2ra-1589/23 — anularea ordinului de încetare a raporturilor de muncă, restabilirea în functie, încsarea salariului pentru lipsa fortata de la muncă, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată

2ra-1589/23 — anularea ordinului de încetare a raporturilor de muncă, restabilirea în functie, încsarea salariului pentru lipsa fortata de la muncă, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

D E C I Z I E

cu privire la admiterea recursului declarat de Instituția Publică Universitatea de

Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandra

Agache împotriva Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae

Testemițanu” din Republica Moldova cu privire la anularea ordinului de încetarea a

contractului individual de muncă, restabilirea în funcția deținută anterior, încasarea

plăților salariale pentru perioada de absență forțată de la locul de muncă, încasarea

indemnizației pentru perioada incapacității temporare de muncă, repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 27 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 2ra-1589/23

NR. PIGD 2-21107792-01-2ra-06112023)

Omiterea instanței de apel de a analiza aspectele esențiale ale cauzei și nemotivarea

suficientă a deciziei sub aspectul faptelor reținute, al probelor administrate și al

temeiurilor juridice incidente, în absența unei examinări riguroase a pozițiilor

părților.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru: jud. V. Holban

Curtea de Apel Chișinău: jud. A. Pahopol, R. Pulbere, A. Malîi

20 august 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa participanților la proces recursul declarat de Instituția

Publică Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”

din Republica Moldova,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Diana Stănilă,

Oxana Parfeni, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

împotriva Instituției Publice Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae

Testemițanu” din Republica Moldova (în continuare, Universitatea de Stat de

Medicină și Farmacie) cu privire la anularea ordinului de încetarea a contractului

individual de muncă, restabilirea în funcția deținută anterior, încasarea plăților

salariale pentru perioada de absență forțată de la locul de muncă, încasarea

indemnizației pentru perioada incapacității temporare de muncă, repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată (f.d. 2-9, vol. I).

a indicat că se afla în relații de muncă pe durată nedeterminată, în funcția de îngrijitor

de încăperi de serviciu, în cadrul Universității de Stat de Medicină și Farmacie. Prin

Acordul adițional nr. 02 din 24 decembrie 2019, activitatea ei a fost prelungită pentru

perioada 1 ianuarie 2020 – 31 decembrie 2020.

spital, suferind o intervenție chirurgicală și s-a aflat în concediu medical până la 09

iunie 2021. Inițial, angajatorul i-a achitat indemnizația pentru incapacitate de muncă,

iar ulterior a refuzat să o mai plătească. În legătură cu acest fapt, la 26 mai 2021, a

înaintat angajatorului o somație prin care a solicitat stabilirea, calcularea și achitarea

indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, însă, soluționarea litigiului

pe cale amiabilă a eșuat.

în temeiul art. 82 lit. f), art. 81 alin. (3) și art. 119 din Codul muncii, a încetat din 31

decembrie 2020, în legătură cu expirarea termenului, contractele individuale de

muncă încheiate pe perioadă determinată, inter alia cu salariatul Alexandra Agache.

împreună cu procesul-verbal din 28 decembrie 2020, prin care s-a constata refuzul

reclamantei de a semna ordinul de concediere, i-a fost adus la cunoștință prin

intermediul avocatului său, la 21 iunie 2021.

art. 84, art. 89 alin. (1) și (2), art. 90 alin. (2) lit. a) și c), alin. (3) și (4), art. 324,

art. 327, art. 330 alin. (1) lit. b) și alin. (2), art. 354 din Codul muncii, precum și art.

2036-2037 din Codul civil.

judecată ordinului nr. 1527-RU din 21 decembrie 2020 a Universității de Stat de

Medicină și Farmacie, restabilirea în funcția deținută anterior de infirmier la Centrul

Stomatologic Universitar, încasarea plăților salariale pentru perioada de absență

forțată de la locul de muncă, încasarea indemnizației pentru perioada incapacității

temporare de muncă (ianuarie 2021 – iunie 2021), repararea prejudiciului moral în

mărimea a trei salarii medii și compensarea cheltuielilor de judecată.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Centru, a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Alexandra

Agache. S-a anulat parțial ordinul privind încetarea contractului individual de muncă

în partea concedierii reclamantei. S-a restabilit Alexandra Agache în funcția de

infirmier pentru perioada 31 decembrie 2020 – 10 iunie 2021. S-a obligat

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie să modifice data încetării raporturilor

de muncă dintre părți începând cu 10 iunie 2021. S-a încasat din contul Universității

de Stat de Medicină și Farmacie în beneficiul reclamantei 4 000 de lei cu titlu de

compensarea a cheltuielilor de judecată și 2 000 de lei cu titlu de reparare a

prejudiciului moral (f.d. 205, vol. I).

RU din 21 decembrie 2020, privind încetarea raporturilor de muncă cu Alexandra

Agache, este întemeiat parțial, întrucât pârâta, contrar prevederilor art. 83 alin. (3)

din Codul muncii, a încetat raporturile de muncă cu reclamanta în timpul în care

aceasta se afla în concediu medical.

la 9 iunie 2021, astfel că angajatorul urma să înceteze relațiile de muncă începând

cu 10 iunie 2021.

de infirmier pentru perioada 31 decembrie 2020 – 10 iunie 2021, obligând

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie să modifice data încetării raporturilor

de muncă, stabilind încetarea acestora începând cu 10 iunie 2021.

invocând necesitatea reparării prejudiciului cauzat în cazul restabilirii la muncă a

salariatului concediat nelegitim.

decembrie 2020 – 10 iunie 2021 se consideră absență forțată de la lucru a

reclamantei. Totodată, instanța a precizat că, în perioada respectivă, Alexandra

Agache se afla în concediu medical și are dreptul să primească indemnizația pentru

incapacitate temporară de muncă. Prin urmare, cererea privind încasarea salariului

pentru perioada absenței forțate este neîntemeiată.

Codul muncii, potrivit cărora angajatorul, Universitatea de Stat de Medicină și

Farmacie, este obligat să repare integral prejudiciul material și moral cauzat

Alexandrei Agache în legătură cu concedierea ilegală, acordând suma de 2000 (două

mii) lei cu titlu de prejudiciu moral (f.d. 210-213 verso).

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

apel împotriva hotărârii din 28 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond și

pronunțarea unei noi decizii prin care să se respingă cererea de chemare în judecată

depusă de Alexandra Agache (f.d. 207-209, vol. I).

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

de apel declarată de Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie, cu menținerea

hotărârii din 28 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 229-240,

vol. I).

a stabilit corect că ordinul nr. 1527-RU din 21 decembrie 2020, „Cu privire la

încetarea raporturilor de muncă”, în partea ce o vizează pe Alexandra Agache, este

neîntemeiat, deoarece Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie a încetat

raporturile de muncă cu reclamanta în timpul aflării acesteia în concediu medical,

ceea ce contravine prevederilor art. 83 alin. (3) din Codul muncii. Contractul

individual de muncă pe durată determinată, încheiat pentru perioada îndeplinirii

obligațiilor de muncă ale salariatului al cărui contract este suspendat sau care se află

în concediul respectiv, încetează în ziua reîntoarcerii acestuia la lucru.

Agache se afla în concediu medical până la 09 iunie 2021 (f.d. 27, vol. I), astfel că

angajatorul, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie, urma să înceteze relațiile

contractuale cu Alexandra Agache începând cu 10 iunie 2021.

prejudiciului moral, în cuantum de 2 000 de lei, ca fiind întemeiată, reală, necesară

și rezonabilă.

alin. (1) din Codul de procedură civilă, privind încasarea cheltuielilor de asistență

juridică în cuantum de 4 000 de lei, reieșind din complexitatea cauzei.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

declarat recurs împotriva deciziei din 27 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și

emiterea unei noi decizii prin care să fie menținută fără modificări hotărârea instanței

de fond (f.d. 3-6, vol. II).

ARGUMENTELE RECURSULUI

din Codul de procedură civilă.

Chișinău sediul Centru și decizia din 27 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău este

neîntemeiată cu interpretarea eronată a normelor de drept material și procedural.

Concluziile primei instanțe sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei.

prevederile art. 83 alin. (3) din Codul muncii, reiterând că Alexandra Agache nu a

înlocuit sau a îndeplinit obligații de muncă al altui salariat, fiind angajată conform

datelor de personal libere. Universitatea nu a avut temei aplicarea prevederilor

art. 83 alin. (3) din Codul muncii.

contractul individual de muncă pe perioada determinată.

și încetarea contractului individual de muncă în circumstanțe ce nu depind de voința

părților.

intimatei, copia recursului declarat, creând astfel participanților la proces condiții

egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru

asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi,

posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire,

avizele de recepție, anexate la materialele cauzei (f.d. 12-14, vol. II).

Alexandra Agache nu a făcut uz de dreptul procedural de a depune referință.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența

Curții Supreme de Justiție.

(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

(3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9

judecători ai Curții Supreme de Justiție.

(4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la examinarea

recursului în cauză.”

„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în

limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor

prevăzute la art.432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale

căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.

(2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc cheltuielile

de judecată și despăgubirile menționate la art.372 alin.(3). Aprecierea probelor dată de

prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu

excepția cazului în care se invocă temeinic art.432 alin.(1) lit.e) sau în care Curtea

Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea

recursului, prevederile art.372 se aplică în mod corespunzător.

(3) Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale

invocate în recurs.”

Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea participanților

la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432 alin. (1) lit. b) și e).

Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință pentru a se

pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.

„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: c) să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o

singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.”

„(1) Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a

Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un

apel depus în termen;

d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.”

(1) Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor

înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță.

(2) În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice

stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au

importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

(5) Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.”

(1) Contractul individual de muncă poate fi încheiat pe durată determinată, conform

art.54 alin.(2), în următoarele cazuri:

a) pentru perioada îndeplinirii obligațiilor de muncă ale salariatului al cărui contract

individual de muncă este suspendat (cu excepția cazurilor de aflare a acestuia în grevă)

sau pentru perioada în care el se află în unul din concediile prevăzute la art.112, 120,

123, 124, 126, 178, 299 și 300 ori pentru perioada în care el absentează din alte motive;

f) cu persoanele pensionate, conform legislației în vigoare, pentru limită de vîrstă ori

vechime în muncă (sau care au obținut dreptul la pensie pentru limită de vîrstă ori

vechime în muncă) și nu sînt încadrate în cîmpul muncii – pe o perioadă de pînă la 2

ani, care, la expirare, poate fi prelungită de părți în condițiile art.54 alin.(2) și ale art.68

alin.(1) și alin.(2) lit.a);

g) cu colaboratorii științifici din instituțiile de cercetare-dezvoltare, cu cadrele didactice

și rectorii instituțiilor de învățămînt superior, precum și cu conducătorii instituțiilor de

învățămînt preșcolar, primar, secundar general, special complementar, artistic, sportiv,

secundar profesional, mediu de specialitate, în baza rezultatelor concursului desfășurat

în conformitate cu legislația în vigoare;

h) la alegerea, pe o perioadă determinată a salariaților, în funcții elective în autoritățile

publice centrale și locale, precum și în organele sindicale, patronale, ale altor organizații

necomerciale și ale societăților comerciale;

i) cu conducătorii unităților, adjuncții lor și contabilii-șefi ai unităților;

k) pentru perioada îndeplinirii unei anumite lucrări;

k1) pentru perioada implementării unui proiect investițional sau a unui program de

asistență tehnică și financiară;

k2) pentru efectuarea unor lucrări legate de majorarea volumului de producție sau de

servicii prestate, al căror caracter temporar (pînă la un an) poate fi argumentat de

angajator;

k3) cu persoanele care se angajează la unitățile create pentru o perioada determinată;

l) cu lucrătorii de creație din artă și cultură;

m) cu salariații asociațiilor religioase;

m1) cu salariații care activează în domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor;

n) în alte cazuri prevăzute de legislația în vigoare.

(2) În cazurile enumerate la alin.(1) lit.c1), c2), e), g), i), l) și m), încheierea unui contract

individual de muncă pe durată determinată sau prelungirea, pe durată determinată, a

unui contract existent este permisă doar atunci cînd stabilirea unui raport de muncă

permanent nu este posibilă din motive obiective (cum ar fi disponibilitatea persoanelor

care își fac studiile la secția de zi doar în perioada vacanțelor, existența unor legi

organice care permit sau prescriu angajarea anumitor salariați pe durată determinată

etc.). Motivele respective, de rînd cu temeiurile legale ale limitării duratei raportului de

muncă, urmează a fi indicate în contract sau în acordul suplimentar la acesta

(1) Contractul individual de muncă poate înceta:

a) în circumstanțe ce nu depind de voința părților (art.82 și 310);

a1) prin acordul scris al părților (art.821);

b) la inițiativa uneia dintre părți (art.85 și 86).

(2) În toate cazurile menționate la alin.(1), ziua încetării contractului individual de

muncă se consideră ultima zi de muncă.

(3) Contractul individual de muncă încetează în temeiul ordinului (dispoziției, deciziei,

hotărîrii) angajatorului, care se aduce la cunoștința salariatului, sub semnătură sau prin

altă modalitate care permite confirmarea recepționării/înștiințării, cel tîrziu la data

eliberării din serviciu, cu excepția cazului în care salariatul nu lucrează pînă în ziua

eliberării din serviciu (absență nemotivată de la serviciu, privațiune de libertate etc.).

Ordinul (dispoziția, decizia, hotărîrea) angajatorului cu privire la încetarea contractului

individual de muncă trebuie să conțină referire la articolul, alineatul, punctul și litera

corespunzătoare din lege.

Contractul individual de muncă încetează în circumstanțe ce nu depind de voința părților

în caz de:

a) deces al salariatului, declarare a acestuia decedat sau dispărut fără urmă prin hotărîre

a instanței de judecată;

b) deces al angajatorului persoană fizică, declarare a acestuia decedat sau dispărut fără

urmă prin hotărîre a instanței de judecată;

b1) retragere, de către autoritățile competente, a autorizației (licenței), permisului, care

îi acordă salariatului dreptul de a activa într-o anumită profesie, meserie sau de a efectua

o anumită lucrare – de la data retragerii actului respectiv;

c) constatare a nulității contractului prin hotărîre a instanței de judecată – de la data

rămînerii definitive a hotărîrii respective, cu excepția cazurilor prevăzute la art.84

alin.(3);

d) retragere, de către autoritățile competente, a autorizației (licenței) de activitate a

unității – de la data retragerii acesteia;

e) aplicare a pedepsei penale salariatului, prin hotărîre a instanței de judecată, care

exclude posibilitatea de a continua munca la unitate – de la data rămînerii definitive a

hotărîrii judecătorești;

f) expirare a termenului contractului individual de muncă pe durată determinată – de la

data prevăzută în contract, cu excepția cazului cînd raporturile de muncă continuă de

fapt și nici una dintre părți nu a cerut încetarea lor, precum și a cazului prevăzut la art.83

alin.(3);

g) finalizare a lucrării prevăzute de contractul individual de muncă încheiat pentru

perioada îndeplinirii unei anumite lucrări;

h) încheiere a sezonului, în cazul contractului individual de muncă pentru îndeplinirea

lucrărilor sezoniere;

i) atingere a vîrstei de 65 de ani de către conducătorul unității de stat, inclusiv

municipale, sau al unității cu capital majoritar de stat;

j) forță majoră, confirmată în modul stabilit, care exclude posibilitatea continuării

raporturilor de muncă;

j1) restabilire la locul de muncă, conform hotărîrii instanței de judecată, a persoanei care

a îndeplinit anterior munca respectivă, dacă transferul salariatului la o altă muncă

conform prezentului cod nu este posibil;

k) alte temeiuri prevăzute la art.310.

(3) Contractul individual de muncă pe durată determinată încheiat pentru perioada

îndeplinirii obligațiilor de muncă ale salariatului al cărui contract individual de muncă

este suspendat sau care se află în concediul respectiv (art.55 lit.a)) încetează în ziua

reîntoarcerii acestui salariat la lucru.

ASPECTE DE PROCEDURĂ ÎN RECURS

de Stat de Medicină și Farmacie, însoțită de înștiințarea privind necesitatea depunerii

referinței în termen de o lună de la data primirii corespondenței, fapt confirmat prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 13). Copia recursului a

fost recepționată de Alexandra Agache la 11 aprilie 2024, ceea ce se confirmă prin

avizul de recepție anexat la actele cauzei (f.d. 14, vol. I).

MOTIVAREA INSTANȚEI

conchide că recurenta s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de

procedură civilă și a depus în termen recursul, întrucât copia deciziei motivate i-a

fost notificată în mod electronic la 19 septembrie 2023 (f.d. 241, vol. I), iar cererea

de recurs a fost depusă la 6 noiembrie 2023 (f.d. 3-6, vol. II).

examinarea cauzei civile în ordine de recurs s-a realizat fără înștiințarea și audierea

participanților la proces.

speței, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a

admite recursul, de a casa decizia instanței de apel și de a remite cauza spre

rejudecare la Curtea de Apel Centru, din motivele ce succed.

Europeni (CCJE) în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind

calitatea hotărârilor judecătorești, o motivație și o analiză clară sunt cerințele

fundamentale ale hotărârilor judecătorești și un aspect important al dreptului la un

proces echitabil. Pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar

trebui să evidențieze, că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce

i-au fost prezentate.

CEDO garantează dreptul justițiabilului la o hotărâre motivată sub aspectul instituirii

obligației instanțelor de judecată de a-și argumenta hotărârile adoptate din

perspectiva unei analize ample a circumstanțelor pricinii. Îndatorirea de a motiva

coerent și unitar hotărârea sub aspectul tuturor cererilor, fără a exista contradicții

între motivare și dispozitiv, constituie o garanție pentru justițiabili, în fața

eventualului arbitrariu judecătoresc, fiind singurul mijloc prin care se dă

posibilitatea de a putea exercita un eficient control judiciar.

principiul general după care orice hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată și

să reprezinte premisa pentru soluția din dispozitiv. Aceasta dispoziție este edictată

atât în interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie să inspire

justițiabililor, cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a controla

judecata primelor instanțe.

arate motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele

constatate și dovezile care au determinat-o.

două limite raționale: tantum devolutum quantum apellatum, adică instanța de apel

rejudecă în fapt și în drept, ceea ce apelantul a înțeles să atace din hotărârea primei

instanțe, fiind o consecință a principiului disponibilității care guvernează procesul

civil și tantum devolutum quantum iudicatum, unde instanța de apel efectuează o

nouă examinare în fond, dar și exercită controlul judiciar complet, în fapt și în drept,

asupra ceea ce a hotărât prima instanță.

revenea o deosebită atenție de a determina toate componentele acțiunii civile, și în

special obiectul acțiunii civile și temeiurile acesteia. Obiectul acțiunii civile îl

formează pretențiile reclamantului față de pârât, adresate instanței de judecată în

scopul apărării propriilor drepturi și care reies din raportul material-litigios și în

privința cărora instanța de judecată urmează să se expună prin hotărâre.

material-litigios dintre părți întru constatarea corectă a specificului obiectului

acțiunii civile și temeiului acesteia. Subsecvent identificării raporturilor dintre părți,

instanța de judecată urmează să stabilească obiectul probațiunii pe pricina dedusă

judecății, circumstanță care presupune în sine conturarea faptelor juridice prin care

se justifică pretențiile și obiecțiile părților și fără de care este imposibilă soluționarea

justă a litigiului.

de chemare în judecată, obiectul acțiunii îl constituie verificarea controlului

judecătoresc de legalitate al ordinului nr. 1527-RU din 21 decembrie 2020 a

Universității de Stat de Medicină și Farmacie, prin care s-a încetat din 31 decembrie

2020, în legătură cu expirarea termenului, contractul individual de muncă încheiat

pe perioadă determinată, inter alia cu salariatul Alexandra Agache. Ca pretenții

subsecvente, reclamanta a solicitat restabilirea în funcția deținută anterior de

infirmier la Centrul Stomatologic Universitar, încasarea plăților salariale pentru

perioada de absență forțată de la locul de muncă, încasarea indemnizației pentru

perioada incapacității temporare de muncă (ianuarie 2021 – iunie 2021), repararea

prejudiciului moral în mărimea a trei salarii medii și compensarea cheltuielilor de

judecată.

nr. 1527-RU din 21 decembrie 2020 a fost emis în temeiul art. 82 lit. f) din Codul

muncii, conform căruia contractul individual de muncă încetează în circumstanțe ce

nu depind de voința părților în caz de expirare a termenului contractului individual

de muncă pe durată determinată – de la data prevăzută în contract, cu excepția

cazului când raporturile de muncă continuă de fapt și nici una dintre părți nu a cerut

încetarea lor, precum și a cazului prevăzut la art. 83 alin. (3).

individual de muncă pe durată determinată încheiat pentru perioada îndeplinirii

obligațiilor de muncă ale salariatului al cărui contract individual de muncă este

suspendat sau care se află în concediul respectiv (art. 55 lit. a)) încetează în ziua

reîntoarcerii acestui salariat la lucru.

soluționare a litigiului, urmează a fi stabilite temeiurile legale în baza cărora au luat

naștere raporturile juridice dintre salariatul Alexandra Agache și angajatorul

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie, precum și condițiile esențiale ale

acestui raport, respectiv: tipul contractului individual de muncă încheiat (pe durată

determinată sau nedeterminată), cauza încheierii acestuia (în baza unui post vacant

ori pentru înlocuirea unui salariat aflat în suspendare), durata convenită de părți,

modul de încetare a contractului, precum și eventualele clauze specifice stabilite de

legislația muncii pentru asemenea situații. Numai prin delimitarea clară a acestor

elemente se poate determina aplicabilitatea dispozițiilor art. 82 lit. f) din Codul

muncii sau, după caz, a art. 83 alin. (3) din Codul muncii și se poate stabili caracterul

legal ori ilegal al încetării raportului de muncă.

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie a fost încheiat un contract individual

de muncă, clauzele căruia au fost modificate și concretizate prin acordul adițional la

contractul individual de muncă nr. 627/17 din 11 octombrie 2017. Așa, în baza

acordului adițional la contractul individual de muncă nr. 627/17 din 11 octombrie

2017, activitatea reclamantei în funcția de infirmier la Centrul Stomatologic

Universitar a fost prelungită pe o perioadă determinată, cuprinsă între 01 ianuarie

2020 și 31 decembrie 2020 (f.d. 16, vol. I). Acordul adiționat a fost încheiat în

temeiul art. 55 lit. f) din Codul muncii, cu o persoană pensionată, pentru o perioadă

de doi ani și a avut ca obiect prestarea muncii pe un post liber existent în statele de

personal ale instituției.

la prelungirea duratei contractului individual de muncă, în baza art. 55 lit. f) din

Codul muncii, care prevede încheierea contractului pe durată determinată cu

persoanele pensionate, conform legislației în vigoare, pentru limită de vârstă ori

vechime în muncă (f.d. 22, vol. I).

Farmacie a emis ordinul nr. 1527-RU, cu privire la încetarea din 01 decembrie 2020,

în legătură cu expirarea termenului contractului individual de muncă încheiat pe

perioada determinată cu Alexandra Agache în temeiul art. 81 alin. (3), art. 82 lit. f)

și art. 119 din Codul muncii (f.d. 24, vol. I).

aceasta s-a aflat în concediul medical începând cu 14 decembrie 2020 până la 09

iunie 2021 (f.d. 26–30, vol. I).

prin hotărârea din 28 noiembrie 2022, a admis acțiunea depusă, anulând parțial

ordinul privind încetarea contractului individual de muncă, în privința Alexandrei

Agache, cu restabilirea acesteia în funcția deținută anterior, pentru perioada 31

decembrie 2020 – 10 iunie 2021 și încasarea prejudiciului moral în sumă de 4 000

MDL, precum și a sumei 2 000 MDL cu titlu de compensare a cheltuielilor de

judecată.

instanțe, prin decizia din 27 iunie 2023, a respins cererea de apel depusă de

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie, menținând hotărârea instanței de fond

(f.d. 228, 229–240, vol. I).

de judecată al Curții Supreme de Justiție observă că acestea au considerat ilegală

încetarea contractului individual de muncă, întrucât reclamanta se afla în concediu

medical la acel moment, aplicând dispozițiile art. 83 alin. (3) și art. 55 alin. (1) lit. a)

din Codul muncii.

judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că instanța de apel nu a elucidat

toate circumstanțelor importante ale speței, iar în consecință nu a stabilit cadrul legal

aplicabil și a aplicat eronat normele de drept material.

legală în baza căreia a fost încheiat și ulterior prelungit contractul individual de

muncă al reclamantei și temeiul juridic aplicat de instanțele ierarhic inferioare.

de muncă al Alexandrei Agache a fost prelungit expres în baza art. 55 alin. (1) lit. f)

din Codul muncii, dispoziție care permite încheierea și prelungirea contractelor de

muncă pe durată determinată cu persoanele pensionate, pentru o perioadă de până la

doi ani, cu posibilitatea prelungirii, conform art. 54 alin. (2) și art. 68 din Codul

muncii.

legalitatea al încetării raporturilor de muncă, au considerat că speța este guvernată

de prevederile art. 55 alin. (1) lit. a) și la art. 83 alin. (3) din Codul muncii, ca fiind

raporturi de muncă pe durată determinată pentru înlocuirea unui salariat suspendat.

deciziei instanței de apel nu rezultă că instanțele ar fi elucidat aspectul dacă

reclamanta a fost angajată pentru a suplini temporar obligațiile de muncă ale unui

salariat absent sau pe un post liber existent în statele de personal ale instituției, în

temeiul normei speciale privind persoanele pensionate.

încetării contractului individual de muncă în temeiul art. 55 alin. (1) lit. a) din Codul

muncii, aplicabilă pe perioada îndeplinirii obligațiilor de muncă ale salariatului al

cărui contract este suspendat, și cea prevăzută la lit. f), referitoare la persoanele

pensionate.

acesta a fost încheiat în temeiul art. 55 lit. a) sau art. 55 lit. f) din Codul muncii, face

imposibilă verificarea legalității încetării raportului juridic. În timp ce primul tip de

contract încetează la data reîntoarcerii la lucru a salariatului înlocuit (art. 83 alin. (3)

din Codul muncii), al doilea încetează de drept la expirarea termenului (art. 82 lit. f)

din Codul muncii). În cazul celui din urmă, ordinul angajatorului având doar caracter

constatator, indiferent de aflarea salariatului în concediu medical ori alte concedii.

în cazul în care se va constata că contractul individual de muncă al reclamantei a fost

încheiat și prelungit în baza art. 55 alin. (1) lit. f) din Codul muncii (cu persoanele

pensionate), raporturile de muncă sunt guvernate de normele speciale aplicabile

acestei categorii de contracte pe durată determinată.

exclusiv prin ajungerea la termen, în conformitate cu art. 82 lit. f) din Codul muncii,

care stipulează încetarea de drept a contractului individual de muncă pe durată

determinată la expirarea termenului prevăzut în contract. Încetarea se constată prin

ordinul angajatorului, care are caracter constatator și nu constitutiv de drepturi,

întrucât raportul juridic încetează prin efectul legii. Norma nu prevede nicio excepție

referitoare la imposibilitatea emiterii ordinului în perioada aflării salariatului în

concediu medical, de odihnă anual, concediu de studii sau de maternitate.

incidente, întrucât ele privesc numai contractele de muncă pe durată determinată

încheiate în temeiul art. 55 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, respectiv pentru

înlocuirea temporară a unui salariat aflat în suspendare. Extinderea aplicabilității

acestor norme la ipoteze neprevăzute de legiuitor constituie o interpretare eronată a

dreptului material.

pe perioada concediului medical (art. 86 alin. (2) din Codul muncii) operează

exclusiv în ipoteza concedierii din inițiativa angajatorului, dar nu și în cazul încetării

de drept a contractului individual de muncă pe perioadă determinată. Așadar, simpla

aflare a reclamantei în concediu medical la data expirării termenului contractual nu

împiedică, din punct de vedere legal, încetarea raportului juridic.

norma art. 55 alin. (1) lit. f) din Codul muncii, invocarea faptului că încetarea

raporturilor de muncă a fost ilegală din motivă aflării salariatului în concediu

medical, în esență, este o interpretare ce contravine literei și scopului legii. Or, Codul

muncii nu instituie o interdicție absolută de încetare a raporturilor de muncă în

perioada incapacității temporare de muncă, atunci când încetarea intervine prin

expirarea de drept a termenului unui contract încheiat pe durată determinată.

Justiție consideră că, confuzia dintre cele două ipoteze legale (art. 55 alin. (1) lit. a)

și art. 55 alin. (1) lit. f)) a condus la o soluție nemotivată, deoarece instanța de apel

nu a stabilit cert dacă în privința reclamantei sunt aplicabile normele de protecție a

salariatului în perioada concediului medical. Circumstanța dată impune necesitatea

trimiterii cauzei la rejudecare, pentru elucidarea stării de fapt a speței, cu

identificarea normelor de drept materiale ce guvernează speța și aplicarea corectă a

acestora.

nu indică în ce măsură faptele reținute îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru

constatarea ilegalității ordinului de încetare a raporturilor de muncă și, drept

consecință, restabilirea acestor raporturi. Iar, lipsa unei analize riguroase a

circumstanțelor speței și a unei motivări clare, pun în dificultate exercitarea unui

control judiciar veritabil de către instanța de recurs.

vs. Spania, în care Înalta Curte a notat că, în cazul în care instanța de judecată se

abține de a da un răspuns special și explicit în cele mai importante întrebări, fără a

acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a

fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a articolului 6 § 1 din

CEDO.

efectua o examinare efectivă a motivelor, a argumentelor și a probelor prezentate de

către părți (Perez c. Franței [MC], nr. 47287/99 din 12 februarie 2004, § 80; Loupas

c. Greciei, nr. 21268/16 din 20 iunie 2019, § 37; Capacchione c. Republicii Moldova

din 30 noiembrie 2021, § 19).

Drepturile Omului, acest articol obligă instanțele să își motiveze deciziile sale.

Întinderea obligației de motivare poate varia în funcție de natura deciziei și trebuie

analizată în lumina circumstanțelor fiecărei cauze. Fără a necesita un răspuns detaliat

la fiecare argument invocat de către un reclamant, această obligație presupune,

totuși, că o parte la procedura judiciară poate aștepta un răspuns specific și explicit

la acele argumente care sunt decisive pentru rezultatul procedurii în cauză (Paixão

Moreira Sá Fernandes c. Portugaliei, nr. 78108/14 din 25 februarie 2020, § 71 și

cauzele citate în aceasta; Caraman c. Republicii Moldova din 16 februarie 2021, §

23).

temeinicia recursului declarat de Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie, iar

drept consecință necesitatea de a casa integral decizia instanței de apel, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

și art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Admite recursul declarat de Instituția Publică Universitatea de Stat de Medicină

și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova,

Casează integral decizia din 27 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău, adoptată

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandra

Agache împotriva Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae

Testemițanu” din Republica Moldova cu privire la anularea ordinului, restabilirea la

muncă, încasarea plăților salariale și a prejudiciului moral și trimite cauza spre

rejudecare la Curtea de Apel Centru, în alt complet de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președinte /semnat/ Stela Procopciuc

Judecători /semnat/ Diana Stănilă

/semnat/ Oxana Parfeni

Copia corespunde originalului,

judecător Oxana Parfeni