2ra-186/25 — anularea ordinului de sanctionare disciplinară, încasarea prejudiciului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea ordinului de sanctionare disciplinară, încasarea prejudiciului
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-186/25 — anularea ordinului de sanctionare disciplinară, încasarea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului
în cauza civilă
Elizaveta Suvac împotriva Consiliului raional Căușeni, subdiviziunea
Direcția Educației, Cultură, Tineret, Sport și Turism Căușeni
(anularea ordinului de sancționare disciplinară, încasarea prejudiciului)
împotriva deciziei din 24 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-186/25
NR. PIGD 2-21174094-01-2ra-23042025)
Aprecierea eronată a cuantumului prejudiciului moral.
Judecătoria Căușeni, sediul Ștefan Vodă (jud. O. Ciocîrtă-Rusu)
Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, O. Cojocaru, A. Panov)
20 august 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de Direcția Educație, Cultură,
Tineret, Sport și Turism Căușeni,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 25 noiembrie 2021, Elizaveta Suvac a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Consiliului raional Căușeni, subdiviziunea Direcția Educației,
Cultură, Tineret, Sport și Turism Căușeni cu privire la anularea ordinului de
sancționare și încasarea prejudiciului moral.
În argumentarea acțiunii reclamanta a indicat că este directoarea
Gimnaziului „Pantelimon Erhan” din s. Tănătari, r-l Căușeni din 8 februarie 2018
până în prezent, fiind numită în funcție în baza ordinului Direcției Educație,
Cultură, Tineret, Sport și Turism Căușeni nr. 22-p.
A menționat că la 2 noiembrie 2021 a luat cunoștință cu ordinul nr. 407-p
„Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare” din aceeași dată emis de Direcția
Educație, Cultură, Tineret, Sport și Turism Căușeni subdiviziunea a Consiliului
raional Căușeni, prin care s-a ordonat: a se aplica sancțiune disciplinară, mustrare,
dnei Elizaveta Suvac, director al gimnaziului „Pantelimon Erhan” Tănătari.
Motivul pentru emiterea ordinului în cauză este nerespectarea prevederilor
Regulamentului cu privire la organizarea și desfășurarea concursului pentru
ocuparea funcției de director și director adjunct în instituțiile de învățământ general
nr. 163 din 23 martie 2015 cât și nerespectarea Codului muncii vizavi de aplicarea
sancțiunilor disciplinare angajaților și nu în ultimul rând situația moral -
psihologică tensionată în colectivul de angajați în cadrul instituției de învățământ.
În opinia reclamantei ordinul nr. 407-p „Cu privire la aplicarea sancțiunii
disciplinare” din 2 noiembrie 2021 este neîntemeiat și abuziv reieșind din
argumentele ce succed. Cu privire la temeiul indicat în ordin – ,,nerespectarea
prevederilor Regulamentului cu privire la organizarea și desfășurarea concursului
pentru ocuparea funcției de director și director adjunct în instituțiile de învățământ
general nr.163 din 23 martie 2015 presupune că se referă la concursul pentru
1
ocuparea funcției vacante de director adjunct pentru instruire. La 5 iulie 2018 a
fost inițiat concursul pentru ocuparea funcției vacante de director adjunct pentru
instruire, au fost depuse două cererii din partea doamnei Svetlana Prohorenco,
învățătoare al gimnaziului ,,Tănătarii Noi” și Aliona Aftene, învățătoare al
gimnaziului „P.Erhan”. Aftene Aliona învingătoarea concursului, a activat în
această funcție până la 1 septembrie 2019. Având motive familiare, de sănătate a
depus cerere de demisie din această funcție de mare responsabilitate, solicitând să-
și reia activitatea de învățătoare. Directoarea gimnaziului 1a 1 septembrie a
angajat-o pe doamna Elena Gîncu, profesoară de limba franceză, care a acceptat
pentru o anumită perioadă, deoarece a ieșit în concediu de maternitate în luna iunie
Ulterior, prin ordinul nr.103-p din 26 august 2020 a fost angajată Rodica
Tataroi în funcție de director adjunct pentru instruire. Totodată, în calitate de
director adjunct pentru educație a fost angajată dna Direvenco Irina prin ordinul
116-p din 1 septembrie 2020. Presupusa încălcare prin angajarea directorului
adjunct pentru instruire și a directorului adjunct pentru educație fără organizarea
concursului de ocupare a funcției vacante a avut loc în 2019-2020. În acest sens, a
specificat că a expediat în adresa Direcției Educație, Cultură, Tineret, Sport și
Turism Căușeni nota explicativă referitor la neanunțarea concursului la ocuparea
funcției vacante de director adjunct. La caz a expirat termenul legal de 6 luni din
ziua comiterii abaterii disciplinare (ordinul de angajare nr. 103-p din 26 august
2020 și ordinul 116-p din 1 septembrie2020), fapt pentru care sancțiunea
disciplinară pe motivul nerespectării prevederilor Regulamentului cu privire la
organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea funcției de director și
director adjunct în instituțiile de învățământ general nr.163 din 23 martie 2015 nu
poate fi aplicată, astfel la caz Direcția Educație, Cultură, Tineret, Sport și Turism
Căușeni au încălcat termenul prevăzut de Codul Muncii pentru sancționarea
disciplinară.
Referitor la motivul indicat în ordinul cu privire la aplicarea sancțiunii
disciplinare ,,nerespectarea Codului muncii vizavi de aplicarea sancțiunilor
disciplinare angajaților” a susținut că la 30 ianuarie 2020 CSP Căușeni a solicitat
urgent prezentarea informației referitor la lista produselor alimentare și cantitatea
folosită pe anul 2019. De către directoare a fost adus la cunoștință d-nei Ala
Derevenco, asistent medical, despre necesitatea prezentării urgente a informației
solicitate, d-na Ala Derevenco a refuzat categoric, motivând că această informație
nu este de competența sa. La 31 ianuarie 2020 CSP Căușeni a mai solicitat
informație cu privire la „Date privind alimentația per/ persoană/zi pentru 2019. Și
de data aceasta doamna Ala Derevenco a refuzat să prezinte informația, motivând
2
că nu este obligată să o facă. Repetat, dna Elizaveta Suvac a fost nevoită să prezinte
informația CSP Căușeni. Ulterior, a fost solicitat în scris, doamnei Ala Derevenco
să prezinte lămuriri asupra refuzului de a-și îndeplini atribuțiile prevăzute de fișa
de post. Ca urmare a faptului că Ala Derevenco, deținând funcția de asistent
medical al Gimnaziului „P. Erhan”, nu s-a conformat dispozițiilor lui Digor,
angajat al CSP Căușeni și Elizaveta Suvac, director al Gimnaziului P. Erhan,
neprezentând informația solicitată de către CSP Căușeni, prin ce a încălcat
prevederile „Regulamentului de ordine internă” al instituției date și eschivându-se
de la responsabilitățile din fișa de post referitor la „conlucrarea cu instituțiile
medicale teritoriale, în vederea soluționării problemelor ce țin de sănătatea și
dezvoltarea elevilor”, în temeiul art.206 alin. (1) lit. a), art.207 pct.(1), art.209 pct.
(1), art.210 pct.1), 2), 3) din Codul muncii a fost emis ordinul nr.54-A prin care s-
a dispus sancționarea disciplinară sub formă de avertisment D-nei Ala Derevenco,
asistent medical al Gimnaziului „P. Erhan” s. Tănătari, în legătură cu
neîndeplinirea responsabilităților fișei de post. Totodată, s-a indicat în ordinul cu
privire la aplicarea sancțiunii nr.54- A din 17 februarie 2020 că, prezentul ordin
poate fi atacat în contenciosul administrativ în modul stabilit de lege până la
moment ordinul în cauză nu a fost contestat de dna Ala Derevenco.
Reclamanta a comunicat că la 17 aprilie 2021 elevul clasei a IV-a, Grigore
Eftodi s-a traumatizat la cap pe terenul sportiv și a fost internat la spital în seara
aceleași zile. Despre cazul dat a fost informată la 20 aprilie 2021 de către Șeful de
post, Liliana Cumatrenco. Imediat, directorul adjunct pentru educație a desfășurat
ședința CMI la care a participat personal, împreună cu Șeful de post.
A precizat că la 20 aprilie 2021 a avut loc ședință, fapt confirmat prin
procesul verbal nr.3 la care au participat 7 membrii, ca urmare a examinării tuturor
circumstanțelor s-a decis a aplica sancțiune disciplinară sub formă de avertisment
dnei Lidia Osadci.
Reclamanta a afirmat că în calitate de director al gimnaziului, s-a consultat
cu juristul DECTST Căușeni. D-na Lidia Osadci a fost sancționată disciplinar, sub
formă de avertisment prin ordinul nr.74-A din 21 aprilie 2021 din motiv că nu a
sesizat pe nimeni despre traumatismul copilului. Conform punctului nr. 2 din
Ordinul 74-a cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare s-a indicat „Prezentul
ordin poate fi atacat în contencios administrativ în modul stabilit de lege” fapt
nerealizat de dna Lidia Osadci. Conform prevederilor art. 211 alin.(3) din Codul
muncii, dna Lidia Osadci a fost lipsită de stimulării pentru succese în muncă prin
ordinul nr.15-p din 7 mai 2021, care a refuzat semnarea acestui ordin.
3
A relatat că, nota explicativă referitor la sancționarea învățătoarei Lidia
Osadci a fost expediată către Direcția Educație, Cultură, Tineret, Sport și Turism
Căușeni la 26 august 2021, iar sancțiunea disciplinară a fost stabilită în luna aprilie
Motivul indicat în ordinul contestat precum că nerespectarea Codului muncii
vizavi de aplicarea sancțiunilor disciplinare angajaților nu constituie abatere
disciplinară conform prevederilor art. 57 din Legea cu privire la funcția publică și
statutul funcționarului public nr. 158-XVI din 4 iulie 2008.
Reclamanta a invocat că a fost depășit termenele de aplicare a sancțiunilor
disciplinare prevăzut de art. 209 din Codul muncii, or, la caz ordinul de sancționare
a Alei Derevenco a fost emis la 17 februarie 2020 (a trecut un an și 9 luni) iar
ordinul cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare emis în privința Osadci Lidia
a fost emis la 21 aprilie 2021 (termenul de sancționare a fost depășit prin expirarea
a celor 6 luni din ziua presupusei abaterii disciplinare).
Privitor la motivul indicat în ordin ,,situația moral-psihologică tensionată în
colectivul de angajați în cadrul instituției de învățământ” î1 consideră nemotivat,
nefondat întrucât la caz nu au fost audiați toți profesorii/învățătorii din colectivul
gimnaziului, or, contrariu este indicat în demersul din 3 iunie 2021 în care 14
angajați ai Gimnaziului „Pantelimon Erhan” din s. Tănătari, rn. Căușeni confirmă
faptul că doamna Elizaveta Suvac întotdeauna se comportă frumos, adecvat cu toți
angajații și elevii din instituție.
A relevat că în colectivul angajaților persistă relații tensionate, însă ele sunt
create de un grup de părinții cu implicare a câțiva profesori, care în mod intenționat
croază obstacole dna Directoare în exercitarea funcției sale. Acest fapt poate fi
probat prin explicațiile remise de directoarea gimnaziului în adresa Direcția
Educație, Cultură, Tineret, Sport și Turism Căușeni la 7 octombrie 2021 cu
anexarea la acesta a explicațiilor oferite de profesorii pe marginea presupusei
situații moral-psihologică tensionată.
Reclamanta a susținut că, a fost sancționată cu mustrare în absența probelor
doveditoare a acestui aspect. Faptul că, la aplicarea sancțiunii disciplinare, dar și
la examinarea cauzei în fond, sarcina probațiunii aparține angajatorului, în sensul
demonstrării temeiniciei dispoziției de aplicare a sancțiunii disciplinare, a fost
confirmată și de către Curtea Constituțională prin hotărârea nr. 30 din 8 decembrie
La fel, a remarcat că, în mod similar, în decizia nr. 2ra-614/14 din 19 martie
2014, Curtea Supremă de Justiție, a statuat cu titlu de principiu că, la caz se va
remarca faptul că în cazul soluționării litigiilor de muncă, sarcina probațiunii îi
revine angajatorului care va fi obligat să dovedească temeinicia legalității
4
acțiunilor sale. În majoritatea cazurilor vinovăția acțiunilor angajatorului se
prezumă, respectiv, el va fi nevoit să probeze în instanță lipsa vinovăției”. În
prezenta speță, Direcția Educație, Cultură, Tineret, Sport și Turism Căușeni în
calitatea sa de angajator, urmează să prezinte probe și să argumenteze că,
sancționarea sa, s-a realizat în conformitate cu cerințele legale.
A afirmat că, conform art. 16, art. 21, art. 92, art. 137 alin. (l)-(2), art. 225
din Codul administrativ, ordinul emis reprezintă o manifestare a dreptului
discreționar, exercitat de către Direcția Educație, Cultură, Tineret, Sport și Turism
Căușeni, fără a fi luate în considerare toate faptele relevante; cu încălcarea limitelor
legale ale dreptului discreționar; contrar scopului acordat prin lege. Or, până la
emiterea dispoziției de aplicare a sancțiunii disciplinare, prin aplicarea mustrării,
pârâtul urma să acționeze cu bună credință și să cerceteze mult aspectual
circumstanțele cauzei, care a precedat sancționarea disciplinară a reclamantului. E
de stipulat că, ordinul în cauză nu este motivat întrucât aceasta nu conține nici o
mențiune cu privire la procedura administrativă care a stat la baza emiterii actului:
investigații, probe, audieri, opinii ale participanților contrare conținutului final al
actului.
A explicat că, actul administrativ nemotivat nu permite nici destinatarului
și nici instanței de judecată, să se convingă de faptul că nu este o decizie arbitrară
și care nu permite destinatarului să-și valorifice pe deplin dreptul la apărare și
dreptul de acces la un tribunal. Motivarea corespunzătoare a actului administrativ,
conform Codului administrativ, condiționează legalitatea acestuia, iar în lipsa
acestuia actul administrativ nemotivat este afectat de viciu si în esență nul. În
conformitate cu pct. 63 din Regulamentul cu privire la comisia de disciplină,
Anexa nr. 7 la Hotărârea Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009 privind punerea
în aplicare a prevederilor Legii nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcția
publică și statutul funcționarului public, actul administrativ de sancționare a
funcționarului public este emis de persoana competentă, potrivit legii, cu aplicarea
sancțiunilor disciplinare, în termen de cel mult o lună de la data primirii propunerii
comisiei de disciplină privind constatarea abaterii disciplinare. Curgerea
termenului respectiv se suspendă pe perioada aflării funcționarului în concediu de
odihnă anual, în concediu de studii, suspendării raporturilor de serviciu în legătură
cu boala sau trauma.
La caz, a notat că propunerea comisiei de disciplină privind constatarea
abaterii disciplinare a fost primită de reclamant cât și de pârât la 8 septembrie 2021
prin „extrasul din procesul verbal al Ședinței Comisiei de Etică din 8 septembrie
5
2021” (a se vedea anexa 14) iar ordinul nr. 407-p cu privire la aplicarea sancțiunii
disciplinare a fost emis la 2 noiembrie 2021. Astfel, a fost emis ordin de
sancționare contrar prevederilor pct. 63 din Regulamentul cu privire la comisia de
disciplină, Anexa nr. 7 la Hotărârea Guvernului nr. 201 din 11 martie 2009 privind
punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la
funcția publică și statutul funcționarului public. După cum rezultă din textul
ordinului nr. 407-p din 2 noiembrie 2021, prin care reclamantei s-a aplicat
sancțiune disciplinară, drept motiv de fapt al sancționării constituie abaterea
disciplinară - nerespectarea prevederilor Regulamentului cu privire la organizarea
și desfășurarea concursului pentru ocuparea funcției de director și director adjunct
în instituțiile de învățământ general nr. 163 din 23 martie 2015 cit și nerespectarea
Codului muncii vizavi de aplicarea sancțiunilor disciplinare angajaților și nu în
ultimul rând situația moral-psihologică tensionată în colectivul de angajați în
cadrul instituției de învățământ. La caz, situația moral-psihologică tensionată în
colectivul de angajați în cadrul instituției de învățământ nu constituie abatere
disciplinară conform art. 57 din Legea cu privire la funcția publică și statutul
funcționarului public nr. 158-XVI din 4 iulie 2008.
Reclamanta a relevat că, episodul enunțat (situația moral-psihologică
tensionată în colectivul de angajați în cadrul instituției de învățământ în sine nu
reprezintă temei pentru a dispune atragerea la răspundere disciplinară și invocatul
comportament nu a fost probat, fiind doar declarațiile unei părți împotriva
declarațiilor reclamantei, care neagă cele indicate în ordinal emis de DECTST.
A invocat prevederile art.327 alin. (1) din Codul muncii, potrivit căruia
partea contractului individual de muncă (angajatorul sa salariatul ) care a cauzat,
în legătură cu exercitarea obligațiilor sale de muncă un prejudiciu material și/sau
moral celeilalte părți repară acest prejudiciu conform prevederilor prezentului cod
și altor acte normative. În acest context, se va reține că, coroborat cu normele
generale ale Codului civil care prevăd repararea prejudiciului moral, obligația de
a repara prejudicial moral survine în cazurile stipulate de lege.
Distinct de aceste constatări, reclamanta a menționat că prin emiterea
ordinelor cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare nr. 407-p din 2 noiembrie
2021, de către Direcția Educație, Cultură, Tineret, Sport și Turism Căușeni lui
Elizaveta Suvac i-au fost cauzate urmări și efecte negative care i-au afectat viața
personală, a suportat umilință și disconfort, ceea ce i-a provocat stări de stres și
suferințe psihice. Respectiv, fiecare persoană care pretinde că a suferit, este în
drept să-și estimeze prejudiciul adus, dar numai instanța de judecată este
6
împuternicită de lege să aprecieze cuantumul prejudiciului moral conducându-se
de noțiunea reparării rezonabile de circumstanțele cazului concret.
Luând în considerare prevederile art. 5, 9 lit. n), 10 lit. p), 327, 329 din
Codul muncii, art. 2036, 2037 din Codul civil, hotărârilor Plenului Curții din 22
decembrie 2014 și nr. 11 din 3 octombrie 2005, Recomandării Curții Supreme de
Justiție nr. 66 din 8 mai 2014, a specificat că posibilitatea acordării despăgubirilor
morale solicitate de salariat este recunoscută, în mod expres, atât la nivel național
cât și internațional.
Astfel, reclamanta Elizaveta Suvac a solicitat anularea ordinului nr. 407-p
din 2 noiembrie 2021 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare, încasarea
cheltuielilor judiciare suportate în sumă de 4 500 de lei și a prejudiciului moral
cauzat în sumă de 35 000 de lei.
La 24 ianuarie 2022, Elizaveta Suvac, reprezentată de avocatul Balaban
Sergiu, a depus cerere de completare a cerințelor din acțiune.
În argumentarea cererii a invocat că, din ordinul nr. 407-p din 2 noiembrie
2021, se denotă că unul din motivele de sancționare a fost propunerea Consiliului
de Etică din 8 septembrie 2021, precum rezultă din extrasul din procesul verbal al
ședinței Comisiei de etică din 8 septembrie 2021, unde Consiliul de Etică a hotărât
să se propună angajatorului de aplicare a sancțiunii disciplinare art. 206-b conform
Codului muncii. Totodată, s-a accentuat la punctul 18 din cererea de chemare în
judecată, că reclamanta a solicitat DECTST copia tuturor actelor ce au stat la baza
emiterii ordinului de sancționare, însă până la moment nu a primit careva acte, fapt
pentru care au înaintat prezenta contestație cu obligarea reclamantei de a depune
contestație suplimentară odată cu primirea actelor solicitate. Astfel, cu toate că nu
influențează asupra soluției propuse instanței, consideră necesar a solicita și
anularea hotărârii Consiliului de Etică din-8 septembrie 2021, prin care se propune
angajatorului de aplicare a sancțiunii disciplinare art. 206-b conform Codului
Muncii în adresa d-nei Elizaveta Suvac. Motivele fiind identice cu cele invocate
în cererea de chemare în judecată.
Astfel, reclamanta a solicitat anularea hotărârii Consiliului de Etică din 8
septembrie 2021, prin care se propune angajatorului de aplicare a sancțiunii
disciplinare art. 206-b conform Codului muncii în adresa Elizavetei Suvac.
La 23 august 2022, Elizaveta Suvac a depus cerere cu privire la completarea
temeiului acțiunii.
7
În motivarea cererii a mai indicat că conform ordinului nr. 22-P din 8
februarie 2018, rezultă că a fost numită în funcție de director al gimnaziului
„Pantelimon Erhan” Tănătari, în conformitate cu cap. II, pct. 19, subpct. 12 al
Regulamentului Direcției învățământ din 10 decembrie 2015. În Regulamentul cu
privire la organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea funcției de
director și director adjunct în instituțiile de învățământ general, aprobat prin
Ordinul Ministerului Educației al Republicii Moldova nr. 163 din 23 martie 2015,
se indică că, Regulamentul nominalizat este elaborat în conformitate cu
prevederile art. 50 alin. (5) din Codul educației, care prevede că: funcțiile de
director și de director adjunct se ocupă prin concurs, în baza criteriilor de
competența profesională și managerială. Regulamentul de organizare și
desfășurare a concursului pentru ocuparea funcției de director și de director adjunct
se aprobă de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării. Cel puțin un director
adjunct responsabil de procesul educațional trebuie să aibă studii pedagogice.
Conform art. 50 alin. (6)-(8) din Codul educației, directorul și directorii adjuncți
ai instituției publice de învățământ general sunt numiți în funcție pentru un termen
de 5 ani. La expirarea acestui termen, contractul individual de muncă al
conducătorului încetează de drept, funcția devenind vacantă. Directorul instituitei
de învățământ general încheie un contract individual de muncă cu organul local de
specialitate în domeniul învățământului, iar directorul adjunct - cu directorul
instituției de învățământ general. Directorul instituției de învățământ general poate
fi eliberat din funcție înainte de expirarea contractului individual de muncă, în
condițiile și temeiurile prevăzute de legislația muncii, precum și în următoarele
cazuri: a) comiterea încălcărilor financiare; b) nerespectarea deontologiei
profesionale; c) necorespunderea cu standardele în vigoare a managementului
promovat; d) încălcarea drepturilor copiilor, elevilor, angajaților și părinților; e)
obținerea repetată a calificativului „nesatisfăcător” la evaluarea instituției efectuată
de către Agenția Națională de Asigurare a Calității în Educației și Cercetare.
Reclamanta a explicat că, din prevederile normelor legale enunțate rezultă
că, directorul instituției de învățământ general, se numește și se eliberează din
funcție în baza legislației muncii, încheind contract individual de muncă pe un
termen limitat.
Elizaveta Suvac a punctat că, la 2 noiembrie 2021 a luat cunoștință cu
Ordinul nr. 407-P „Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare” din aceeași dată
emis de Direcția educație, Cultură, Tineret, Sport și Turism Căușeni subdiviziunea
a Consiliului raional Căușeni, prin care s-a ordonat: a i se aplica sancțiune
disciplinară, mustrare.
8
A reiterat faptul că motivul pentru emiterea ordinului în cauză este:
nerespectarea prevederilor Regulamentului cu privire la organizarea și
desfășurarea concursului pentru ocuparea funcției de director și director adjunct în
instituțiile de învățământ general nr. 163 din 23 martie 2015 cât și nerespectarea
Codului muncii vizavi de aplicarea sancțiunilor disciplinare angajaților și nu în
ultimul rând situația moral-psihologică tensionată în colectivul de angajați în
cadrul instituitei de învățământ.
Reclamanta a opinat că ordinul nr. 407-P „Cu privire la aplicarea sancțiunii
disciplinare” din 2 noiembrie 2021, este neîntemeiat și abuziv reieșind din
argumentele expuse în acțiunea inițială.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 31 ianuarie 2024 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan
Vodă a fost admisă parțial acțiunea depusă de Elizaveta Suvac. S-a anulat ordinul
nr.407-p din 2 noiembrie 2021 „cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare lui
Elizaveta Suvac, sub formă de „mustrare”, din motivul aplicării sancțiunii peste
termenul legal prevăzut de legislația muncii. În rest, acțiunea s-a respins ca fiind
neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 27 februarie 2024, în termenul de atac stabilit de art. 362 alin.(1) din
Codul de procedură civilă, Elizaveta Suvac, prin intermediului avocatului Balaban
Sergiu a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 31 ianuarie 2024 a
Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă, solicitând casarea acesteia, cu
pronunțarea unei noi hotărâri de admiterea integrală a acțiunii și anume a cerinței
cu privire la încasarea prejudiciului moral în sumă de 35 000 lei și cheltuielile de
asistență juridică în sumă de 4 500 lei.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 24 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău a fost admis
apelul declarat de Elizaveta Suvac, s-a casat parțial hotărârea din 31 ianuarie 2024
a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă, în partea respingerii cerinței cu privire
la repararea prejudiciului moral și în această parte s-a pronunțat o nouă hotărâre
prin care: s-a încasat de la Consiliul raional Căușeni, subdiviziunea Direcția
Educației, Cultură, Tineret, Sport și Turism Căușeni în beneficiul Elizavetei Suvac
cu titlu de prejudiciu moral suma de 35 000 de lei și cheltuielile pentru asistență
juridică în sumă de 4 500 de lei.
9
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 3 aprilie 2025, prin intermediul oficiului poștal, Direcția Educație,
Cultură, Tineret, Sport și Turism Căușeni a depus recurs împotriva deciziei din 24
octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului și
casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii instanței de fond.
În argumentarea cererii de recurs a invocat că la judecarea cauzei în ordine
de apel a aplicat prevederile art. 10, 14, 2036-2037 din Codul civil, și anume
încasarea prejudiciului moral în cazul comiterii delictului civil. În opinia recurentei
instanța de apel incorect a aplicat raporturile civile în cadrul litigiilor de muncă,
deoarece aceste prevederi contravin Codului muncii.
A menționat că instanța de apel în sprijinul soluției adoptate, pune la baza
prevederile art. 2036 -2037 din Codul civil, în redacția nouă. Articolele date, fac
parte din Capitolul XXXIII, și anume Răspunderea delictuală. În acest caz, nici
instanța ierarhic inferioară și nici instanța de apel nu au dat o motivare în hotărârea
lor în ce constă delictul civil, de către cine a fost comis și din care considerente
legale și faptice instanța de apel a ajuns la concluzia despre aplicarea normelor
legale citate supra.
A notat că, conform articolului 6 al Convenției Europene pentru Drepturile
Omului, practicii CEDO (Ruiz Torja vs Spania, A. Lebedinschi vs. Moldova ),
instanțele de judecată au obligația de a motiva hotărârile. La caz, însă instanța de
apel în nici un mod nu a motivat hotărârea sub aspectul aplicării prevederilor
Codului civil. Nu în ultimul rând, instanța de apel nu s-a expus în decizia sa și în
motivarea sa asupra faptului temeiului admiterii acțiunii, or, în speță, au fost
aplicate prevederile art. 209 din Codul muncii, și anume expirarea termenului
pentru aplicarea sancțiunii. La acest aspect, recurenta a susținut că este de acord
cu poziția instanței de fond, care o consideră legală și întemeiată, motivată din
punct de vedere juridic, și anume prima instanță a constatat că acțiunile care au
fost stabilite constituie abatere disciplinară, au existat, dar nu urma să fie aplicată
sancțiunea. Or, în nici o normă legală în domeniul muncii nu este prohibit faptul
cercetării faptelor care pot fi considerate ca abatere disciplinară, angajatorul fiind
limitat doar în perioada în care poate aplica sancțiunea disciplinară. Din aceste
considerente, legiuitorul a și prevăzut situația apelării la instanța de judecată în
apărarea drepturilor angajatului, intimata valorificând acest drept, a solicitat
anularea ordinului și încasarea prejudiciului moral, însă motivarea prejudiciului
10
moral este exclusiv obligația reclamantului, anume din argumentarea și probarea
făcută de către reclamant, instanța de judecată urmează să hotărască asupra
cuantumului prejudiciului moral.
La caz, a susținut că reclamanta a argumentat cuantumul prejudiciului
anume pe faptul lipsei încălcărilor imputate, acțiunilor incorecte ale angajatorului,
obligarea pe parcursul a 4 ani de a-și demonstra nevinovăția. Referitor la vinovăție
și existența faptelor imputate, instanța de fond s-a expus cert, poziție cu care a fost
de acord și intimata Elizaveta Suvac. În cazul în care ultima considera că în
procesul a fost încălcat termenul rezonabil de examinare a cauzei, urma să
acționeze în conformitate cu Legea nr. 87 /2011 privind repararea de către stat a
prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a
cauzelor, și nicidecum nu este imputabil comportamentului angajatorului și nu
poate influența cuantumul prejudiciului moral în cadrul unui litigiu de muncă.
POZIȚIA INTIMATEI
Prin referința depusă la 2 mai 2025, Elizaveta Suvac, reprezentată de
avocatul Sergiu Balaban a solicitat respingerea cererii de recurs depusă de Direcția
Educație, Cultură, Tineret, Sport și Turism Căușeni, ca fiind vădit inadmisibilă.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de
decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 431 din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție. (2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3
judecători. (3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau
9 judecători ai Curții Supreme de Justiție. (4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea
recursului pot participa și la examinarea recursului în cauză.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”
Art. 442 din Codul de procedură civilă:
11
„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
prevăzute la art.432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale
căror drepturi sunt lezate prin hotărâre. (2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu
excepția celor care dovedesc cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la
art.372 alin.(3). Aprecierea probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este
obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art.432
alin.(1) lit.e) sau în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului, prevederile art.372 se aplică în mod corespunzător.
(3) Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale
invocate în recurs.”
Art. 444 din Codul de procedură civilă:
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea
participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432 alin.(1)
lit.b) și e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință
pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”
Art. 445 din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: e) să admită recursul și să modifice
decizia instanței de apel și/sau hotărîrea primei instanțe.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă:
„ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este
contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție.”
Art. 373 din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor
înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea
circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. (2) În limitele apelului, instanța
de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe,
precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,
apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către
participanții la proces. (5) Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor
motivelor invocate în apel.”
Art. 12 din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța judecătorească soluționează cauzele civile în temeiul Constituției
Republicii Moldova, al tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte, al
hotărîrilor și deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului, al hotărîrilor Curții
Constituționale, al legilor organice și ordinare, al hotărîrilor Parlamentului, al decretelor
Președintelui Republicii Moldova, al hotărîrilor și ordonanțelor Guvernului, al actelor
normative ale ministerelor, ale altor autorități administrative centrale și ale autorităților
12
administrației publice locale. În cazurile prevăzute de lege, instanța aplică uzanțele dacă
acestea nu contravin ordinii publice și bunelor moravuri.”
Art. 118 din Codul de procedură civilă:
„(1) Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei
al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.”
Art.121 din Codul de procedură civilă:
„Instanța judecătorească reține spre examinare și cercetare numai probele pertinente
care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau
inexistența de circumstanțe, importante pentru soluționarea justă a cazului.”
Art. 19 alin.(1)-(3) din Codul civil:
„În condițiile legii, persoana lezată într-un drept al ei sau într-un interes recunoscut de
lege poate cere repararea integrală a prejudiciului patrimonial și nepatrimonial cauzat
astfel. Se consideră prejudiciu patrimonial cheltuielile pe care persoana lezată le-a
suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului sau interesului recunoscut de
lege încălcat, distrugerea sau deteriorarea bunurilor sale (daună reală), precum și profitul
ratat ca urmare a încălcării dreptului sau interesului recunoscut de lege (profit ratat). Se
consideră prejudiciul nepatrimonial (prejudiciu moral) suferințele fizice și psihice,
precum și diminuarea calității vieții. În cazul vătămării sănătății, prejudiciul
nepatrimonial cuprinde, de asemenea, pierderea sau diminuarea unei capacități a corpului
uman (prejudiciu biologic).”
Art. 1998 alin.(1) din Codul civil:
„Cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare
prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin
acțiune sau omisiune.”
Art. 2036 alin.(1)-(3) din Codul civil:
„În cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce atentează la
drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, instanța
de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin plata
de despăgubiri. Prejudiciul moral se repară indiferent de existența și întinderea
prejudiciului patrimonial. Reparația prejudiciului moral se face și în lipsa vinovăției
autorului, faptei ilicite în cazul în care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală,
atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a arestului preventiv sau a
declarației scrise de a nu părăsi localitatea, aplicarea ilegală în calitate de sancțiune
administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunității și în alte cazuri
prevăzute de lege. ”
Art. 2037 din Codul civil:
13
„Mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de
judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei
vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție
a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă
persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de
judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul,
restrângerea posibilităților de viață familială și socială, precum și statutul social al
persoanei vătămate. La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde
o despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod
obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.”
Art. 327 alin. (1) din Codul muncii:
„Partea contractului individual de muncă (angajatorul sau salariatul) care a cauzat, în
legătură cu exercitarea obligațiilor sale de muncă, un prejudiciu material și/sau moral
celeilalte părți repară acest prejudiciu conform prevederilor prezentului cod și altor acte
normative.”
Art.329 alin. (2) din Codul muncii:
„Prejudiciul moral se repară în formă bănească sau într-o altă formă materială
determinată de părți. Litigiile și conflictele apărute în legătură cu repararea prejudiciului
moral se soluționează de instanța de judecată, indiferent de mărimea prejudiciului
material ce urmează a fi reparat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Sub aspectul termenului de declarare a recursului, Completul de judecată
menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în
ședință publică la 24 octombrie 2024 (f.d.124), decizia integrală fiind expediată în
adresa participanților la proces, prin intermediul poștei electronice, la 11 februarie
2025 (f.d.137, Vol. II). Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție constată că recursul declarat de Direcția Educație, Cultură, Tineret, Sport
și Turism Căușeni, la 3 aprilie 2025, prin intermediul oficiului poștal, se consideră
depus în termenul stabilit de art. 434 din Codul de procedură civilă (a se vedea
pct.33).
Prin prisma dispozițiilor art. 444 din Codul de procedură civilă, la caz,
examinarea cauzei civile în ordine de recurs s-a realizat fără înștiințarea și audierea
participanților la proces.
Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră necesar de a admite recursul depus de Direcția Educație, Cultură,
14
Tineret, Sport și Turism Căușeni cu modificarea deciziei instanței de apel în partea
cuantumului prejudiciului moral încasat, în rest decizia urmează a fi menținută.
Inițial, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
pentru a verifica legalitatea deciziei contestate, fără a administra noi dovezi, va
recurge la recapitularea esenței litigiului dedus judecății.
Din materialele cauzei rezultă că, prin ordinul nr. 22-P din 8 februarie 2018,
Elizaveta Suvac a fost numită în funcția de director al gimnaziului „Pantelemon
Erhan” Tănătari, în conformitate cu cap. II, pct. 19, subpct. 12 din Regulamentul
Direcției Învățământ din 10 decembrie 2015 (f.d.14, Vol. I).
Ulterior, prin ordinul nr. 407-P din 2 noiembrie 2021, Elizaveta Suvac, a
fost sancționată cu mustrare pentru nerespectarea prevederilor Regulamentului cu
privire la organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea funcției de
director și director adjunct în instituțiile de învățământ general nr. 163 din 23
martie 2015; nerespectarea Codului muncii vizavi de aplicarea sancțiunilor
disciplinare angajaților și nu în ultimul rând situația moral-psihologică tensionată
în colectivul de angajați în cadrul instituției de învățământ nominalizat (f.d.15,
Vol. I).
Nefiind de acord cu ordinul de sancționare sus indicat, Elizaveta Suvac s-a
adresat în instanța de judecată cu prezenta acțiune împotriva Consiliului raional
Căușeni, subdiviziunea Direcția Educație, Cultură, Tineret, Sport și Turism
Căușeni solicitând anularea ordinului de sancționare, încasarea prejudiciului moral
și compensarea cheltuielilor de judecată (f.d.4-13, Vol. I).
Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a ajuns la concluzia
admiterii parțiale a acțiunii depuse de Elizaveta Suvac și a anulat ordinul nr.407-p
din 02 noiembrie 2021 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare lui Suvac
Elizaveta, sub formă de „mustrare”, din motivul aplicării sancțiunii peste termenul
legal prevăzut de legislația muncii. În rest, a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.
Judecând apelul declarat de Elizaveta Suvac, Curtea de Apel Chișinău prin
decizia din 24 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău a admis apelul, a casat
parțial hotărârea din 31 ianuarie 2024 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă,
în partea respingerii cerinței cu privire la repararea prejudiciului moral și în această
parte a pronunțat o nouă hotărâre prin care: a încasat de la Consiliul raional
Căușeni, subdiviziunea Direcția Educației, Cultură, Tineret, Sport și Turism
Căușeni în beneficiul Elizavetei Suvac cu titlu de prejudiciu moral suma de 35 000
de lei și cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 4 500 de lei.
15
Ținând cont de limitele judecării apelului, precum și având în vedere
specificul obiectului acțiunii în cauză, se va remarca că în scopul stabilirii
temeiniciei sau netemeiniciei hotărârii contestate, instanța de apel avea obligația
de a pătrunde în esența criticilor aduse de către apelantă în dezacordul cu hotărârea
primei instanțe și de a se expune pe marginea tuturor motivelor invocate de acesta.
Completul de judecată constată că la adoptarea soluției sale, instanța de apel
în limitele cererii de apel, or, hotărârea instanței de fond a fost contestată doar în
partea pretenției cu privire la încasarea prejudiciului moral, a reținut că Elizaveta
Suvac prin înaintarea acțiunii în instanță de judecată și-a demonstrat nevinovăția
și a anulat ordinul de sancționare nr. 407-p din 2 noiembrie 2021, ca fiind emis
contrar prevederilor Codului muncii.
Drept urmare, instanța de apel a stabilit că, prin emiterea ordinului de
aplicare a sancțiunii disciplinare nr. 407-p din 2 noiembrie 2021, de către Direcția
Educație, Cultură, Tineret, Sport și Turism Căușeni, Elizavetei Suvac i-au fost
cauzate urmări și efecte negative care i-au afectat viața personală și disconfort,
ceea ce i-a provocat stări de stres și suferințe psihice. Or, simplu fapt că a fost trasă
la răspundere disciplinară, fără motiv constituie o inhibare în sine, o pierdere a
încrederii în dreptate și necesitatea de a demonstra ignorarea totală a legilor de
către intimați/pârați.
Instanța ierarhic inferioară a conchis că presupusa satisfacție morală
indicată de instanța de fond prin însăși anularea ordinului de sancționare, nu
constituie o satisfacție echitabilă după cum indică art. 41 al Convenției Europene
pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, or
apelanta/reclamanta pretinde la prejudiciul moral care a fost echivalat la suma de
35 000 lei, pentru faptul că pe perioada noiembrie 2021-ianuarie 2024, a trebuit
să-și demonstreze nevinovăția și eroarea legală înfăptuită de angajator.
Analizând materialele dosarului în raport cu normele juridice pertinente la
caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, în limitele invocate în
recurs, ajunge la concluzia că instanța de apel a stabilit corect raportul juridic
litigios, a identificat corect normele ce-l guvernează și a stabilit corect natura
drepturilor încălcate. Însă, la stabilirea cuantumului sumei ce urmează a fi încasată
cu titlu de reparare a prejudiciului moral, nu s-a ținut cont de jurisprudența
constantă națională pe marginea acestei categorii de litigii, precum și de criteriile
de determinare a mărimii compensației pentru prejudiciul moral cauzat.
Completul de judecată menționează că obiectul recursului este limitat la
verificarea legalității/ilegalității deciziei instanței de apel în partea pretenției cu
privire la încasarea prejudiciului moral, or, hotărârea instanței de fond, prin care s-
16
a anulat ordinul nr.407-p din 2 noiembrie 2021 cu privire la aplicarea sancțiunii
disciplinare lui Elizaveta Suvac, sub formă de „mustrare”, nu a fost contestată cu
apel, precum și nu au fost formulate critici în recurs privitor la menținerea acesteia.
Succesiv, luând în considerare faptul stabilirii cu certitudine a încălcării de
către Direcția Educație, Cultură, Tineret, Sport și Turism Căușeni a prevederilor
art. 209 din Codul muncii, la emiterea ordinului de sancționare, Completul de
judecată reține că în temeiul art. 327, 329 din Codul muncii și art. 2036 alin. (1)-
(2), 2037 alin. (1)-(2) din Codul civil, survine răspunderea angajatorului în raport
cu angajatul, prin repararea prejudiciului moral.
Or, prin ordinul de sancționare, anulat în speță de către instanța de fond,
reclamanta Elizaveta Suvac a fost supusă unor atingeri aduse demnității și
reputației profesionale, precum și a generat stres psihic și sentiment de nedreptate.
Ce ține de argumentul recursului precum că reclamanta nu a argumentat
prejudiciul moral, completul de judecată îl apreciază critic. În acest, CtEDO a
subliniat constant că suferința morală poate fi dedusă din însăși natura încălcării
(cauza Istrate v. Moldova, 13 iunie 2017). În așa mod, reclamanta/intimata nu este
obligată să demonstreze prin probe directe intensitatea durerii sufletești, fiind
suficientă stabilirea contextului care o justifică.
Completul de judecată constată că instanța de apel în mod întemeiat a reținut
existența faptei ilicite, a raportului de cauzalitate și a suferinței morale. Cu toate
acestea, completul de judecată observă că motivarea instanței de apel asupra
cuantumului prejudiciului moral, în sumă de 35 000 de lei, rămâne generală, fără
o corelare suficientă cu indicatori obiectivi: durata efectivă a atingerii, intensitatea
și manifestările suferinței, efectele asupra vieții familiale/profesionale, conduita
ulterioară a pârâtului, precum și jurisprudența națională.
Prejudiciul moral constă în efectul negativ suferit ca urmare a faptei ilegale
a angajatorului, prin care s-a adus atingere unor drepturi personale nepatrimoniale.
Astfel, daunele morale pot fi acordate în ipoteza în care se încalcă valorile ocrotite
de legea fundamentală privind demnitatea, onorarea, și alte valori sociale. Pe de
altă parte, deși este real că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui
prejudiciu moral presupune o anumită aproximare, instanța trebuie să aibă criteriile
de apreciere precum: miza pentru reclamant, comportamentul părților, bună/reaua
credință, durata, etc. și se ia obligatoriu în considerație principiul general al
echității, precum și suma nu trebuie să fie vădit disproporționată cu sumele
acordate de Curtea Europeană în spețe similare. Sarcina probării prejudiciului
moral nu poate fi pusă pe seama reclamantului și se apreciază individual pentru
17
fiecare caz, luându-se în considerație argumentele ambelor părți în proces și
ecluzându-se pretenții excesive și vădit exagerate.
Despăgubirea morală are caracter reparator, nu sancționator; stabilirea
cuantumului se face în echitate, în raport cu intensitatea suferinței, durata și
consecințele concrete, evitând îmbogățirea fără justă cauză.
În așa mod, instanța de apel apreciind corect circumstanțele cauzei și
valorificând prejudiciul moral suportat de reclamantă în corespundere cu
prevederile legislației în vigoare, a admis pretenția, însă suma de 35 000 de lei,
încasată, este una exagerată și excesivă în raport cu impactul acțiunilor pârâtului,
a naturii dreptului personal lezat și locul lui în sistemul de valori al reclamantei, a
caracterului și gradului suferințelor psihice, precum și măsura în care compensația
bănească poate atenua suferințele fizice și psihice ale reclamantei.
Respectiv, având în vedere că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie
să fie juste, raționale și echitabile, adică trebuie stabilite în așa fel, încât să asigure
efectiv o compensare suficientă și nicidecum exagerată a prejudiciului moral
cauzat, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că suma de
15 000 de lei reprezintă o sumă rezonabilă, care va acorda o evaluare pertinentă
daunelor compensatoare, fiind în corespundere cu caracterul și gravitatea
suferințelor psihice suportate de către reclamant, drept urmare a emiterii în privința
sa a ordinului de sancționare. Această valoare este de natură să ofere reclamantei
satisfacție pentru prejudiciile morale suferite, cu respectarea principiului
proporționalității.
De altfel, prejudiciile morale nu pot fi reparate strict prin compensare
bănească, întrucât valorile ocrotite nu pot fi evaluate în bani, existând practic o
incompatibilitate între natura nepatrimonială a prejudiciului și caracterul
patrimonial al despăgubirii. Deci, în această parte decizia instanței de apel urmează
a fi modificată prin micșorarea cuantumului despăgubirii morale de la 35 000 de
lei până la 15 000 de lei, fiind pe măsură de a atenua suferințele psihice cauzate
reclamantei, precum și fiind echitabilă și nicidecum exagerată sau diminuată
pentru prejudiciul suferit de către ultima, această despăgubire fiind
corespunzătoare și criteriilor de despăgubire stabilite de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului prin jurisprudența sa constantă (cauza Șarban vs Republica
Moldova și cauza Ceaicovschi vs Republica Moldova).
În context, este de menționat și jurisprudența națională în cauze similare,
spre exemplu: cauza Larisa Cassir vs Instituția Publică Gimnaziul „Corolenco
Vladimir” dosar nr. 2ra-805/24.
18
Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a admite recursul depus de Direcția Educație, Cultură,
Tineret, Sport și Turism Căușeni, cu modificarea deciziei instanței de apel, în
partea încasării prejudiciului moral, prin micșorarea cuantumului acestuia. În rest,
menține decizia instanței de apel.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e), (3) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul depus de Direcția Educație, Cultură, Tineret, Sport și Turism
Căușeni.
Modifică decizia din 24 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, în cauza
civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Elizaveta Suvac
împotriva Consiliului raional Căușeni, subdiviziunea Direcția Educație, Cultură,
Tineret, Sport și Turism Căușeni cu privire la anularea ordinului de sancționare și
încasarea prejudiciului moral, după cum urmează: Se încasează din contul
Consiliului raional Căușeni, subdiviziunea Direcția Educației, Cultură, Tineret,
Sport și Turism Căușeni, în beneficiul Elizavetei Suvac suma de 15 000
(cincisprezece mii) de lei, cu titlu de prejudiciu moral.
În rest, menține decizia din 24 octombrie 2024 a Curții de Apel Chișinău.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
19