2ra-283/25 — constatarea incalcarii dreptului la executare în termen rezonabil a hotărarii judecătoresti si repararea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea incalcarii dreptului la executare în termen rezonabil a hotărarii judecătoresti si repararea prejudiciului moral
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-283/25 — constatarea incalcarii dreptului la executare în termen rezonabil a hotărarii judecătoresti si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la cu admiterea recursului
în cauza civilă
Olesea Rogojină împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,
intervenient accesoriu executorul judecătoresc Pavel Bedros
(constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii
judecătorești și repararea prejudiciului moral)
împotriva deciziei din 5 februarie 2025 a Curții de Apel Centru,
(Dosarul nr. 2ra-283/25
NR. PIGD 2-24107338-01-2ra-23052025)
Stabilirea eronată de către instanțele ierarhic inferioare a cuantumului prejudiciului
moral, încasat în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a
prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei
sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru - jud. R. Țurcanu
Curtea de Apel Centru - jud. A. Panov, L. Bagrin, D. Corlăteanu
20 august 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților cererea de recurs depusă de Ministerul
Justiției al Republicii Moldova,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 23 septembrie 2024, Olesea Rogojină a depus o cerere de chemare în
judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient
accesoriu executorul judecătoresc Pavel Bedros privind constatarea încălcării
dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea
prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, prin hotărârea Judecătoriei
Bălți, sediul Sîngerei din 5 iunie 2017, s-a admis acțiunea privind încasarea pensiei
de întreținere pentru copiii minori xxxx, stabilindu-se suma de 1.000 lei lunar
pentru fiecare copil, începând cu 12 mai 2017 și până la atingerea majoratului.
Hotărârea a fost pusă în executare de executorul judecătoresc Pavel Bedros prin
procedura nr. 124pa277r/19, în baza documentului executoriu nr. 2/2-278/17.
Reclamanta a precizat că, din cauza neexecutării obligațiilor de către
debitorul Dumitru Rogojină, începând cu 12 iulie 2023 a expediat multiple cereri
către executorul judecătoresc, solicitând informări periodice asupra stadiului
executării, calculul sumelor restante, dobânzile, penalitățile și alte sume rezultate
din întârziere, precum și aplicarea tuturor măsurilor asigurătorii, inclusiv a
interdicției de a părăsi țara debitorului. Aceasta a subliniat că, la 28 iunie 2022, a
fost încasată doar suma de 2 000 lei, iar la datele de 6 octombrie 2023, 31
octombrie 2024, 30 aprilie 2024 și 7 august 2024, debitorul înregistra restanțe de
138 000, 144 000, 150 000 și respectiv 160 000 lei.
Reclamanta a menționat că instanțele au respins cererile executorului
privind aplicarea interdicției de părăsire a țării, motivând lipsa cererii creditorului
în materialul probator. De asemenea, a semnalat că debitorul nu deține venituri,
proprietăți sau conturi bancare și a părăsit țara în perioadele menționate, ceea ce a
împiedicat executarea eficientă a documentului executoriu.
În susținerea cererii de compensare a prejudiciului moral, reclamanta a
invocat principiul executării în termen rezonabil al hotărârilor judecătorești,
garantat de art. 6 CEDO, prevederile Codului de executare și recomandarea Curții
1
Supreme de Justiție nr. 6 din 1 noiembrie 2012. Aceasta a apreciat că neexecutarea
continuă a hotărârii a cauzat un prejudiciu moral semnificativ, afectând dreptul la
întreținerea copiilor minori. Calculul prejudiciului moral pentru perioada 25
septembrie 2018 – 25 septembrie 2024 a fost estimat la 68 940 lei, corespunzător
valorii de 3 000 euro convertiți la cursul Băncii Naționale a RM.
Reclamanta a solicitat instanței constatarea încălcării dreptului la
executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, acordarea sumei de 68 940
lei cu titlu de prejudiciu moral.
Prin referința depusă la 12 noiembrie 2024, prin intermediul poștei
electronice, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a solicitat respingerea
acțiunii ca fiind neîntemeiată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚ
Prin hotărârea din 26 noiembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru
a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Olesea Rogojină.
S-a constatat încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a
hotărârii din 5 iunie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei, dosar nr. 2/2-
278/2017. În temeiul acestei constatări, s-a dispus încasarea din bugetul de stat,
prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, a sumei de 50 000
de lei în beneficiul Olesei Rogojină, cu titlu de prejudiciu moral, precum și a taxei
de timbru achitate, în cuantum de 200 de lei. În rest, cerințele formulate au fost
respinse ca neîntemeiate.
În motivarea soluției sale, prima instanță a constatat, că executorul
judecătoresc nu a întreprins toate măsurile necesare și eficiente pentru executarea
documentului executoriu privind pensia de întreținere a copiilor minori (dosar nr.
2/2-278/2017, Judecătoria Bălți, sediul Sîngerei, 5 iunie 2017). Deși reclamanta a
solicitat aplicarea măsurilor de asigurare, executorul s-a limitat doar la citarea și
somarea debitorului, măsuri insuficiente pentru executarea promptă a hotărârii. Ca
urmare, Olesea Rogojină nu a beneficiat de dreptul recunoscut prin hotărârea
judecătorească, care a rămas neexecutată până în prezent.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 28 noiembrie 2024, Ministerului Justiției a depus o cerere de apel
împotriva hotărârii din 26 noiembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
solicitând casarea integrală a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care
cererea de chemare în judecată depusă de Olesea Rogojină să fie respinsă în
întregime.
2
În motivarea apelului, reprezentantul Ministerului Justiției, Constantin
Cachița a susținut că executorul judecătoresc Pavel Bedros a întreprins toate
măsurile legale posibile pentru executarea documentului executoriu, iar
neexecutarea parțială s-a datorat circumstanțelor obiective legate de incapacitatea
debitorului privat Dumitru Rogojină de a plăti și de lipsa bunurilor de urmărit. De
asemenea, Ministerul Justiției a contestat acordarea prejudiciului moral de 50 000
de lei și restituirea taxei de timbru, invocând lipsa temeiniciei și aplicarea incorectă
a legislației.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 5 februarie 2025 a Curții de Apel Centru a fost respins
apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, fiind menținută
hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26 noiembrie 2024 2024.
În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că, prin hotărârea din 5 iunie
2017, Judecătoria Bălți, sediul Sîngerei, a admis integral acțiunea Olesei Rogojină
privind încasarea pensiei de întreținere pentru copiii minori xxxx, stabilind suma
de 1 000 lei lunar pentru fiecare copil, începând cu 12 mai 2017, până la majoratul
acestora. Titlul executoriu a fost eliberat la aceeași dată. Executorul judecătoresc
Pavel Bedros a demarat procedura de executare la 25 septembrie 2018, însă nu a
demonstrat că a întreprins toate măsurile necesare pentru executarea documentului
executoriu, ceea ce a condus la încălcarea dreptului la executare în termen
rezonabil.
Avocatul reclamantei a expediat mai multe cereri pentru informarea privind
etapa executării, aplicarea măsurilor asigurătorii și anunțarea debitorului în
căutare, însă executorul nu a acționat corespunzător. Demersul de aplicare a
interdicției de părăsire a țării în privința lui Dumitru Rogojină a fost respins de
instanță din motive formale.
Instanța de apel a reținut că obiectul litigiului este repararea prejudiciului
cauzat de neexecutarea hotărârii în termen rezonabil în perioada 25 septembrie
2018 – 25 septembrie 2024. Statul este responsabil atunci când autoritățile
implicate nu dovedesc diligența necesară în executarea silită, iar măsurile adoptate
trebuie să fie adecvate și suficiente pentru a asigura realizarea drepturilor
creditorului, conform jurisprudenței CtEDO și art. 10 din Codul de executare.
Prin prisma celor expuse, instanța de apel nu poate reținute argumentele
Ministerului Justiției cu privire la inexistența răspunderii statului pentru
neexecutarea în termen, întrucât culpa acestuia se reflectă prin neimplicarea
efectivă în asigurarea executării hotărârii judecătorești în termen rezonabil.
3
Conform art. 6 CEDO, dreptul de acces la justiție include și dreptul la executarea
hotărârii definitive, iar statul are obligația de a se dota cu mijloace juridice
adecvate și suficiente pentru a respecta obligațiile pozitive ce îi revin (Ciprova vs
Republica Cehă, 22 martie 2005; Topciov vs România, 15 iunie 2006).
În speță, hotărârea din 5 iunie 2017 privind încasarea pensiei de întreținere
nu a fost executată integral timp de 6 ani, deși legea prevede prioritate și celeritate
în executarea acestor titluri (art. 256 alin. (1) lit. a) Cod procedură civilă; art. 70
Cod de executare). Din probe rezultă că executorul judecătoresc a citat și somat
repetat debitorul, a aplicat măsuri de asigurare limitate, dar nu a utilizat toate
pârghiile legale disponibile, inclusiv aplicarea interdicției de părăsire a țării,
demers respins din motive procedurale, dar solicitat în mod constant de
reclamantă.
Totodată, debitorul nu dispune de bunuri, venituri sau active suficiente, iar
statul avea obligația să asigure un sistem eficient pentru executarea silită.
Reclamanta a manifestat diligența necesară, solicitând constant executorului
aplicarea tuturor măsurilor legale pentru executarea titlului. În aceste condiții,
neexecutarea integrală și la timp a hotărârii nu poate fi imputată reclamantei, iar
statul poate fi considerat responsabil pentru lipsa de diligență a autorităților
implicate.
Instanța de apel a reținut că, potrivit art. 113 din Codul de executare,
executorul judecătoresc, în calitate de reprezentant al forței coercitive a statului,
avea obligația de a întreprinde măsurile necesare pentru executarea silită a pensiei
de întreținere, din oficiu și cu prioritate. În coroborare cu art. 74 lit. d) și art. 105
alin. (1) lit. a) Cod de executare, acesta trebuia să depună diligența necesară pentru
executarea documentului executoriu într-un termen rezonabil.
Referitor la prejudiciul moral, conform art. 2036-2037 din Codul civil,
instanța stabilește despăgubirea în funcție de gravitatea prejudiciului, vinovăția
autorului și circumstanțele cazului, oferind satisfacție echitabilă reclamantului. În
contextul art. 2 alin. (6) din Legea nr. 87/2011 și jurisprudenței CEDO, instanța de
apel a apreciat că suma de 50 000 lei este rezonabilă, având în vedere durata
neexecutării hotărârii și impactul asupra copiilor minori, ale căror interese
superioare trebuiau protejate (art. 3 și 18 Convenția privind drepturile copilului).
Totodată, în privința cheltuielilor de asistență juridică, instanța de apel a
ținut cont de art. 94 alin. (3) din Codul de procedură civilă și apreciază că acestea
sunt reale, necesare și rezonabile. Probele existente demonstrează veridicitatea
pretențiilor admise de prima instanță, iar argumentele apelantului nu indică
încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept. Jurisprudența CEDO
4
confirmă că respingerea recursului întemeiat pe dispoziții legale specifice nu
necesită motivare detaliată (Rebait și alții vs Franța, nr. 26561/1995).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 16 mai 2025, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus recurs
împotriva deciziei Curții de Apel Centru din 5 februarie 2025, solicitând admiterea
recursului, casarea deciziei și a hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi
hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, a susținut că interpretarea legii de către instanțele
inferioare contravine jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție (art. 432
alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă), invocând cauzele Sobcenco vs
Ministerul Justiției, Sidoruc vs Ministerul Justiției și Grigoriță vs Ministerul
Justiției, în care s-a reținut că executorul judecătoresc a acționat legal și toate
omisiunile sunt imputabile debitorului.
De asemenea, jurisprudența CtEDO (Josan vs Moldova, Fociac vs
România, Bejenari vs Moldova) confirmă că statul nu poate fi tras la răspundere
pentru neexecutarea hotărârilor datorită incapacității unui debitor privat, statul
fiind obligat doar să întreprindă măsurile prevăzute de lege pentru executare.
Ministerul Justiției a menționat că instanțele inferioare nu au analizat
obiectiv materialul cauzei, ignorând raportul executorului judecătoresc, care
dovedește diligența și legalitatea acțiunilor întreprinse, iar imposibilitatea
executării documentului executoriu se datorează exclusiv debitorului privat.
Prin urmare, hotărârile instanțelor inferioare se bazează pe o apreciere vădit
nerezonabilă a probelor și nu justifică acordarea despăgubirilor, motiv pentru care
Ministerul Justiției a solicitat casarea acestora și respingerea cererii de chemare în
judecată ca neîntemeiate.
Prin referința depusă la 27 iunie 2025, avocatul Andrian Moroi, în interesele
Olesei Rogojenă, a solicitat declararea inadmisibilității recursului declarat de
Ministerul Justiției, cu menținerea hotărârii și a deciziei.
Prin referința depusă la 13 iunie 2025, executorul judecătoresc Pavel
Bedros a susținut recursul declarat de Ministerul Justiției și a solicitat admiterea
acestuia, casarea deciziei și a hotărârii primei instanțe, ca fiind neîntemeiate.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 din Codul de procedură civilă:
5
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de
decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 431 din Codul de procedură civilă:
„Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție. Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3
judecători. Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9
judecători ai Curții Supreme de Justiție. Judecătorii care au examinat admisibilitatea
recursului pot participa și la examinarea recursului în cauză.”
Art. 440 din Codul de procedură civilă:
„Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”
Art. 442 din Codul de procedură civilă:
„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale
căror drepturi sunt lezate prin hotărâre. (2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu
excepția celor care dovedesc cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art.
372 alin. (3). Aprecierea probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este
obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art.
432 alin.(1) lit. e) sau în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere
la rejudecare. La examinarea recursului, prevederile art. 372 se aplică în mod
corespunzător. (3) Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor
esențiale invocate în recurs.
Art. 444 din Codul de procedură civilă:
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea
participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art. 432 alin.
(1) lit. b) și e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință
pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”
Art. 445 din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: c) să admită recursul, să caseze
integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o
singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs;”
Art. 432 din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este
contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție.”
Art. 373 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
6
„(1) Instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor
înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea
circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. (2) În limitele apelului, instanța
de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe,
precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,
apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către
participanții la proces.”
Art. 5 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„Orice persoană interesată este în drept să se adreseze în instanță judecătorească, în
modul stabilit de lege, pentru a-și apăra drepturile încălcate sau contestate, libertățile și
interesele legitime.”
Art. 9 din Codul de procedură civilă:
„Instanței judecătorești îi revine un rol diriguitor în organizarea și desfășurarea
procesului, ale cărui limite și al cărui conținut sunt stabilite de prezentul cod și de alte
legi. Instanța judecătorească explică participanților la proces drepturile și obligațiile lor
procesuale, preîntâmpină asupra urmărilor pe care le poate implica exercitarea sau
neexercitarea actului procesual, le acordă sprijin în exercitarea drepturilor, ordonă, la
solicitarea părților și altor participanți la proces, prezentarea de probe care să contribuie
la adoptarea unei hotărâri legale și întemeiate, conduce dezbaterile judiciare, informează
părțile despre posibilitatea inițierii procesului de mediere și ia orice alte măsuri necesare
bunei desfășurări a procesului, pune în discuția părților și altor participanți la proces orice
împrejurare de fapt sau de drept, efectuează alte acțiuni prevăzute de lege.”
Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile
lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă
prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”
Art. 20 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova:
„Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor
judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și
interesele sale legitime.”
Art. 70 alin. (1) din Codul de executare:
„Documentul executoriu va fi executat în termenul indicat în el sau, în cazul în care
nu este indicat, într-un termen rezonabil”.
Art. 53 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova:
„Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile
săvârșite în procesele penale de către organele de anchetă și instanțele judecătorești.”
7
Art. 2 alin. (1)-(4), (6) și (7) din Legea privind repararea de către stat a
prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a
cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești
nr. 87 din 21 aprilie 2011: „Orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost
încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în
termen rezonabil a hotărârii judecătorești poate adresa în instanță de judecată o cerere de
chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări și repararea prejudiciului
cauzat prin această încălcare, în condițiile stabilite de prezenta lege și de legislația
procesuală civilă. Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în
termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii
judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi
imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului (denumită în
continuare reclamant). Prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen
rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii
judecătorești se repară indiferent de vinovăția instanței de judecată, a organului de
urmărire penală, a organului responsabil de executarea hotărârilor judecătorești sau a
instituției de stat debitoare. Prejudiciul cauzat de o autoritate publică sau de o autoritate
căreia statul i-a delegat atribuții de autoritate publică prin încălcarea dreptului la judecarea
în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii
judecătorești se repară de către stat. Reparația prejudiciului se face de la bugetul de stat.
Mărimea reparației prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen
rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii
judecătorești se stabilește de instanța de judecată în fiecare 11 caz în parte, în funcție de
circumstanțele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum și de pretențiile
invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de
conduita organului de urmărire penală, a instanței de judecată și a autorităților relevante,
de durata încălcării și de importanța procesului pentru reclamant. Organul care reprezintă
statul în instanță de judecată pe această categorie de cauze este Ministerul Justiției.”
Art. 4 alin. (1)-(3) și (5) al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului
cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului
la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87 din 21 aprilie 2011:
„Sarcina probațiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a
cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și a lipsei
suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiției, iar sarcina de a dovedi
suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare și suportarea costurilor și
cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului. Instanța de judecată care examinează în
fond cauza, organul de urmărire penală, autoritatea implicată în proces sau, după caz,
executorul judecătoresc ori autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătorești
prezintă Ministerului Justiției un raport motivat privind modul de respectare a termenului
rezonabil și, după caz, dosarul sau o copie de pe dosar. Raportul privind modul de
respectare a termenului rezonabil se prezintă în scris și va conține: numele și prenumele
judecătorului, ale reprezentantului autorității implicate în proces, ale executorului
judecătoresc sau ale reprezentantului autorității responsabile de executarea hotărârii
8
judecătorești; date despre acțiunile procesuale întreprinse, termenele de realizare și
motivarea acestora; date despre acțiunile procesuale întreprinse în vederea accelerării
procedurii de judecare, după caz; alte date relevante privind respectarea termenului
rezonabil. Categoriile de litigii menționate se examinează în instanță de judecată în
conformitate cu normele legislației procesuale civile, ținîndu-se cont de particularitățile
prevăzute de prezenta lege.”
Art. 5 alin. (1)-(2) al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului
cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a
dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87 din 21
aprilie 2011: „În urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen
rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,
instanța de judecată decide asupra acordării unei satisfacții echitabile de la bugetul de stat
în contul reparării prejudiciului moral, material, precum și a costurilor și a cheltuielilor
de judecată. La constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei
sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, instanța de
judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o
satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral.”
Art. 2036 alin. (1)-(5) din Codul civil:
„În cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce atentează
la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de lege,
instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului
prin plata de despăgubiri. Prejudiciul moral se repară indiferent de existența și întinderea
prejudiciului patrimonial. Reparația prejudiciului moral se face și în lipsa vinovăției
autorului, faptei ilicite în cazul în care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală,
atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a arestului preventiv sau a
declarației scrise de a nu părăsi localitatea, aplicarea ilegală în calitate de sancțiune
administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunității și în alte cazuri
prevăzute de lege. Dacă legea nu prevede altfel, simpla constatare a încălcării unui drept
sau interes recunoscut de lege fără plata de despăgubiri oferă satisfacție echitabilă
persoanei vătămate doar când aceasta corespunde cu natura dreptului sau interesului
recunoscut de lege încălcat și persoana vătămată astfel va putea obține o valoare
nepatrimonială superioară prejudiciului moral suferit. Dreptul la despăgubire pentru
atingerile aduse drepturilor personale nepatrimoniale poate fi cesionat numai în cazul în
care a fost stabilit printr-o tranzacție sau printr-o hotărâre judecătorească definitivă.”
Art. 2037 alin. (1)-(3) din Codul civil:
„Mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de
judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei
vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție
a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă
persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de
judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul,
9
restrângerea posibilităților de viață familială și socială, precum și statutul social al
persoanei vătămate. La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde
o despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod
obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Sub aspectul termenului de declarare a recursului, Completul de judecată
reține că Curtea de Apel Centru a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință publică
la 5 februarie 2025 (f.d. 143).
Totodată, la 18 martie 2025, decizia motivată a Curții de Apel Centru din 5
februarie 2025 a fost expediată participanților la proces (f.d. 162). În aceste
condiții, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul
declarat la 16 mai 2025 de Ministerul Justiției se consideră depus în termenul
prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă (a se vedea pct. 30).
Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție consideră necesar să admită recursul depus de Ministerul Justiției al
Republicii Moldova, cu modificarea deciziei instanței de apel și a hotărârii
instanței de fond în ceea ce privește cuantumul prejudiciului moral, iar în rest,
decizia și hotărârea se mențin, din considerentele ce urmează.
Din actele cauzei rezultă că reclamanta Olesea Rogojină, înaintând acțiunea
împotriva Ministerului Justiției, cu intervenient accesoriu executorul judecătoresc
Pavel Bedros, a solicitat constatarea încălcării dreptului la executarea în termen
rezonabil a hotărârii judecătorești irevocabile nr. 2/2-278/2017, începând cu data
de 25 septembrie 2018 până la 25 septembrie 2024, precum și repararea
prejudiciului moral în cuantum de 57.750 de lei.
Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță prin hotărârea din 26
noiembrie 2024, a admis parțial acțiunea Olesei Rogojină, constatând încălcarea
dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii nr. 2/2-278/2017 și a dispus
plata din bugetul de stat a 50.000 lei prejudiciu moral și 200 lei taxă de timbru. În
rest, acțiunea a fost respinsă.
Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Centru, prin decizia din 5
februarie 2025, a respins apelul declarat de Ministerul Justiției, menținând
hotărârea primei instanțe.
Instanțele au reținut că hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Telenești din 5
iunie 2017 privind pensia de întreținere nu a fost executată integral timp de 6 ani,
deși procedura de executare a fost intentată la 25 septembrie 2018. Măsurile luate
10
de executor (citări, somații) au fost insuficiente, iar autoritățile nu au asigurat
executarea efectivă, contrar art. 70 și 10 din Codul de executare și jurisprudenței
CtEDO.
Având în vedere durata neexecutării și impactul asupra copiilor minori,
instanțele au stabilit răspunderea statului și au acordat reclamantei 50 000 lei cu
titlu de prejudiciu moral, respingând diferența solicitată.
Examinând cauza în recurs, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că instanțele inferioare au stabilit corect raportul juridic, normele
aplicabile și natura drepturilor încălcate, însă cuantumul prejudiciului moral nu a
fost determinat în conformitate cu jurisprudența națională și criteriile relevante.
Pentru repararea prejudiciului cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil
a unei hotărâri, instanțele trebuie să aplice criteriile din art. 6 § 1 CEDO și
jurisprudența CtEDO: complexitatea cauzei, comportamentul autorităților și al
părților, buna- sau reaua-credință, eventualele întârzieri nejustificate, precum și
miza litigiului pentru reclamant.
Din probele dosarului rezultă că executorul judecătoresc a citat și somat
repetat debitorul, a aplicat măsuri limitate de asigurare, inclusiv interdicția de
părăsire a țării (respinsă procedural, dar solicitată constant de reclamantă).
Corespunzător, se atestă un rol activ al executorului în derularea procedurii de
executare. Concomitent și reclamanta a manifestat diligența necesară, cerând
aplicarea tuturor măsurilor legale, însă debitorul nu dispune de bunuri sau venituri
suficiente, iar statul avea obligația de a asigura un sistem eficient de executare
silită.
În aceste condiții, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
confirmă corectitudinea concluziei instanțelor inferioare privind constatarea
încălcării dreptului Olesei Rogojină la executarea în termen rezonabil a hotărârii
din 5 iunie 2017, pentru perioada 25 septembrie 2018 – 25 septembrie 2024.
Sarcina de a proba prejudiciul moral nu incumbă reclamantei, evaluarea
făcându-se individual, în funcție de circumstanțele cauzei și argumentele ambelor
părți. În cauza Ernestina Zullo vs. Italia (10 noiembrie 2004), CtEDO a subliniat
că mărimea despăgubirii se raportează și la nivelul de trai din statul respectiv.
Astfel, deși instanțele inferioare au apreciat corect circumstanțele și au
recunoscut prejudiciul moral conform legislației, suma de 50.000 lei stabilită de
prima instanță și menținută de instanța de apel este considerată excesivă și
disproporțională în raport cu criteriile de evaluare și principiul echității. În
11
consecință, instanța de recurs reduce cuantumul la 20.000 lei, sumă apreciată ca
rezonabilă, compensatorie și conformă practicii judiciare în cauze similare (ex.
Mircea Rotari vs. Ministerul Justiției, dosar nr. 2ra-1696/23, Valentin Cristea vs.
Ministerul Justiției, dosar nr. 2ra-1246/23), întrucât despăgubirea trebuie să aibă
efect compensatoriu și să evite transformarea sa într-un beneficiu nejustificat.
Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează să admită recursul declarat de Ministerul Justiției al
Republicii Moldova, cu modificarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei
instanțe în ceea ce privește cuantumul prejudiciului moral cauzat ca urmare a
încălcării dreptului recurentei, Olesea Rogojină, la executarea în termen rezonabil
a hotărârii judecătorești.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.
Modifică decizia din 5 februarie 2025 Curții de Apel Centru și hotărârea din
26 noiembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, adoptată în cauza civilă
Olesea Rogojină împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,
intervenient accesoriu, executorul judecătoresc Pavel Bedros privind constatarea
încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și
repararea prejudiciului moral, în partea ce ține de cuantumul prejudiciului moral,
prin diminuarea sumei de la 50.000 (cincizeci mii) lei la suma de 20.000 (douăzeci
mii) de lei.
În rest, menține decizia din 5 februarie 2025 a Curții de Apel Centru și
hotărârea din 26 noiembrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Decizia este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
12