2ra-1147/23 — Repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune și compensarea chetuielilor de judecată

La 30 octombrie 2020, AO „Societatea Vânătorilor și Pescarilor din Moldova” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Simion Staver cu privire la încasarea prejudiciului cauzat prin infracțiune în mărime de 682892 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii depuse a indicat că, la data de 25 ianuarie 2007 între AO „Societatea Vânătorilor și Pescarilor din Moldova” și SRL „Timpul” al cărei administrator și fondator a fost Simion Staver a fost încheiat contractul privind activitatea comună în scopul îmbogățirii ihtiofaunei a bazinului acvatic „Ghidighici”.

Reclamanta a menționat că, potrivit pct. 2.1 a contractului menționat, AO „Societatea Vânătorilor și Pescarilor din Moldova” a transmis către SRL „Timpul” stratul acvatic a bazinului „Ghidighici”, baza sa de producție, toate căsuțele de pe teritoriul bazei, mijloacele plutitoare și alt utilaj în sumă totală de 105180 lei, iar SRL „Timpul” s-a obligat să transfere plata contractuală anuală pentru folosința bazinului acvatic și creșterea peștelui marfă, în mărime de 500000 lei.

La 25 februarie 2010, pentru neonorarea obligațiunilor contractuale pentru anul 2009 în sumă de 500000 lei inclusiv pentru perioada de la 1 ianuarie – 25 februarie 2010 în sumă de 76712 lei, AO „Societatea Vânătorilor și Pescarilor din Moldova” a înaintat la Judecătoria Economică de Circumscripție Chișinău o cerere către SRL „Timpul” privind încasarea datoriei și rezilierea contractului.

În scopul de a se eschiva de la obligațiunea colaterală de a achita către AO „Societatea Vânătorilor și Pescarilor din Moldova” a datoriei de 576712 lei, pârâtul Simion Staver, ca fondator și administrator SRL „Timpul” la 3 septembrie 2010 a înaintat la Judecătoria Economică de Circumscripție Chișinău o cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate față de SRL „Timpul”, iar prin hotărârea Curții de Apel Economice din 23 decembrie 2010 a fost admisă cererea dată și a fost intentat procesul de insolvabilitate față de SRL „Timpul”.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2013 s-a dispus încasarea de la SRL „Timpul” în beneficiul AO „Societatea Vânătorilor și 1 Pescarilor din Moldova” a datoriei în sumă de 576712 lei și a cheltuielilor de judecată în sumă totală de 28551 lei.

Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 20 ianuarie 2015 Simion Staver a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 252 alin.(2) lit. b) Codul penal (insolvabilitatea intenționată care a cauzat creditorului daune în proporții deosebit de mari), fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 700 u.c., cu privarea dreptului de a exercita activitate de administrator în societățile comerciale pe un termen de 3 (trei) ani, iar acțiunea civilă înaintată de AO „Societatea Vânătorilor și Pescarilor din Moldova” a fost admisă și s-a încasat din contul lui Simion Staver suma de 682892 lei compusă din datoria de 576712, lei și dauna materială pentru reținerea ilegală în beneficiul său a patrimoniul Societății în sumă de 106180 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 2 noiembrie 2017 s-a dispus încetarea procesului penal în privința lui Simion Staver în baza art. 252 alin.(2) lit. b) Cod penal în legătură cu intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală, iar acțiunea civilă înaintată de AO „Societatea Vânătorilor și Pescarilor din Moldova” a rămas fără soluționare, care poate fi intentată în ordinea civilă.

AO „Societatea Vânătorilor și Pescarilor din Moldova” a afirmat că, urmare a acțiunilor ilegale ale lui Simion Staver, de creare intenționată a incapacității de plată a întreprinderii sale SRL „Timpul”, fapt constatat prin decizia Curții de Apel Chișinău din 2 noiembrie 2017, constituie prejudiciu material cauzat AO „Societatea Vânătorilor și Pescarilor din Moldova” în sumă de 682892 lei, care include datoria neachitată de 576712 lei precum și contravaloarea bunurilor nerestituite în sumă de 106180 lei și care urmează a fi încasat de la acesta ca persoană vinovată în insolvabilitatea intenționată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut prevederile art. 8 alin. (1), art. 14 alin. alin. (1), (2), art. 572 alin. alin. (1), (2), art. 1398 alin. (1) și art. 664 alin. (3) din Cod civil (în redacția legii în vigoare până la 01.03.2019, raportat la momentul nașterii dreptului reclamantului la acțiune), art. 219 alin. (1), art. 221 alin. (5) CPP, art. 123 alin. (2) și (3) CPC.

Instanța de apel nu a acceptat poziția apelantului Simion Staver, în condițiile în care prin decizia Curții de Apel Chișinău din 2 noiembrie 2017, s-a încetat procesul penal în privința lui Simion Staver în baza art. 252 alin. (2) lit. b) Codul penal în legătură cu intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală prevăzut de art. 60 Cod penal, iar acest fapt nicidecum nu exclude survenirea răspunderii civile al ultimului, or, temeiul respectiv decade răspunderea penală al subiectului, însă nu și obligația acestuia de a repara prejudiciul cauzat în urma săvârșirii infracțiunii, accentuând că insolvabilitatea societății SRL „Timpul” nu se datorează unei conduite firești ale fondatorului, ci anume acțiunilor ilicite ale acestuia.

Instanța de apel a menționat că, Simion Staver a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 252 alin. (2) lit. b) Codul penal, infracțiunea respectivă are drept obiect juridic special relațiile sociale cu privire la corectitudinea onorării de către debitor al obligațiilor în fața creditorilor, obiectul material al infracțiunii reprezintă bunurile corporale sau incorporale care fac parte atât din activul debitorului, cât și pasivul debitorului (adică cel datorat creditorilor).

Totodată a notat că, potrivit componenței infracțiunii prevăzute la 252 alin. (2) lit. b) Codul penal, victima infracțiunii reprezintă creditorul, iar prin infracțiunea respectivă se urmărește drept scop fraudarea intereselor creditorilor, prin procedeul de diminuare al activelor patrimoniale sau supra- îndatorare, iar ca rezultat din lipsa activelor sau faptului că acestea nu pot acoperi creanțele existente, creditorul este în imposibilitate de a-și valorifica creanțele care se vor considera stinse din momentul lichidării persoanei juridice, odată ce nu se constată existența a careva bunuri pasibile de a fi urmărite.

La caz a fost stabilit cert și fără echivoc faptul că AO „Societatea Vânătorilor și Pescarilor din Moldova” este creditorul SRL „Timpul”, 3 patrimoniul căruia a fost lichidat și au fost stinse datoriile ultimului, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 4 septembrie 2020.

Instanța de apel a respins argumentele apelantului Simion Staver, precum că prin acțiunea înaintată se revendică o creanță care deja a fost stinsă, deoarece ultimul a omis faptul că starea de insolvabilitate al SRL „Timpul” și lipsa bunurilor societății care pot fi urmărite, a fost generată de acțiunile frauduloase ale lui Simion Staver, care a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 252 alin. (2) lit. b) Codul penal – insolvabilitate intenționată printr-o decizie irevocabilă, iar prejudiciul generat de către acesta urmează a fi reparat drept consecință al infracțiunii.

Curtea de Apel a reținut că, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 4 septembrie 2020, s-au considerat stinse, creanțele creditorilor față de debitorul SRL „Timpul”, însă a remarcat faptul că obligațiile societății insolvabile au fost stinse drept rezultat al lipsei bunurilor în cadrul acesteia, bunuri care puteau fi urmărite și nicidecum stingerea obligațiilor nu a avut loc prin executarea/achitarea acestora, ce ar exclude urmărirea aceleași creanțe care a fost stinsă, după cum eronat invocă reprezentantul apelantului.

Astfel instanța de apel a subliniat că, nu poate fi considerată ca fiind stinsă creanța AO „Societatea Vânătorilor și Pescarilor din Moldova”, atât timp cât aceasta îmbracă forma unui prejudiciu ce a fost cauzat reclamantului în urma acțiunilor ilicite intenționate ale lui Simion Staver, constatate printr- un act judecătoresc irevocabil, care prin declararea insolvabilității SRL „Timpul” a avut drept scop eschivarea de la obligațiile față de creditorii societății și subsecvent înlăturarea în acest mod al reclamantului AO „Societatea Vânătorilor și Pescarilor din Moldova” de la urmărirea bunurilor debitorului insolvabil.

În ceea ce privește argumentele apelantului Simion Staver cu privire faptul că în temeiul deciziei irevocabile a Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2020, s-a respins ca fiind tardivă cererea administratorului insolvabilității SRL „Timpul” privind tragerea la răspunderea subsidiară a fondatorului Simion Staver, Colegiul civil a considerat că acestea nu sunt relevante în raport cu prezenta cauză, deoarece prin actul respectiv s-a exclus obligația lui Simion Staver de a repara prejudiciul cauzat în raport cu SRL „Timpul”, a cărei insolvabilitate a fost cauzată prin acțiunile ilicite ale pârâtului, nefiind acest act opozabil creditorilor societății, care au fost prejudiciați în rezultatul acțiunilor culpabile ale fondatorului.

De asemenea cu referire la criticile apelantului, precum că nu s-a explicat conotația formării diferenței dintre suma de 682892 lei și cea invocată în litigiul privind încasarea datoriei anterioare în sumă de 576712 lei, Colegiul civil le-a respins ca fiind nefondate în ipoteza în care prin încheierea irevocabilă al Curții de Apel Chișinău din 7 octombrie 2016 s-a 4 determinat cuantumul datoriei SRL „Timpul” în raport cu AO „Societatea Vânătorilor și Pescarilor din Moldova”, fiind validată creanța în sumă totală de 682892 lei, care ulterior recunoașterii vinovăției lui Simion Staver în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 252 alin. (2) lit. b) Codul penal, prin insolvabilitatea intenționată al societății, cu toate că s-a exclus atragerea la răspunderea penală al ultimului, s-a convertit într-un prejudiciu cauzat reclamantului și care urmează a fi reparat nemijlocit de către apelantul-pârât Simion Staver, atât timp cât a fost stabilit că societatea lichidată nu dispune de careva bunuri, iar obligațiile acesteia nu au putut fi stinse prin achitarea propriu-zisă anume datorită conduitei ilicite ale lui Simion Staver.

Curtea de Apel Chișinău a subliniat că, în fapta lui Simion Staver sunt întrunite toate elementele componente unui delict civil, fiind stabilit că pârâtul a săvârșit o faptă ilicită prin insolvabilitatea intenționată al SRL „Timpul”, vinovăția acestuia a fost confirmată prin decizia irevocabilă al Curții de Apel Chișinău din 2 noiembrie 2017, de asemenea s-a demonstrat existența prejudiciului cauzat în mărime de 682892 lei care a fost cuantificat prin încheierea irevocabilă al Curții de Apel Chișinău din 7 octombrie 2016, precum și a fost stabilită legătura cauzală dintre prejudiciul cauzat și acțiunile culpabile lui Simion Staver care se atestă prin imposibilitatea AO „Societatea Vânătorilor și Pescarilor din Moldova” de a solicita executarea forțată a obligației de către debitorul insolvabil SRL „Timpul”, dat fiind faptul că lipsa bunurilor ce urmau a fi urmărite s-a datorat acțiunilor culpabile ale lui Simion Staver care în mod intenționat a cauzat insolvabilitatea societății.

În final instanța de apel a reținut netemeinicia în ansamblu a cererii de apel declarate de către Simion Staver, dat fiind faptul că, în susținerea acesteia, apelanta nu a adus nici un argument plauzibil, or, Colegiul a reținut că apelul este continuarea fondului, astfel, apelantul urma să administreze probe, să anexeze acte și alt material probator care ar răsturna soluția instanței de fond, acțiuni care la caz, nu au fost întreprinse de către apelant, astfel, constatând formalitatea cererii de apel, în asemenea circumstanțe, Colegiul indică asupra temeiniciei hotărârii date de instanța de fond.

În susținerea recursului a reiterat argumentele indicate în cererea de apel, totodată a invocat că decizia instanței de apel, coroborată la datele speței, la cadrul legal aplicabil, la argumentele din apel este neîntemeiată și nefondată, inclusiv nemotivată, fapt pentru care aceasta urmează a fi casată, rejudecată cauza cu emiterea unei noi soluții de respingere a acțiunii, reieșind din faptul că la emiterea acesteia instanța de apel, și cea de fond incorect au aplicat normele de drept procedural și material, art. 432 alin. (2) și alin. (3) CPC, inclusiv au apreciat arbitrat probatoriul, cât și au emis o hotărâre nemotivată art. 432 alin. (4) CPC.

Totodată, recurentul a menționat că decizia contestată, conține un viciu de procedură, deoarece la caz, contrapunând înregistrarea audio a ședinței, se constată, că instanța de apel, în cadrul ședinței nu a efectuat și nu a purces la cercetarea materialelor cauzei. Astfel, deliberat instanța de apel a admis încălcarea prevederilor art. 383 CPC, or, instanța nu a făcut analiza probelor, inclusiv pe motiv că în cadrul ședinței nu le-a cercetat.

Simion Staver prin recursul înaintat a susținut că în cadrul procesului de insolvabilitate a fost invocată decizia Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2013 în procesul dintre Societatea Vânătorilor și Pescarilor din Moldova și SRL „Timpul”, prin care din contul ultimei a fost încasată suma de 576712,00 lei, totodată fiind respinsă cerința privind încasarea de la pârât a prejudiciului legat de reținerea bunurilor transmise și utilizarea acestora neautorizată, pentru perioada 25 februarie 2010-8 iulie 2010, în valoarea totală 106180 lei.

Mai mult ca atât, partea apelantă a invocată, că Simion Staver a fost condamnat pentru faptul, că acesta a introdus în datele contabile a SRL „Timpul” a creanței SRL „Piscipast”. Astfel, pretinderea unei creanțe care nu a avut acoperire în masa credală a debitului, nu reprezintă un temei de încasarea a acestei creanțe din contul lui Simion Staver, or, introducerea sumei date în contabilitate, nu a avut ca și efect scoaterea de bunuri, sau lichidități din companie. Astfel, ținând cont că instanța de insolvabilitate a respins cererea de atragere la răspundere subsidiară, prezenta acțiune era vădit neîntemeiată.

Recursul declarat de avocatul Alexandru Iachimciuc în interesele lui Simion Staver a fost depus până la data intrării în vigoare a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023 și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Art. 434 din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenta unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „(1) Părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; 7 f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (4) Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.”

Art. 433 din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4);

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează că, prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.

Astfel, procedura admisibilității recursurilor va consta în verificarea existenței unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433 din Codul de procedură civilă, în vigoare la momentul depunerii recursurilor, la caz, 13 februarie 2023.

Din analiza recursului declarat rezultă că avocatul Alexandru Iachimciuc în interesele lui Simion Staver a invocat temei de admisibilitate prevederile art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reținând că recurentul a făcut trimitere la temeiul de drept prevăzut de art. 432 alin.(2) – neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată; aplicarea unei legi care nu trebuia să fie aplicată; aplicarea unei legi care a fost declarată neconstituțională; interpretarea în mod eronat a legii, precum și aplicarea în mod eronat a analogiei legii sau analogiei dreptului, nu a stabilit că normele aplicate suscită îndoieli la aplicare sau instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, verificând existența circumstanțelor expuse în art.432 alin.(3) din Codul de 8 procedură civilă, în vigoare la 25 aprilie 2023, și anume, dacă cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; dacă cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale, nu a stabilit.

Subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție având în vedere că recurentul a invocat temeiul de drept prevăzut de art.432 alin.(4) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, normă citată supra, nu a stabilit săvârșirea încălcărilor de către Curtea de Apel Chișinău în măsura în care ar fi dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau ar fi comis erori ce au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Totodată, instanța de recurs nu a stabilit că normele aplicate suscită îndoieli la aplicare sau instanța de apel, aplicând normele respective, ar fi extins norma juridică dincolo de ipotezele la care se aplică sau invers.

De altfel, Completul de judecată reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

În speță, Completul de judecată menționează că recursul în cauză conține obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o apreciere corespunzătoare. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, Completul de judecată reține că argumentele invocate de către avocatul Alexandru Iachimciuc în interesele lui Simion Staver, nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază recursul declarat de către avocatul Alexandru Iachimciuc în interesele lui Simion Staver, ca fiind inadmisibil. 9

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 431 alin. (1), (2), art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, art.440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Alexandru Iachimciuc în interesele lui Simion Staver împotriva deciziei din 15 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 10