3d-21/24 — anularea actulului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actulului administrativ
- Temei legal
- Desemnarea procurorului are un caracter procedural-administrativ si nu echivaleaza cu pornirea urmaririi penale, nu duce automat la suspendarea Procurorului General, ea este doar etapa de stabilire a persoanei care va analiza temeinicia sesizarii
3d-21/24 — anularea actulului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
H O T Ă R Â R E
În numele Legii
cu privire la acțiunea depusă de
Alexandr Stoianoglo împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu
privire la anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-
157/2022 din 05 august 2022,
(Dosarul nr. 3d-21/24
NR. PIGD 2-22118822-01-3d-22032024)
Desemnarea procurorului are un caracter procedural-administrativ și nu
echivalează cu pornirea urmăririi penale, nu duce automat la suspendarea
Procurorului General, ea este doar etapa de stabilire a persoanei care va
analiza temeinicia sesizării
4 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în ședință publică cererea de chemare în judecată depusă
de Alexandr Stoianoglo împotriva Consiliului Superior al Procurorilor
cu privire la anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr.
1-157/2022 din 05 august 2022,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
Veronica Gîscă, grefier
constată următoarele:
ARGUMENTELE PĂRȚILOR
a) Argumentele reclamantului
La 11 august 2022, Alexandr Stoianoglo, prin intermediul
reprezentantului său, avocatul Mărgineanu Iurie, a depus cerere de chemare
în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Consiliului
Superior al Procurorilor cu privire la anularea hotărârii Consiliului Superior
al Procurorilor nr.1-157/2022 din 5 august 2022 „Cu privire la examinarea
sesizării procurorului Victor Furtuna privind pretinse acțiuni ilegale ale
Procurorului General, Alexandr Stoianoglo (suspendat de drept din
funcție)”.
În motivare a invocat că, la 5 august 2022, Consiliului Superior al
Procurorilor a emis hotărârea nr.1-157/2022 „Cu privire la examinarea
sesizării procurorului Victor Furtuna privind pretinse acțiuni ilegale ale
Procurorului General, Alexandr Stoianoglo (suspendat de drept din
funcție)”.
Susține că, hotărârea prin care s-a desemnat dl Victor Furtună,
procuror în Procuratura Anticorupție, pentru examinarea aspectelor invocate
în adresarea dlui Victor Furtună vizând pretinsele acțiuni ilegale ale
Procurorului General (suspendat de drept din funcție), dl Alexandr
Stoianoglo nu a fost comunicată destinatarului conform art. 126 din Codul
administrativ.
Subliniază că, hotărârea emisă de Consiliul Superior al Procurorilor
este un act administrativ individual ilegal reieșind din următoarele
argumente.
În susținerea faptului că hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor
nr.1-157/2022 din 5 august 2022 „Cu privire la examinarea sesizării
procurorului Victor Furtuna privind pretinse acțiuni ilegale ale Procurorului
General, Alexandr Stoianoglo (suspendat de drept din funcție)” este un act
administrativ individual defavorabil reclamantului, indică că, o acțiune în
1
contestare este admisibilă, în special, dacă reclamantul are dreptul la
înaintarea acțiunii (art. art. 17, 20, 39, 189 și 207 alin. (2) lit. e) din Codul
administrativ), litigiul este de contencios administrativ, adică rezultă din
activitatea administrativă (art. 5 din Codul administrativ), respectarea
procedurii prealabile (art. art. 208, 162-169 Codul administrativ) și a
termenului de înaintare a acțiunii (art. 209 alin. (1) - (2) Codul administrativ).
Menționează că, la caz, Alexandr Stoianoglo revendică încălcarea
drepturilor sale, fapt ce denotă calitatea de reclamant al acestuia și
posibilitatea de a supune controlului judecătoresc acțiunea administrativă
realizată de Consiliul Superior al Procurorilor.
În opinia reclamantului, inadmisibilitatea prevăzută de art. 207 alin.
(2) lit. e) din Codul administrativ este o sancțiune a lipsei dreptului
reclamantului la înaintarea acțiunii în contencios administrativ, adică lipsa
calității procesuale de reclamant (așa numita legitimare procesuală activă
ordinară).
Notează că, art. 189 alin. (1) din Codul administrativ intitulat „dreptul
la înaintarea acțiunii în contencios administrativ” prevede expres că, orice
persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea
administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios
administrativ.
Astfel, expresia „revendică încălcarea...” din art. 189 alin. (1) din
Codul administrativ denotă doar o anumită posibilitate ca drepturile să fie
vătămate. De aceea în art. 17 din Codul administrativ se utilizează pronumele
nehotărât (nedeterminat) „orice...” urmat de substantivul neutru „...drept...”
și substantivul feminin „... libertate...”, expus prin conjuncția cu funcție
disjunctivă „...sau”.
Subliniază că, criteriul normelor de protecție reglementează existența
dreptului de a introduce o acțiune în cazul afectării terților printr-o procedură
administrativă, încheiată cu un act administrativ individual defavorabil.
Astfel, potrivit acestui criteriu, din interpretarea normei trebuie să se
determine dacă se dorește doar să protejeze publicul larg sau și interesele
individuale. Pentru a fi îndreptățit să introducă o acțiune este necesar ca
reclamantul să aparțină grupului de persoane protejat.
Hotărârea contestată a Consiliului Superior al Procurorilor prin
amploarea, caracterul energic și constant al efectelor juridice, constituie
premisa și condiția implicită, nu doar pentru suspendarea din funcția de
Procuror General, dar o modalitate de autorizare administrativă implicită,
prin desemnarea unui procuror, pentru a urmări penal, Procurorul General.
Prin urmare, conchide reprezentantul reclamantului că, Hotărârea
Consiliului Superior al Procurorilor contestată este un act administrativ
individual defavorabil prin care s-a încheiat procedura administrativă
conform art. 78 din Codul administrativ.
2
Mai indică că, în contextul examinării admisibilității acțiunii nu se
pune problema legalității acestui act administrativ, această fiind una de fond,
alături de dreptul la independentă a Procurorului General, dreptul la
exercitarea funcției, eventual drept la libertatea și siguranța persoanei etc.
O eventuală inadmisibilitate a acțiunii pe temeiul art. 207 alin. (2) lit.
e) din Codul administrativ constituie o îngrădire iremediabilă a accesului la
control judecătoresc conform art. art. 21, 53 din Constituția Republicii
Moldova, art. 39 din Codul administrativ și art. 6 (1) din CEDO, prin art. 36
alin. (2) din Codul administrativ.
Specifică faptul că inadmisibilitatea acțiunii pe lipsa dreptului la
înaintarea acțiunii în contencios administrativ, atrage după sine - conform
art. 207 alin. (3) din Codul administrativ - imposibilitatea depunerii unei noi
acțiuni. În așa fel, reclamantului i-a fi limitat „dreptul de acces la un tribunal”
consfințit prin art. 6 (1) CEDO.
Într-o altă ordine de idei subliniază că, textul art. 2 alin. (3) lit. b) din
Codul administrativ se referă la autoritățile publice care acționează exclusiv
ca organe de urmărire penală sau agenți constatatori, efectuează acțiuni și
acte de procedură penală și au dreptul de aplicare a normelor dreptului
procesuale penal.
Mai mult, consemnarea prevederilor art. 34 alin. (5) din Legea
procuraturii în art. 262 alin. (5) și art. 270 alin. (7) din Codul de procedură
penală rezidă în raționamentul legal ce rezultă din posibilitatea valorificării
actului administrativ individual emis de Consiliul Superior al Procurorilor în
examinarea și după caz pornirea urmării penale în privința persoanei
Procurorului general. În acest sens, art. 2 alin. (4) din CPP prevede că,
normele juridice cu caracter procesual din alte legi naționale pot fi aplicate
numai cu condiția includerii lor în prezentul cod.
Totodată subliniază că, părțile procesului penal sunt partea acuzării
(art. art. 51-62 CPP), partea apărării (art. art. 63 - 74 CPP) și alte persoane
participante la procesul penal (art. art. 82-92 CPP). Consiliul Superior al
Procurorilor nu este parte sau alt participant la procesul penal.
Indică că, un act administrativ individual este emis de către o autoritate
publică. Conform art. 7 din Codul administrativ autoritate publică se
consideră orice structură organizatorică sau organ instituită/instituit prin lege
sau printr-un alt act normativ, care acționează în regim de putere publică în
scopul realizării unui interes public.
Consiliul Superior al Procurorilor este o autoritate publică instituită
prin lege [art. art. 65 alin. (3), 68 din Legea nr. 3 din 25.02.2016], care
asigură procurorilor, conform competențelor materiale prevăzute de art. 125
alin. (1) din Constituție și art. art. 33-34, 65 din Legea nr. 3 din 25.02.2016
independența, imparțialitatea și inviolabilitatea.
3
În al doilea rând, actul administrativ individual este orice dispoziție,
decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică. Astfel,
conchide că, Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor este un act
administrativ conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ.
În al treilea rând, notează că actul administrativ individual este un
instrument de administrație publică prin care se aplică dispozițiile legale [art.
5 Codul administrativ, sintagma „...se aplică nemijlocit legea” ] ce formează
domeniul dreptului public. Conform art. 18 din Codul administrativ interesul
public vizează ordinea de drept, democrația, garantarea drepturilor și a
libertăților persoanelor, precum și obligațiile acestora, satisfacerea
necesităților sociale, realizarea competențelor autorităților publice,
funcționarea lor legală și în bune condiții, b) raportul de subordonare. O parte
a raportului administrativ (public) este o autoritate publică, care acționează
în regim de putere public în raport cu persoanele fizice și juridice.
Conform art. 34 alin. (5) din Legea nr. 3 din 25.02.2016 urmărirea
penală împotriva Procurorului General poate fi pornită doar de către
procurorul desemnat de Consiliul Superior al Procurorilor. Norma dată este
o normă de drept public specială, care reglementează competența Consiliului
Superior al Procurilor ce se realizează în procedură administrativă și că
desemnarea procurorului se face prin act administrativ individual.
Astfel, art. 77 alin. (3) din Legea nr. 3 din 25.02.2016 prevede că,
consiliul decide, printr-o hotărâre. Totodată, art. 79 alin. (2) Legea nr. 3 din
25.02.2016 prevede că, contestațiile împotriva hotărârilor Consiliului
Superior al Procurorilor sânt examinate de completul de judecată care
examinează contestațiile împotriva hotărârilor Consiliului Superior al
Magistraturii.
În al patrulea rând invocă că, actul administrativ individual este o
reglementare emisă de o autoritate publică prin care aceasta realizează
unilateral competențele sale și care naște o situație juridică concretă
persoanelor vizate de actul respectiv. Caracteristica actului administrativ
individual constă în aceea că măsura oficială trebuie să vizeze stabilirea unor
consecințe juridice obligatorii pentru destinatar și orice terț afectat. Iar în
speță, Hotărârea Consiliului Superior al Procurilor stabilește consecințe
juridice ample față de dl Alexandr Stoianoglo.
În al cincilea rând, actul administrativ individual se referă la
reglementarea unui caz individual. Prin hotărârea Consiliului Superior al
Procurorilor s-au reglementat în concret condițiile privind posibilitatea
pornirii urmăririi penale în privința Procurorului General, Alexandr
Stoianoglo, posibilitatea aplicării suspendării de drept din funcția respectivă,
cu consecințele juridice de rigoare, cum ar fi imposibilitatea realizării
dreptului de exercitare a funcției, drepturilor sociale ce decurg din calitatea
de titular al funcției, dreptul la independentă etc.
4
În al șaselea rând, actul administrativ individual are drept scop de a
produce nemijlocit efecte juridice, adică produce efecte exterioare ariei
juridice interne a autorității publice și se referă la drepturile persoanei. Iar în
speță, Hotărârea Consiliul Superior al Procurorilor conform art. 10 alin. (1)
din Codul administrativ produce nemijlocit efecte juridice față de dl
Alexandr Stoianoglo, efecte care sunt notorii deja la nivel mondial conform
art. 22 din Codul administrativ.
Subliniază că, Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor este act
administrativ individual atât din punct de vedere a criteriilor formale cât și
materiale, iar procedura emiterii este în exclusivitate administrativă.
Menționează că, Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor este un
act administrativ individual pentru care nu se efectuează procedură
prealabilă conform art. 163 lit. c) din Codul administrativ, deoarece legea
prevede expres adresarea nemijlocită în instanța de judecată.
Acțiunea la care are dreptul reclamantul este în contestare conform art.
206 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, deoarece se solicită anularea unui
act administrativ individual ilegal.
Conform art. 209 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ acțiunea în
contestare se înaintează în decurs de 30 de zile, dacă legea nu prevede altfel.
Acest termen începe să curgă de la data comunicării sau notificării actului
administrativ individual, dacă legea nu prevede procedura prealabilă.
Termenul respectiv este respectat de reclamant. Acțiunea fiind depusă în
termenul de 30 zile, actul administrativ fiind emis la data de 11 noiembrie
2021.
Conform art. 21 din Codul administrativ, autoritățile publice și
instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu
legea și alte acte normative. (2) Exercitarea atribuțiilor legale nu poate fi
contrară scopului pentru care acestea au fost reglementate. Autoritățile
publice și instanțele de judecată competente nu pot dispune limitarea
exercitării drepturilor și a libertăților persoanelor decât în cazurile și în
condițiile expres stabilite de lege.
Conform art. 34 alin. (5) din Legea nr. 3 din 25.02.2016 urmărirea
penală împotriva Procurorului General poate fi pornită doar de către
procurorul desemnat de Consiliul Superior al Procurorilor. Art. 262 alin. (5)
din Codul de procedură penală prevede că examinarea sesizărilor despre
acțiunile Președintelui Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova,
Prim-ministrului și examinarea infracțiunilor comise de către aceștia se fac
de către Procurorul General sau un procuror desemnat de el. Examinarea
sesizărilor despre infracțiunile comise de către Procurorul General se face de
către un procuror desemnat de Consiliul Superior al Procurorilor. Organul de
urmărire penală care a primit o sesizare despre infracțiunile săvârșite de
5
persoanele menționate este obligat să o trimită imediat pentru examinare
Procurorului General sau, după caz, Consiliului Superior al Procurorilor.
Dispozițiile legale pre-citate reglementează o procedură
administrativă complexă și specifică în felul său privind modalitatea inițierii,
desemnării procurorului, și autorizarea prin care să se realizeze acțiunii în
privința Procurorului General reglementate de normele Codului de
procedură penală. Caracterul complex și special al procedurii respective are
drept scop de a proteja real independența Procurorului General, Procuraturii
și a neamestecul politicului sau persoanelor interesate în activitatea
Procurorului General, independența lui.
Inițierea procedurii administrativ în speță se inițiază prin derogare de
la art. (2) alin. (2) din Codul administrativ prin transmiterea către
Consiliul Superior al Procurorilor a sesizării înregistrate, de către un subiect
special, organul de urmărire penală.
Menționează că, sesizarea despre infracțiunii se depune la organul
competent, care este cel de urmărire penală, după o procedură reglementată
în exclusivitate de către Codul de procedură penală. Iar, Consiliul Superior
al Procurilor nu este organ de urmărire penală, dar o autoritate publică care
asigură independența, inviolabilitatea și imparțialitatea procurorului.
Susține că, Consiliul Superior al Procurorilor a acționat și în lipsa
anexării unei sesizări în sensul art. art. 262 - 263, 265 din Codul de procedură
penală. Or, conform art. 22 alin. (1), 86, 87, 88 și 89 din Codul administrativ
participanții la procedura administrativă au dreptul să participe la cercetează
starea de fapt și să prezinte probe, argumente și să fie reprezentați (art. 46
Codul administrativ).
Această obligație a fost încălcată de către autoritate publică. Mai mult,
Consiliul Superior al Procurilor urma să implice conform art. 44 alin. (1) din
Codul administrativ pe dl Alexandr Stoianoglo în calitate de participant la
procedura administrativă.
Conform art. 32 alin. (1) din Codul administrativ în condițiile legii,
autoritățile publice trebuie să asigure participarea neîngrădită la procedura
administrativă a persoanelor interesate.
Inițierea procedurii administrative este o acțiune procedurală
(operațiune administrativă) conform art. 15 alin. (1) din Codul administrativ,
care trebuie să fie motivată pentru a fi legală, fapt ce rezultă din prevederile
art. 31 din Codul administrativ. Această obligație a fost încălcată de către
CSP.
Conform art. 25 din Codul administrativ autoritățile publice și
instanțele de judecată competente trebuie să își exercite atribuțiile legale în
mod imparțial, indiferent de propriile convingeri sau interesele persoanelor
care le reprezintă.
6
Consiliul Superior al Procurorilor a acționat contrar prevederilor art.
67 alin. (2) din Codul administrativ, care prevede că, autoritățile publice au
obligația să asigure condițiile pentru participarea persoanelor interesate la
ședințele organelor colegiale.
De asemenea invocă că, conform art. 94 din Codul administrativ
înainte de emiterea unui act administrativ individual defavorabil pentru un
participant sau înainte de respingerea unui act administrativ individual
favorabil, participantul are dreptul să fie audiat în legătură cu faptele și
circumstanțele relevante pentru actul ce urmează a fi emis.
Totodată, conform art. 31 din Codul administrativ actele
administrative individuale și operațiunile administrative scrise trebuie să fie
motivate.
Opinează că, Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor este
contrară art. 30 din Codul administrativ, care prevede că, autoritățile publice
nu pot întreprinde măsuri cu efect retroactiv, cu excepția cazurilor prevăzute
de lege. Autoritățile publice nu pot întreprinde măsuri care să afecteze
situațiile juridice definitive sau drepturile dobândite, decât în situații în care,
în condițiile stabilite de lege, acest lucru este absolut necesar pentru interesul
public. Prin efectele sale, hotărârea CSP desființează efectele juridice ale
hotărârii CSP și decretului de numire a dlui Alexandr Stoianoglo în funcția
de Procuror general, precum și independența procurorului, posibilitatea
exercitării funcției de procuror general, dreptul la aflarea și exercitarea
funcției.
Încălcările expuse în cerere, incertitudinea și netransparența hotărârii
emise de CSP, fac dovada caracterului incert al actului administrativ
individual defavorabil. Conform art. 119 alin. (1) din Codul administrativ,
conținutul unui act administrativ individual trebuie să fie suficient de cert.
Caracterul cert, trebuie să denote raționamentul actului administrativ
individual emis, astfel, încât dispozitivul să fie rezultatul unei raționament
juridic constant, proporțional și previzibil.
Indică că, Consiliului Superior al Procurorilor a emis o hotărâre prin
care s-a desemnat un procuror în Procuratura Anticorupție, pentru
examinarea aspectelor invocate în adresarea sesizarea lui Victor Furtună
vizând pretinsele acțiuni ilegale ale Procurorului General (suspendat de drept
din funcție), dl Alexandr Stoianoglo, care în sine este un act administrativ
individual discreționar ilegal.
Potrivit art. 118 alin. (1) propoziția a 3-a din Codul administrativ, din
motivarea deciziilor discreționare trebuie să poată fi recunoscute și punctele
de vedere din care autoritatea publică a reieșit la exercitarea dreptului
discreționar.
Din aceste punct de vedere, consideră că, Consiliul Superior al
Procurilor a viciat ireversibil hotărârea emisă; neexplicând în mod rezonabil,
7
cu luarea în considerare a faptelor și apărărilor care urmau să fie expuse de
destinatarul actului contestat. CSP a acționat contrar prevederilor art. art. 22,
85-94 din Codul administrativ, efectuând o verificare superficială a faptelor
invocate de petiționar. Mai mult, orice plângerea sau denunț se depune la
organul de urmărire penală.
Totodată, invocă că, hotărârea a fost adoptată de către un organ
colegial membrilor cărora le-a expirat mandatele.
Mai mult, susține că, contrar prevederilor art. art. 32 și 94 din Codul
administrativ, reclamantului i-a fost încălcat dreptul de a participa la
procedura administrativă și de a fi audiat. Aceste circumstanțe denotă
ilegalitatea actului administrativ individual contestat.
A mai subliniat că, la ședința de adoptare a actului administrativ
contestat a participat și votat Dorel Mustață, însă acesta în realitate nu era
președinte al CSM, deoarece nu există o hotărâre a CSM de numire al
acestuia în funcția de președinte interimar.
b) Argumentele Pârâtului
La 8 mai 2025, Consiliul Superior al Procurorilor a depus referință la
cererea de chemare în judecată depusă de Alexandr Stoianoglo, solicitând
respingerea cererii ca fiind neîntemeiată.
În motivarea referinței a indicat că, din materialele dosarului rezultă,
că la 15.07.2022, procurorul Victor Furtuna, a depus o sesizare vizând
pretinse acțiuni ilegale comise de domnul Alexandr Stoianoglo, Procuror
General al Republicii Moldova (suspendat de drept din funcție).
Potrivit art. 265 alin.(5) din Codul de procedură penală, examinarea
sesizărilor despre infracțiunile comise de către Procurorul General se face de
către un procuror desemnat de Consiliul Superior al Procurorilor. Organul de
urmărire penală care a primit o sesizare despre infracțiunile săvârșite de
persoanele menționate este obligat să o trimită imediat pentru examinare
Consiliului Superior al Procurorilor.
Legiuitorul a stabilit în art. 262 alin.(5) din Codul de procedură penală
2 modalități de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea
unei infracțiuni comise de către Procurorul General.
Prima modalitate reglementează cazurile când sesizarea este
înregistrată la Consiliul Superior al Procurorilor și examinarea sesizărilor
despre infracțiunile comise de către Procurorul General se face de către un
procuror desemnat de Consiliul Superior al Procurorilor.
A doua modalitatea reglementează cazurile când sesizarea este
înregistrată la organul de urmărire penală. În acest caz organul de urmărire
penală care a primit o sesizare despre infracțiunile săvârșite de Președintelui
Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova, Prim-ministrului,
8
Procurorul General, este obligat să o trimită imediat pentru examinare
Procurorului General sau, după caz, Consiliului Superior al Procurorilor.
Notează că din coroborarea art.262 alin.(5) din Codul de procedură
penală rezultă cu certitudine competența Consiliului Superior al Procurorilor
aferentă procedurilor de examinare a sesizărilor despre infracțiunile comise
de către Procurorul General.
Potrivit art.77 alin.(6) din Legea nr.3/2016, hotărârile se adoptă în
ședință publică, cu votul deschis al majorității membrilor prezenți ai
Consiliului Superior al Procurorilor.
Conform pct.7.1, 7.5, 7.6 al Regulamentului Consiliului Superior al
Procurorilor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor
nr.12-225/16 din 14 septembrie 2016, Consiliul adoptă hotărâri cu votul
deschis al membrilor, cu excepțiile prevăzute de prezentul regulament.
Hotărârile se adoptă în ședință publică, cu votul deschis al majorității
membrilor prezenți ai Consiliului. Membrii Consiliului sunt obligați să
voteze pro sau contra. Votul se exercită prin ridicarea mâinii, cu excepțiile
prevăzute de prezentul regulament.
Prin hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-157/22 din
05.08.2022, a fost desemnat Victor Furtuna, procuror în Procuratura
Anticorupție, pentru examinarea aspectelor invocate sesizare, vizând
pretinse acțiuni ilegale comise de domnul Alexandr Stoianoglo, Procuror
General al Republicii Moldova (suspendat de drept din funcție).
În hotărârea adoptată la 05.08.2022, Consiliul Superior al Procurorilor
și-a respectat competențele, nu a făcut concluzii pe partea de fond la
efectuarea urmăririi penale în privința lui Alexandr Stoianoglo, dar membrii
Consiliului au votat pentru desemnarea unui procuror întru examinarea
sesizării depuse de procurorul Victor Furtuna aspecte care nu duc atingere la
independentă acestuia la efectuarea urmăririi penale.
Mai indică că, nu pot fi reținute argumentele reclamantului că
hotărârea prin care s-a desemnat Victor Furtuna, procuror delegat în
Procuratura Anticorupție, nu a fost comunicată destinatarului în conformitate
cu art.126 din Codul administrativ.
Notează că pentru asigurarea unei jurisprudențe constante și pentru o
bună administrare a justiției, Consiliul Superior al Procurorilor publică, în
mod sistematic, actele lor de dispoziție.
De altfel, o atare posibilitate de a aduce la cunoștință a actelor a fost
completată prin art.33 din Codul administrativ, care prevede comunicarea cu
participanții sau cu publicul în cadrul procedurii administrative se face prin
orice mijloc (verbal, poștă, telefon, fax, poștă electronică etc.), acordându-se
prioritate mijloacelor care asigură o mai mare eficiență, rapiditate și
economie de costuri. Potrivit art.96 din Codul administrativ, notificările și
9
comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în
orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere
al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este
adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.
Comunicarea Hotărârii Consiliului Superior al Procurărilor nr. 1-
157/2022 din 05.08.2022, s-a produs în condițiile art.128 alin.(2) din Codul
administrativ, pentru valabilitatea comunicării este suficient ca la persoana
în cauză să ajungă partea dispozitivă a actului administrativ. Un act
administrativ individual se consideră a fi ajuns dacă a nimerit în sfera
persoanei căreia urma să-i fie comunicat, astfel încât în circumstanțe normale
ea are posibilitate să afle despre el.
Totodată, prin scrisoarea nr.5-06d/22-2286 din 09.08.2022, Consiliul
Superior al Procurorilor a expediat în adresa electronică a reprezentantului
reclamantului, avocatul Iurie Mărgineanu, dispozitivul hotărârii Consiliului
Superior al Procurorilor nr.1-157/2022 din 05.08.2022.
De asemenea menționează că, nu poate fi reținut argumentul
reprezentantului reclamantului, cu referire la faptul că prin procedurile
administrative din cauză, i-a fost îngrădit accesul la justiție, întrucât în
această situație cadrul normativ pertinent a instituit jurisdicția la examinării
sesizării vizând pretinse acțiuni ilegale comise de domnul Alexandr
Stoianoglo, Procuror General al Republicii Moldova (suspendat de drept din
funcție), prin prisma art.265 alin.(5) din Codul de procedură penală, astfel
încât drepturile respective au fost respectate.
Obiecțiile relatate în cererea de chemare în judecată că, prin adoptarea
hotărârii contestate, Consiliul Superior al Procurorilor a admis o ingerință în
dreptul reclamantului Alexandr Stoianoglo, sunt eronate, ori la emiterea
actului contestat, Consiliul Superior al Procurorilor a acționat ca o autoritate
publică în temeiul căreia Codul de procedură penală i-a atribuit competențe
și anume desemnarea unui procuror pentru examinarea sesizărilor despre
infracțiunile comise de către Procurorul General.
Potrivit art. 11 alin.(2) din Codul administrativ, „destinatarul unui act
administrativ individual este doar persoana către care actul administrativ se
îndreaptă”, ceea ce la caz nu a avut loc în privința lui Alexandr Stoianoglo,
deoarece Consiliul a desemnat doar procurorul pentru examinarea sesizării.
Or, în sensul art. 262 alin. (5) din Codul de procedură penală,
Procurorul General este autorizat să desemneze un procuror pentru a
examina sesizările despre acțiunile Președintelui Parlamentului,
Președintelui Republicii Moldova, Prim-ministrului și examinarea
infracțiunilor comise de către aceștia, fără a asculta opinia acestora pe
marginea chestiunii de desemnare a procurorului, care va investiga faptele
cuprinse în sesizări.
10
Totodată, art.270 alin.(7) din Codul de procedură penală stabilește
expres că urmărirea penală împotriva Procurorului General se pornește de
către procurorul desemnat de Consiliul Superior al Procurorilor.
În conformitate cu art.34 alin.(5) din Legea nr.3/2016 cu privire la
Procuratură, urmărirea penală împotriva Procurorului General poate fi
pornită doar de către procurorul desemnat de Consiliul Superior al
Procurorilor.
Urmează a fi făcută distincția între procedura desemnării procurorului
pentru a examina sesizările despre presupusele infracțiuni săvârșite de
Procurorul General potrivit art.265 alin.(5) din Codul de procedură penală și
procedura suspendării de drept din funcția de Procuror General potrivit
art.551 din Legea nr.3/2016 cu privire la Procuratură.
Analogic, Consiliul Superior al Procurorilor are atribuția de a desemna
un procuror pentru examinarea sesizărilor despre presupusele infracțiuni
săvârșite de Procurorul General, fără a avea obligația de a cere opinia
Procurorului General cu privire la procurorul care urmează să-l desemneze.
Desemnarea de către Consiliul Superior al Procurorilor a unui procuror
pentru examinarea unei sesizări cu privire la comiterea unei pretinse fapte
prejudiciabile de către Procurorul General constituie o garanție a
independenței Procurorului General. Nu orișicare organ de urmărire penală
are competentă să investigheze o presupusă faptă ilegală a Procurorului
General, dar numai procurorul desemnat de către Consiliul Superior al
Procurorilor.
Având în vedere aceste circumstanțe, Consiliul Superior al
Procurorilor subliniază că atribuția ce i-a fost delegată de „a desemna
procurorul” este, din perspectivă generică, suportul legal definitoriu ce
conferă substanță dreptului discreționar Consiliului include per se gradul
imperativ de a oferi o garanție pentru înfăptuirea unei acțiuni.
Iar procedură suspendării de drept din funcția de Procuror General, a
survenit urmare pornirii urmării penale în cauza nr.202196107, în baza
infracțiunii prevăzute de art.327 alin.(3) din Codul Penal pe faptul abuzului
de serviciu comis de ex-președintele Comisiei securitate națională, apărare
și ordine publică a Parlamentului RM, Alexandr Stoianoglo, urmare
depunerii adresării la 30.09.2021 a domnului Lilian Carp, deputat în
Parlamentul Republicii Moldova, vizând pretinsele acțiuni ilegale comise de
Procurorul General Alexandr Stoianoglo.
Prin hotărârea contestată în prezentul caz a fost examinată de Consiliul
Superior al Procurorilor nu sesizarea propriu zisă, ci doar chestiunea
desemnării procurorului care va examina ulterior temeinicia sesizării despre
infracțiunile pretinse a fi comise de către Procurorul General (suspendat de
drept din funcție) în conformitate cu art.262 alin.(5) al Codului de procedură
penală.
11
Prin desemnarea unui procuror pentru examinarea sesizării despre
presupusele fapte prejudiciabile comise de către Procurorul General se
înțelege numirea unei persoane competente pentru desfășurarea acestei
activități, de colectare a probelor necesare cu privire la existența infracțiunii
și pentru a constata dacă este sau nu cazul să se transmită cauza penală în
judecată în condițiile legii și pentru a se stabili răspunderea acestuia.
Așadar, Consiliul Superior al Procurorilor prin hotărârea nr. 1-
157/2022 din 05.08.2022 a examinat numai chestiunea privind desemnarea
procurorului competent pentru examinarea unei sesizări penale, dar nu alte
chestiuni cum ar fi admisibilitatea sesizării sau începerea/neînceperea
urmăriri penale, iar aspectele ce țin de competența procurorului desemnat,
modul de luare a deciziei date, legalitatea ei poate fi verificată de instanța
competentă conform legii procedural penale.
Curtea Europeană a drepturilor omului, în practica sa constantă a
subliniat că stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor
judecătorești constituie o prerogative exclusivă a legiuitorului, care poate
institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură.
Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiție presupune posibilitatea
neîngrădită a celor interesați de a-1 utiliza în formele și în modalitățile
prevăzute de lege.
Conform art.2 alin.(2) din Codul administrativ, anumite aspecte ce țin
de activitatea administrativă privind domenii specifice de activitate pot fi
reglementate prin norme legislative speciale derogatorii de la prevederile
prezentului cod numai dacă această reglementare este absolut necesară și nu
contravine principiilor prezentului cod.
Respectiv, în conformitate cu art.5 alin.(3) din Legea cu privire la
actele normative nr.100 din 22 decembrie 2017 coroborat cu art.2 alin.(2)
Cod administrativ, la examinarea sesizării despre infracțiunile comise de
către Procurorul General sunt aplicabile normele Codului de procedură
penală, care față de Codul administrativ sunt norme juridice speciale,
aplicabile anumitor categorii de raporturi sociale și/sau subiecți strict
determinați.
Mai indică că, reclamantul a avut acces la un „tribunal”, astfel încât
dreptul acestuia nu este afectat în substanța sa.
În astfel de circumstanțe, Consiliul Superior al Procurorilor consideră
neîntemeiate argumentele din cererea de chemare în judecată, deoarece
acestea sunt lipsite de suport legal.
ARGUMENTELE PĂRȚILOR ÎN ȘEDINȚA DE JUDECATĂ
12
În ședința de judecată, reprezentanții reclamantului Alexandr
Stoianoglo – avocații Iurie Mărgineanu și Victor Munteanu, au susținut
cerere de chemare în judecată pe motivele de fapt și de drept.
Reprezentatul pârâtului Consiliul Superior al Procurorilor - Iulian
Gainaru, în ședința de judecată a solicitat respingerea acțiunii ca fiind
neîntemeiată
Reclamantul Alexandr Stoianoglo, în ședința de judecată nu s-a
prezentat, procedura de citare legală a fost executată.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 10 alin. (1) din Codul administrativ:
„Actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială
întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul
dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea,
modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.”
Art. 15 din Codul administrativ:
„Operațiunile administrative sînt manifestările de voință sau activitățile autorităților
publice care nu produc ca atare efecte juridice.
Operațiunile administrative pot fi contestate doar concomitent cu actul
administrativ individual, cu excepția operațiunilor administrative executorii sau
îndreptate împotriva unui terț.”
Art. 20 din Codul administrativ:
„Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate
stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios
administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru
examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.”
Art. 39 din Codul administrativ:
„Controlul judecătoresc al activității administrative este garantat și nu poate fi
îngrădit.
Orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în
sensul art.17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa
instanței de judecată competente.”
Art. 78 alin. (1) din Codul administrativ:
„Procedura administrativă se finalizează prin efectuarea unei operațiuni
administrative sau prin emiterea unui act administrativ individual, respectiv încheierea
unui contract administrativ.”
Art. 189 alin. (1) din Codul administrativ:
„Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea
administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios
administrativ.”
Art. 191 alin. (5) lit. a) din Codul administrativ:
13
„Curtea Supremă de Justiție soluționează în primă instanță, prin hotărâri
irevocabile, acțiunile în contencios administrativ privind contestarea hotărârilor
Consiliului Superior al Magistraturii și ale Consiliului Superior al Procurorilor.”
Art. 206 alin. (1) din Codul administrativ:
„O acțiune în contencios administrativ poate fi depusă pentru:
a) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ individual (acțiune în
contestare);
b) obligarea autorității publice să emită un act administrativ individual (acțiune în
obligare);
c) impunerea la acțiune, la tolerare a acțiunii sau la inacțiune (acțiune în realizare);
d) constatarea existenței sau inexistenței unui raport juridic ori nulității unui act
administrativ individual sau a unui contract administrativ (acțiune în constatare); sau
e) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ normativ (acțiune de control
normativ).”
Art. 219 lin. (1) din Codul administrativ:
„Instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza
tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile
de solicitare a probelor înaintate de participanți.”
Art. 224 alin. (1) lit. f) din Codul administrativ:
„Examinând acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată
adoptă una dintre următoarele hotărâri respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată, dacă nu
sînt îndeplinite condițiile de adoptare a unei hotărîri prevăzute la lit.a)–e).”
Art. 225 alin. (1) din Codul administrativ:
„Instanța de judecată nu este competentă să se pronunțe asupra oportunității unui
act administrativ.”
Art. 68 din Legea nr. 3 din 25.02.2016 cu privire la procuratură:
„Consiliul Superior al Procurorilor este un organ independent, cu statut de persoană
juridică, format în vederea participării la procesul de constituire, funcționare și asigurare
a autoadministrării sistemului Procuraturii.”
Art. 70 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 3 din 25.02.2016 cu privire la
procuratură:
„Consiliul Superior al Procurorilor are următoarele competențe:
n) examinează adresările cetățenilor și ale procurorilor privind chestiunile date în
competența sa.”
Art. 77 alin. (1) din Legea nr. 3 din 25.02.2016 cu privire la
procuratură:
„Hotărîrile se adoptă în ședință publică, cu votul deschis al majorității membrilor
prezenți ai Consiliului Superior al Procurorilor.”
Art. 262 alin. (1) din Codul de procedură penală:
14
„Examinarea sesizărilor despre acțiunile Președintelui Parlamentului, Președintelui
Republicii Moldova, Prim-ministrului și examinarea infracțiunilor comise de către aceștia
se fac de către Procurorul General sau un procuror desemnat de el. Examinarea sesizărilor
despre infracțiunile comise de către Procurorul General se face de către un procuror
desemnat de Consiliul Superior al Procurorilor. Organul de urmărire penală care a primit
o sesizare despre infracțiunile săvîrșite de persoanele menționate este obligat să o trimită
imediat pentru examinare Procurorului General sau, după caz, Consiliului Superior al
Procurorilor.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
În privința admisibilității acțiunii în contenciosul administrativ
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține următoarele
Potrivit art. 191 alin. (5) lit. a) din Codul administrativ, Curtea
Supremă de Justiție este competentă să soluționeze în primă instanță, prin
hotărâri irevocabile, acțiunile în contencios administrativ îndreptate
împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Procurorilor.
În prezenta cauză, reclamantul Alexandr Stoianoglo a depus la data
de 11 august 2022 o acțiune în contencios administrativ împotriva
Consiliului Superior al Procurorilor, solicitând anularea hotărârii Consiliului
Superior al Procurorilor nr.1-157/2022 din 5 august 2022 „Cu privire la
examinarea sesizării procurorului Victor Furtuna privind pretinse acțiuni
ilegale ale Procurorului General, Alexandr Stoianoglo (suspendat de drept
din funcție)”.
Deși reclamantul nu a indicat expres data la care a luat cunoștință de
hotărârea contestată și la dosar nu există dovezi certe privind momentul
comunicării acesteia, instanța reține că acțiunea a fost introdusă la doar 6 zile
de la data emiterii hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor, astfel încât
aceasta se încadrează în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 209 alin. (1)
din Codul administrativ.
Totodată, Completul constată că reclamantul are calitate procesuală
activă, în sensul art. 189 alin. (1) din Codul administrativ, întrucât se
consideră persoană vătămată prin actul administrativ contestat.
De asemenea, Completul apreciază că Hotărârea Consiliului Superior
al Procurorilor 1-157/2022 din 5 august 2022 constituie un act administrativ
individual în sensul art. 10 alin. (1) din Codul administrativ, întrucât vizează
situația juridică individuală a reclamantului, și produce efecte juridice directe
asupra drepturilor și intereselor acestuia.
În consecință, Completul constată că acțiunea este depusă în termen,
îndeplinește condițiile de formă și fond prevăzute de lege și este, prin urmare,
admisibilă.
În privința temeiniciei acțiunii în contenciosul administrativ
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
15
În cadrul dezbaterilor judiciare, din analiza probelor administrate în
conformitate cu legea, s-a stabilit cu certitudine următoarele fapte.
La 15 iulie 2022, Victor Furtună Procuror în Procuratura
Anticorupție a depus la Consiliul Superior al Procurorilor sesizare conform
art. 262 alin. (5) din Codul de procedură penală asupra acțiunilor
Procurorului General (suspendat de drept) Alexandr Stoianoglo ce pot
constitui infracțiune.
Prin hotărârea nr. 1-157/2022 cu privire la examinarea sesizării
procurorului Victor Furtună privind pretinsele acțiuni ilegale ale
Procurorului General, Alexandr Stoianoglo (suspendat de drept din funcție),
s-a hotărât a-l desemna pe Victor Furtună, procuror în Procuratura
Anticorupție, pentru examinarea aspectelor invocate în sesizare privind
pretinsele acțiuni ilegale ale Procurorului General, Alexandr Stoianoglo
(suspendat de drept din funcție).
În hotărârea sa Consiliul Superior al Procurorilor a reținut că,
procurorul Victor Furtună a solicitat desemnarea unui procuror pentru a
examina, în ordinea stabilită de dispozițiile Codului de procedură penală,
unele pretinse acțiuni ce pot constitui infracțiuni comise de Alexandr
Stoianoglo.
Potrivit argumentelor invocate, în cadrul efectuării investigațiilor
financiare pe cauza penală nr. 2021960107 s-a stabilit că Alexandr
Stoianoglo, în calitate de beneficiar efectiv deține indirect, prin intermediul
fiicei sale Cristina Stoianoglo, dreptul de proprietate asupra bunului imobil,
amplasat pe adresa mun. Chișinău, str. Florica Nica 7/1, ap. 33, care în acea
perioadă, nu avea venituri legale suficiente pentru a procura bunul imobil în
speță, aflându-se la întreținere.
Autorul sesizării a susținut că în declarațiile cu privire la venituri și
proprietate depuse de Alexandr Stoianoglo în anii 2013, 2014 și 2015,
publicate pe portalul Autorității Naționale de Integritate, sunt indicate
venituri net inferioare prețului de procurare ale bunului imobil menționat.
Urmare a circumstanțelor expuse supra, autorul sesizării consideră că
la procurarea bunului imobil indicat, în acțiunile lui Alexandr Stoianoglo
Procuror General (suspendat de drept), se circumscrie o bănuială rezonabilă
de comiterea a acțiunilor ce întrunesc semnele componente de infracțiune
stabilite la art. 243 din Codul penal – spălarea banilor și la art. 3302 din Codul
penal – îmbogățire ilicită și nu există circumstanțe care exclud urmărire
penală, faptele urmând a fi examinate conform art. 274 din Codul de
procedură penală.
Consiliul a menționat că, în virtutea competențelor constituționale
atribuite, se raportează în prezenta hotărâre exclusiv la necesitatea
desemnării unui procuror pentru examinarea aspectelor invocate din
16
perspectiva procesual-penală, fără a analiza fondul speței și fără a afecta
prezumția nevinovăției.
Pe cale de consecință, având în vedere adresarea înaintată și ținând
cont de prevederile cadrului normativ, în rezultatul deliberării și exprimării
votului de către membrei prezenți în ședință, Consiliul Superior al
Procurorilor a desemnat pe Victor Furtună, procuror în Procuratura
Anticorupție, pentru examinarea aspectelor invocate în sesizare privind
pretinsele acțiuni ale Procurorului General, Alexandr Stoianoglo (suspendat
de drept din funcție).
Reclamantul contestă legalitatea hotărârii nr. 1-157/2022 din 5
august 2022, prin care s-a desemnat pe Victor Furtună, procuror în
Procuratura Anticorupție, pentru examinarea aspectelor invocate în sesizare
privind pretinsele acțiuni ilegale ale Procurorului General, Alexandr
Stoianoglo (suspendat de drept din funcție).
Analizând hotărârea contestată, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție constată fără echivoc că, argumentele invocate de către
reclamant în susținerea poziție sale, nu sunt de natură să convingă instanța
cu privire la ilegalitatea actului administrativ contestat și respectiv nu poate
duce la anularea acestuia.
Și anume, Completul de judecată constată că hotărârea Consiliului
Superior al Procurorilor nr. 1-157/2022 din 5 august 2022, a fost adoptată cu
respectarea principiilor legalității, necesității și proporționalității, în limitele
competențelor legale ale Consiliului. Aceasta a fost emisă în urma sesizării
procurorului din cadrul Procuraturii Anticorupție Victor Furtună conform
art. 262 alin. (5) din Codul de procedură penală asupra acțiunilor
Procurorului General (suspendat de drept) Alexandr Stoianoglo ce pot
constitui infracțiune.
Conform art. 262 alin. (5) din Codul de procedură penală,
examinarea sesizărilor despre acțiunile Președintelui Parlamentului,
Președintelui Republicii Moldova, Prim-ministrului și examinarea
infracțiunilor comise de către aceștia se fac de către Procurorul General sau
un procuror desemnat de el. Examinarea sesizărilor despre infracțiunile
comise de către Procurorul General se face de către un procuror desemnat de
Consiliul Superior al Procurorilor. Organul de urmărire penală care a primit
o sesizare despre infracțiunile săvârșite de persoanele menționate este obligat
să o trimită imediat pentru examinare Procurorului General sau, după caz,
Consiliului Superior al Procurorilor.
Astfel, conform Codului de procedură penală, atunci când există
suspiciuni privind săvârșirea unei infracțiuni de către Procurorul General,
legea stabilește un mecanism special, menit să asigure imparțialitatea și
protecția mandatului acestei funcții.
17
Procedura prevede două modalități de sesizare, depunerea directă la
Consiliul Superior al Procurorilor și examinarea sesizării se face de către un
procuror desemnat de Consiliul Superior al Procurorilor, precum și
depunerea la un organul de urmărire penală care este obligat să transmită
imediat sesizarea către Consiliul Superior al Procuraturii, care desemnează
procurorul competent.
Astfel, rezultă cu certitudine competența Consiliului Superior al
Procurorilor aferentă procedurii de examinare a sesizării despre faptele ce
pot constitui infracțiuni comise de Procurorul General.
Desemnarea procurorului are un caracter procedural-administrativ și
nu echivalează cu pornirea urmăririi penale, nu duce automat la
suspendarea Procurorului General, ea este doar etapa de stabilire a
persoanei care va analiza temeinicia sesizării. Această etapă este o garanție
legală împotriva ingerințelor și un mijloc de a asigura independența
investigației. Reprezentantul pârâtei a confirmat în ședință că desemnarea
procurorului nu a dus la suspendarea lui Stoianoglo Alexandr din funcție,
precum și nu a însemnat pornirea automată a unei urmăriri penale.
Prin urmare, în momentul în care Consiliul Superior al Procurorilor
desemnează un procuror pentru a examina o astfel de sesizare, acționează
strict în limitele competenței conferite de lege, respectând procedura specială
aplicabilă acestei categorii de demnitari, fără a decide asupra fondului
acuzațiilor.
Astfel, procedura de sesizare și examinare a fost respectată integral,
iar desemnarea unui procuror de către Consiliul Superior al Procurorilor
reprezintă o garanție a imparțialității și independenței procesului de
investigare, prevăzută expres de lege.
Nu poate fi reținut argumentul reclamantului precum că, hotărârea nu
a fost comunicată, or conform art. 128 din Codul administrativ, comunicarea
se consideră că a avut loc dacă actul administrativ individual a ajuns la
persoana căreia urma să-i fie comunicat. Pentru valabilitatea comunicării
este suficient ca la persoana în cauză să ajungă partea dispozitivă a actului
administrativ. Un act administrativ individual se consideră a fi recepționat
dacă a ajuns în sfera persoanei căreia urma să-i fie comunicat, astfel încât în
circumstanțe normale ea are posibilitate să afle despre el.
După cum rezultă din materialele cauzei la data de 9 august 2022 prin
scrisoare nr. 5-06d/22-2286, la adresa electronică a reprezentantului
reclamantului avocatul Iurie Margineanu, a fost expediat dispozitivul
hotărârii nr. 1-157/2022.
La fel completul de judecată va respinge susținerile reclamantului
potrivit căruia actul administrativ afectează drepturile sale, or, actul contestat
are un caracter strict procedural-administrativ, limitându-se la desemnarea
unui procuror pentru examinarea sesizării, fără a stabili vinovăția
18
reclamantului, fără a dispune măsuri restrictive asupra persoanei sale și fără
a modifica statutul său juridic.
Efectele juridice invocate de reclamant sunt eventuale și condiționate
de derularea unor proceduri ulterioare, astfel încât nu se poate reține
existența unei atingeri directe și imediate asupra drepturilor subiective.
Completul mai reține că, desemnarea procurorului pentru examinarea
aspectelor invocate în sesizării privind pretinsele acțiuni ilegale ale
Procurorului General reprezintă o etapă administrativă preliminară, care nu
stabilește vinovăția și nu impune măsuri restrictive asupra persoanei vizate.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un
proces echitabil consacrat de art. 6 par. 1 din Convenție nu garantează
participarea persoanei la toate etapele premergătoare unei proceduri
judiciare, în special atunci când acestea sunt de natură administrativă și nu
implică determinarea drepturilor și obligațiilor cu caracter civil ori a
temeiniciei unei acuzații penale.
În acest context, neparticiparea reclamantului la ședința Consiliului
Superior al Procurorilor, prin care s-a desemnat procurorul pentru
examinarea sesizării, nu contravine garanțiilor procesuale fundamentale.
Legea nu prevede o astfel de participare, iar această etapă nu produce efecte
directe și imediate asupra drepturilor sale. Prin urmare, neparticiparea nu
poate fi considerată o încălcare a dreptului la apărare sau o condiție care ar
duce la anularea actului administrativ contestat.
Suplimentar Completul subliniază că hotărârea Consiliului Superior
al Procurorilor este suficient de motivată, conform cerințelor art. 31 și art.
118 din Codul administrativ, întrucât conține temeiurile de drept și de fapt
care au stat la baza hotărârii. În motivare sunt descrise circumstanțele de fapt
și de drept, precum și raționamentele care justifică adoptarea hotărârii.
Prin urmare, Completul de judecată conchide că hotărârea
Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-157/2022 din 5 august 2022 este
legală, temeinică și a fost emisă cu respectarea principiilor legalității.
Consiliul a acționat în limitele competențelor sale legale, fără a depăși
atribuțiile conferite de lege.
În lumina celor expuse, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează că, acțiunea înaintată de Alexandr Stoianoglo
împotriva Consiliului Superior al Procurorilor privind anularea hotărârii
Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-157/2022 din 05 august 2022, este
una neîntemeiată, considerent din care urmează a fi respinsă.
În conformitate cu art. 191, alin. 5, lit. a), art. 224, alin. 1, lit. f) din
Codul administrativ,
19
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă
de Alexandr Stoianoglo împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu
privire la anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-
157/2022 din 05 august 2022.
Hotărârea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
20