2ra-156/24 — repararea prejudiciului material și moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material şi moral
- Temei legal
- Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 433 alin.1 lit. f din Codul de procedură civilă
2ra-156/24 — repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de IMSP „Spitalul
Raional Cahul”, reprezentată de director Vasile Rotaru
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Spinei Daniela către IMSP „Spitalul Raional Cahul”, Ministerul Sănătății,
cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin
vătămarea sănătății ca urmare a bolii profesionale precum și compensarea
cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 10 noiembrie 2023 a Curții de Apel Cahul
(Dosarul nr. 2ra-156/24
NR. PIGD 2-17014065-01-2ra-07022024)
Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat.
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a ei.
Judecătoria Cahul, sediul Central, jud. – D. Bosîi
Curtea de Apel Cahul, jud. – V. Movilă, N. Bondarenco, S. Pilipenco
3 septembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursului declarat de IMSP „Spitalul
Raional Cahul”, reprezentată de director de Vasile Rotaru,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 29 martie 2017, Spinei Daniela, reprezentată de avocatul Ruslan
Cimpoi a depus o cerere de chemare în judecată către IMSP “Spitalul
Raional Cahul”, Ministerul Sănătății, solicitând repararea prejudiciului
material cauzat în rezultatul provocării bolii profesionale și în mod
solidar repararea prejudiciului material sub forma încasării în mod
solidar a sumei 2.409,4 lei echivalentul despăgubirii egală cu partea din
salariu pe care l-ar fi primit dacă nu survenea boala profesională, adică
echivalentul a 60% din salariul pentru funcția de asistent medical din
secția ftiziopneumonologică a IMSP „Spitalul Raional Cahul”, începând
cu 07 decembrie 2000 până la 06 decembrie 2001; sumei de 76.971,24
lei, echivalentul despăgubirii egale cu partea din salariu pe care l-ar fi
primit dacă nu survenea boala profesională, adică echivalentul a 45% din
salariul pentru funcția de asistent medical din secția
ftiziopneumonologică a IMSP „Spitalul Raional Cahul”, începând cu 07
decembrie 2001 până la 20 octombrie 2014; sumei de 25.358,43 lei
echivalentul despăgubirii egale cu partea din salariu pe care l-ar fi primit
angajata dacă nu survenea boala profesională, adică echivalentul a 40%
din salariul pentru funcția de asistent medical din secția
ftiziopneumonologică a IMSP „Spitalul Raional Cahul”, începând cu 20
octombrie 2014 până la 20 martie 2017.
Totodată, reclamanta a solicitat repararea prejudiciului moral
cauzat în rezultatul provocării bolii profesionale și încasarea în mod
solidar de la Instituția Medico-Sanitare Publică „Spitalul Raional Cahul”
și Ministerul Sănătății în beneficiul lui Spinei Daniela a unei despăgubiri
morale în sumă de 50.000 lei, și compensarea cheltuielilor de judecată.
(f. d. 3-8, vol. I).
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta,
reprezentată de avocatul Ruslan Cimpoi a menționat că în perioada 17
iunie 1997 – 07 decembrie 2000 se afla în relații de muncă cu Spitalului
1
Central Raional Cahul, în prezent INSP „Spitalul Raional Cahul”,
activând în secția ftiziopneumonologie, în calitate de asistentă medicală.
A susținut că în perioada îndeplinirii obligaților de muncă s-a
îmbolnăvit de XXXX, fapt care a determinat diminuarea capacității sale
de muncă cu 60%, respectiv procentul capacității de muncă rămas a
constituit 40%, la situația din 06 decembrie2000.
În susținerea poziției a invocat concluzia comisiei prof-patologică
din 16 august 2000 în cumul cu concluzia Consiliului Republican
ftiziopneumonologic de expertiză medicală a vitalității din 06 decembrie
2000.
A menționat că potrivit certificatului nr. EM 03926320 din 20
decembrie 2001 eliberat de CNAS, a fost supusă expertizei medicale
repetate, fiind stabilit că capacitatea de muncă a reclamantei a fost
diminuată cu 45%, respectiv, procentul păstrat al capacității de muncă a
constituit 55%.
Reieșind din certificatul nr.CN 151608 eliberat de Consiliul
CSDDCM nr.2 FPY la 22.10.2014 și actelor suplimentare subsecvente,
Spinei Daniela a fost supusă unei expertize medicale repetate, fiind
stabilit că capacitatea de muncă a fost diminuată cu 40%, respectiv
procentul păstrat al capacității de muncă constituie 60%.
Reclamanta în scopul soluționării pe calea amiabilă a litigiului, la 2
decembrie 2014 a depus în adresa IMSP „Spitalul Raional Cahul” o
cerere, prin care a solicitat calcularea și achitarea unei despăgubiri lunare
echivalente cu procentul pierderii capacității de muncă, care prin
răspunsul nr.01-1538 din 30.12.2014 a fost respinsă.
Ulterior, la 09.02.2017, reclamanta, în scopul soluționării pe cale
amiabilă a litigiului, a înaintatat către IMSP „Spitalul Raional Cahul” o
cerere prealabilă. IMSP „Spitalul Raional Cahul” a recepționat cererea
la data de 21.02.2017, iar prin răspunsul nr. 01-0349 din 07.03.2017 a
refuzat satisfacerea cerințelor formulate.
Partea reclamantă a efectuat calcule sumelor solicitate reieșind din
salariu mediu a unei asistente medicale din cadrul secției
ftiziopneumonologie, cu studii medii, cu o vechime de până la 10 ani și
diminuarea capacității de muncă pentru perioadele: 07.12.200-
31.03.2014; 1.04.2014 - la 31.03.2015; 01.04.2015 - la 31.03.2016;
01.04.2016 - la 31.03.2017; 01.04.2017 - la 31.03.2018; 01.04.2018 -
31.03.2019; 01.04.2019 - 31.03.2020; 01.03.2020 - 31.03.2021.
În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile în temeiul art. art. 5,
6, 94, 96, 166, 167 din Codul de procedură civilă; art.196 din Codul
muncii; art. art. 602 alin. (2), 1418, 1420, 1422, 1423 din Codul civil, art.
2
art. 1, 2, 3 din Legea nr. 278 din 11 februarie 1999 privind modul de
recalculare a sumei de compensare a pagubei cauzate angajaților în urma
mutilării sau altor vătămări ale sănătății în timpul exercitării obligațiilor
de serviciu.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 23 septembrie 2020 a Judecătoriei Cahul, sediul
Central a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă. S-a
încasat din contul IMSP „Spitalului Raional Cahul” în beneficiul
Danielei Spinei suma inițială de compensare a prejudiciului cauzat
sănătății, luând în considerație capacitatea de muncă păstrată 60%,
începând cu: 01.04.2014 și până la 31.03.2015; 01.04.2015 și până la
31.03.2016; 01.04.2016 și până la 31.03.2017; 01.04.2017 și până la
31.03.2018; 01.04.2018 și până la 31.03.2019; 01.04.2019 și până la
31.03.2020; 01.03.2020 și până la 31.03.2021. S-a încasat de la IMSP
„Spitalului Raional Cahul” în mod viager, suma de compensare a
prejudiciului cauzat sănătății, începând cu 01.04.2021 luând în
considerație capacitatea de muncă păstrată 60%, și recalcularea sumei
inițiale de compensare a pagubei, în cazul modificării procentului
capacității de muncă păstrate. S-a încasat 5000 lei cu titlu de cheltuieli
pentru asistență juridică, (177, 183-200, vol. II).
La 20 octombrie 2021, IMSP „Spitalului Raional Cahul”,
reprezentată de director Oleg Creciun a declarat apel nemotivat (f. d.
180, vol. II) împotriva hotărârii din 23 septembrie 2020 a Judecătoriei
Cahul, sediul Central, iar la 4 martie 2021, a prezentat apelul motivat,
solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe, cu
emiterea unei noi hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată
depusă să fie respinsă, ca neîntemeiată (f. d. 213-221, vol. II).
Prin decizia din 31 mai 2021 a Curții de Apel Cahul, a fost admis
parțial apelul declarat de IMSP „Spitalul Raional Cahul” și pronunțată
o nouă hotărâre prin care de la IMSP „Spitalul Raional Cahul” a fost
încasată suma compensației prejudiciului cauzat sănătății reieșind din
salariu mediu lunar a asistentului medical din secția ftiziopneumonologie
și capacitate de muncă pastrată de 60% . S-a încasat de la IMSP
„Spitalului Raional Cahul” în mod viager suma compensației lunare a
prejudiciului cauzat sănătății începând cu 1 aprilie 2021 reieșind din
3
salariu mediu lunar asistentului medical în cadrul secției
ftiziopneumonologie și capacitate de muncă păstrată. A fost respinsă
cerința privind încasarea prejudiciului moral (f. d. 7, 8-24, vol. II).
Prin decizia Curții supreme de Justiției din 15 decembrie 2021 a
fost casată decizia din 31 mai 2021 a Curții de Apel Cahul cu trimiterea
cauzei la rejudecare.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia Curții de Apel Cahul din 10 noiembrie 2023 a fost
respinsă cererea privind repunerea în termenul depunerii a apelului
incident, apelul incident fiind respins ca tardiv. S-a casat parțial hotărârea
din 23 septembrie 2020 a Judecătoriei Cahul sediul Central în partea
dispozițiilor cu privire la repararea prejudiciului material cauzat prin
vătămarea sănătății ca urmare a bolii prefesionale, cu pronunțarea în
acesată parte a unei noi hotărâri. S-a obligat IMSP „Spitalului Raional
Cahul” la calcularea și plata despăgubirilor materiale (bănești) în
beneficiul lui Spinei Daniela pentru prejudiciul material cauzat sănătății
prin pierderea capacității de muncă ca urmare a bolii profesionale, pentru
perioada 01 aprilie 2014 – 31 octombrie 2023, cuantumul plăților
periodice lunare fiind stabilit în conformitate cu prevederile articolelor
2-4 ale Legii privind modul de calculare a sumei de compensare a
pagubei cauzate angajaților în urma mutilării sau a altor vătămări ale
sănătății în timpul exercitării obligațiunilor de serviciu nr.278-XIV din
11.02.1999, reieșind din suma inițială de compensare a pagubei la
momentul constatării bolii profesionale (aprilie 2000) determinată cu
aplicarea ca bază de calcul a salariului mediu lunar 147 lei 33 bani și cu
nivelul pierderii capacității de muncă la 40%, și cu recalcularea anuală a
sumei inițiale de compensare, în cazul creșterii anual cu cel puțin 5% a
salariului mediu lunar pe țară, prin raportare la coeficientul de creștere a
salariului mediu lunar pe țară. De asemenea, a fost obligat IMSP
„Spitalului Raional Cahul” la calcularea și plata periodică în beneficiul
Danielei Spinei a rentei lunare viagere în contul despăgubirilor materiale
pentru prejudiciul material cauzat sănătății prin pierderea capacității de
muncă ca urmare a bolii profesionale, începând cu data 01 noiembrie
2023, cuantumul plăților periodice lunare fiind stabilit în conformitate cu
prevederile articolelor 2-4 ale Legii nr.278-XIV din 11.02.1999, prin
recalcularea sumei inițiale de compensare a pagubei la momentul
constatării bolii profesionale (aprilie 2000), în cazul creșterii anual cu cel
4
puțin 5% a salariului mediu lunar pe țară, prin raportare la coeficientul
de creștere a salariului mediu lunar pe țară. În rest, hotărârea Judecătoriei
Cahul sediul central din 23 septembrie 2020, în partea soluționării
pretenției cu privire la repararea prejudiciului material cauzat prin
vătămarea sănătății ca urmare a bolii profesionale pentru perioada
07.12.2000 - 01.04.2014, repararea prejudiciului moral și repartizarea
cheltuielilor judiciare, a fost menținută.
Instanța de apel a reținut că urmare a îmbolnăvirii, capacitatea de
muncă a reclamantei Spinei Daniela s-a redus inițial cu 60%, în
conformitate cu concluziile experților din 06.12.2000, iar ulterior, în
urma reexaminării la 20.12.2001 gradul pierderii capacității de muncă a
constituit 45%, însă începând cu 20.10.2014 nivelul pierderii capacității
de muncă este de 40% și este stabilit viager.
A fost constat de către instanța de apel că probele administrate la
materialele cauzei atestă cu certitudine că în perioada 17 iunie 1997 – 07
decembrie 2000 au existat relații de muncă între pârâtul ”Spitalul Raional
Cahul” (actual IMSP ”Spitalul Raional Cahul”) și reclamanta Daniela
Spinei, ultima fiind angajată în calitate de asistentă medicală în secția
ftiziopneumonologie, perioadă în care în rezultatul îndeplinirii
obligațiilor de muncă a contactat boala profesională – XXXXXXXX,
fapt care a determinat XXX reclamantei Danielei Spinei , cu diminuarea
capacității ei de muncă, inițial la nivelul de 60%, iar ulterior începând cu
20 octombrie 2014 – la nivelul 40%. apreciată de comisia de experți.
Astfel, Daniela Spinei până la 20.10.2014 a avut capacitatea de
muncă păstrată la nivel de 45%, și după 20.10.2014 până în prezent are
capacitatea de muncă păstrată la nivel de 60% cu recomandarea de a
exclude deservirea copiilor sub vârsta de 7 ani.
În opinia instanței de apel, materialul probator denotă că, culpă
pentru îmbolnăvirea cu boală profesională îi aparține IMSP „Spitalul
Raional Cahul”, care nu a acordat condițiile sanitar-igienice
corespunzătoare angajatei Daniela Spinei pentru exercitarea în siguranță
a funcției de asistentă medicală, circumstanță care este reflectată expres
în Actul de examinare a cazului de îmbolnăvire (intoxicație) profesională
din 08 august 2000, întocmit de Centrul de medicină profilactică a
județului Cahul, și care indică cauza directă ce a dus la cazul de
îmbolnăvire profesională – acțiunea de lungă durată de aflare în contact
5
cu bolnavii, fiind indicată vina pentru apariția cazului de îmbolnăvire
profesională a medicului-șef al Spitalului raional Cahul (f.d.163-166
vol.1), iar concluziile Comisiei consultative prof-patologice din 06
august 2000, la temeiul diagnosticului este indicat: caracterul profesional
al bolii se confirmă prin traseul profesional, condițiile sanitare-igienice
specifice locului de muncă (f.d.11, vol.1).
În acest context, instanța de apel a apreciat argumente IMSP
”Spitalul Raional Cahul”, precum că Daniela Spinei s-a adresat la medic
peste 8 luni, atunci când prezenta semne de intoxicație gravă; a fost
asigurată cu echipamentul personal de protecție (mănuși, mască, bonetă,
capot special etc.), că a cunoscut riscurile funcției de asistent medical.
Colegiul judiciar a instanței de apel a considerat că ține de
obligația angajatorului asigurarea condițiilor adecvate de muncă pentru
angajații săi, obligație care nu a fost respectată de către Spitalul Raional
Cahul.
Instanța de apel a subliniat că vinovăția pârâtului pentru cazul de
îmbolnăvire profesională a reclamantei Daniela Spinei, rezultă nu doar
din constatările descrise în actul de examinare a cazului de îmbolnăvire
(intoxicație) profesională din 08 august 2000, dar și din cele menționate
în caracteristica locului de muncă unde Daniela Spinei a contactat boala
profesională, în care sunt reflectate mai multe condiții nesatisfăcătoare
de exercitare a muncii: clădirea veche avariată, mucegai pe pereți,
necorespunderea tehnico-sanitară a clădirii, a stării sanitar-
epidemiologice – fiind emise prescripții repetate în acest sens, soluțiile
de dezinfectare erau diluate (nu conțineau suficient clor), concentrația în
aer a agenților patogeni, condiții care au contribuit la infectarea
reclamantei cu XXXX (f.d.162 vol.1); precum și din scrisoarea adresată
de Comitetul Executiv Confederației Sindicatelor din Moldova la
25.12.2000 către directorul Spitalului Județean Cahul, și la 09.02.2001
către Ministerului Sănătății.
În opinia Colegiului judiciar, o importantă probă a constituit
raportul de expertiză judiciară medico-legală nr.201904X0213 din
21.01.2020. Prin care experții au concluzionat „...Spinei Daniela nu s-a
îmbolnăvit de XXXX în Italia, ci în Cahul, fiind angajată a secției
ftiziopneumonologie unde a fost primar diagnosticată cu această
patologie în luna aprilie 1999. În Italia XXXX a recidivat în 2010...”; „
6
...procentul pierderii capacității de muncă în cazul Spinei Daniela
constituie 40% care a fost stabilit în baza existenței consecințelor
XXXXX, și acest procentaj, în cazul dat, nu se modifică și în cazul
existenței altor maladii, cu care procentul pierderii capacității de muncă
la fel nu depășește 40%, iar procentele stabilite nu se sumează și
persoanei se stabilește cel mai mare procent în baza cel mai progresat
proces patologic din cel existent...”; „...pacienții cu XXX prezintă risc
de XXXXX, deoarece XXX XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX, ce a
avut loc în cazul lui Spinei Daniel...”.
Instanța de apel a făcut referire la prevederile legale stipulate în
art.280 lit.c) al Codului civil (în redacția până la 01.03.2019), potrivit
căror „sunt imprescriptibile extinctiv pretențiile cu privire la repararea
prejudiciului cauzat vieții sau sănătății persoanei. În acest caz, se repară
prejudiciul pentru o perioadă anterioară intentării acțiunii, dar nu mai
mare de 3 ani”. Astfel, a considerat că prima instanța just a respins
pretențiile reclamantei cu privire la repararea prejudiciului cauzat în
rezultatul provocării bolii profesionale, pentru perioada 07.12.2000 -
31.03.2014, ca fiind înaintate peste termenul de prescripție.
În sprijinul soluției au fost indicate dispozițiile art. 280 lit. c), art.
607 alin.(2), 1418 alin.(1,2), (în redacția pînă la 1.03.2019) din Codul
civil; art. 196 alin.(1), (2) din Codul muncii; art.2,3,4,5 din Legea nr. 287
din 11 februarie privind modul de recalculare a sumei de compensare a
pagubei cauzate angajaților în urma mutilării sau altor vătămări ale
sănătății în timpul exercitării obligațiilor de serviciu.
Ce ține de calcularea și achitarea indemnizației lunare pentru
diminuarea capacității în muncă, instanța de apel a reținut că reclamanta
Daniela Spinei a obținut dreptul la calcularea și achitarea indemnizației
lunare pentru diminuarea capacității în muncă profesională sub imperiul
legii în vigoare la data apariției dreptului - 07 decembrie 2000, același
drept fiind reglementat și în normele în vigoare la data examinării cauzei,
prin urmare pretențiile înaintate de Daniela Spinei cu privire la repararea
prejudiciului material cauzat sănătății în rezultatul survenirii bolii
profesionale, sunt întemeiate și urmează a fi admise parțial, pentru
perioada de trei ani anteriori înaintării acțiunii în instanța de judecată și
până la 31 octombrie 2023.
7
Drept urmare, instanța de apel a conchis despre necesitatea
încasării de la pârâtul IMSP „Spitalul Raional Cahul” în beneficiul
reclamantei Daniela Spinei plata despăgubirilor materiale (bănești)
pentru prejudiciul material cauzat sănătății prin pierderea capacității de
muncă ca urmare a bolii profesionale, pentru perioada 01 aprilie 2014 –
31 octombrie 2023.
Având în vedere dispozițiile art.607 alin.(2) Cod civil (în redacția
până la 01.03.2019), care stabilește dreptul persoanei căreia i-a fost
vătămată sănătatea cu survenirea reducerii capacității de muncă de a fi
despăgubită printr-o rentă lunară în bani, Colegiul judiciar a încasat de
la IMSP „Spitalul Raional Cahul” în beneficiul lui Danielei Spinei renta
lunară viageră în contul despăgubirilor prejudiciului material cauzat
sănătății prin pierderea capacității de muncă ca urmare a bolii
profesionale, începând cu data 01 noiembrie 2023.
Cu referire la cuantumul plăților periodice lunare instanța de apel
a menționat că urmează a fi stabilit în conformitate cu prevederile
articolelor 2-4 ale Legii nr.278 din 11.02.1999, prin recalcularea sumei
inițiale de compensare a pagubei la momentul constatării bolii
profesionale (aprilie 2000), în cazul creșterii anual cu cel puțin 5% a
salariului mediu lunar pe țară, prin raportare la coeficientul de creștere a
salariului mediu lunar pe țară. Danielei Spînei i-a fost stabilit grad de
dizabilitate cu capacitatea de muncă redusă în proporție de 40%
(capacitatea de muncă păstrată 60%), fără termen, adică pe viață, fapt
care în opinia instanței de apel acordă dreptul să pretindă de la IMSP
„Spitalul Raional Cahul” renta lunară viageră, chiar și în cazul stabilirii
pensiei pentru dizabilitate, recalculată anual conform normelor legale.
A fost indicat suplimentar despre imposibilitatea de a dispune
adjudecarea sumelor bănești concretizate ale plăților periodice lunare
cuvenite reclamantei Spinei Daniela, or calculele despăgubirilor
prezentate de partea reclamantă nu corespund metodologiei stabilită de
lege și nu pot fi reținute.
În privința prejudiciului moral, în suma de 50.000 lei, Colegiul
judiciar a considerat că prima instanță just a admis parțial pretenția
privitor la repararea prejudiciului moral prin încasare de la IMSP
8
”Spitalul Raional Cahul” a sumei prejudiciului moral evaluat la 10.000
lei, suficientă pentru a aplana suferințele morale ale reclamantei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 5 februarie 2024, prin intermediul oficiului poștal (f. d. 10, vol.
IV) IMSP ”Spitalul Raional Cahul”, a declarat recurs împotriva deciziei
din 10 noiembrie 2023 a Curții de Apel Cahul, prin care a solicitat
admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei
instanțe, cu emiterea unei noi decizii de respingere integrală a acțiunii (f.
d. 1-8, vol. IV).
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului, recurentul IMSP „Spitalul Raional Cahul”
a invocat prevederile art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură, care
reglementează că recursul poate fi admis dacă decizia contestată este
arbitrară și/ori se bazează în mod determinat pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor.
Recurentul a menționat că este în dezacord cu constatările Curții
de Apel Cahul referitoare la faptul că boala profesională a fost dobândită
exclusiv din culpă „Spitalul Raional Cahul”.
Totodată, și-a exprimat opinia referitor la existența unor
circumstanțe care suscită dubii cu privire la imparțialitatea experților,
precum și asupra corectitudinii concluziilor formulate de către aceștia.
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Completul de judecată conchide că recurenta, s-a conformat
prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în
termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată în adresa
recurentului IMSP „Spitalul Raional Cahul” la 23 ianuarie 2024, fapt ce
9
se confirmă prin avizul de recepție (f. d. 227, vol. III), iar cererea de
recurs a fost depusă la 5 februarie 2024, (f. d. 1-8, vol. VI).
La 2 august 2024, în adresa părților a fost expediat copia
recursului declarat de IMSP „Spitalul Raional Cahul”, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data primirii
corespondenței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de expediere anexată
la materialele dosarului (f. d. 26, vol. VI).
Prin referință depusă la data de 2 septembrie 2024, Spinei
Daniela, reprezentată de avocatul Ruslan Cimpoi a solicitat declararea
cererii de recurs inadmisibilă (f. d.28-29 verso).
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 433 alin. (1) lit. (f) din Codul de procedură civilă
(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este
vădit neîntemeiat.
Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv
un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților.”
10
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în
condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel,
normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra
cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din
perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept
procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel
contestate.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs,
nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură
civilă, deoarece se referă la dezacordul recurenților cu soluția pronunțata de
către Curtea de Apel Cahul și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art.432 din Codul de procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
11
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege,
ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Cahul și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Cahul, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Argumentele recurentului, precum că Centrul de Medicină Legală
inițial a refuzat efectuarea expertizei, iar ulterior a efectuat expertiza, iar
aceste circumstanțe trezesc dubii la imparțialitatea experților, și subsecvent
raportului de expertiză, Completul de judecată a instanței de recurs consideră
irelevante din următoarele considerente.
Prin încheiere din 7 septembrie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul
Central (f. d. 225, vol. I) s-a dispus efectuarea expertizei judiciare, la cererea
pârâtului (f. d. 203-204). Inițial, efectuarea expertizei a fost încredințată
Centrului de Medicină Legală, care prin răspunsul (f. d.1, vol. II) a
comunicat că întrebările expuse nu țin de competența expertizei judiciare
medico-legale. Ulterior, tot la cererea pârâtului (f. d. 71, vol. II) a fost
solicitată numirea expertizei în comisie la Centrul de Medicină Legală.
Astfel, prin încheiere din 24 mai 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul Central a
fost dispusă efectuarea expertizei medico-legale în comisie (f. d. 105-108,
vol. II).
Prin urmare, ordonarea efectuării expertizei și expertizei în comisie
de către Centrul de Medicină Legală a fost la cererea IMSP “Spitalul Raional
Cahul” care nu a obiectat nici împotriva instituției care urma să efectueze
expertiza în comisie nici în privința experților.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea
12
oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile
speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea
procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie
1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu
cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991,
, Seria A, nr. 212-A).
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de IMSP ”Spitalul
Raional Cahul”, ca fiind inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și
(2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de IMSP “Spitalul Raional
Cahul”, reprezentată de director Vasile Rotaru, împotriva deciziei din 10
noiembrie 2023 a Curții de Apel Cahul.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
13