2r-219/25 — Privind declararea inopozabilității actelor juridice

La 11 decembrie 2023, Elena Mamaischi și Vladimir Mamaischi au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Viorel Cepraga, Elena Cepraga, Întreprinderea Individuală „Cepraga Viorel”, Victor Moraru și Andrei Stîrcu, cu privire declararea inopozabilității actelor juridice, indisponibilizarea bunurilor înstrăinate și încasarea valorii acestora.

La 25 martie 2025, Andrei Stîrcu a depus o cerere de strămutare a cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad, în temeiul art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, invocând faptul că nu a fost citat legal pentru ședința programată la 26 martie 2025, întrucât a recepționat doar un mesaj telefonic la 24 martie 2025, considerând că această împrejurare constituie un motiv justificat de strămutare.

Prin încheierea din 4 aprilie 2025 a Curții de Apel Nord, s-a respins cererea înaintată de Andrei Stîrcu, privind strămutarea cauzei civile, intentate la cererea de chemare în judecată depusă de Elena Mamaischi și Vladimir Mamaischi împotriva lui Viorel Cepraga, Elena Cepraga, Întreprinderea Individuală „Cepraga Viorel”, Victor Moraru și Andrei Stîrcu, cu privire declararea inopozabilității actelor juridice, indisponibilizarea bunurilor înstrăinate și încasarea valorii acestora.

Prin încheierea din 30 mai 2025 a Curții de Apel Nord a fost admisă cererea de corectare a erorii materiale depusă de Andrei Stîrcu, referitoare la încheierea din 4 aprilie 2025, pronunțată în cauza civilă având ca obiect cererea de chemare în judecată depusă de Elena Mamaischi și Vladimir Mamaischi împotriva lui Viorel Cepraga, Elena Cepraga, Întreprinderii Individuale „Cepraga Viorel”, Victor Moraru și Andrei Stîrcu, privind declararea inopozabilității unor acte juridice, indisponibilizarea bunurilor înstrăinate și încasarea valorii acestora, fiind dispusă corectarea erorii din conținutul încheierii sus menționate.

La 3 iunie 2025, Victor Moraru a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 30 mai 2025 a Curții de Apel Nord, solicitând admiterea recursului, casarea 1 încheierii contestate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru examinarea cererii de corectare, cu citarea sa.

În motivarea recursului, a indicat că prin încheierea din 4 aprilie 2025, instanța de apel a respins cererea de strămutare, iar ulterior, la cererea de corectare depusă de pârâtul Andrei Stîrcu, instanța a admis corectarea fără a-l cita, deși solicitase expres acest lucru. Consideră că neîndeplinirea obligației de citare și comunicarea incorectă a unor aspecte procedurale i-au încălcat dreptul la apărare, invocând art. 249 din Codul de procedură civilă.

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: (3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea.

Art. 249 alin. (2) din Codul de procedură civilă: Corectarea greșelilor din hotărâre: (2) La cererea participanților la proces sau din oficiu, instanța judecătorească corectează greșelile sau omisiunile din hotărâre care țin de nume, calitatea procesuală, orice alte erori materiale sau de calcul evidente. Problema corectării unor astfel de greșeli se soluționează în baza dosarului și/sau a materialelor anexate la cererea de corectare a greșelilor sau a omisiunilor, fără citarea participanților la proces. Instanța care examinează problema corectării poate dispune citarea participanților pentru a se pronunța cu privire la temeiurile de corectare. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea corectării greșelilor.

Din analiza actelor dosarului rezultă că, prin încheierea din 30 mai 2025, Curtea de Apel Nord a admis cererea lui Andrei Stîrcu privind corectarea unei erori materiale din cuprinsul încheierii din 4 aprilie 2025, pronunțată în cauza civilă 2 având ca obiect cererea de chemare în judecată depusă de Elena Mamaischi și Vladimir Mamaischi împotriva lui Viorel Cepraga, Elena Cepraga, Întreprinderii Individuale „Cepraga Viorel”, Victor Moraru și Andrei Stîrcu privind declararea inopozabilității unor acte juridice, indisponibilizarea bunurilor și încasarea valorii acestora.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit art. 249 alin. (2) din Codul de procedură civilă, instanța de judecată, la cererea participanților la proces sau din oficiu, poate corecta greșelile ori omisiunile din hotărâre care țin de nume, calitatea procesuală sau alte erori materiale ori de calcul evidente. Legiuitorul a prevăzut expres că această procedură se poate realiza pe baza dosarului și/sau a materialelor anexate cererii, fără citarea participanților la proces. Citarea acestora este lăsată la aprecierea instanței, iar neprezentarea nu împiedică soluționarea cererii.

În speță, cererea de corectare formulată de pârâtul Andrei Stîrcu viza o eroare materială din cuprinsul încheierii din 4 aprilie 2025, fără a implica aspecte ce țin de fondul cauzei. Din acest motiv, instanța de apel a procedat la examinarea cererii pe baza actelor dosarului, fără citarea participanților, conform textului legal menționat.

Argumentele recurentului Victor Moraru, potrivit cărora omisiunea citării sale ar reprezenta o încălcare a dreptului la apărare, nu pot fi reținute, întrucât corectarea unei erori materiale nu aduce atingere fondului cauzei și nu afectează drepturile procesuale esențiale ale participanților. Norma procedurală invocată (art. 249 alin. (2) din Codul de procedură civilă) nu instituie o obligație imperativă de citare în toate cazurile de corectare, ci doar o posibilitate pe care instanța o poate utiliza atunci când apreciază necesar.

De asemenea, faptul că recurentul a solicitat în mod expres citarea sa nu obligă instanța să dea curs acestei solicitări, în lipsa unei dispoziții legale imperative, iar instanța de apel a apreciat în mod corect că natura cererii nu impunea dezbateri contradictorii.

Examinând actele dosarului și criticile formulate prin cererea de recurs, Completul de judecată constată că instanța de apel a respectat întocmai cadrul normativ aplicabil și nu a încălcat drepturile procesuale ale recurentului. Încheierea din 30 mai 2025 este legală, temeinică și întemeiată pe dispozițiile art. 249 alin. (2) din Codul de procedură civilă, iar motivele invocate în recurs nu sunt apte să conducă la modificarea sau casarea acesteia.

Având în vedere cele expuse și conform prevederilor legale, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge recursul declarat de Victor Moraru și menține încheierea contestată a Curții de Apel Nord din 30 mai 2025. 3

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,