în trei

niveluri, conform proiectului prezentat de creditor nr. 09/10-1 (Vol.I, f.d.28-

30). Prin decizia din 14 septembrie 2011 a Curții Supreme de Justiție s-a

respins recursul declarat de Emmanuil Grinshpun, reprezentat de avocatul

Pavel Zamfir și s-a menținut încheierea din 31 martie 2011 a Curții de Apel

Chișinău (Vol.I, f.d.31-35).

admis cererea Î.M. „AGREGAT” S.A. cu privire la explicarea hotărârii din

22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Chișinău, fiind explicat că la executarea

hotărârii din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Chișinău, Emmanuil

Grinshpun s-a obligat să elibereze trecerea pentru accesul pompierilor și

demolarea construcției neautorizate, cu demolarea anexei apartamentului,

edificată neautorizat în trei niveluri, deoarece statutul construcției

neautorizate nu s-a schimbat (Vol.I. f.d.35-38). Prin decizia din 23 mai 2012

a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul declarat de Emmanuil

Grinshpun, reprezentat de avocatul Pavel Zamfir și s-a casat încheierea din

02 februarie 2012 a Curții de Apel Chișinău, cu restituirea cauzei spre

rejudecare în Curtea de Apel Chișinău (Vol.I, f.d.39-43).

respins cererea Î.M. „AGREGAT” S.A. cu privire la explicarea modului de

executare a documentului executoriu nr. 3- 1420/09 din 22 ianuarie 2009,

emis de Curtea de Apel Chișinău (Vol.I, f.d.44-45).

respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Ilya

Karbachevskiy, reprezentat de avocatul Nicolae Buza, împotriva deciziei din

20 noiembrie 2009 a Curții Supreme de Justiție (Vol.I, f.d.46-51). Prin

încheierea din 23 septembrie 2015 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

cererea de revizuire declarată de Ilya Karbachevskiy, reprezentat de avocatul

Nicolae Buza și s-a casat decizia din 20 noiembrie 2009 a Curții Supreme de

Justiție și reținută cauza pentru judecarea recursului declarat de Emmanuil

Grinshpun împotriva hotărârii din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Chișinău

(Vol.I, f.d.52-56).

admis recursul declarat de Emmanuil Grinshpun și s-a casat hotărârea din 22

16

ianuarie 2009 a Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei spre rejudecare

în Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău (Vol.I,f.d.57-61).

de către Agentul guvernamental, în temeiul art. 449 lit. g) din Codul de

procedură civilă, a cererii de revizuire împotriva încheierii din 23 septembrie

2015 a Curții Supreme de Justiție, prin încheierea nr. 3rh-16/20 din 20 mai

2020 a Curții Supreme de Justiție s-a admis, fiind constatată violarea

drepturilor Î.M. „AGREGAT” S.A. garantate de articolul 6 § 1 din CEDO și

de articolul 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO. S-a casat încheierea din 23

septembrie 2015 a Curții Supreme de Justiție. S-a casat decizia din 02

decembrie 2015 a Curții Supreme de Justiție și s-a respins ca fiind

inadmisibilă cererea de revizuire din 25 iunie 2015 depusă de Ilya

Karbachevskiy, reprezentat de avocatul Nicolae Buza, împotriva deciziei din

20 noiembrie 2009 a Curții Supreme de Justiție (Vol.I. f.d.62-69).

spre executare silită și în temeiul încheierii executorului judecătoresc nr.129-

687/13 din 14 mai 2013 a fost intentată procedura de executare (Vol.I,

f.d.96).

„AGREGAT” S.A. în instanța de judecată în vederea constatării încălcării

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești din 22

ianuarie 2009 și repararea prejudiciului moral cauzat prin această

neexecutare în mărime de 100 000 de lei. Or, reclamantul a pretins că

începând cu data de 14 mai 2013, această hotărâre judecătorească rămâne

neexecutată până la 16 noiembrie 2022.

determinant în vederea constatării existenței/inexistenței încălcării dreptului

la executare în termen rezonabil a unei hotărârii judecătorești și după caz a

dreptului la o satisfacție echitabilă. Or, noțiunea de „termen rezonabil” este

un corolar al principiului celerității procedurilor judiciare pe care Statele

Contractante se obligă să îl respecte și să îl asigure în temeiul art. 6 al

Convenției. Deși noțiunea de „termen rezonabil” nu este definită expres,

însă anumite criterii de apreciere au fost determinate de către CtEDO, în

acest sens a se vedea (Josan, § 18, Mazepa, § 42, Holomiov, § 137). Astfel,

se identifică:-complexitatea cauzei se apreciază după caz și individual

(complexitatea obiectului acțiunii civile, necesitatea unui volum probatoriu,

expertize, numărul de martori sau părți în proces, ori elemente de

extraneitate, existența altor proceduri paralele, etc.);-comportamentul

părților care include aprecierea conduitei reclamantului și autorităților

(aprecierea bona/mala fides a tuturor părților implicate în proces, inclusiv

existența unor întârzieri inexplicabile, etc.);-miza (interesul) pentru

reclamant relevă importanța sau scopul pentru persoana care pretinde

violarea dreptului său la un termen nerezonabil. Aceste criterii sunt utilizate

17

de Curtea Europeană în aplicarea art. 6 § 1 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează nu doar

dreptul la un proces echitabil, însă și dreptul la executarea efectivă și într-un

termen rezonabil a hotărârilor judecătorești definitive.

aduse în recursul declarat nu neagă faptul că hotărârea judecătorească nu a

fost executată, însă a considerat că nu este culpa exclusivă a executorului

judecătoresc în sensul reținut de instanța de apel, or, în opinia acestuia însuși

creditorul nu susține măsurile coercitive aplicate de către executor și nu ar fi

depus diligența maximă în executarea hotărârii judecătorești.

jurisprudența CtEDO în cauzele privind neexecutarea hotărârilor

judecătorești. În cauza Cebotari și alții contra Moldovei, cererile nr.

37763/04, 37712/04, 35247/04, 35178/04 și 34350/04, 27 ianuarie 2009,

definitivă din 27 aprilie 2009, §§ 39-40, Curtea reiterează că executarea unei

hotărâri definitive pronunțată de o instanță judecătorească trebuie privită ca

o parte integrantă a „procesului”, în sensul articolului 6 al Convenției (a se

vedea Hornsby v. Greece, hotărâre din 19 martie 1997, § 40; Reports 1997-

II, și Immobiliare Saffi v. Italy [GC], nr.22774/93, § 63, ECHR 1999-V).

Totuși dreptul „de acces la o instanță” nu impune o obligație statului de a

executa orice hotărâre judecătorească cu privire la un drept cu caracter civil

fără a ține cont de circumstanțele specifice ale cauzei (a se vedea Sanglier v.

France, nr. 50342/99, § 39, 27 mai 2003). Curtea a notat că responsabilitatea

statului în privința executării unei hotărâri judecătorești pronunțată

împotriva unei companii private nu se extinde dincolo de implicarea

autorităților de stat în procedurile de executare (a se vedea Fuklev v. Ukraine,

nr. 71186/01, § 67 și §§ 90-91, 7 June 2005). Totuși, atunci când autoritățile

sunt obligate să acționeze pentru executarea unei hotărâri judecătorești și nu

o fac, inacțiunea lor poate angaja responsabilitatea statului în temeiul

articolului 6 § 1 al Convenției (a se vedea Scollo v. Italy, 28 septembrie 1995,

ordinea juridică internă a statului poate să asigure executarea hotărârilor

pronunțate de către instanțele judecătorești. Într-adevăr, fiecare stat trebuie

să asigure funcționarea unor instrumente juridice care să fie adecvate și

suficiente pentru a asigura executarea obligațiilor pozitive care revin statului

(a se vedea Ruianu v. Romania, nr. 34647/97, § 66, 17 iunie 2003). Unica

sarcină a Curții este de a examina dacă măsurile aplicate de către autoritățile

moldovenești în această cauză au fost adecvate și suficiente. În cauze ca

aceasta, în care se cer acțiuni de la un debitor persoană privată, statul, în

calitate de posesor al forței publice, trebuie să acționeze diligent pentru a

asista creditorul în executarea hotărârii judecătorești (a se vedea Fociac v.

Romania, nr. 2577/02, § 70, 3 februarie 2005). În cauza Mereacre și alții v

Republica Moldova, CtEDO a relevat că fiecare Stat are sarcina de a se dota

cu un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea

18

obligațiilor pozitive care îi revin (Fociac v. România, nr. 2577/02, § 69, 3

februarie 2005; Fouklev v. Ucraina, nr. 71186/01, § 84, 7 iunie 2005). În

hotărârea-precedent Cebotari și alții v. Republica Moldova (nr. 37763/04 și

alte 4 cauze, 27 ianuarie 2009), Curtea a constatat o încălcare a Articolului 6

cauza eșecului autorităților naționale de a executa o hotărâre judecătorească

pronunțată, ca și în prezenta cauză, împotriva unui debitor privat. În urma

examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a notat

nicio circumstanță sau argument care ar putea să o convingă să ajungă la o

concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și fondul plângerilor

respective. Ținând cont de jurisprudența sa în domeniu, ea consideră că în

prezenta cauză autoritățile nu au depus toate eforturile necesare pentru a

asigura executarea integrală și în timp util a deciziilor judecătorești

pronunțate în favoarea reclamanților.

nr. 67593/14, § 23, 30 aprilie 2025, Curtea a constatat că, atunci când sunt

pronunțate hotărâri definitive împotriva unor pârâți privați, obligația pozitivă

a Statului constă în punerea la dispoziție a unui arsenal juridic care să permită

particularilor să obțină, de la debitorii care evită executarea, plata sumelor

acordate prin aceste hotărâri, însă această obligație pozitivă nu este una de

rezultat, ci una de mijloace. Atunci când se stabilește că măsurile luate de

către autorități au fost adecvate și suficiente, Statul nu poate fi tras la

răspundere pentru neplata de către un pârât privat a datoriei rezultate din

hotărâre. Răspunderea Statului în baza Articolului 6 din Convenție este

angajată numai atunci când neregulile și deficiențele imputabile autorităților

au avut un efect dăunător asupra procedurii de executare în ansamblul său (a

se vedea Kunashko v. Rusia, nr. 36337/03, §§ 38-39, 17 decembrie 2009;

Pomul S.R.L. și Subervin S.R.L. v. Republica Moldova, nr. 14323/13 și

47663/13, § 25, 24 octombrie 2023).

hotărârii judecătorești nu ar fi imputabilă exclusiv executorului judecătoresc,

or, creditorul nu ar susține măsurile coercitive aplicate de executor, nu pot

determina casarea deciziei instanței de apel, în condițiile în care hotărârea

judecătorească rămâne a fi neexecutată. De altfel, motivul neexecutării nu se

identifică a fi comportamentul creditorului, care, în opinia recurentului, nu

ar fi depus maximă diligență și voință întru executarea actului judecătoresc,

așteptând pasiv executarea.

că însuși recurentul a redat circumstanțele conform raportului executorului

judecătoresc în care se profilează că documentul executoriu se află în

procedura executorului judecătoresc de la 14 mai 2013 și cronologic a indicat

acțiunile întreprinse de către ultimul în vederea executării succedat de actele

emise de instanța judecătorească inclusiv de suspendare a executării

documentului. Din raportul executorului judecătoresc (Vol.I, f.d.86-88),

19

reiterat în esență în cererea de recurs, nu se identifică pasivitatea creditorului

în sensul pretins de recurent, în cazul în care creditorul insista la executarea

hotărârii judecătorești, făcând uz de pârghiile legale în acest sens. Deși în

cadrul procesului de executare, reprezentantul proprietarului imobilului își

asumase benevol obligația în vederea executării hotărârii judecătorești

conform procesului-verbal din 01 aprilie 2015. În cele de urmă, având în

vedere neexecutarea hotărârii judecătorești prin angajamentul asumat, la 14

mai 2015 au fost somați furnizorii de servicii precum și autoritățile

competente în vederea delegării specialiștilor pentru a debranșa imobilul de

la gaz, electricitate, apă etc. și menținerea ordinii publice și evitarea unor

incidente care pot surveni în rezultatul demolării. Au mai urmat suspendări

și reluări ale procedurii de executare, fiind reluată executarea la 28 mai 2020

prin încheierea executorului judecătoresc drept urmare a emiterii încheierii

din 20 mai 2020 a Curții Supreme de Justiție (Vol.I, f.d.87-88).

s-a dispus ca efect al încheierii din 18 mai 2015 a Curții Supreme de Justiție

privind suspendarea executării hotărârii din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel

Chișinău în partea ce ține de demolarea anexei la imobil, urmată de altă

suspendare a executării hotărârii enunțate prin încheierea din 25 iunie 2015

a Curții Supreme de Justiție, în sensul reflectat de executorul judecătoresc

în raportul său, precum și că creditorul nu ar fi contestat actele executorului

judecătoresc, conform poziției recurentului, instanța de recurs menționează

că nu poate fi ignorat faptul că, la 08 iulie 2015 creditorul a solicitat reluarea

procedurii de executare, executarea fiind suspendată, aspect reflectat de

însuși executorul judecătoresc în raportul său (Vol.I, f.d.87). Astfel, nu poate

fi reținut argumentul recurentului referitor la rolul pasiv al creditorului, or,

suspendarea executării a avut loc ca efect al deciziei Curții Supreme de

Justiție, care, în final, prin încheierea din 20 mai 2020 a Curții Supreme de

Justiție a anulat actele emise, iar ca rezultat a rămas în vigoare decizia din 20

noiembrie 2009 a Curții Supreme de Justiție, prin care s-a menținut hotărârea

din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Chișinău, rămasă neexecutată inclusiv

până la adresarea reclamantului în instanța de judecată cu acțiunea în temeiul

Legii nr.87/2011, 16 noiembrie 2022.

mai 2020 de reluare a procedurii de executare, a fost aplicat sechestru pe

apartamentul nr. xxxxx din str. xxxxx, nr.xxxxx, mun. Chișinău și au fost

dispuse interdicții Î.M. „AGREGAT” S.A. prin încheierea instanței

judecătorești din 27 iunie 2020 în vederea demolării anexei la apartamentul

menționat. Potrivit referinței depuse la 03 iunie 2024 la cererea de recurs,

executorul judecătoresc a menționat că executarea documentului executoriu

a fost suspendată în baza încheierilor judecătorești, fiind suspendată în

continuare. Contestarea încheierii executorului s-a realizat de către Vitalie

Său (Vol.II, f.d.27). Or, Vitalie Său conform contestației sale, a pretins că la

20 decembrie 2019 în baza contractului de vânzare-cumpărare a procurat de

20

la Ilya Karbachevskiy apartamentul nr. xxxxx din str. xxxxx, nr.xxxxx, mun.

Chișinău, fiind înregistrat dreptul de proprietate.

proprietari/ posesori ai imobilului, la reluarea executării documentului

executoriu și dispunerea măsurilor în vederea executării acestuia, nu este

exclusă obligația executorului judecătoresc în limitele competenței de a

verifica starea existentă și a identifica acțiunile necesare a fi întreprinse în

vederea executării documentului executoriu. Or, în baza atribuțiilor acordate

prin lege în procesul de executare, măsurile întreprinse de executorul

judecătoresc nu au fost suficiente, iar hotărârea judecătorească rămâne a fi

neexecutată. În această succesiune logică, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție notează că atât jurisprudența CtEDO amintită supra, cât

și legislația națională incubă executorului judecătoresc prin atribuțiile

acordate un rol mai activ în procesul de executare în vederea evitării după

caz a tergiversărilor nejustificate.

executare chiar de către instanțele judecătorești, în sensul pretins de

executorul judecătoresc, la fel, ține de acțiunile autorităților competente ale

statului, care au atras după sine neexecutarea hotărârii.

obligatorii poate implica o încălcare a Convenției. Caracterul rezonabil al

unui termen trebuie apreciat în special în funcție de complexitatea procedurii

de executare, de comportamentul reclamantului și al autorităților competente

și de valoarea și natura reparației acordate de instanță, aspect reiterat supra.

de executare este obligatorie identificarea debitorului executării, și anume

dacă debitorul este o autoritate de stat sau un terț privat (o persoană fizică

sau o entitate juridică privată) (a se vedea Cooperativa Agricolă Slobozia-

Hanesei sau Grițco (dec.)). În raport cu acest criteriu se apreciază

comportamentul părților la procedurile de executare; comportamentul

autorităților însărcinate cu obligația executării și/sau a părților (creditorului

sau a debitorului executării) la adoptarea măsurilor de executare sau

împiedicarea executării (refuzuri neîntemeiate și amânări; pasivitatea; etc.).

Utilizarea cu bună-credință de către o parte a drepturilor sale procedurale la

contestare, apel sau alte căi de atac nu se ia în considerare și nu poate fi

imputată acesteia ca fiind o tergiversare a procedurilor, decât dacă utilizarea

drepturilor respective nu a evoluat într-un abuz de drept sau calea de atac a

fost evident lipsită de succes (Popov, § 32 sau Nenașeva și alții (dec.)).

pretins că îi este încălcat dreptul de proprietate mai mult de 13 ani și nici nu

se poate bucura de efectul executoriu al actului judecătoresc definitiv contrar

prevederilor art. 6 CEDO. Drept urmare, nu poate fi invocată pasivitatea

reclamantului.

21

instanța de apel justificat a stabilit faptul neexecutării hotărârii judecătorești

din 22 ianuarie 2009 în termen rezonabil, având în vedere punerea acesteia

în executare la 14 mai 2013, nefiind întreprinse de către autoritatea

competentă toate măsurile corespunzătoare întru executarea acesteia, iar

reclamantul nu a beneficiat de succesul obținut prin hotărârea judecătorească

privind eliberarea trecerii pentru accesul pompierilor între blocurile locative

și demolarea construcției neautorizate. Mai mult, executarea unei hotărâri

judecătorești este obligatorie, în caz contrar garanțiile art. 6 § 1 din

Convenție ar fi lipsite de orice efect util. Curtea Europeană a accentuat că

art. 6 § 1 din Convenție impune statelor contractante o obligație pozitivă să-

și organizeze propriile sisteme de drept, astfel încât acestea să răspundă

tuturor exigențelor textului convențional.

acțiunii, motivată prin faptul că de către organul de executare, în seama

căruia a fost pusă sarcina executării hotărârii judecătorești din 22 ianuarie

2009 a Curții de Apel Chișinău, au fost întreprinse toate măsurile în vederea

executării acesteia într-un termen rezonabil, care însă nu s-au soldat cu

succes din cauza unor circumstanțe ce nu-i sunt imputabile executorului

judecătoresc.

rămâne a fi neexecutată, nefiind respectată condiția asigurării executării unei

hotărâri judecătorești în termen rezonabil, garantată de art. 6 § 1 CEDO și

astfel instanța de apel justificat a constatat încălcarea dreptului reclamantului

la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la […] executarea în

termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, instanța de judecată decide asupra

acordării unei satisfacții echitabile de la bugetul de stat în contul reparării

prejudiciului moral […].

și a Libertăților Fundamentale, acest principiu se traduce prin necesitatea ca

partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral

suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel, încât acesta să aibă

efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru

autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

Aprecierea prejudiciului moral se face în raport cu criteriile reiterate supra

miza pentru reclamant, comportamentul părților, bună/reaua credință; durata

neexecutării, etc. Sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi pusă pe

seama reclamantului și se apreciază individual pentru fiecare caz, luându-se

în considerare argumentele ambelor părți în proces și excluzându-se pretenții

excesive și vădit exagerate. Totodată, în cazul persoanelor juridice, printre

formele specifice de exprimare a prejudiciului moral cauzat persoanelor

22

juridice: ponegrirea reputației companiei; incertitudinea în planificarea

activităților și luarea deciziilor; întreruperea administrării companiei;

anxietatea și inconveniențele cauzate membrilor echipei de administrare. La

aprecierea cuantumului prejudiciului moral, se ia obligatoriu în considerare

principiul general al echității și suma nu trebuie să fie vădit disproporționată

cu sumele acordate de Curtea Europeană în spețe similare. În materia de

neexecutare sau executare tardivă, calculele prejudiciului moral se fac

potrivit anilor (lunilor) de neexecutare cu luarea în considerare a mizei

pentru reclamant. Conform jurisprudenței Curții Europene versus Moldova

aceste au fost calculate între 1 000 de euro (în mediu pentru 4 ani de

neexecutare) și 3 000 de euro (pentru în mediu de 11 ani de neexecutare).

Cel mai mare prejudiciu în materia neexecutării a fost acordat în speța

Muhin, 6 500 de euro, pentru 11 ani de neexecutare a unei hotărâri de

acordarea de spații locative de către autoritățile locale.

în ceea ce vizeză condamnările R. Moldova în cauzele de neexecutare sau

executare tardivă a hotărârilor judecătorești, atestă acordarea prejudiciilor

morale în cuantum de 1 000-1 600 de euro (cauzele CtEDO: Mereacre și alții

v R. Moldova, hotărârea din 18 ianuarie 2024, anexa: Mereacre –(în curs)

neexecutare mai mult de 13 ani și jumătate-1 600 de euro; Topală-

neexecutată 8 ani și 27 de zile -1 600 de euro; CONSTRUCTORUL S.A –

(în curs) neexecutare mai mult de 22 de ani și jumătate-1 100 de euro;

Berestean- (în curs) neexecutare mai mult de 14 ani și jumătate-1 300 de

euro; Belousenco- (în curs) neexecutare mai mult de 14 ani și jumătate -1

400 de euro; ROLF-BAC S.R.L.-(în curs) neexecutare mai mult de 15 ani și

jumătate -1 600 de euro; TIRAMISA S.R.L.-(în curs-parțial executat)

neexecutare mai mult de 14 ani și jumătate -1 600 de euro; Daniliuc v R.

Moldova, hotărârea din 23 ianuarie 2025- (în curs) neexecutare-mai mult de

22 ani, 7 luni și 13 zile -1 600 de euro; Berliba v R. Moldova, hotărârea din

03 aprilie 2025- neexecutare- 6 ani, 5 luni și 11 zile -1 600 de euro; etc.

statul respectiv (cauza CtEDO Ernestina Zullo versus Italia, 10 noiembrie

2004, 64897/01).

Justiție reține că instanța de apel a stabilit corect circumstanțele cauzei, just

a determinat raportul litigios, normele de drept aplicabile, însă suma de 100

000 de lei încasată cu titlu de prejudiciu moral este una exagerată și

disproporțională în raport cu criteriile reținute și principiul echității. Drept

urmare, instanța de recurs va diminua cuantumul prejudiciului moral încasat

de instanța de apel în beneficiul Î.M. „AGREGAT” S.A. de la 100 000 de

lei până la 35 000 de lei, sumă ce ar constitui o satisfacție echitabilă

reclamantului și în corespundere cu jurisprudența CtEDO. În ceea ce vizează

mărimea sumei de 100 000 de lei, solicitate de Î.M. „AGREGAT” S.A. și

încasată de instanța de apel cu titlu prejudiciu moral, este una excesivă, motiv

23

pentru care nu poate fi admisă integral. Or, prin prisma CtEDO, cuantumul

despăgubirii trebuie astfel stabilit, încât acesta să aibă efect compensatoriu

și nu trebuie să constituie venituri nejustificate pentru victimele daunelor.

suficientă recunoașterea încălcării în situația în care prejudiciul moral a) nu

îmbracă una din formele de exprimare enumerate supra sau atunci când

prejudiciul b) nu are un caracter suficient de grav, c) nu are caracter continuu,

d) se datorează, în parte, vinei reclamantului.

caz hotărârea judecătorească din 22 ianuarie 2009 a fost pusă în executare la

14 mai 2013 și rămâne în continuare a fi neexecutată mai mult de 9 ani, având

în vedere formularea prezentei acțiuni la 16 noiembrie 2022 în temeiul Legii

nr. 87/2011.

națională uniformă și constantă privind constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești, conform căreia, în

final, pentru neexecutare în termen de la 10 luni până la 8 ani s-au acordat

cu titlu de prejudiciu moral sumele de 20 000 de lei, și anume deciziile CSJ:

nr. 2ra-1696/23, M. Rotari vs. MJ; nr. 2ra-1246/23 V. Cristea vs. MJ; nr.2ra-

283/25 O. Rogojină vs MJ; nr.2ra-66/24, Vrînceanu I. vs MJ, etc.

judecată formulată de reclamantul/intimat în referința depusă la cererea de

recurs (Vol.II, f.d.23), instanța de recurs notează că din textul acesteia nu se

identifică suma acestora, înscrisurile ce confirmă cheltuielile suportate,

norma de drept ce justifică această cerință. Drept urmare, solicitarea dată este

neîntemeiată.

în cadrul judecării cauzei civile, participanților la proces le-au fost create

condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor

procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părților dreptului la un proces

echitabil, garantat și asigurat prin art. 6§1 CEDO.

jurisprudenței sale constante, hotărârile judecătorești trebuie motivate astfel

încât să indice de o manieră suficientă motivele pe care se fondează.

soluționarea prezentei cauze, ceea ce este admisibil prin prisma

jurisprudenței CtEDO (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania (Marea

Cameră), 21 ianuarie 1999, § 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2)

(Marea Cameră); 11 iulie 2017, § 84).

Curții Supreme de Justiție admite recursul declarat și modifică decizia

24

instanței de apel în partea prejudiciului moral încasat prin diminuarea

acestuia, iar în rest menține decizia instanței de apel.

alin. (1) lit. e), (3) din Codul de procedură civilă,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Admite recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

Modifică decizia din 19 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Întreprinderea Mixtă „AGREGAT” Societate pe Acțiuni împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

executorul judecătoresc Tatiana Catan cu privire la constatarea încălcării

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și

repararea prejudiciului moral, în partea prejudiciului moral încasat, prin

diminuarea cuantumului acestuia de la 100 000 (una suta mii) de lei la 35

000 (treizeci și cinci mii) de lei.

În rest menține decizia din 19 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău.

Decizia este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Ion Munteanu

Gheorghe Stratulat

25