2rac-262/23 — anularea facturii pentru consumul de energie electrica neevidentiata

La 03 octombrie 2019, Societatea cu Răspundere Limitată „Candelux- Com” (în continuare SRL „Candelux-Com”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Premier Energy” Societate cu Răspundere Limitată (în continuare ÎCS „Premier Energy” SRL) cu privire la anularea facturii pentru consumul de energie electrică neevidențiată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, SRL „ Candelux-Com” a invocat că, în baza contractului de furnizare a energiei electrice consumatorului noncasnic nr. ****** din 01 octombrie 2012/******, este consumator de energie electrică.

La 06 august 2019, furnizorul de energie electrică, ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL a emis pentru SRL „Candelux-Com” factura pentru consum de energie electrică neevidențiată și TVA seria/nr. RH6581460 pentru locul de consum: str. ******, mun. Chișinău, pentru perioada de facturare 27 noiembrie 2017 – 13 februarie 2019 pentru suma de 1 155 023,23 MDL, pretinsă pentru consum de energie electrică neevidențiată.

SRL „Candelux-Com” a menționat că, a plătit în cuantumul calculat și în termenul stabilit energia electrică efectiv consumată, inclusiv și pentru perioada de facturare 27 noiembrie 2017 – 13 februarie 2019, fapt confirmat prin actul de verificare.

Reclamanta a relevat că, a depus cerere prealabilă prin care a invocat nulitatea și netemeinicia facturii pentru consum de energie electrică neevidențiată și TVA seria/nr. RH6581460 din 06 august 2019, pentru locul de consum str. ******, mun. Chișinău. Însă, prin răspunsul la cererea prealabilă, ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL într-un mod evaziv și formalist a respins cererea prealabilă. 1

SRL „Candelux-Com” a considerat neîntemeiată și ilegală factura pentru consum de energie electrică neevidențiată și TVA seria/nr. RH6581460 din 06 august 2019, deoarece a plătit în cuantumul și termenul stabilit energia electrică efectiv consumată, fapt confirmat prin actul de verificare.

Mai mult ca atât, în perioada de facturare, dar și cea ulterioară, furnizorul de energie electrică nu a formulat careva pretenții și/sau obiecții cu referire la locul de consum din str. ******, mun. Chișinău, integritatea echipamentului de măsurare, fie oricare alte pretenții. Faptul dat atestă că energia electrică efectiv consumată a fost plătită în cuantumul și termenul stabilit, potrivit facturilor emise și recepționate de consumatorul SRL „Candelux-Com”. La fel, circumstanțele date denotă existența unei erori la emiterea facturii pentru consum de energie electrică neevidențiată și TVA seria/nr. RH6581460 din 06 august 2019 pentru locul de consum din str. ******, mun. Chișinău. Lipsa actelor care ar justifica datoria, inclusiv a actelor de constatare/de control, factura seria/nr. RH6581460 din 06 august 2019 este ilegală și vădit neîntemeiată.

Reclamanta a evocat că, potrivit răspunsului la cererea prealabilă, furnizorul energiei electrice pretinde plata sumei de 1 155 023,23 MDL urmare a recalculării energiei electrice neevidențiate în baza curbei de sarcină citită în memoria contorului. Însă, în pofida acestui fapt, furnizorul de energie electrică nu a indicat la culpa consumatorului SRL „Candelux-Com”. Respectiv, se pretinde plata unei facturi din contul SRL „Candelux-Com”, fără ca aceasta să fi fost vinovată de apariția unui defect pretins și constatat, iar acest fapt duce la netemeinicia obligației de plată a energiei electrice recalculate. Or, prin prisma Regulamentului pentru furnizarea, utilizarea energiei electrice, aprobat prin Hotărârea Consiliului de administrație al ANRE nr. 393 din 15 decembrie 2010, furnizorul de energie electrică este obligat să constate implicit și să demonstreze motivat/probat faptul încălcării de către consumatorul final a clauzelor contractuale, care au și condus la neînregistrarea sau la înregistrarea incompletă a energiei electrice.

La caz, furnizorul de energie electrică pretinde existența unui defect, dar nu a reținut în sarcina consumatorului careva pretenții și/sau obiecții cu referire la executarea clauzelor contractuale. Respectiv, în speță, se pretinde la plata sumei de 1 155 023,23 MDL, deși în perioada de facturare și cea ulterioară furnizorul de energie electrică nu a formulat careva pretenții și/sau obiecții cu referire la locul de consum din str. Uzinelor, 19/1, mun. Chișinău, integritatea echipamentului de măsurare, fie oricare alte pretenții. 2

În opinia reclamantei, în lipsa unei culpe din partea sa și având în vedere că a executat în modul corespunzător clauzele contractuale, furnizorul de energie electrică neîntemeiat a emis factura pentru consum de energie electrică neevidențiată și TVA” seria/nr. RH6581460 din 06 august 2019, pentru locul de consum din str. ******, mun. Chișinău.

Reclamanta SRL „Candelux-Com” a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, anularea facturii pentru consum de energie electrică neevidențiată și TVA seria/nr. RH6581460 din 06 august 2019, pentru locul de consum din str. ******, mun. Chișinău.

La 22 decembrie 2021, ÎCS „Premier Energy Distribution” SRL, reprezentată de Vitalie Burunciuc, a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 17 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, iar la 17 august 2022 a depus cererea de apel motivată (vol. I, f.d. 163, 227-229).

La 05 mai 2022, ÎCS „Premier Energy Distribution” SRL, a depus cerere de alăturare la apelul declarat de ÎCS „Premier Energy” SRL împotriva hotărârii 3 din 17 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (vol. I, f.d. 212-214 recto-verso).

În consolidarea soluției, instanța de apel a conchis că, prima instanță nefondat a stabilit temeinicia acțiunii SRL „Candelux-Com” SRL, or, relațiile contractuale dintre părți au fost stabilite prin contractul de furnizare a energiei electrice consumatorului non-casnic nr. ****** din 01 octombrie 2012.

La 08 august 2019, ÎCS „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” SRL (succesor al ÎCS „RED Union Fenosa” SA în executarea contractelor de furnizare a energiei electrice ca urmare a separării operatorului sistemului de distribuție) a emis factura pentru consum de energie electrică neevidențiată și TVA nr. RH6581460 în care a fost inclusă suma de 1 155 023,02 MDL pentru consumul neevidențiat de energie electrică în perioada 27 noiembrie 2017 – 13 februarie 2019 la locul de consum ******din mun. Chișinău, str. ******, în cuantum de 563857 kWh (f.d.6-7).

Curtea de apel Chișinău a remarcat că, drept temei de emitere a facturii pentru consum de energie electrică neevidențiată și TVA nr. RH6581460, au servit actele de control al echipamentului de măsurare și actele de verificare a parametrilor tehnici (vol. I, f.d. 83-85), din care rezultă depistarea unei defecțiuni tehnice, și anume lipsa de tensiune la NMTI spre contor faza B, siguranța arsă.

Până la momentul eliberării facturii contestate, furnizorul de energie electrică a emis actul privind verificarea parametrilor tehnici din 12 februarie 2019 și 14 februarie 2019, ambele fiind contrasemnate de către reprezentantul consumatorului final (vol. I, f.d. 84-85), conform cărora la verificarea evidenței s-a depistat lipsa de tensiune de la NTMI spre contor pe faza B, siguranța arsă, astfel energia electrică nu a fost înregistrată și facturată complet, necesar de efectuat recalcul. 4

Dinamica consumului de energie electrică extrasă din sistemul contorului de la locul de consum NLC ****** atestă indubitabil faptul că, din momentul apariției defectului – 27 noiembrie 2017, consumul energiei electrice s-a micșorat cu circa 30%, iar de la data restabilirii defectului – 13 februarie 2019 consumul energiei s-a majorat (vol. I, f.d. 88).

Aceleași concluzii au fost confirmate și de către specialistul Ghenadie Tertea, care a comunicat că din momentul dispariției tensiunii pe faza B, fiind contorizată doar energia electrică pe faza A și C, circa 30% din energia electrică consumată nu a fost contorizată, iar graficele atașate denotă acest lucru. Acest lucru poate fi confirmat și prin curba de sarcină sub forma reprezentării grafice, extrasă din memoria contorului, din care se atestă că până la defecțiunea contorului prin faza B trecea circa 34% din energia electrică consumată, aceeași pondere fiind înregistrată și după defecțiunea contorului (vol. I, f.d. 87).

Curtea de Apel Chișinău a observat că, nici unul dintre aceste două acte nu a fost contestat de către SRL „Candelux-Com”. În această ordine de idei, este indubitabil faptul că energia electrică consumată de către SRL „Candelux-Com” pe faza B, al contorului trifazat, la locul de consum NLC ****** nu a fost înregistrată de contor. Iar, după înlăturarea defectului și restabilirea evidenței la contor, furnizorul energiei electrice a efectuat un recalcul, conform pct. 105 din Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea energiei electrice, aprobat prin Hotărârea ANRE nr. 393 din 15 decembrie 2010, potrivit curbei de sarcină citită din memoria contorului nr. ******pentru perioada din 27 noiembrie 2017 momentul apariției defectului și până la restabilirea și sigilarea schemei 13 februarie 2019, care poate fi efectuat și în lipsa culpei consumatorului, în situația în care există dovezi documentate.

Subsecvent, instanța de apel a considerat nefondată concluzia primei instanțe cu referire la faptul că pct. 105 din Regulament nu prevede o formulă de calcul, nu reglementează posibilitatea și modalitatea citirii de la distanță a contorului. Or, parametrii tehnici ai contorului electronic cu memorie ZMD405CT permite citirea de la distanta și salvarea datelor curbei de sarcini, iar posibilitatea citirii datelor contorului de la distanță este prevăzută de Regulamentul privind măsurarea energiei electrice în scopuri comerciale, aprobat prin Hotărîrea ANRE nr. 382 din 02 iulie 2010.

Deopotrivă, în opinia instanței de apel, prima instanță eronat a stabilit că datele originale prezentate din memoria contorului au fost modificate de către pârât, or, potrivit răspunsului producătorului contorului ZMD405CT „Trillant”, 5 instalat la locul de consum NLC ******, la caz, datele prezentate din memoria contorului nu au fost modificate sau alterate față de datele originale care apar în aplicația PrimeRead. Mai mult ca atât, după cum a explicat specialistul în instanța de apel, datele care i-au fost furnizate acestuia denotă că sunt originale și veridice, nefiind depistate careva modificări.

În această consecvență, instanța de apel a conchis netemeinicia acțiunii înaintate de SRL „Candelux-Com”, constatând că factura din 06 august 2019 se bucură de prezumția legalitate și adevăr, care nu a fost răsturnată. Mai mult ca atât, în vederea confirmării temeiniciei facturii emise, ÎCS „Premier Energy” SRL a prezentat actul de verificare din 12 februarie 2019, prin care s-a constatat defectul și s-a eliberat prescripție de înlăturare, actul de control din 14 februarie 2019, prin care s-a constat că defectul a fost înlăturat fiind îndeplinită prescripția de către SRL „Candelux-Com” și în care s-a menționat expres că urmează a fi efectuat un recalcul. Actele respective au fost eliberate în prezența reprezentantului consumatorului și nu au fost contestate. Reclamanta, la rândul său, nu a administrat probe ce ar demonstra că furnizorul de energie electrică neîntemeiat și ilegal a emis factura din 06 august 2019 și nu a solicitat audierea unui expert în domeniu în vederea confirmării argumentelor sale din acțiune.

Recurenta a menționat că, la caz, nu au fost respectate prevederile Regulamentului, care stipulează că, în rezultatul controlului echipamentului de 6 măsurare personalul, operatorul de rețea este obligat să întocmească un act de control în două exemplare, câte unul pentru fiecare parte, conform modelului aprobat de Agenție.

Deopotrivă, la momentul verificării echipamentului de evidență, operatorul de rețea nu a întocmit actul de control al echipamentul unde să fie indicat dacă au fost constate careva încălcări de către consumator a clauzelor contractuale.

La fel, recurenta a atras atenția că, la locul de consum NLC ******lunar se consuma mai mult de 100 mii kWh, iar prin prisma pct. 160 din Regulament, pentru marii consumatorii noncasnici, cu un consum lunar de 100 mii kWh și mai mult, controlul echipamentului de măsurare se efectuează de către operatorul de rețea o dată la trei luni. La caz, deși operatorul de rețea era obligat de a efectua controlul echipamentului de măsurare о dată la trei luni, ultimul control la locul de consum NLC ******a fost efectuat în anul 2017.

Iar, în condițiile în care sigiliile aplicate echipamentului de măsurare sunt integre, nefiind invocate motive de intervenție, și nu au fost depistate careva încălcări a clauzelor contractuale de către SRL „Candelux-Com”, operatorul de rețea este responsabil de evidența consumului de energie electrică.

Recurenta a considerat că, la caz, a fost încălcată procedura premergătoare la emiterea facturii seria nr. RH6581460 din 06 august 2019, deoarece operatorul de rețea nu a emis un act de control al echipamentului de măsurare, conform prevederilor legale și standardelor procedurale recunoscute, ceea ce atrage nulitatea facturii nr. RH65814604 întocmită la 06 august 2019 în sumă de 1 115 023,23 MDL.

Din acest considerent, reclamanta a conchis că, în lisa unei culpe din partea sa, avându-se în vedere faptul că au fost și sunt executate în modul corespunzător clauzele contractuale, intimata neîntemeiat a emis factura pentru consum de energie electrica neevidențiată și TVA, seria/ nr. RH6581460 din 06 august 2019 și pretinde încasarea sumei de 1 115 023,23 MDL din contul SRL „Candelux-Com”.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. 8 (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Completul de judecată atestă că, în condițiile speței, motivele de casare invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii 9 și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în fața Curții de Apel Chișinău și cărora le-a fost dată apreciere în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental. 10

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder contra Regatului Unit, § 38; Stanev contra Bulgariei (MC), § 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo contra Italiei, § 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services contra Franței, § 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten contra Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers contra Suediei, 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul SRL „Candelux- Com”, reprezentată de avocatul Nicolae Leșan, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de SRL „Candelux-Com”, reprezentată de avocatul Nicolae Leșan. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 11