3d-21/24 — anularea actulului administrativ

La 11 august 2022, Alexandr Stoianoglo, prin intermediul reprezentantului său, avocatul Mărgineanu Iurie, a depus cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-157/2022 din 5 august 2022 „Cu privire la examinarea sesizării procurorului Victor Furtuna privind pretinse acțiuni ilegale ale Procurorului General, Alexandr Stoianoglo (suspendat de drept din funcție)”.

În motivare a invocat că, la 5 august 2022, Consiliului Superior al Procurorilor a emis hotărârea nr.1-157/2022 „Cu privire la examinarea sesizării procurorului Victor Furtuna privind pretinse acțiuni ilegale ale Procurorului General, Alexandr Stoianoglo (suspendat de drept din funcție)”.

Susține că, hotărârea prin care s-a desemnat dl Victor Furtună, procuror în Procuratura Anticorupție, pentru examinarea aspectelor invocate în adresarea dlui Victor Furtună vizând pretinsele acțiuni ilegale ale Procurorului General (suspendat de drept din funcție), dl Alexandr Stoianoglo nu a fost comunicată destinatarului conform art. 126 din Codul administrativ.

Subliniază că, hotărârea emisă de Consiliul Superior al Procurorilor este un act administrativ individual ilegal reieșind din următoarele argumente.

În susținerea faptului că hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-157/2022 din 5 august 2022 „Cu privire la examinarea sesizării procurorului Victor Furtuna privind pretinse acțiuni ilegale ale Procurorului General, Alexandr Stoianoglo (suspendat de drept din funcție)” este un act administrativ individual defavorabil reclamantului, indică că, o acțiune în 1 contestare este admisibilă, în special, dacă reclamantul are dreptul la înaintarea acțiunii (art. art. 17, 20, 39, 189 și 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ), litigiul este de contencios administrativ, adică rezultă din activitatea administrativă (art. 5 din Codul administrativ), respectarea procedurii prealabile (art. art. 208, 162-169 Codul administrativ) și a termenului de înaintare a acțiunii (art. 209 alin. (1) - (2) Codul administrativ).

Menționează că, la caz, Alexandr Stoianoglo revendică încălcarea drepturilor sale, fapt ce denotă calitatea de reclamant al acestuia și posibilitatea de a supune controlului judecătoresc acțiunea administrativă realizată de Consiliul Superior al Procurorilor.

În opinia reclamantului, inadmisibilitatea prevăzută de art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ este o sancțiune a lipsei dreptului reclamantului la înaintarea acțiunii în contencios administrativ, adică lipsa calității procesuale de reclamant (așa numita legitimare procesuală activă ordinară).

Notează că, art. 189 alin. (1) din Codul administrativ intitulat „dreptul la înaintarea acțiunii în contencios administrativ” prevede expres că, orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

Astfel, expresia „revendică încălcarea...” din art. 189 alin. (1) din Codul administrativ denotă doar o anumită posibilitate ca drepturile să fie vătămate. De aceea în art. 17 din Codul administrativ se utilizează pronumele nehotărât (nedeterminat) „orice...” urmat de substantivul neutru „...drept...” și substantivul feminin „... libertate...”, expus prin conjuncția cu funcție disjunctivă „...sau”.

Subliniază că, criteriul normelor de protecție reglementează existența dreptului de a introduce o acțiune în cazul afectării terților printr-o procedură administrativă, încheiată cu un act administrativ individual defavorabil. Astfel, potrivit acestui criteriu, din interpretarea normei trebuie să se determine dacă se dorește doar să protejeze publicul larg sau și interesele individuale. Pentru a fi îndreptățit să introducă o acțiune este necesar ca reclamantul să aparțină grupului de persoane protejat.

Hotărârea contestată a Consiliului Superior al Procurorilor prin amploarea, caracterul energic și constant al efectelor juridice, constituie premisa și condiția implicită, nu doar pentru suspendarea din funcția de Procuror General, dar o modalitate de autorizare administrativă implicită, prin desemnarea unui procuror, pentru a urmări penal, Procurorul General.

Prin urmare, conchide reprezentantul reclamantului că, Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor contestată este un act administrativ individual defavorabil prin care s-a încheiat procedura administrativă conform art. 78 din Codul administrativ. 2

Mai indică că, în contextul examinării admisibilității acțiunii nu se pune problema legalității acestui act administrativ, această fiind una de fond, alături de dreptul la independentă a Procurorului General, dreptul la exercitarea funcției, eventual drept la libertatea și siguranța persoanei etc.

O eventuală inadmisibilitate a acțiunii pe temeiul art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ constituie o îngrădire iremediabilă a accesului la control judecătoresc conform art. art. 21, 53 din Constituția Republicii Moldova, art. 39 din Codul administrativ și art. 6 (1) din CEDO, prin art. 36 alin. (2) din Codul administrativ.

Specifică faptul că inadmisibilitatea acțiunii pe lipsa dreptului la înaintarea acțiunii în contencios administrativ, atrage după sine - conform art. 207 alin. (3) din Codul administrativ - imposibilitatea depunerii unei noi acțiuni. În așa fel, reclamantului i-a fi limitat „dreptul de acces la un tribunal” consfințit prin art. 6 (1) CEDO.

Într-o altă ordine de idei subliniază că, textul art. 2 alin. (3) lit. b) din Codul administrativ se referă la autoritățile publice care acționează exclusiv ca organe de urmărire penală sau agenți constatatori, efectuează acțiuni și acte de procedură penală și au dreptul de aplicare a normelor dreptului procesuale penal.

Mai mult, consemnarea prevederilor art. 34 alin. (5) din Legea procuraturii în art. 262 alin. (5) și art. 270 alin. (7) din Codul de procedură penală rezidă în raționamentul legal ce rezultă din posibilitatea valorificării actului administrativ individual emis de Consiliul Superior al Procurorilor în examinarea și după caz pornirea urmării penale în privința persoanei Procurorului general. În acest sens, art. 2 alin. (4) din CPP prevede că, normele juridice cu caracter procesual din alte legi naționale pot fi aplicate numai cu condiția includerii lor în prezentul cod.

Totodată subliniază că, părțile procesului penal sunt partea acuzării (art. art. 51-62 CPP), partea apărării (art. art. 63 - 74 CPP) și alte persoane participante la procesul penal (art. art. 82-92 CPP). Consiliul Superior al Procurorilor nu este parte sau alt participant la procesul penal.

Indică că, un act administrativ individual este emis de către o autoritate publică. Conform art. 7 din Codul administrativ autoritate publică se consideră orice structură organizatorică sau organ instituită/instituit prin lege sau printr-un alt act normativ, care acționează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public.

Consiliul Superior al Procurorilor este o autoritate publică instituită prin lege [art. art. 65 alin. (3), 68 din Legea nr. 3 din 25.02.2016], care asigură procurorilor, conform competențelor materiale prevăzute de art. 125 alin. (1) din Constituție și art. art. 33-34, 65 din Legea nr. 3 din 25.02.2016 independența, imparțialitatea și inviolabilitatea. 3

În al doilea rând, actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică. Astfel, conchide că, Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor este un act administrativ conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ.

În al treilea rând, notează că actul administrativ individual este un instrument de administrație publică prin care se aplică dispozițiile legale [art. 5 Codul administrativ, sintagma „...se aplică nemijlocit legea” ] ce formează domeniul dreptului public. Conform art. 18 din Codul administrativ interesul public vizează ordinea de drept, democrația, garantarea drepturilor și a libertăților persoanelor, precum și obligațiile acestora, satisfacerea necesităților sociale, realizarea competențelor autorităților publice, funcționarea lor legală și în bune condiții, b) raportul de subordonare. O parte a raportului administrativ (public) este o autoritate publică, care acționează în regim de putere public în raport cu persoanele fizice și juridice.

Conform art. 34 alin. (5) din Legea nr. 3 din 25.02.2016 urmărirea penală împotriva Procurorului General poate fi pornită doar de către procurorul desemnat de Consiliul Superior al Procurorilor. Norma dată este o normă de drept public specială, care reglementează competența Consiliului Superior al Procurilor ce se realizează în procedură administrativă și că desemnarea procurorului se face prin act administrativ individual.

Astfel, art. 77 alin. (3) din Legea nr. 3 din 25.02.2016 prevede că, consiliul decide, printr-o hotărâre. Totodată, art. 79 alin. (2) Legea nr. 3 din 25.02.2016 prevede că, contestațiile împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Procurorilor sânt examinate de completul de judecată care examinează contestațiile împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii.

În al patrulea rând invocă că, actul administrativ individual este o reglementare emisă de o autoritate publică prin care aceasta realizează unilateral competențele sale și care naște o situație juridică concretă persoanelor vizate de actul respectiv. Caracteristica actului administrativ individual constă în aceea că măsura oficială trebuie să vizeze stabilirea unor consecințe juridice obligatorii pentru destinatar și orice terț afectat. Iar în speță, Hotărârea Consiliului Superior al Procurilor stabilește consecințe juridice ample față de dl Alexandr Stoianoglo.

În al cincilea rând, actul administrativ individual se referă la reglementarea unui caz individual. Prin hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor s-au reglementat în concret condițiile privind posibilitatea pornirii urmăririi penale în privința Procurorului General, Alexandr Stoianoglo, posibilitatea aplicării suspendării de drept din funcția respectivă, cu consecințele juridice de rigoare, cum ar fi imposibilitatea realizării dreptului de exercitare a funcției, drepturilor sociale ce decurg din calitatea de titular al funcției, dreptul la independentă etc. 4

În al șaselea rând, actul administrativ individual are drept scop de a produce nemijlocit efecte juridice, adică produce efecte exterioare ariei juridice interne a autorității publice și se referă la drepturile persoanei. Iar în speță, Hotărârea Consiliul Superior al Procurorilor conform art. 10 alin. (1) din Codul administrativ produce nemijlocit efecte juridice față de dl Alexandr Stoianoglo, efecte care sunt notorii deja la nivel mondial conform art. 22 din Codul administrativ.

Subliniază că, Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor este act administrativ individual atât din punct de vedere a criteriilor formale cât și materiale, iar procedura emiterii este în exclusivitate administrativă.

Menționează că, Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor este un act administrativ individual pentru care nu se efectuează procedură prealabilă conform art. 163 lit. c) din Codul administrativ, deoarece legea prevede expres adresarea nemijlocită în instanța de judecată.

Acțiunea la care are dreptul reclamantul este în contestare conform art. 206 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, deoarece se solicită anularea unui act administrativ individual ilegal.

Conform art. 209 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ acțiunea în contestare se înaintează în decurs de 30 de zile, dacă legea nu prevede altfel. Acest termen începe să curgă de la data comunicării sau notificării actului administrativ individual, dacă legea nu prevede procedura prealabilă. Termenul respectiv este respectat de reclamant. Acțiunea fiind depusă în termenul de 30 zile, actul administrativ fiind emis la data de 11 noiembrie 2021.

Conform art. 21 din Codul administrativ, autoritățile publice și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu legea și alte acte normative. (2) Exercitarea atribuțiilor legale nu poate fi contrară scopului pentru care acestea au fost reglementate. Autoritățile publice și instanțele de judecată competente nu pot dispune limitarea exercitării drepturilor și a libertăților persoanelor decât în cazurile și în condițiile expres stabilite de lege.

Conform art. 34 alin. (5) din Legea nr. 3 din 25.02.2016 urmărirea penală împotriva Procurorului General poate fi pornită doar de către procurorul desemnat de Consiliul Superior al Procurorilor. Art. 262 alin. (5) din Codul de procedură penală prevede că examinarea sesizărilor despre acțiunile Președintelui Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova, Prim-ministrului și examinarea infracțiunilor comise de către aceștia se fac de către Procurorul General sau un procuror desemnat de el. Examinarea sesizărilor despre infracțiunile comise de către Procurorul General se face de către un procuror desemnat de Consiliul Superior al Procurorilor. Organul de urmărire penală care a primit o sesizare despre infracțiunile săvârșite de 5 persoanele menționate este obligat să o trimită imediat pentru examinare Procurorului General sau, după caz, Consiliului Superior al Procurorilor.

Dispozițiile legale pre-citate reglementează o procedură administrativă complexă și specifică în felul său privind modalitatea inițierii, desemnării procurorului, și autorizarea prin care să se realizeze acțiunii în privința Procurorului General reglementate de normele Codului de procedură penală. Caracterul complex și special al procedurii respective are drept scop de a proteja real independența Procurorului General, Procuraturii și a neamestecul politicului sau persoanelor interesate în activitatea Procurorului General, independența lui.

Inițierea procedurii administrativ în speță se inițiază prin derogare de la art. (2) alin. (2) din Codul administrativ prin transmiterea către Consiliul Superior al Procurorilor a sesizării înregistrate, de către un subiect special, organul de urmărire penală.

Menționează că, sesizarea despre infracțiunii se depune la organul competent, care este cel de urmărire penală, după o procedură reglementată în exclusivitate de către Codul de procedură penală. Iar, Consiliul Superior al Procurilor nu este organ de urmărire penală, dar o autoritate publică care asigură independența, inviolabilitatea și imparțialitatea procurorului.

Susține că, Consiliul Superior al Procurorilor a acționat și în lipsa anexării unei sesizări în sensul art. art. 262 - 263, 265 din Codul de procedură penală. Or, conform art. 22 alin. (1), 86, 87, 88 și 89 din Codul administrativ participanții la procedura administrativă au dreptul să participe la cercetează starea de fapt și să prezinte probe, argumente și să fie reprezentați (art. 46 Codul administrativ).

Această obligație a fost încălcată de către autoritate publică. Mai mult, Consiliul Superior al Procurilor urma să implice conform art. 44 alin. (1) din Codul administrativ pe dl Alexandr Stoianoglo în calitate de participant la procedura administrativă.

Conform art. 32 alin. (1) din Codul administrativ în condițiile legii, autoritățile publice trebuie să asigure participarea neîngrădită la procedura administrativă a persoanelor interesate.

Inițierea procedurii administrative este o acțiune procedurală (operațiune administrativă) conform art. 15 alin. (1) din Codul administrativ, care trebuie să fie motivată pentru a fi legală, fapt ce rezultă din prevederile art. 31 din Codul administrativ. Această obligație a fost încălcată de către CSP.

Conform art. 25 din Codul administrativ autoritățile publice și instanțele de judecată competente trebuie să își exercite atribuțiile legale în mod imparțial, indiferent de propriile convingeri sau interesele persoanelor care le reprezintă. 6

Consiliul Superior al Procurorilor a acționat contrar prevederilor art. 67 alin. (2) din Codul administrativ, care prevede că, autoritățile publice au obligația să asigure condițiile pentru participarea persoanelor interesate la ședințele organelor colegiale.

De asemenea invocă că, conform art. 94 din Codul administrativ înainte de emiterea unui act administrativ individual defavorabil pentru un participant sau înainte de respingerea unui act administrativ individual favorabil, participantul are dreptul să fie audiat în legătură cu faptele și circumstanțele relevante pentru actul ce urmează a fi emis.

Totodată, conform art. 31 din Codul administrativ actele administrative individuale și operațiunile administrative scrise trebuie să fie motivate.

Opinează că, Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor este contrară art. 30 din Codul administrativ, care prevede că, autoritățile publice nu pot întreprinde măsuri cu efect retroactiv, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. Autoritățile publice nu pot întreprinde măsuri care să afecteze situațiile juridice definitive sau drepturile dobândite, decât în situații în care, în condițiile stabilite de lege, acest lucru este absolut necesar pentru interesul public. Prin efectele sale, hotărârea CSP desființează efectele juridice ale hotărârii CSP și decretului de numire a dlui Alexandr Stoianoglo în funcția de Procuror general, precum și independența procurorului, posibilitatea exercitării funcției de procuror general, dreptul la aflarea și exercitarea funcției.

Încălcările expuse în cerere, incertitudinea și netransparența hotărârii emise de CSP, fac dovada caracterului incert al actului administrativ individual defavorabil. Conform art. 119 alin. (1) din Codul administrativ, conținutul unui act administrativ individual trebuie să fie suficient de cert. Caracterul cert, trebuie să denote raționamentul actului administrativ individual emis, astfel, încât dispozitivul să fie rezultatul unei raționament juridic constant, proporțional și previzibil.

Indică că, Consiliului Superior al Procurorilor a emis o hotărâre prin care s-a desemnat un procuror în Procuratura Anticorupție, pentru examinarea aspectelor invocate în adresarea sesizarea lui Victor Furtună vizând pretinsele acțiuni ilegale ale Procurorului General (suspendat de drept din funcție), dl Alexandr Stoianoglo, care în sine este un act administrativ individual discreționar ilegal.

Potrivit art. 118 alin. (1) propoziția a 3-a din Codul administrativ, din motivarea deciziilor discreționare trebuie să poată fi recunoscute și punctele de vedere din care autoritatea publică a reieșit la exercitarea dreptului discreționar.

Din aceste punct de vedere, consideră că, Consiliul Superior al Procurilor a viciat ireversibil hotărârea emisă; neexplicând în mod rezonabil, 7 cu luarea în considerare a faptelor și apărărilor care urmau să fie expuse de destinatarul actului contestat. CSP a acționat contrar prevederilor art. art. 22, 85-94 din Codul administrativ, efectuând o verificare superficială a faptelor invocate de petiționar. Mai mult, orice plângerea sau denunț se depune la organul de urmărire penală.

Totodată, invocă că, hotărârea a fost adoptată de către un organ colegial membrilor cărora le-a expirat mandatele.

Mai mult, susține că, contrar prevederilor art. art. 32 și 94 din Codul administrativ, reclamantului i-a fost încălcat dreptul de a participa la procedura administrativă și de a fi audiat. Aceste circumstanțe denotă ilegalitatea actului administrativ individual contestat.

A mai subliniat că, la ședința de adoptare a actului administrativ contestat a participat și votat Dorel Mustață, însă acesta în realitate nu era președinte al CSM, deoarece nu există o hotărâre a CSM de numire al acestuia în funcția de președinte interimar. b) Argumentele Pârâtului

La 8 mai 2025, Consiliul Superior al Procurorilor a depus referință la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandr Stoianoglo, solicitând respingerea cererii ca fiind neîntemeiată.

În motivarea referinței a indicat că, din materialele dosarului rezultă, că la 15.07.2022, procurorul Victor Furtuna, a depus o sesizare vizând pretinse acțiuni ilegale comise de domnul Alexandr Stoianoglo, Procuror General al Republicii Moldova (suspendat de drept din funcție).

Potrivit art. 265 alin.(5) din Codul de procedură penală, examinarea sesizărilor despre infracțiunile comise de către Procurorul General se face de către un procuror desemnat de Consiliul Superior al Procurorilor. Organul de urmărire penală care a primit o sesizare despre infracțiunile săvârșite de persoanele menționate este obligat să o trimită imediat pentru examinare Consiliului Superior al Procurorilor.

Legiuitorul a stabilit în art. 262 alin.(5) din Codul de procedură penală 2 modalități de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea unei infracțiuni comise de către Procurorul General.

Prima modalitate reglementează cazurile când sesizarea este înregistrată la Consiliul Superior al Procurorilor și examinarea sesizărilor despre infracțiunile comise de către Procurorul General se face de către un procuror desemnat de Consiliul Superior al Procurorilor.

A doua modalitatea reglementează cazurile când sesizarea este înregistrată la organul de urmărire penală. În acest caz organul de urmărire penală care a primit o sesizare despre infracțiunile săvârșite de Președintelui Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova, Prim-ministrului, 8 Procurorul General, este obligat să o trimită imediat pentru examinare Procurorului General sau, după caz, Consiliului Superior al Procurorilor.

Notează că din coroborarea art.262 alin.(5) din Codul de procedură penală rezultă cu certitudine competența Consiliului Superior al Procurorilor aferentă procedurilor de examinare a sesizărilor despre infracțiunile comise de către Procurorul General.

Potrivit art.77 alin.(6) din Legea nr.3/2016, hotărârile se adoptă în ședință publică, cu votul deschis al majorității membrilor prezenți ai Consiliului Superior al Procurorilor.

Conform pct.7.1, 7.5, 7.6 al Regulamentului Consiliului Superior al Procurorilor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr.12-225/16 din 14 septembrie 2016, Consiliul adoptă hotărâri cu votul deschis al membrilor, cu excepțiile prevăzute de prezentul regulament. Hotărârile se adoptă în ședință publică, cu votul deschis al majorității membrilor prezenți ai Consiliului. Membrii Consiliului sunt obligați să voteze pro sau contra. Votul se exercită prin ridicarea mâinii, cu excepțiile prevăzute de prezentul regulament.

Prin hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-157/22 din 05.08.2022, a fost desemnat Victor Furtuna, procuror în Procuratura Anticorupție, pentru examinarea aspectelor invocate sesizare, vizând pretinse acțiuni ilegale comise de domnul Alexandr Stoianoglo, Procuror General al Republicii Moldova (suspendat de drept din funcție).

În hotărârea adoptată la 05.08.2022, Consiliul Superior al Procurorilor și-a respectat competențele, nu a făcut concluzii pe partea de fond la efectuarea urmăririi penale în privința lui Alexandr Stoianoglo, dar membrii Consiliului au votat pentru desemnarea unui procuror întru examinarea sesizării depuse de procurorul Victor Furtuna aspecte care nu duc atingere la independentă acestuia la efectuarea urmăririi penale.

Mai indică că, nu pot fi reținute argumentele reclamantului că hotărârea prin care s-a desemnat Victor Furtuna, procuror delegat în Procuratura Anticorupție, nu a fost comunicată destinatarului în conformitate cu art.126 din Codul administrativ.

Notează că pentru asigurarea unei jurisprudențe constante și pentru o bună administrare a justiției, Consiliul Superior al Procurorilor publică, în mod sistematic, actele lor de dispoziție.

De altfel, o atare posibilitate de a aduce la cunoștință a actelor a fost completată prin art.33 din Codul administrativ, care prevede comunicarea cu participanții sau cu publicul în cadrul procedurii administrative se face prin orice mijloc (verbal, poștă, telefon, fax, poștă electronică etc.), acordându-se prioritate mijloacelor care asigură o mai mare eficiență, rapiditate și economie de costuri. Potrivit art.96 din Codul administrativ, notificările și 9 comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.

Comunicarea Hotărârii Consiliului Superior al Procurărilor nr. 1- 157/2022 din 05.08.2022, s-a produs în condițiile art.128 alin.(2) din Codul administrativ, pentru valabilitatea comunicării este suficient ca la persoana în cauză să ajungă partea dispozitivă a actului administrativ. Un act administrativ individual se consideră a fi ajuns dacă a nimerit în sfera persoanei căreia urma să-i fie comunicat, astfel încât în circumstanțe normale ea are posibilitate să afle despre el.

Totodată, prin scrisoarea nr.5-06d/22-2286 din 09.08.2022, Consiliul Superior al Procurorilor a expediat în adresa electronică a reprezentantului reclamantului, avocatul Iurie Mărgineanu, dispozitivul hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-157/2022 din 05.08.2022.

De asemenea menționează că, nu poate fi reținut argumentul reprezentantului reclamantului, cu referire la faptul că prin procedurile administrative din cauză, i-a fost îngrădit accesul la justiție, întrucât în această situație cadrul normativ pertinent a instituit jurisdicția la examinării sesizării vizând pretinse acțiuni ilegale comise de domnul Alexandr Stoianoglo, Procuror General al Republicii Moldova (suspendat de drept din funcție), prin prisma art.265 alin.(5) din Codul de procedură penală, astfel încât drepturile respective au fost respectate.

Obiecțiile relatate în cererea de chemare în judecată că, prin adoptarea hotărârii contestate, Consiliul Superior al Procurorilor a admis o ingerință în dreptul reclamantului Alexandr Stoianoglo, sunt eronate, ori la emiterea actului contestat, Consiliul Superior al Procurorilor a acționat ca o autoritate publică în temeiul căreia Codul de procedură penală i-a atribuit competențe și anume desemnarea unui procuror pentru examinarea sesizărilor despre infracțiunile comise de către Procurorul General.

Potrivit art. 11 alin.(2) din Codul administrativ, „destinatarul unui act administrativ individual este doar persoana către care actul administrativ se îndreaptă”, ceea ce la caz nu a avut loc în privința lui Alexandr Stoianoglo, deoarece Consiliul a desemnat doar procurorul pentru examinarea sesizării.

Or, în sensul art. 262 alin. (5) din Codul de procedură penală, Procurorul General este autorizat să desemneze un procuror pentru a examina sesizările despre acțiunile Președintelui Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova, Prim-ministrului și examinarea infracțiunilor comise de către aceștia, fără a asculta opinia acestora pe marginea chestiunii de desemnare a procurorului, care va investiga faptele cuprinse în sesizări. 10

Totodată, art.270 alin.(7) din Codul de procedură penală stabilește expres că urmărirea penală împotriva Procurorului General se pornește de către procurorul desemnat de Consiliul Superior al Procurorilor.

În conformitate cu art.34 alin.(5) din Legea nr.3/2016 cu privire la Procuratură, urmărirea penală împotriva Procurorului General poate fi pornită doar de către procurorul desemnat de Consiliul Superior al Procurorilor.

Urmează a fi făcută distincția între procedura desemnării procurorului pentru a examina sesizările despre presupusele infracțiuni săvârșite de Procurorul General potrivit art.265 alin.(5) din Codul de procedură penală și procedura suspendării de drept din funcția de Procuror General potrivit art.551 din Legea nr.3/2016 cu privire la Procuratură.

Analogic, Consiliul Superior al Procurorilor are atribuția de a desemna un procuror pentru examinarea sesizărilor despre presupusele infracțiuni săvârșite de Procurorul General, fără a avea obligația de a cere opinia Procurorului General cu privire la procurorul care urmează să-l desemneze. Desemnarea de către Consiliul Superior al Procurorilor a unui procuror pentru examinarea unei sesizări cu privire la comiterea unei pretinse fapte prejudiciabile de către Procurorul General constituie o garanție a independenței Procurorului General. Nu orișicare organ de urmărire penală are competentă să investigheze o presupusă faptă ilegală a Procurorului General, dar numai procurorul desemnat de către Consiliul Superior al Procurorilor.

Având în vedere aceste circumstanțe, Consiliul Superior al Procurorilor subliniază că atribuția ce i-a fost delegată de „a desemna procurorul” este, din perspectivă generică, suportul legal definitoriu ce conferă substanță dreptului discreționar Consiliului include per se gradul imperativ de a oferi o garanție pentru înfăptuirea unei acțiuni.

Iar procedură suspendării de drept din funcția de Procuror General, a survenit urmare pornirii urmării penale în cauza nr.202196107, în baza infracțiunii prevăzute de art.327 alin.(3) din Codul Penal pe faptul abuzului de serviciu comis de ex-președintele Comisiei securitate națională, apărare și ordine publică a Parlamentului RM, Alexandr Stoianoglo, urmare depunerii adresării la 30.09.2021 a domnului Lilian Carp, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, vizând pretinsele acțiuni ilegale comise de Procurorul General Alexandr Stoianoglo.

Prin hotărârea contestată în prezentul caz a fost examinată de Consiliul Superior al Procurorilor nu sesizarea propriu zisă, ci doar chestiunea desemnării procurorului care va examina ulterior temeinicia sesizării despre infracțiunile pretinse a fi comise de către Procurorul General (suspendat de drept din funcție) în conformitate cu art.262 alin.(5) al Codului de procedură penală. 11

Prin desemnarea unui procuror pentru examinarea sesizării despre presupusele fapte prejudiciabile comise de către Procurorul General se înțelege numirea unei persoane competente pentru desfășurarea acestei activități, de colectare a probelor necesare cu privire la existența infracțiunii și pentru a constata dacă este sau nu cazul să se transmită cauza penală în judecată în condițiile legii și pentru a se stabili răspunderea acestuia.

Așadar, Consiliul Superior al Procurorilor prin hotărârea nr. 1- 157/2022 din 05.08.2022 a examinat numai chestiunea privind desemnarea procurorului competent pentru examinarea unei sesizări penale, dar nu alte chestiuni cum ar fi admisibilitatea sesizării sau începerea/neînceperea urmăriri penale, iar aspectele ce țin de competența procurorului desemnat, modul de luare a deciziei date, legalitatea ei poate fi verificată de instanța competentă conform legii procedural penale.

Curtea Europeană a drepturilor omului, în practica sa constantă a subliniat că stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești constituie o prerogative exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a-1 utiliza în formele și în modalitățile prevăzute de lege.

Conform art.2 alin.(2) din Codul administrativ, anumite aspecte ce țin de activitatea administrativă privind domenii specifice de activitate pot fi reglementate prin norme legislative speciale derogatorii de la prevederile prezentului cod numai dacă această reglementare este absolut necesară și nu contravine principiilor prezentului cod.

Respectiv, în conformitate cu art.5 alin.(3) din Legea cu privire la actele normative nr.100 din 22 decembrie 2017 coroborat cu art.2 alin.(2) Cod administrativ, la examinarea sesizării despre infracțiunile comise de către Procurorul General sunt aplicabile normele Codului de procedură penală, care față de Codul administrativ sunt norme juridice speciale, aplicabile anumitor categorii de raporturi sociale și/sau subiecți strict determinați.

Mai indică că, reclamantul a avut acces la un „tribunal”, astfel încât dreptul acestuia nu este afectat în substanța sa.

În astfel de circumstanțe, Consiliul Superior al Procurorilor consideră neîntemeiate argumentele din cererea de chemare în judecată, deoarece acestea sunt lipsite de suport legal.

În ședința de judecată, reprezentanții reclamantului Alexandr Stoianoglo – avocații Iurie Mărgineanu și Victor Munteanu, au susținut cerere de chemare în judecată pe motivele de fapt și de drept.

Reprezentatul pârâtului Consiliul Superior al Procurorilor - Iulian Gainaru, în ședința de judecată a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată

Reclamantul Alexandr Stoianoglo, în ședința de judecată nu s-a prezentat, procedura de citare legală a fost executată.

Art. 15 din Codul administrativ: „Operațiunile administrative sînt manifestările de voință sau activitățile autorităților publice care nu produc ca atare efecte juridice. Operațiunile administrative pot fi contestate doar concomitent cu actul administrativ individual, cu excepția operațiunilor administrative executorii sau îndreptate împotriva unui terț.”

Art. 20 din Codul administrativ: „Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.”

Art. 39 din Codul administrativ: „Controlul judecătoresc al activității administrative este garantat și nu poate fi îngrădit. Orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în sensul art.17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de judecată competente.”

Art. 78 alin. (1) din Codul administrativ: „Procedura administrativă se finalizează prin efectuarea unei operațiuni administrative sau prin emiterea unui act administrativ individual, respectiv încheierea unui contract administrativ.”

Art. 189 alin. (1) din Codul administrativ: „Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.”

Art. 191 alin. (5) lit. a) din Codul administrativ: 13 „Curtea Supremă de Justiție soluționează în primă instanță, prin hotărâri irevocabile, acțiunile în contencios administrativ privind contestarea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii și ale Consiliului Superior al Procurorilor.”

Art. 206 alin. (1) din Codul administrativ: „O acțiune în contencios administrativ poate fi depusă pentru: a) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ individual (acțiune în contestare); b) obligarea autorității publice să emită un act administrativ individual (acțiune în obligare); c) impunerea la acțiune, la tolerare a acțiunii sau la inacțiune (acțiune în realizare); d) constatarea existenței sau inexistenței unui raport juridic ori nulității unui act administrativ individual sau a unui contract administrativ (acțiune în constatare); sau e) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ normativ (acțiune de control normativ).”

Art. 219 lin. (1) din Codul administrativ: „Instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.”

Art. 224 alin. (1) lit. f) din Codul administrativ: „Examinând acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată adoptă una dintre următoarele hotărâri respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată, dacă nu sînt îndeplinite condițiile de adoptare a unei hotărîri prevăzute la lit.a)–e).”

Art. 225 alin. (1) din Codul administrativ: „Instanța de judecată nu este competentă să se pronunțe asupra oportunității unui act administrativ.”

Art. 68 din Legea nr. 3 din 25.02.2016 cu privire la procuratură: „Consiliul Superior al Procurorilor este un organ independent, cu statut de persoană juridică, format în vederea participării la procesul de constituire, funcționare și asigurare a autoadministrării sistemului Procuraturii.”

Art. 70 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 3 din 25.02.2016 cu privire la procuratură: „Consiliul Superior al Procurorilor are următoarele competențe: n) examinează adresările cetățenilor și ale procurorilor privind chestiunile date în competența sa.”

Art. 77 alin. (1) din Legea nr. 3 din 25.02.2016 cu privire la procuratură: „Hotărîrile se adoptă în ședință publică, cu votul deschis al majorității membrilor prezenți ai Consiliului Superior al Procurorilor.”

Art. 262 alin. (1) din Codul de procedură penală: 14 „Examinarea sesizărilor despre acțiunile Președintelui Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova, Prim-ministrului și examinarea infracțiunilor comise de către aceștia se fac de către Procurorul General sau un procuror desemnat de el. Examinarea sesizărilor despre infracțiunile comise de către Procurorul General se face de către un procuror desemnat de Consiliul Superior al Procurorilor. Organul de urmărire penală care a primit o sesizare despre infracțiunile săvîrșite de persoanele menționate este obligat să o trimită imediat pentru examinare Procurorului General sau, după caz, Consiliului Superior al Procurorilor.”

Potrivit art. 191 alin. (5) lit. a) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție este competentă să soluționeze în primă instanță, prin hotărâri irevocabile, acțiunile în contencios administrativ îndreptate împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Procurorilor.

În prezenta cauză, reclamantul Alexandr Stoianoglo a depus la data de 11 august 2022 o acțiune în contencios administrativ împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, solicitând anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-157/2022 din 5 august 2022 „Cu privire la examinarea sesizării procurorului Victor Furtuna privind pretinse acțiuni ilegale ale Procurorului General, Alexandr Stoianoglo (suspendat de drept din funcție)”.

Deși reclamantul nu a indicat expres data la care a luat cunoștință de hotărârea contestată și la dosar nu există dovezi certe privind momentul comunicării acesteia, instanța reține că acțiunea a fost introdusă la doar 6 zile de la data emiterii hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor, astfel încât aceasta se încadrează în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 209 alin. (1) din Codul administrativ.

Totodată, Completul constată că reclamantul are calitate procesuală activă, în sensul art. 189 alin. (1) din Codul administrativ, întrucât se consideră persoană vătămată prin actul administrativ contestat.

De asemenea, Completul apreciază că Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor 1-157/2022 din 5 august 2022 constituie un act administrativ individual în sensul art. 10 alin. (1) din Codul administrativ, întrucât vizează situația juridică individuală a reclamantului, și produce efecte juridice directe asupra drepturilor și intereselor acestuia.

În consecință, Completul constată că acțiunea este depusă în termen, îndeplinește condițiile de formă și fond prevăzute de lege și este, prin urmare, admisibilă.

În privința temeiniciei acțiunii în contenciosul administrativ Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține următoarele. 15

În cadrul dezbaterilor judiciare, din analiza probelor administrate în conformitate cu legea, s-a stabilit cu certitudine următoarele fapte.

La 15 iulie 2022, Victor Furtună Procuror în Procuratura Anticorupție a depus la Consiliul Superior al Procurorilor sesizare conform art. 262 alin. (5) din Codul de procedură penală asupra acțiunilor Procurorului General (suspendat de drept) Alexandr Stoianoglo ce pot constitui infracțiune.

Prin hotărârea nr. 1-157/2022 cu privire la examinarea sesizării procurorului Victor Furtună privind pretinsele acțiuni ilegale ale Procurorului General, Alexandr Stoianoglo (suspendat de drept din funcție), s-a hotărât a-l desemna pe Victor Furtună, procuror în Procuratura Anticorupție, pentru examinarea aspectelor invocate în sesizare privind pretinsele acțiuni ilegale ale Procurorului General, Alexandr Stoianoglo (suspendat de drept din funcție).

În hotărârea sa Consiliul Superior al Procurorilor a reținut că, procurorul Victor Furtună a solicitat desemnarea unui procuror pentru a examina, în ordinea stabilită de dispozițiile Codului de procedură penală, unele pretinse acțiuni ce pot constitui infracțiuni comise de Alexandr Stoianoglo.

Potrivit argumentelor invocate, în cadrul efectuării investigațiilor financiare pe cauza penală nr. 2021960107 s-a stabilit că Alexandr Stoianoglo, în calitate de beneficiar efectiv deține indirect, prin intermediul fiicei sale Cristina Stoianoglo, dreptul de proprietate asupra bunului imobil, amplasat pe adresa mun. Chișinău, str. Florica Nica 7/1, ap. 33, care în acea perioadă, nu avea venituri legale suficiente pentru a procura bunul imobil în speță, aflându-se la întreținere.

Autorul sesizării a susținut că în declarațiile cu privire la venituri și proprietate depuse de Alexandr Stoianoglo în anii 2013, 2014 și 2015, publicate pe portalul Autorității Naționale de Integritate, sunt indicate venituri net inferioare prețului de procurare ale bunului imobil menționat.

Urmare a circumstanțelor expuse supra, autorul sesizării consideră că la procurarea bunului imobil indicat, în acțiunile lui Alexandr Stoianoglo Procuror General (suspendat de drept), se circumscrie o bănuială rezonabilă de comiterea a acțiunilor ce întrunesc semnele componente de infracțiune stabilite la art. 243 din Codul penal – spălarea banilor și la art. 3302 din Codul penal – îmbogățire ilicită și nu există circumstanțe care exclud urmărire penală, faptele urmând a fi examinate conform art. 274 din Codul de procedură penală.

Consiliul a menționat că, în virtutea competențelor constituționale atribuite, se raportează în prezenta hotărâre exclusiv la necesitatea desemnării unui procuror pentru examinarea aspectelor invocate din 16 perspectiva procesual-penală, fără a analiza fondul speței și fără a afecta prezumția nevinovăției.

Pe cale de consecință, având în vedere adresarea înaintată și ținând cont de prevederile cadrului normativ, în rezultatul deliberării și exprimării votului de către membrei prezenți în ședință, Consiliul Superior al Procurorilor a desemnat pe Victor Furtună, procuror în Procuratura Anticorupție, pentru examinarea aspectelor invocate în sesizare privind pretinsele acțiuni ale Procurorului General, Alexandr Stoianoglo (suspendat de drept din funcție).

Reclamantul contestă legalitatea hotărârii nr. 1-157/2022 din 5 august 2022, prin care s-a desemnat pe Victor Furtună, procuror în Procuratura Anticorupție, pentru examinarea aspectelor invocate în sesizare privind pretinsele acțiuni ilegale ale Procurorului General, Alexandr Stoianoglo (suspendat de drept din funcție).

Analizând hotărârea contestată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată fără echivoc că, argumentele invocate de către reclamant în susținerea poziție sale, nu sunt de natură să convingă instanța cu privire la ilegalitatea actului administrativ contestat și respectiv nu poate duce la anularea acestuia.

Și anume, Completul de judecată constată că hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-157/2022 din 5 august 2022, a fost adoptată cu respectarea principiilor legalității, necesității și proporționalității, în limitele competențelor legale ale Consiliului. Aceasta a fost emisă în urma sesizării procurorului din cadrul Procuraturii Anticorupție Victor Furtună conform art. 262 alin. (5) din Codul de procedură penală asupra acțiunilor Procurorului General (suspendat de drept) Alexandr Stoianoglo ce pot constitui infracțiune.

Conform art. 262 alin. (5) din Codul de procedură penală, examinarea sesizărilor despre acțiunile Președintelui Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova, Prim-ministrului și examinarea infracțiunilor comise de către aceștia se fac de către Procurorul General sau un procuror desemnat de el. Examinarea sesizărilor despre infracțiunile comise de către Procurorul General se face de către un procuror desemnat de Consiliul Superior al Procurorilor. Organul de urmărire penală care a primit o sesizare despre infracțiunile săvârșite de persoanele menționate este obligat să o trimită imediat pentru examinare Procurorului General sau, după caz, Consiliului Superior al Procurorilor.

Astfel, conform Codului de procedură penală, atunci când există suspiciuni privind săvârșirea unei infracțiuni de către Procurorul General, legea stabilește un mecanism special, menit să asigure imparțialitatea și protecția mandatului acestei funcții. 17

Procedura prevede două modalități de sesizare, depunerea directă la Consiliul Superior al Procurorilor și examinarea sesizării se face de către un procuror desemnat de Consiliul Superior al Procurorilor, precum și depunerea la un organul de urmărire penală care este obligat să transmită imediat sesizarea către Consiliul Superior al Procuraturii, care desemnează procurorul competent.

Astfel, rezultă cu certitudine competența Consiliului Superior al Procurorilor aferentă procedurii de examinare a sesizării despre faptele ce pot constitui infracțiuni comise de Procurorul General.

Desemnarea procurorului are un caracter procedural-administrativ și nu echivalează cu pornirea urmăririi penale, nu duce automat la suspendarea Procurorului General, ea este doar etapa de stabilire a persoanei care va analiza temeinicia sesizării. Această etapă este o garanție legală împotriva ingerințelor și un mijloc de a asigura independența investigației. Reprezentantul pârâtei a confirmat în ședință că desemnarea procurorului nu a dus la suspendarea lui Stoianoglo Alexandr din funcție, precum și nu a însemnat pornirea automată a unei urmăriri penale.

Prin urmare, în momentul în care Consiliul Superior al Procurorilor desemnează un procuror pentru a examina o astfel de sesizare, acționează strict în limitele competenței conferite de lege, respectând procedura specială aplicabilă acestei categorii de demnitari, fără a decide asupra fondului acuzațiilor.

Astfel, procedura de sesizare și examinare a fost respectată integral, iar desemnarea unui procuror de către Consiliul Superior al Procurorilor reprezintă o garanție a imparțialității și independenței procesului de investigare, prevăzută expres de lege.

Nu poate fi reținut argumentul reclamantului precum că, hotărârea nu a fost comunicată, or conform art. 128 din Codul administrativ, comunicarea se consideră că a avut loc dacă actul administrativ individual a ajuns la persoana căreia urma să-i fie comunicat. Pentru valabilitatea comunicării este suficient ca la persoana în cauză să ajungă partea dispozitivă a actului administrativ. Un act administrativ individual se consideră a fi recepționat dacă a ajuns în sfera persoanei căreia urma să-i fie comunicat, astfel încât în circumstanțe normale ea are posibilitate să afle despre el.

După cum rezultă din materialele cauzei la data de 9 august 2022 prin scrisoare nr. 5-06d/22-2286, la adresa electronică a reprezentantului reclamantului avocatul Iurie Margineanu, a fost expediat dispozitivul hotărârii nr. 1-157/2022.

La fel completul de judecată va respinge susținerile reclamantului potrivit căruia actul administrativ afectează drepturile sale, or, actul contestat are un caracter strict procedural-administrativ, limitându-se la desemnarea unui procuror pentru examinarea sesizării, fără a stabili vinovăția 18 reclamantului, fără a dispune măsuri restrictive asupra persoanei sale și fără a modifica statutul său juridic.

Efectele juridice invocate de reclamant sunt eventuale și condiționate de derularea unor proceduri ulterioare, astfel încât nu se poate reține existența unei atingeri directe și imediate asupra drepturilor subiective.

Completul mai reține că, desemnarea procurorului pentru examinarea aspectelor invocate în sesizării privind pretinsele acțiuni ilegale ale Procurorului General reprezintă o etapă administrativă preliminară, care nu stabilește vinovăția și nu impune măsuri restrictive asupra persoanei vizate. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 par. 1 din Convenție nu garantează participarea persoanei la toate etapele premergătoare unei proceduri judiciare, în special atunci când acestea sunt de natură administrativă și nu implică determinarea drepturilor și obligațiilor cu caracter civil ori a temeiniciei unei acuzații penale.

În acest context, neparticiparea reclamantului la ședința Consiliului Superior al Procurorilor, prin care s-a desemnat procurorul pentru examinarea sesizării, nu contravine garanțiilor procesuale fundamentale. Legea nu prevede o astfel de participare, iar această etapă nu produce efecte directe și imediate asupra drepturilor sale. Prin urmare, neparticiparea nu poate fi considerată o încălcare a dreptului la apărare sau o condiție care ar duce la anularea actului administrativ contestat.

Suplimentar Completul subliniază că hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor este suficient de motivată, conform cerințelor art. 31 și art. 118 din Codul administrativ, întrucât conține temeiurile de drept și de fapt care au stat la baza hotărârii. În motivare sunt descrise circumstanțele de fapt și de drept, precum și raționamentele care justifică adoptarea hotărârii.

Prin urmare, Completul de judecată conchide că hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-157/2022 din 5 august 2022 este legală, temeinică și a fost emisă cu respectarea principiilor legalității. Consiliul a acționat în limitele competențelor sale legale, fără a depăși atribuțiile conferite de lege.

În lumina celor expuse, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că, acțiunea înaintată de Alexandr Stoianoglo împotriva Consiliului Superior al Procurorilor privind anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-157/2022 din 05 august 2022, este una neîntemeiată, considerent din care urmează a fi respinsă.

În conformitate cu art. 191, alin. 5, lit. a), art. 224, alin. 1, lit. f) din Codul administrativ, 19 COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Alexandr Stoianoglo împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1- 157/2022 din 05 august 2022. Hotărârea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc 20