3ra-1088/22 — cu privire la anularea actelor administrative, restabilirea in functie, incasarea platilor salariale
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la anularea actelor administrative, restabilirea in functie, incasarea platilor salariale
- Temei legal
- Testarea integritatii institutionale. Destituire din functie ca urmare a testului negativ. Argumentul reclamantului ca a comis fapta ca urmare a instigarii a ramas fara nici o analiza
3ra-1088/22 — cu privire la anularea actelor administrative, restabilirea in functie, incasarea platilor salariale (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului depus de Victor Decuseară, reprezentat
de avocatul Veaceslav Roșca,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Victor Decuseară împotriva Inspectoratului pentru
Protecția Mediului, terț Centrul Național Anticorupție cu privire la anularea
actelor administrative, restabilirea în funcție, încasarea plăților salariale
pentru perioada absenței forțate de la muncă și compensarea cheltuielilor de
judecată,
împotriva deciziei din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care
s-a respins apelul declarat de Decuseară Victor și menținută hotărârea din 10
noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani
(Dosarul nr. 3ra-1088/22
NR. PIGD 2-20068613-01-3ra-20102022)
Testarea integrității instituționale. Destituire din funcție ca urmare a testului
negativ. Argumentul reclamantului că a comis fapta ca urmare a instigării a rămas
fără nici o analiză.
Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Râșcani (jud. D. Cazacu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)
15 august 2025
Textul corespunde originalului
Examinând recursul declarat de Victor Decuseară, reprezentat de
avocatul Veaceslav Roșca,
Curtea Supremă de Justiție, în completul de judecată compus din:
Stela Procopciuc, Președinte
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, Judecători
ÎN FAPT:
La 22 iunie 2020, Victor Decuseară a depus cerere de chemare în
judecată, în procedura contenciosului administrativ, împotriva Inspectoratului
pentru Protecția Mediului, terț Centrul Național Anticorupție cu privire la
anularea actelor administrative, restabilirea în funcție, încasarea plăților
salariale pentru perioada absenței forțate de la muncă și compensarea
cheltuielilor de judecată.
În susținerea acțiunii reclamantul a indicat că prin ordinul nr.139-p din
08 septembrie 2017 al șefului-adjunct al Inspectoratului Ecologic de Stat, a
fost numit în funcția publică de șef al Direcției Inspecției Ecologice Ialoveni,
începând cu 19 septembrie 2017. Ulterior, prin ordinul nr.249-p din 18
octombrie 2018 al Inspectoratului pentru Protecția Muncii, a fost transferat în
funcția publică de conducere de șef al Direcției Inspecției pentru Protecția
Mediului Ialoveni.
La 28 ianuarie 2020, prin ordinul nr.29-c, Inspectoratul pentru Protecția
Muncii, urmare a desfășurării anchetei de serviciu, i-a fost aplicată sancțiunea
disciplinară sub formă de mustrare.
Prin ordinul nr.272-p din 19 mai 2020 al Inspectoratului pentru
Protecția Muncii a fost sancționat disciplinar sub formă de destituire din
funcția publică de șef al Inspecției pentru Protecția Mediului Ialoveni, cu
încetarea raporturilor de serviciu din 20 mai 2020.
La emiterea ordinului de destituire din funcție, Comisia de disciplină a
Inspectoratului pentru Protecția Mediului, urmare a examinării cauzei
disciplinare intentate împotriva dânsului, a constatat că, exercitând atribuțiile
funcționale de conducere și inspector de mediu în cadrul Inspectoratului
pentru Protecția Mediului Ialoveni, a încălcat atribuțiile de serviciu, fapt
stabilit în cadrul raportului anchetei de serviciu din 13 februarie 2020, pe
cauza înregistrării rezultatului negativ al testului de integritate profesională.
Comisa disciplinară, desfășurând activitatea în temeiul Legii nr.158 din 04
iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public,
Hotărârea Guvernului nr.201 din 11 martie 2009, Hotărârea Guvernului
nr.548 din 13 iunie 2018, conducându-se de prevederile Regulamentului cu
privire la Comisia de disciplină a stabilit că prin procesul-verbal nr.2 din 08
mai 2020, Decuseară Victor, potrivit raportului din 13 februarie 2020 privind
efectuarea anchetei de serviciu, pe cazul înregistrării rezultatului negativ al
testului de integritate profesională a fost supus testării în perioada anului 2019.
1
Urmare a documentării unei contravenții simulate de tăiere ilicită a arborilor,
Decuseară Victor a fost solicitat de a se prezenta la locul faptei. Aflându-se la
fața locului, s-a constatat că persoane necunoscute au defrișat arbori fără
autorizarea organului competent. Decuseară Victor a ridicat de la testor un
ferestrău, comunicând pretinsului contravenient a se prezenta la sediul
agentului public. Ulterior, la sediul agentului constatator din or. Ialoveni,
testorului i s-a comunicat despre consecințele defrișărilor ilegale prin
necesitatea perfectării procesului-verbal sau cu intentarea procesului penal.
Testorul a reacționat la împrejurările invocate de reclamant, cu propunerea
achitării a 50% din suma maximă stabilită pentru o astfel de contravenție.
Potrivit Comisiei, reclamantul a manifestat „acceptul” în a primi suma de bani
propusă. După ce testorul a achitat amenda, a revenit în biroul unde se afla
doar cet. Tonu Gheorghe, un alt colaborator al Inspecției pentru Protecția
Mediului Ialoveni, căruia i s-a transmis suma discutată în valoare de 350 de
Euro. După revenirea la biroul reclamantului, ultimul a atenționat testorul că
nu mai comită astfel de abateri, iar după familiarizarea agenților publici cu
rezultatele testului negativ, atât banii, cât și utilajul ridicat au fost restituiți.
Comisia a menționat că Decuseară Victor a încălcat prevederile art.22 alin.(1)
lit.c), c) d), f), f1) și g) din Legea nr.15/2008, comițînd astfel abateri
disciplinare.
La 19 mai 2020, șeful Inspectoratului pentru Protecția Mediului,
Gheorghe Manjeru a emis ordinul nr.272-p, prin care a aplicat în privința lui
Decuseară Victor, șef al Inspecției pentru Protecția Mediului Ialoveni
sancțiune disciplinară sub formă de destituire din funcția publică, cu încetarea
raportului de serviciu din 20 mai 2020.
Reclamantul consideră ordinul nr.272-p din 19 mai 2020 al
Inspectoratului pentru Protecția Mediului ca fiind unul neîntemeiat și ilegal.
Drept temei pentru emiterea ordinului de concediere contestat a servit
faptul că la efectuarea testului de integritate profesională au fost încălcate
drepturile la un proces echitabil, la respectarea vieții private.
Cu trimitere la art.6§1 CtEDO în coroborare cu art.21 din Constituție,
reclamantul a reținut că orice persoană acuzată de un delict este prezumată
nevinovată până când vinovăția sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui
proces judiciar public, în cadrul căruia i se vor asigura toate garanțiile necesare
apărării sale.
Potrivit art.28 și art.53 din Constituție, statul respectă și ocrotește viața
intimă, familială, privată. Persoana vătămată într-un drept al său de o
autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în
termenul legal al unei cereri este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului
pretins, anularea actului și repararea pagubei.
Totodată, cu trimitere la art.3 lit.b) din Legea nr.325 din 23 decembrie
2013 privind evaluarea integrității instituționale(cu modificările ulterioare),
reclamantul a menționat că procesul de evaluare a integrității instituționale se
desfășoară cu respectarea obligatorie a următoarelor principii – respectarea
2
drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului, a demnității umane și
profesionale.
De asemenea, conform art.7 din Legea nr.325/2013, agenții publici au
dreptul de a fi informați despre cerințele specifice de integritate profesională
pentru activitatea agenților publici în cadrul entității publice, precum și despre
sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate pentru nerespectarea lor.
Reclamantul consideră că potrivit art.7 alin.(1) lit. c) și d) din Legea
nr.325/2013, dispune de dreptul de a fi informat cu privire la testele de
integritate profesională realizate în privința sa, precum și dispune de dreptul
de a contesta în judecată aplicarea testului de integritate profesională realizat
în privința sa.
Reclamantul a menționat că în martie 2019 a fost somat să se prezinte
în fâșia forestieră din localitatea Țâpala, r-nul Ialoveni, întrucât sunt informații
despre defrișări ilegale de arbori. La sosirea în locul anunțat a constatat că
două persoane, utilizând un mijloc de transport și de tăierea arborilor, au
defrișat un număr de copaci, fără autorizare la astfel de acțiuni. Acționând în
calitate de șef al Inspecției pentru Protecția Mediului Ialoveni a constatat fapta
și a înmânat celor vizați citații pentru a se prezenta la sediul Inspecției din or.
Ialoveni.
În viziunea reclamantului neconsemnarea faptului ridicării utilajului
utilizat la defrișarea arborilor nu constitui o abatere de la respectarea
principiului de integritate, fiind posibil interpretată drept o acțiune de a amâna
exercitarea atribuțiilor pentru ziua preconizată prin citare sau neglijența de
serviciu. Ulterior, la prezentarea testorului la sediul, unde dânsul desfășoară
activitatea, în virtutea atribuțiilor de serviciu, a explicat esența actului ilegal
comis de testor și consecințele survenite potrivit prevederilor Codului
contravențional și inclusiv a Codului penal.
Discursul audio/video prezentat la raportul intervenientului, din care ar
fi rezultat acceptul său de a primi suma de 7500 de lei, este o provocare, care
în esență reprezintă un abuz de putere din partea intervenientului.
Reclamantul consideră că Comisia de disciplină nu a constatat și nu a
elucidat toate aspectele și circumstanțele speței, pronunțând o decizie arbitrară
în raport cu dânsul.
Mai mult, din raportul prezentat de Centrul Național Anticorupție
(CNA) nu rezultă să fi fost prezentate probe ce ar demonstra că în lipsa
implicării colaboratorilor CNA ar fi fost comisă fapta imputată, la mijloc fiind
o provocare.
În opinia reclamantului CNA ca instituție a statului nu trebuia să
exercite din contul bugetului de stat spectacole de genul simulat. Ieșirea
testorului la fața locului prin simularea unor acțiuni pretins a fi ilegale,
utilizarea unui limbaj neconform, insistența permanentă față de agentul public
în a oferi mijloace bănești, nu poate fi interpretat ca și testarea integrității, din
motiv că în realitate acțiunile efectuate în privința sa au menit să-i discrediteze
persoana. Testorul, de fapt, a substituit ca persoană fizică competența
3
instituției de drept, înlocuind „partea vătămată” concomitent executând și
atribuțiile organului de constatare.
Reclamantul a subliniat că elementul principal al unor asemenea
acțiuni constă în pretinderea și primirea anumitor favoruri. La caz, dânsul nu
a pretins și nu a primit bunuri oferite de testor, iar „oferta” testorului de a
achita suma menționată supra, nu constituie decât o provocare.
Afară de aceasta, evaluarea integrității instituționale se face în patru
etape și în baza acestor politici angajatorii trebuie să creeze condiții, iar
angajații să se conformeze acestora. La prima etapă se face evaluarea acestor
politici. În cazul în care în instituții nu sunt respectate mai multe dintre
politicile anticorupție, există o bănuială rezonabilă că lipsește integritatea,
prin urmare, este o bănuială rezonabilă că angajații acestei instituții se dădeau
actelor de corupție. În baza Legii nr.325/2013, CNA va selecta instituțiile în
cazul cărora există și percepție și dovezi. Ca o provocarea să fie acceptabilă
sunt necesare trei condiții: să existe motive prealabile (de ce un agent trebuie
să se apropie de o persoană și nu de alta). Aceste motive nu sunt prezentate
judecătorului. Urmează aprobarea unei hotărâri. A treia condiție este scopul.
În speță nu au fost întrunite condițiile sus-nominalizate.
Motivul decisiv al emiterii ordinului de concediere nr.272-p din 19 mai
2020, constituie raportul CNA privind rezultatele negative al integrității
profesionale, în conținutul căruia au fost stabilite fapte comise de angajatul
public Decuseară Victor.
Potrivit art.8 alin.(2) lit.c) din Legea nr.325/2013, entitățile publice și
organele de autoadministrare au obligații: c) de a informa agenții publici,
contra semnătură, despre posibilitatea de a fi supuși testului de integritate
profesională. Informarea se face la numirea/angajarea în funcție, iar în cazul
agenților publici încadrați la momentul intrării în vigoare a prezentei legi – în
termenul prevăzut în dispozițiile finale și tranzitorii. Iar, dispozițiile art.28
alin.(1) din Legea menționată statuează că, În termen de 10 zile de la
publicarea prezentei legi, entitățile publice care cad sub incidența ei
informează, contra semnătură, agenții publici despre posibilitatea aplicării
testelor de integritate profesională. Refuzul de a semna nu exonerează agenții
publici de răspunderea disciplinară în cazul unui rezultat negativ al testului de
integritate profesională.
În contextul enunțat, reclamantul a dedus că entitățile publice sunt
obligate să informeze în prealabil agenții publici, contra semnătură, despre
posibilitatea aplicării testelor de integritate profesională, iar refuzul de a
semna, nu-i exonerează de răspundere disciplinară în cazul unui rezultat
negativ al testului de integritate profesională.
Inspectoratul pentru Protecția Mediului nu și-a onorat obligația legală
de informare, contra semnătură, a agentului public despre posibilitatea
aplicării testelor de integritate profesională. Mai mult ca atât, în lista
angajaților publici care au fost informați contra semnătura, despre
posibilitatea de a fi supuși testării integrității profesionale, funcționarul public,
4
dânsul nu se regăsește. Pârâtul nu a prezentat probe care au confirmat
informarea sa contra semnătură despre posibilitatea de a fi supus testării
integrității profesionale sau eventual refuzul acestuia de a semna.
Reclamantul consideră că ordinul de concediere nr.272-p din 19 mai
2020 a fost emis cu încălcarea procedurii stabilite la art.7 alin. (1) lit. a) și art.
22 alin.(1) din Legea nr. 325/2013 privind testarea integrității instituționale.
Pârâtul nejustificat a concluzionat că informarea, contra semnătura, a
agenților publici nu constituie o condiție obligatori de inițiere a testării
integrității profesionale.
De asemenea, reclamantul a accentuat că informarea agentului public
vizează posibilitatea supunerii pe viitor a controlului de integritate și
nicidecum efectuarea propriu-zisă a verificării integrității care poartă un
caracter confidențial. Or, este evident că odată cu acceptul la funcția de
demnitate publică, dânsul nu neagă importanța obiectivelor urmărite prin
implementarea Legii nr.325/2013.
Distinct, a remarcat că în aprilie 2015, Comisia de la Veneția și-a expus
opinia, Curtea Constituțională a declarat mecanismul de aplicare al Legii
nr.325/2013. Curtea a precizat că în lege nu ar fi trebuit să fie stipulat faptul
că o persoană care pică testul trebuie concediată, în schimb testările trebuie să
fie desfășurate sub control judiciar, adică să existe acordul magistraților și să
aibă la bază o bănuială rezonabilă.
În procesul de testare efectuat în acest sens de testatori nu trebuie să fie
în detrimentul drepturilor fundamentele conferite agentului public, dar
urmează să se subordoneze unor exigențe prevăzute de legea menite să
înlăture arbitrariul din sfera decizională a organului de control.
În contextul enunțat, Decuseară Victor a solicitat admiterea acțiunii,
anularea ordinului nr.272-p din 19 mai 2020 emis de Inspectoratul pentru
Protecția Mediului, anularea procesului-verbal nr.2 din 08 mai 2020, anularea
testului de integritate profesională în partea ce-l vizează, restabilirea în funcția
de șef Inspecția pentru Protecția Mediului Ialoveni din cadrul Inspectoratului
pentru Protecția Mediului, încasarea din contul pârâtului în beneficiul său
salariul pentru lipsa forțată de la muncă în perioada 20 mai 2020 – până la
data emiterii unei hotărâri noi, compensarea cheltuielilor de judecată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE:
Prin hotărârea din 10 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul
Rîșcani a fost respinsă acțiunea depusă de Decuseară Victor ca fiind
neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL:
La 24 noiembrie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232
alin. (1) din Codul administrativ, Victor Decuseară, reprezentat de avocatul
Veaceslav Roșca a depus apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe,
5
iar la 28 februarie 2022, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin.
(2) Cod administrativ, a prezentat motivarea apelului.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL:
Prin decizia din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respins
apelul depus de Victor Decuseară și menținută hotărârea din 10 noiembrie
2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.
Întru consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic
inferioare au reținut că prin demersul nr.06/4-1316 din 26 februarie 2020,
Centrul Național Anticorupție a informat Inspectoratul pentru Protecția
Mediului despre faptul că prin încheierea din 28 ianuarie 2020 a Judecătoriei
Chișinău sediul Centru a fost dispusă aprecierea rezultatelor testării integrității
profesionale în cadrul Inspectoratului pentru Protecția Mediului, fiind
autorizate rezultatele calificate negativ al testului privind integritatea
profesională a mai multor funcționari publici din cadrul Inspectoratului pentru
Protecția Mediului, inclusiv a lui Victor Decuseară, șef al Inspectoratului
pentru Protecția Mediului Ialoveni.
Astfel, Serviciul audit și securitate internă din cadrul Inspectoratului
pentru Protecția Mediului a întocmit un Raport privind efectuarea anchetei de
serviciu pe cazul înregistrării rezultatului negativ al testului de integritate
profesională și neadmitere a manifestării de corupție, efectuat de către Centrul
Național Anticorupție asupra agentului public din cadrul Inspectoratului
pentru Protecția Mediului, șef al Inspectoratului pentru Protecția Mediului
Ialoveni, Victor Decuseară.
Potrivit procesului-verbal nr.2 din 08 mai 2020 al Comisiei de
disciplină a Inspectoratului pentru Protecția Mediului, urmare a examinării
cauzei disciplinare intentate împotriva lui Victor Decuseară, Comisia de
disciplină a propus conducerii Inspectoratului pentru Protecția Mediului de a
aplica lui Victor Decuseară sancțiunea disciplinară prevăzută de art.58 lit.g)
și art.64 alin.(1) lit.a) din Legea nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcția
publică și statutul funcționarului public - destituirea din funcția publică. Iar
prin ordinul Inspectoratului pentru Protecția Muncii nr.272-p din 19 mai 2020
cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare, lui Victor Decuseară i-a fost
aplicată sancțiunea disciplinară sub forma destituirii din funcția publică, cu
încetarea raportului de serviciu din 20 mai 2020.
Astfel, întru argumentarea netemeiniciei cerinței lui Victor
Decuseară cu privire la anularea ordinului nr.272-p din 19 mai 2020 emis de
Inspectoratul pentru Protecția Mediului, instanțele de judecată ierarhic
inferioare au conchis că Victor Decuseară a admis încălcarea obligațiilor
funcționarului public privind respectarea legislației Republicii Moldova, fiind
considerate abateri de la prevederile legale ce nu pot fi tolerate în procesul de
exercitare a atribuțiilor de serviciu în cadrul Inspectoratului pentru Protecția
6
Mediului, încălcând astfel prevederile art.7 alin.(2) lit.a), b), c) din Legea
privind evaluarea integrității instituționale nr.325 din 23 decembrie 2013.
Instanțele de judecată ierarhic inferioare au stabilit existența în
acțiunile lui Victor Decuseară a încălcărilor ce constituie abateri disciplinare,
prin prisma art.57 lit.c), g), h), j) și l) din Legea cu privire la funcția publică
și statutul funcționarului public nr.158 din 4 iulie 2008 și anume: intervențiile
în favoarea soluționării unor cereri în afara cadrului legal, acțiuni care aduc
atingere prestigiului autorității publice în care activează, încălcarea normelor
de conduită a funcționarului public, încălcarea prevederilor referitoare la
obligații și restricții stabilite prin lege, alte fapte considerate ca abateri
disciplinare în legislația din domeniul funcției publice și funcționarilor
publici.
În partea ce ține de cerințele lui Victor Decuseară referitor la anularea
procesului-verbal nr.2 din 08 mai 2020 a Comisiei de disciplină a
Inspectoratului pentru Protecția Mediului și a testului de integritate
profesională, instanțele de judecată ierarhic inferioare au concluzionat asupra
netemeiniciei acestora, întrucât acțiunile organului de testare a integrității lui
Victor Decuseară au fost întreprinse în corespundere cu prevederile Legii nr.
325 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea integrității instituționale, iar
careva temeiuri de nulitate a acestora nu au fost constatate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS:
La 13 octombrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Victor
Decuseară, reprezentat de avocatul Veaceslav Roșca a depus recurs motivat
împotriva deciziei din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a
solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel, cu
restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.
SOLICITĂRILE RECURENTULUI:
În motivarea recursului Victor Decuseară, reprezentat de avocatul
Veaceslav Roșca a invocat că decizia instanței de apel este arbitrară, purtând
un caracter de formalitate, prin descrierea normelor de drept, fără însă, a se
expune asupra esenței cauzei.
Instanțele de judecată ierarhic inferioare au menționat că prin
încheierea din 28 ianuarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru au fost
autorizate rezultatele calificative negative ale testului de integritate
profesională inclusiv și în privința dânsului. La 08 mai 2020 în privința sa a
fost aplicată sancțiune disciplinară sub formă de eliberare din serviciu, iar la
19 mai 2020, prin ordinul nr.272-p a fost destituit din funcția publică, și
încetarea raportului de serviciu din 20 mai 2020.
De asemenea, instanțele de judecată ierarhic inferioare au conchis că
faptele sale au fost demonstrate prin secvențe video, capturate de la locul
testării.
7
Recurentul consideră că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu
i-au asigurat condiții necesare la un proces imparțial și echitabil garantat de
art.6§1 CEDO. Nu a fot citat legal la ședința de judecată.
Afară de aceasta, decizia de inițiere a testării integrității profesionale
în cadrul instituției a fost emisă la 25 ianuarie 2019 și autorizată prin
încheierea instanței din 05 martie 2019, prelungită până la 03 septembrie
Drept temei pentru inițierea procedurii de testare a servit Legea
nr.325/2013.
Recurentul consideră că verificarea testării integrității profesionale
presupune în mod prioritar atitudinea și acțiunile profesionale în cadrul
câmpului legal.
În viziunea recurentului instanțele de judecată ierarhic inferioare
eronat au concluzionat că în situația în care sunt simulate anumite împrejurări,
prin care funcționarii sunt provocați la anumite ilegalități. Odată cu adoptarea
Legii nr.325/2013 și modificările la Codul de procedură civilă (art.3438), de
fapt s-a urmărit un alt scop diferit interpretat de reprezentanții CNA. Cu atât
mai mult că, Curtea Europeană interzice categoric acțiuni de ordin
provocator. „Prelucrările” executate verbal din partea testorului în raport cu
dânsul au avut loc în mod continuu, intervenind cu nenumărate „propuneri”,
chiar și insistând asupra „soluționării” pe alte căi ilegale a faptelor descrise.
Mai mult, odată refuzând orice ofertă, testorul trebuia imediat să înceteze
acțiunile sale de provocări. Or, simularea anumitor situații nu poate avea
consecințe decât doar de natură de prevenire.
În viziunea recurentului problema provocărilor și dreptul la tăcere
constituie un alt aspect al admisibilității probelor, care este invocat frecvent
în activitatea practică. Cu atât mai mult, dispozițiile art.94 alin.(1) subpunctul
11) din Codul de procedura penală cert statuează că în procesul penal nu pot
fi admise ca probe și, prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi prezentate în
instanța de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărâri
judecătorești datele care au fost obținute: prin provocarea, facilitarea sau
încurajarea persoanei la săvârșirea infracțiunii.
Pe lângă acestea, art.4 din Legea nr.325 din 23 decembrie 2013
privind evaluarea integrității instituționale, expres definește noțiunea de test
de integritate profesională care presupune - creare și aplicare de către testor a
unor situații virtuale, simulate, similare celor din activitatea de serviciu,
materializate prin operațiuni disimulate, condiționate de activitatea și
comportamentul agentului public testat, în vederea urmăririi pasive și stabilirii
reacției și a conduitei acestuia, determinând astfel gradul de afectare a
climatului de integritate instituțională și riscurile de corupție în cadrul entității
publice în procesul evaluării integrității instituționale.
Recurentul deduce că simularea anumitor împrejurări, rezultatele
testărilor la nivel instituțional, pot constitui subiectul discuțiilor la nivelul
instituțiilor supuse verificărilor, urmărind drept scop prevenirea actelor
coruptibile.
8
După obținerea informației, urmare acțiunilor de testare profesională
la nivelul instituției respective pot avea loc dispute, consultări menite să
prevină posibile ilegalități.
Instituțiile de drept cum ar fi Inspectoratul de Poliție, Procuratura,
CNA sunt obligate să cerceteze cauze cu tentă de corupție, să acționeze legal,
nu însă să acționeze cu simulări și provocări.
Simularea unei situații prezumă a o inventa, și respectiv de a o
preveni. Situația de simulare nu poate servi drept motiv legal pentru
concediere, întrucât o astfel de situați nu a existat.
Cu referire la legalitatea încheierii din 28 ianuarie 2020, prin care s-
a autorizat rezultatele testării integrității profesionale în cadrul Inspectoratului
pentru Protecția Mediului, recurentul a menționat că nu a cunoscut de
existența acestui act judecătoresc de dispoziție. Nu a fost prezent la
examinarea demersului CNA, nu s-a expus poziția și nu a prezentat
contraprobe, fiind astfel lipsit de dreptul de recurs.
La caz, a fost încălcat principiul „egalității armelor în proces”, CNA
fiind avantajată în acest sens în raport cu dânsul în situația în care a fost lipsit
de dreptul de a cunoaște despre emiterea încheierii din 28 ianuarie 2020 și
respectiv de a o contesta. Statul trebuie să garanteze tuturor participanților la
proces dreptul la un proces echitabil. Acțiunile Statului prin instituțiile sale de
drept trebuie să fie proporționale scopului propus, pentru a nu îngrădi
drepturile fundamentale ale cetățeanului.
Mai mult ca atât, după emiterea de către Curtea Constituțională a
Hotărârii nr.37 din 07 decembrie 2021, a contestat încheierea din 28 ianuarie
2020.
Recurentul consideră că nu fiecare caz de constatare a actelor cu tentă
coruptibilă urează a fi soldată cu decizii ulterioare de eliberare din funcție.
Esența combaterii corupției trebuie să se desfășoare sub aspect
informațional/educativ atât la etapa de prestare, în perioada testării integrității,
cât și la etapa confirmării rezultatelor.
Comisia disciplinară urma să țină cont de munca sa anterioară, de
conduita anterioară, sancțiunile disciplinare, promovările etc.
De fapt, încheierile instanțelor judecătorești, prin care se autorizează
rezultatele testării integrității profesionale, sunt percepute ca o sentință în
raport cu cel vizat pe motiv că alte argumente nu mai sunt luate în considerare.
Nu a primit mijloace bănești de la testor, prin urmare acțiunile sale
nu pot fi calificate ca fiind ilegale.
În speță, urma să fie audiat Tonu Gheorghe care a acceptat de la testor
anumite favoruri, mijloace bănești, acțiuni care au avut loc în absența sa, vina
fiind a celui din urmă.
Consideră că rezultatul testării integrității profesionale nu poate servi
ca unica probă concludentă, or, dânsul a fost dezavantajat în fața instanței de
judecată, aflându-se în imposibilitate de a contesta rezultatele testării, iar
instanța de judecată, examinând acțiunea, era obligată să-l citeze în mod legal,
9
inclusiv pe reprezentatul său împuternicit pentru ai asigura dreptul la un
proces echitabil.
Severitatea sancțiunii aplicate în privința dânsului denotă faptul că
instituțiile statului nu urmăresc un scop legitim propus de a combate
fenomenul corupției, dar a realizat un plan de acțiuni nejustificate.
La 04 noiembrie 2022, Centrul Național Anticorupție a depus
referință, prin care a solicitat declararea recursului depus de către Victor
Decuseară, reprezentat de avocatul Veaceslav Roșca, ca fiind inadmisibil, or,
argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile de drept prevăzute la
art.432 alin. (2)-(4) CPC.
Recurentul are scop de a induce în eroare instanța de recurs,
menționând că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, prin faptul că nu
a fost legal citat atât în prima instanță, cât și în instanța de apel, fiind astfel
lipsit de dreptul de a prezenta probe întru apărarea poziției sale, argument care
este declarativ și contravine actelor cauzei, fapt verificat și constatat de
instanța de apel.
De asemenea, este declarativ argumentul recurentului că a fost lipsit
de dreptul de a contesta rezultatele testării, deoarece ultimul prin reprezentatul
său împuternicit, a contestat încheierea din 28 ianuarie 2020 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru, prin care au fost apreciate rezultatele testării
integrității profesionalele ale agenților publici din cadrul Inspectoratului
pentru Protecția Mediului, menținută prin decizia din Curții de Apel Chișinău
din 26 mai 2022.
Alte referințe nu au fost depuse.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ:
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că prin
Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a fost
modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv
Cartea a III a „Procedura contenciosului administrativ”, Capitolul V
„Procedura de recurs” din Codul administrativ, în special ce vizează
prevederile cu privire la depunerea cererii de recurs, termenul depunerii,
temeiurile recursului și procedura examinării acestuia.
Totuși, art. XI alin. (3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare
din 01 septembrie 2023), prevede că recursurile depuse la Curtea Supremă de
Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza
temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.
Aceleași considerente se deduc și din interpretarea art.195 din
Codul administrativ în coroborare cu prevederile art.3 alin.(3) din Codul de
procedură civilă care stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul
administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.
Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă,
cu excepția art. 169–171. Or, legea procedural-civilă, care impune obligații
noi anulează sau reduce drepturile procedurale ale participanților la proces,
10
limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni procedurale noi sau
suplimentare, nu are putere retroactivă.
În contextul enunțat, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție, la examinarea recursului, va aplica prevederile Codului administrativ
în redacția în vigoare la data declarării recursului.
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ (în vigoare până la 1 septembrie
2023) prevede următoarele:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs. Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile
cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”
Articolul 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în redacția legii
până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare
din 01 septembrie 2023) statuează că:
„(1) Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel
transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. (2)
Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la
notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,
motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Articolul 247 din Codul administrativ stipulează că:
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea
participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art. 245/1 alin.
(1) lit. b) și d). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință
pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”
Conform art. 245 din Codul administrativ (în redacția în vigoare la
data declarării recursului):
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel
transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la
notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,
motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 193 alin. (3) și (3¹) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ
și cererile de recurs în complete din 3 judecători. În scopul uniformizării practicii
judecătorești, completul din 3 judecători poate decide, prin vot unanim, ca recursul
considerat admisibil să fie examinat de un complet din 5 judecători, iar completul din 5
judecători poate decide, prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat
de un complet din 9 judecători.”
Art. 247 din Codul administrativ:
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea
participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art. 2451 alin.(1)
lit. b) și d). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință
pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”
Art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ:
„În urma examinării recursului, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre
următoarele decizii: d) admite recursul, casează integral decizia instanței de apel și trimite
11
cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi
corectată de către instanța de recurs.”
Art. 194 alin. (2) din Codul administrativ:
„În procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile
contestate se examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării
corecte a dreptului material.”
Articolul 248 alin. (1) lit. a) și (3) din Codul administrativ prevede
că:
(1) În urma examinării recursului, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre
următoarele decizii: a) respinge recursul și menține hotărârea și/sau decizia. (3) Decizia
instanței de recurs este irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se consideră emisă din
momentul publicării pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție.”
Articolul 193 alin. (3) și (31) din Codul administrativ reglementează
că:
„(3) Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și
cererile de recurs în complete din 3 judecători. (31) În scopul uniformizării practicii
judecătorești, completul din 3 judecători poate decide, prin vot unanim, ca recursul
considerat admisibil să fie examinat de un complet din 5 judecători, iar completul din 5
judecători poate decide, prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat
de un complet din 9 judecători.”
Articolul 13 alin. (51) din Legea nr.64 din 30 martie 2023 cu privire
la Curtea Supremă de Justiție învederează că:
„(51) Până la începerea activității Curții Supreme de Justiție în noua componență,
președintele Curții formează completele de judecată. Curtea Supremă de Justiție va
examina în complete de 3 judecători cererile de recurs, cererile de recurs în anulare și
cererile de revizuire, care au fost inițial repartizate spre examinare completelor din 5
judecători. Acestea vor fi examinate de completul de judecători din care face parte
judecătorul raportor.”
Articolul 219 alin. (1) din Codul administrativ indică că:
„Instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza
tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile
de solicitare a probelor înaintate de participanți.”
Prevederi similare se conțin în art. 22 alin. (1) care statuează că:
„Autoritățile publice și instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt
din oficiu. Acestea stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de expunerile
participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.”
Articolul 17 din Codul administrativ stipulează că:
„Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i
se aduce atingere prin activitate administrativă.”
Articolul 5 din Codul administrativ menționează că:
„Activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative individuale și
normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor
administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se
organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.”
Articolul 20 din Codul administrativ prevede că:
„Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate
stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios
administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea
procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.”
Articolul 21 din Codul administrativ stipulează că:
12
„(1) Autoritățile publice și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în
conformitate cu legea și alte acte normative. (2) Exercitarea atribuțiilor legale nu poate fi
contrară scopului pentru care acestea au fost reglementate. (3) Autoritățile publice și
instanțele de judecată competente nu pot dispune limitarea exercitării drepturilor și a
libertăților persoanelor decât în cazurile și în condițiile expres stabilite de lege.”
Articolul 29 din Codul administrativ remarcă că:
„(1) Orice măsură întreprinsă de autoritățile publice prin care se afectează drepturile
sau libertățile prevăzute de lege trebuie să corespundă principiului proporționalității. (2) O
măsură întreprinsă de autoritățile publice este proporțională dacă: a) este potrivită pentru
atingerea scopului urmărit în temeiul împuternicirii atribuite prin lege; b) este necesară
pentru atingerea scopului; c) este rezonabilă. (3) Măsura întreprinsă de autoritățile publice
este una rezonabilă dacă ingerința produsă prin ea nu este disproporțională în raport cu
scopul urmărit.”
Articolul 31 din Codul administrativ statuează că:
„Actele administrative individuale și operațiunile administrative scrise trebuie să fie
motivate.”
Articolul 118 alin.(1)-(3) din Codul administrativ învederează că:
„(1) Motivarea este operațiunea administrativă prin care se expun considerentele care
justifică emiterea unui act administrativ individual. În motivare se indică temeiurile
esențiale de drept și de fapt pe care le-a luat în considerare autoritatea publică pentru decizia
sa. Din motivarea deciziilor discreționare trebuie să poată fi recunoscute și punctele de
vedere din care autoritatea publică a reieșit la exercitarea dreptului discreționar. Motivarea
trebuie să se refere și la argumentele expuse în cadrul audierii. (2) Motivarea completă a
unui act administrativ individual cuprinde: a) motivarea în drept – temeiul legal pentru
emiterea actului administrativ, inclusiv formele procedurale obligatorii pe care se bazează
actul; b) motivarea în fapt – oportunitatea emiterii actului administrativ, inclusiv modul de
exercitare a dreptului discreționar, dacă este cazul; c) în cazul actelor administrative
defavorabile – o descriere succintă a procedurii administrative care a stat la baza emiterii
actului: investigații, probe, audieri, opinii ale participanților contrare conținutului final al
actului etc. (3) Motivarea completă este obligatorie, este parte integrantă a actului
administrativ individual și condiționează legalitatea acestuia.”
Articolul 119 alin.(1) din Codul administrativ menționează că :
„(1) Conținutul unui act administrativ individual trebuie să fie suficient de cert.”
Articolul 137 alin.(1) din Codul administrativ prevede că:
„(1) În exercitarea dreptului discreționar atribuit, autoritățile publice trebuie să
acționeze cu bună-credință în limitele legal stabilite și cu respectarea scopului pentru care
le-a fost atribuit dreptul.”
Articolul 189 alin.(1) din Codul administrativ stipulează că:
„Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea
administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.”
Articolul 206 din Codul administrativ reglementează că:
„(1) O acțiune în contencios administrativ poate fi depusă pentru: a) anularea în tot
sau în parte a unui act administrativ individual (acțiune în contestare); b) obligarea
autorității publice să emită un act administrativ individual (acțiune în obligare); c)
impunerea la acțiune, la tolerare a acțiunii sau la inacțiune (acțiune în realizare); d)
constatarea existenței sau inexistenței unui raport juridic ori nulității unui act administrativ
individual sau a unui contract administrativ (acțiune în constatare); sau e) anularea în tot
sau în parte a unui act administrativ normativ (acțiune de control normativ). (2) Acțiunea
în constatare prezumă existența unui interes îndreptățit pentru constatarea solicitată.
Acțiunea în constatare nu poate fi înaintată dacă reclamantul își poate sau și-ar putea
13
revendica drepturile printr-o altă acțiune prevăzută la alin.(1), cu excepția situației când se
urmărește constatarea nulității unui act administrativ individual sau normativ.”
Articolul 225 alin.(1) și (2) din Codul administrativ remarcă că:
„(1) Instanța de judecată nu este competentă să se pronunțe asupra oportunității unui
act administrativ. (2) Verificarea exercitării de către autoritatea publică a dreptului
discreționar se limitează la faptul dacă autoritatea publică: a) și-a exercitat dreptul
discreționar; b) a luat în considerare toate faptele relevante; c) a respectat limitele legale
ale dreptului discreționar; d) și-a exercitat dreptul discreționar conform scopului acordat
prin lege.”
Articolul 93 alin.(1) din Codul administrativ statuează că:
„(1) Fiecare participant probează faptele pe care își întemeiază pretenția.”
Articolul 22 alin.(1) din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire
la funcția publică și statutul funcționarului public (în redacția legii apariției
litigiului) prevede că :
„(1) Funcționarul public are următoarele obligații generale: a) să respecte Constituția,
legislația în vigoare, precum și tratatele internaționale la care Republica Moldova este
parte; b) să respecte cu strictețe drepturile și libertățile cetățenilor; c) să fie loial autorității
publice în care activează; d) să îndeplinească cu responsabilitate, obiectivitate și
promptitudine, în spirit de inițiativă și colegialitate toate atribuțiile de serviciu; e) să
păstreze, în conformitate cu legea, secretul de stat, precum și confidențialitatea în legătură
cu faptele, informațiile sau documentele de care ia cunoștință în exercițiul funcției publice,
cu excepția informațiilor considerate de interes public; f) să respecte normele de conduită
profesională prevăzute de lege; f1) să respecte prevederile art.7 alin.(2) din Legea nr.325
din 23 decembrie 2013 privind evaluarea integrități instituționale; g) să respecte
regulamentul intern.
Articolul 57 lit.c), g),h), j), l) din Legea nr.158/2008 cu privire la
funcția publică și statutul funcționarului public:
„Constituie abateri disciplinare: c) intervențiile în favoarea soluționării unor cereri în
afara cadrului legal; g) acțiunile care aduc atingere prestigiului autorității publice în care
activează; h) încălcarea normelor de conduită a funcționarului public; j) încălcarea
prevederilor referitoare la obligații și restricții stabilite prin lege; l) alte fapte considerate
ca abateri disciplinare în legislația din domeniul funcției publice și funcționarilor publici.”
Articolul 56 din Legea nr. 158/2008 cu privire la funcția publică și
statutul funcționarului public menționează că:
„Pentru încălcarea îndatoririlor de serviciu, a normelor de conduită, pentru pagubele
materiale pricinuite, contravențiile sau infracțiunile săvârșite în timpul serviciului sau în
legătură cu exercitarea atribuțiilor funcției, funcționarul public poartă răspundere
disciplinară, civilă, administrativă, penală, după caz.”
Articolul 58 lit. g) din Legea nr.158/2008 cu privire la funcția
publică și statutul funcționarului public reglementează că:
„Pentru comiterea abaterilor disciplinare, funcționarului public îi pot fi aplicate
următoarele sancțiuni disciplinare: g) destituirea din funcția publică.”
Articolul 64 alin. (1) lit. a) din Legea nr.158/2008 cu privire la
funcția publică și statutul funcționarului public statuează că:
„(1) Persoana/organul care are competența legală de numire în funcție va dispune
destituirea din funcția publică printr-un act administrativ, care se comunică funcționarului
public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, însă anterior datei destituirii din funcția
publică, în următoarele cazuri: a) drept sancțiune disciplinară, aplicată pentru încălcarea
prevederilor art. 22 alin. (1) lit. f1), precum și pentru săvârșirea unei abateri disciplinare,
dacă anterior au fost aplicate sancțiuni disciplinare nestinse în modul stabilit.”
14
Potrivit art. 22 alin. (1) lit. f1) din Legea nr.158/2008 cu privire la
funcția publică și statutul funcționarul ui public:
„(1) Funcționarul public are următoarele obligații generale: f1) să respecte
prevederile art.7 alin.(2) din Legea nr.325 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea
integrități instituționale.”
Articolul 2 din Legea nr. 325 din 23.12.2013 privind evaluarea
integrității instituționale prevede că:
„Evaluarea integrității instituționale se realizează în scopul: a) sporirii
responsabilității conducătorilor entităților publice și organelor de autoadministrare pentru
dezvoltarea, menținerea și consolidarea climatului de integritate profesională în cadrul
entităților publice; b) asigurării integrității profesionale a agenților publici, prevenirii și
combaterii corupției în cadrul entităților publice; c) identificării, evaluării și înlăturării
riscurilor de corupție din cadrul entităților publice; d) creșterii numărului de denunțuri
privind manifestările de corupție admise de către agenții publici.
Articolul 4 din Legea nr.325/2013 privind evaluarea integrități
instituționale, în sensul acestei legi definește următoarele noțiuni:
„evaluarea integrități instituționale – proces de identificare a riscurilor de corupție
în cadrul entității publice cu ajutorul metodelor analitice și practice (testarea integrități
profesionale), de descriere a factorilor care determină riscurile identificate și consecințele
acestora, precum și de oferire a recomandărilor pentru diminuarea lor, desfășurat în
conformitate cu prevederile prezentei legi; test de integritate profesională – creare și
aplicare de către testor a unor situații virtuale, simulate, similare celor din activitatea de
serviciu, materializate prin operațiuni disimulate, condiționate de activitatea și
comportamentul agentului public testat, în vederea urmăririi pasive și stabilirii reacției și a
conduitei acestuia, determinând astfel gradul de afectare a climatului de integritate
instituțională și riscurile de corupție în cadrul entității publice în procesul evaluării
integrități instituționale; testarea integrități profesionale – totalitate a proceselor aferente
desfășurării testului de integritate profesională, etapă a evaluării integrități instituționale;
testor – angajat al Centrului Național Anticorupție sau al Serviciului de Informații și
Securitate abilitat, în temeiul prezentei legi sau al legii speciale, cu atribuții și competențe
de aplicare a testelor de integritate profesională.”
Articolul 6 din Legea nr.325/2013 privind evaluarea integrități
instituționale prevede că:
„(1) Subiecți ai evaluării integrități instituționale sunt entitățile publice, organele de
autoadministrare, agenții publici, Centrul Național Anticorupție și Serviciul de Informații
și Securitate. (2) Evaluarea integrități instituționale se efectuează în privința entităților
publice și prevede posibilitatea aplicării testelor de integritate profesională agenților
publici. (3) Evaluarea integrități instituționale și testele de integritate profesională sunt
realizate de către Centrul Național Anticorupție și Serviciul de Informații și Securitate.”
Articolul 7 din Legea nr.325/2013 privind evaluarea integrități
instituționale (în redacția legii la data apariției litigiului) statuează că:
„(1) Agenții publici au dreptul: a) de a fi informați despre cerințele specifice de
integritate profesională pentru activitatea agenților publici în cadrul entității publice,
precum și despre sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate pentru nerespectarea lor, în
conformitate cu prevederile art.5; b) de a fi informați cu privire la planul de integritate,
adoptat în urma anunțării rezultatelor evaluării integrități instituționale; c) de a fi informați
cu privire la testele de integritate profesională realizate în privința lor; d) de a contesta, în
ordinea contenciosului administrativ, în instanța de judecată aplicarea testului de integritate
profesională realizat în privința sa. (2) Agenții publici au obligația: a) să nu admită
manifestări de corupție; b) să denunțe imediat organelor competente orice tentativă de a fi
15
implicați în acțiunile prevăzute la lit.a); c) să denunțe imediat influențele
necorespunzătoare, să declare cadourile și conflictul de interese în conformitate cu
legislația; d) să cunoască și să respecte obligațiile ce le revin conform politicilor
anticorupție naționale și sectoriale prevăzute la art.5; e) să respecte cerințele specifice de
integritate profesională pentru activitatea agenților publici în cadrul entității publice, care
i-au fost aduse la cunoștință; f) să îndeplinească măsurile incluse în planul de integritate
adoptat în urma evaluării integrități instituționale.”
Articolul 11 alin. (1) din Legea nr.325/2013 privind evaluarea
integrități instituționale indică că:
„(1) În cazul aprecierii comportamentului agentului public ca rezultat negativ al
testului de integritate profesională, agenții publici testați poartă doar răspundere
disciplinară, în funcție de gravitatea abaterilor constatate și în conformitate cu legislația
care reglementează activitatea entităților publice respective, cu respectarea prevederilor
art.21.”
Articolul 21 alin.(1) din Legea nr.325/2013 privind evaluarea
integrități instituționale învederează că:
„(1) Sancțiunile disciplinare ca urmare a rezultatului negativ al testului de integritate
profesională, inclusiv eliberarea din funcție a agentului public testat, se aplică conform
legislației ce reglementează activitatea entității publice în care agentul public își desfășoară
activitatea. Termenul de prescripție pentru tragerea la răspundere disciplinară curge din
momentul primirii de către entitatea publică a raportului privind rezultatele evaluării
integrități instituționale.”
Articolul 3437 alin.(1) din Codul de procedura (în vigoare la data
testării) civilă statuează că:
„(1) Judecătorul se expune prin încheiere cu privire la autorizarea deciziei de inițiere
a testării integrități profesionale în cadrul evaluării integrități instituționale, luată de către
instituția care evaluează integritatea instituțională, în termenele și condițiile prevăzute de
Legea nr.325 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea integrități instituționale.”
Articolul 3438 alin.(1)-(2), alin.(4) din Codul de procedură civilă
reglementează că (în vigoare la data testării):
„(1) Judecătorul care a autorizat decizia de inițiere a testării integrități profesionale
verifică materialele obținute în cadrul testelor de integritate profesională, iar dacă acesta se
află în imposibilitate, verificarea este efectuată de către un alt judecător din cadrul aceleiași
instanțe.
(2) Judecătorul examinează respectarea de către testor a deciziei motivate de inițiere
a testării, confirmă sau modifică propunerea instituției care evaluează integritatea
instituțională cu privire la aprecierea comportamentului agentului public testat și constată,
prin încheiere, rezultatele testării integrități profesionale în conformitate cu prevederile
Legii nr.325 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea integrități instituționale.
(4) Încheierea prin care instanța apreciază rezultatele testării integrități profesionale
sau dispune restituirea/recuperarea bunurilor primite de către agentul public testat sau a
contravalorii acestora poate fi atacată cu recurs de către instituția care evaluează
integritatea instituțională.”
Articolul 195 din Codul administrativ indică că:
„Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor
prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura
civilă, cu excepția art.169–171.”
16
MOTIVAREA INSTANȚEI DE RECURS:
Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Curtea de Apel Chișinău a
pronunțat dispozitivul deciziei la 29 iunie 2022, în ședință publică, cu
participarea recurentului Decuseară Victor și a reprezentantului împuternicit,
avocatul Roșca Veaceslav (f.d.3-15, vol.II).
Decizia motivată a fost notificată reprezentantului recurentului
Decuseară Victor – avocatului Veaceslav Roșca, la 15 septembrie 2022, fapt
ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică (f.d.17, vol.II).
La 13 octombrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Victor
Decuseară, reprezentat de avocatul Veaceslav Roșca, a depus recurs motivat
împotriva deciziei din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău.
Prin urmare, recursul declarat de Victor Decuseară, reprezentat de
avocatul Veaceslav Roșca împotriva deciziei din 29 iunie 2022 a Curții de
Apel Chișinău, a fost depus în interiorul termenului legal prevăzut la art.245
alin.(2) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare la data depunerii
recursului).
În conjunctura enunțată, și, având în vedere că Decuseară Victor,
reprezentat de avocatul Roșca Veaceslav a depus recursul motivat la 13
octombrie 2022, în baza temeiurilor existente până la modificările operate prin
Legea nr.246/2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că la examinarea recursului
va aplica prevederile Codului administrativ în redacția legii în vigoare la data
declarării recursului.
Prin încheierea din 01 februarie 2023 a Curții Supreme de Justiție
recursul depus de Victor Decuseară, reprezentat de avocatul Veaceslav Roșca
împotriva deciziei din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost numit
pentru examinare în complet din 5 judecători.
Aici, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă
că prin Legea nr.224 din 31 iulie 2024 pentru modificarea unor acte normative
(aspecte de procedură privind activitatea instanțelor judecătorești), în vigoare
din 16 august 2024, articolul 13 din Legea nr.64/2023 cu privire la Curtea
Supremă de Justiție, cu modificările ulterioare, s-a completat cu aliniatul (51)
potrivit căruia: „Până la începerea activității Curții Supreme de Justiție în noua
componență, președintele Curții formează completele de judecată. Curtea
Supremă de Justiție va examina în complete de 3 judecători cererile de recurs,
cererile de recurs în anulare și cererile de revizuire, care au fost inițial
repartizate spre examinare completelor din 5 judecători. Acestea vor fi
examinate de completul de judecători din care face parte judecătorul
raportor.”
Prin urmare, ținând cont de prevederile normei de drept precitate,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va examina prezenta
cauză în complet din 3 judecători din care face parte judecătorul raportor.
17
În corespundere cu prevederile art.247 din Codul administrativ,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție pentru elucidarea
problemelor de legalitate invocate în cererea de recurs a considerat oportun
invitarea participanților la proces în ședința de judecată publică.
Examinând materialele cauzei în raport cu argumentele invocate în
recurs, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că
recursul este întemeiat și urmează a fi admis, din motivele ce succed.
Recapitulând esența litigiului, Completul de judecată constată la
26.02.2020 prin demersul nr.06/4-1316, Centrul Național Anticorupție a
informat Inspectoratul pentru Protecția Mediului despre faptul că prin
încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 28.01.2020, au fost
apreciate rezultatele testării integrității profesionale în cadrul Inspectoratului
pentru Protecția Mediului (f.d. 120-120 verso).
Potrivit încheierii din 28.01.2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, s-a dispus autorizarea rezultatelor calificate negativ al testului privind
integritatea profesională a mai multor funcționari publici din cadrul
Inspectoratului pentru Protecția Mediului, inclusiv a lui Decuseară Victor, șef
al Inspectoratului pentru Protecția Mediului Ialoveni (f.d. 121-122). Serviciul
audit și securitate internă din cadrul Inspectoratului pentru Protecția Mediului
a întocmit raport privind efectuarea anchetei de serviciu pe cazul înregistrării
rezultatului negativ al testului de integritate profesională și neadmitere a
manifestării de corupție, efectuat de către Centrul Național Anticorupție
asupra agentului public din cadrul Inspectoratului pentru Protecția Mediului,
șef al IPM Ialoveni Decuseară Victor (f.d. 102-105).
Din sensul procesului-verbal nr.2 din 08.05.2020 al ședinței privind
examinarea raportului privind efectuarea anchetei de serviciu pe cazul
înregistrării rezultatului negativ al testului de integritate profesională și
neadmitere a manifestărilor de corupție, efectuate de Centrul Național
Anticorupție asupra agentului public din cadrul Inspectoratului pentru
Protecția Mediului, Decuseară Victor, Comisia de disciplină a concluzionat
că Decuseară Victor a încălcat prevederile art. 22 lit. a), b), c), d), f), f1) și g)
din Legea nr.158 din 04.07.2008 cu privire la funcția publică și statutul
funcționarului public și anume, să respecte Constituția, legislația în vigoare,
precum și tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte, să
respecte cu strictețe drepturile și libertățile cetățenilor, să fie loial autorității
publice în care activează, să îndeplinească cu responsabilitate, obiectivitate și
promptitudine, în spirit de inițiativă și colegialitate toate atribuțiile de serviciu,
să respecte normele de conduită profesională prevăzute de lege; să respecte
prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 325 din 23.12.2013 privind evaluarea
integrității instituționale, să respecte regulamentul intern, toate cele
menționate se consideră încălcări ce constituie abateri disciplinare prevăzute
de art. 57 lit. c), g), h), j) și 1) al Legii nr. 158/2008. Comisia de disciplină a
propus conducerii Inspectoratului pentru Protecția Mediului propunerea de a
aplica lui Decuseară Victor sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 58 lit. g)
18
și art. 64 alin. (1) lit. a) al Legii nr. 158 din 04.07.2008 - destituirea din funcția
publică (f.d. 111-113).
Urmare a actelor prezentate, la data de 19.05.2020, Inspectoratul
pentru Protecția Mediului a emis Ordinul nr. 272-p, cu privire la aplicarea
sancțiunii disciplinare lui Victor Decuseară, prin care ultimului i-a fost
aplicată sancțiunea disciplinară sub forma destituirii din funcția publică cu
încetarea raportului de serviciu din 20.05.2020, deoarece acceptase foloase
necuvenite oferite în cadrul examinării petiției privind tăierea ilegală a
arborilor (f.d. 117-119).
La 22 iunie 2020, Decuseară Victor s-a adresat în judecată în
ordinea contenciosului administrativ cu prezenta acțiune împotriva
Inspectoratului pentru Protecția Mediului, terț Centrul Național Anticorupție
privind anularea ordinului nr.272-p din 19.05.2020 cu privire la aplicarea
sancțiunii disciplinare, anularea procesului-verbal nr.2 din 08.05.2020,
anularea testului de integritate profesională, restabilirea în funcția publică,
încasarea salariului restant pentru lipsa forțată de la muncă, încasarea
cheltuielilor de judecată.
Reclamantul a contestat în instanța de judecată decizia privind
eliberarea sa din funcție, argumentând că el fusese instigat la comiterea
abaterii disciplinare de către un agent sub acoperire, în cadrul testării
integrității profesionale a inspectorilor din cadrul CNA.
Fiind investită cu soluționarea cauzei în fond, Judecătoria Chișinău,
sediul Rîșcani din 10 noiembrie 2021 a respins acțiunea înaintată de
Decuseară Victor, constatând că reclamantul a comis abatere disciplinară,
fapt evident ce rezultă din materialele video examinate, inclusiv din faptul că
reclamantul întorsese voluntar costurile ferăstrăului și a mijloacelor bănești
dobândite ilicit, însă nu a dezbătut argumentul reclamantului/apelant
Decuseară Victor referitor la provocare sau omisiunea de a fi informat despre
testarea integrității sale profesionale.
Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, Decuseară Victor,
a contestat-o cu apel.
Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău prin
decizia din 29 iunie 2022 a respins apelul declarat de Decuseară Victor și a
menținut hotărârea din 10 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, însă nu a combătut în nici un mod argumentul reclamantului/apelant
Decuseară Victor referitor la provocare sau omisiunea de a fi informat despre
testarea integrității sale profesionale.
Completul de judecată remarcă că scopul general propus de
legiuitor pentru adoptarea Legii nr. 325/2013, este prevenirea și combaterea
fenomenului corupției în sectorul public.
Astfel, după cum rezultă din suportul probator din actele cauzei,
reclamantului Decuseară Victor i se impută că, fiind funcționar public cu
funcție publică de conducere și inspector de mediu în cadrul Inspectoratului
pentru Protecția Mediului Ialoveni (agent public), și-a depășit atribuțiile de
19
serviciu prevăzute de legislația în vigoare și a actele normative de uz intern.
În acest sens, invocă că acesta, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de
serviciu, în temeiul unor informații, s-a deplasat la o locație, în vederea
documentării unei contravenții privind tăierea ilicită a arborilor simulate de
către testorii din cadrul Centrului Național Anticorupție (CNA) legal
desemnați pentru acțiunea respectivă. Au mai indicat instanțele, că la locul
comiterii presupusei contravenții, testorul a propus lui Decuseară Victor de a
soluționa cazul fără careva proceduri oficiale. În cadrul discuției îndelungate,
agentul public i-ar fi comunicat testorului că dacă acesta nu dorește să-i fie
ridicat automobilul și să fie chemată poliția, acesta urmează să se prezinte în
altă zi, la sediul Inspecției pentru Protecția Mediului Ialoveni pentru a fi
întocmit proces-verbal cu privire la contravenție și ca testorul să dispună de
bani. După ce testorului i-a fost înmânată citația, Decuseară Victor a ridicat
ferestrăul cu motor (în valoare de 3769,20 lei) ca garanție, fără a fi întocmit
careva act de ridicare a acestuia. După cum s-a indicat, testorul s-a prezentat
în biroul șefului Inspecției pentru Protecția Mediului Ialoveni în care era
prezent agentul public Decuseară Victor și ulterior a intrat inspectorul
principal al Inspectoratului pentru Protecția Mediului Ialoveni, Gheorghe
Tonu. În cadrul discuției îndelungate, testorul a fost presat psihologic, că îl
așteaptă o zi de stres, îi poate fi stabilită o amendă maximală, fiind calculat
prejudiciul pentru toți copacii tăiați la fața locului, chiar dacă nu au fost tăiați
de testori, inclusiv și posibilitatea intentării unui dosar penal, la întrebarea
testorului dacă poate discuta cu agentul public Decuseară Victor separat,
agentul public i-a comunicat testorului că nu are secrete de la colegi și că
acesta poate vorbi. Testorul a întrebat dacă este posibil de a hotărî problema
în alt mod, agentul public Victor Decuseară a întrebat ce propune testorul.
Testorul a întrebat ce amendă prevede articolul contravențional pentru fapta
săvârșită, agenții publici comunicând că aproximativ 15000 lei. Testorul a
propus jumătate din suma amenzii, care a fost acceptată de agenții publici, cu
condiția ca nimeni să nu cunoască despre faptul dat, în caz contrar testorului i
se va incrimina un alt articol pe cale penală. După înțelegerea stabilită,
testorului i-a fost întocmit un proces-verbal pentru un alt articol, cu stabilirea
amenzii mici deoarece cazul nu putea fi soluționat fără întocmirea procesului-
verbal, dat fiind faptul că a fost sesizat Inspectoratul pentru Protecția Mediului
prin Linia verde. Drept rezultat, după ce testorul a achitat amenda la bancă și
s-a întors la sediul Inspecției pentru Protecția Mediului Ialoveni, în birou se
afla doar agentul public Gheorghe Tonu. Testorul a comunicat că a achitat
amenda, a prezentat bonul de plată și a dorit să transmită agentului public
Gheorghe Tonu plicul cu suma agreată, însă agentul public Gheorghe Tonu a
ridicat capacul de la imprimantă de pe masa agentului public Decuseară Victor
și i-a zis testorului să pună plicul acolo. Testorul a precizat că nu a schimbat
banii în lei și a pus 350 euro (6860 lei). Agentul public Gheorghe Tonu a
întrebat testorul dacă el a semnat procesul-verbal, între timp a intrat și agentul
public Decuseară Victor, care i-a comunicat testorului că dacă are nevoie de
20
ceva să sune și să ceară voie. Ferestrăul cu motor (în valoare de 3769,20 lei)
nu a fost restituit testorului.
Se mai menționează că acceptarea foloaselor necuvenite se
confirmă și de faptul că în cadrul audierilor Comisiei de disciplină, Decuseară
Victor nu a negat, dar nici nu a confirmat cele invocate în rapoartele
menționate, abținându-se de la comentarii. Totodată, comisia a constatat că,
Decuseară Victor a restituit suma de 6860 lei și respectiv suma de 3769, 20
lei contravaloarea costul ferestrăului, prin act de restituire/predare a bunurilor
primite.
Drept urmare, Inspectoratul pentru Protecția Mediului a emis
Ordinul nr.272-p din 19.05.2020 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare,
dat fiind faptul că, prin acțiunile descrise supra și anume acceptarea unor
foloase necuvenite și utilizarea funcției publice pentru obținerea acestora, s-a
stabilit cu certitudine că Decuseară Victor a încălcat prevederile art. 22 lit. a),
b), c), d), f), f1) și g) din Legea cu privire la funcția publică și statutul
funcționarului public nr.158/2008.
Dat fiind cele constatate supra, instanțele de judecată ierarhic
inferioare au ajuns la concluzia că reclamantul Decuseară Victor a admis
încălcarea obligațiilor funcționarului public privind respectarea legislației
Republicii Moldova, fiind considerate abateri de la prevederile legale ce nu
pot fi tolerate în procesul de exercitare a atribuțiilor de serviciu în cadrul
Inspectoratului pentru Protecția Mediului, menționându-se încălcarea de către
acesta a prevederilor art.7 alin.(2) lit. a), b), c) din Legea nr.325/2013 care
stabilește că funcționarul cu trebuie să admită manifestări de corupție, să
denunțe imediat organelor competente orice tentativă de a fi implicați în
acțiunile prevăzute la lit. a), să denunțe imediat influențele necorespunzătoare,
să declare cadourile și conflictul de interese în conformitate cu legislația.
La fel, instanțele au stabilit existența în acțiunile lui Decuseară
Victor a încălcărilor ce constituie abateri disciplinare, prin prisma art. 57 lit.
c), g), h), j) și l) al Legii nr. 158/2008 și anume: intervențiile în favoarea
soluționării unor cereri în afara cadrului legal, acțiunile care aduc atingere
prestigiului autorității publice în care activează, încălcarea normelor de
conduită a funcționarului public, încălcarea prevederilor referitoare la
obligații și restricții stabilite prin lege, alte fapte considerate ca abateri
disciplinare în legislația din domeniul funcției publice și funcționarilor
publici.
Urmare a celor constatate, ținând cont de prevederile
Regulamentului cu privire la comisia de disciplină și având în vedere
gravitatea abaterii disciplinare, circumstanțele în care acestea au fost
săvârșite, comportamentul funcționarului public în timpul serviciului,
instanțele de judecată ierarhic inferioare, au considerat că Comisia de
disciplină întemeiat a propus conducerii Inspectoratului pentru Protecția
Mediului propunerea de a aplica în privința lui Decuseară Victor sancțiunea
disciplinară prevăzută de art.58 lit.g) și art.64 alin.(1) lit.a) din Legea
21
nr.158/2008 - destituirea din funcția publică, conchizând că faptele descrise
în demersul Centrului Național Anticorupție cu privire la rezultatul negativ al
testului de integritate profesională și neadmitere a manifestărilor de corupție,
au fost probate inclusiv prin secvențe video capturate de la locul testării, dar
și faptul întoarcerii sumei de bani percepute de la testori în cadrul testului
efectuat.
În conjunctura enunțată, instanțele ierarhic inferioare au ajuns la
concluzia că conducerea Inspectoratului pentru Protecția Mediului întemeiat
a emis ordinul nr.272-p din 19 mai 2020 cu privire la aplicarea sancțiunii
disciplinare lui Victor Decuseară, prin care i-a fost aplicată sancțiunea
disciplinară sub forma destituirii din funcția publică cu încetarea raportului de
serviciu din 20 mai 2020.
În partea ce ține de cerința reclamantului referitor la anularea
procesului-verbal nr.2 din 08.05.2020, anularea testului de integritate
profesională, instanțele ierarhic inferioare au decis respingerea pretenției
respective, constatând că acțiunile organului de testare a integrității
profesionale a reclamantului Victor Decuseară au fost întreprinse în
corespundere cu prevederile Legii nr.325 din 23 decembrie 2013 privind
evaluarea integrității instituționale, iar temeiuri de nulitate nu au fost
constatate.
La caz, acestea au conchis că autoritatea emitentă – Inspectoratul
pentru Protecția Mediului a respectat procedura de emitere a actului
administrativ, acesta fiind emis în corespundere cu normele legii materiale
aplicabile speței, iar instanța nu a constatat admiterea abaterilor la emiterea
acestuia, lăsând fără nici un răspuns argumentul reclamantului/recurent că ar
fi fost provocat la comiterea abaterii și că comportamentul agentului a fost
unul activ.
La acest aspect se reține că procedurile împotriva
reclamantului/recurent nu au implicat o evaluare a atitudinii și
comportamentului său în timpul unei situații create artificial, deși concepute
pentru a reproduce evenimente care s-ar putea produce în mod tipic în
activitățile sale profesionale. Este evident că o astfel de evaluare trebuia să
includă întrebarea dacă comportamentul observat trăda o atitudine
incompatibilă cu cerințele profesionale sau dacă a fost indus în mod
nejustificat și, prin urmare, o bază nesigură pentru constatarea unei culpe
disciplinare, adică urma instanța să verifice în mod explicit dacă
comportamentul agentului a fost unul pasiv sau activ, a existat sau nu o
provocare în ceea ce-l vizează. Instanță nu a explicat modul în care a ajuns la
concluzia cu privire la respingerea acestui argument.
Cu adevărat, în jurisprudența sa CEDO (Sekmadienis Ltd. v.
Lituania, 30 ianuarie 2018, § 65; Satakunnan Markkinaporssi Oy și Satamedia
Oy v. Finlanda [MC], 27 iunie 2017, § 145) (DCC nr. 143 din 16 decembrie
2019, §§ 26-27), a menționat că persoanele care exercită o activitate
22
profesională trebuie să dea dovadă de o prudență mai mare în cadrul activității
lor și este de așteptat ca acestea să-și asume riscurile inerente activității lor.
Este cert că, pentru a combate coruptia autoritățile pot institui
mecanisme pentru a verifica respectarea regulilor etice, daca aceasta nu
implică răspundere penală ( în speță Legea nr. 325/2013), totuși trebuie să
existe garanții împotriva abuzului, adică necesitatea planificării, documentării
și evaluării operațiunii, inclusiv dreptul persoanei de a contesta rezultatul în
judecată, care să verifice dacă comportamentul angajatului nu a fost
determinat de provocare. Or, analizând comportamentului reclamantului este
decisivă sub aspectul determinării dacă comportamentul agentului a fost unul
pasiv sau activ, cu scopul de a determina dacă angajatul a actionat
desinestătător sau a comis fapta deoarece a fost provocat, precum și dacă a
avut posibilitatea procedurală ulterioară să discute în justiție comportamentul
agentului.
Completul atestă că diferența dintre provocarea penală și cea a
integrității este că în cazul ultimei nu este nevoie de întrunirea primei condiții
din penal - deținerea informației preliminare ca persoana poate fi implicată în
fapte de corupție, însă este necesară totuși întrunirea altor două condiții:
comportamentul pasiv al agentului și dreptul procedural ulterior de a discuta
în justiție dacă angajatul a acționat desinestătător sau a comis fapta deoarece
a fost provocat.
Completul mai notează că spre deosebire de provocarea penală, nu
este necesara informația preliminară că persoana concretă este implicată în
acțiuni ilicite. Testarea unui grup de angajați, potrivit factorilor de risc
este compatibilă cu standardele CEDO.
Totuși, raportat la cazul dedus speței, instanțele naționale nu au
analizat în nici un mod comportamentul agentului , sub aspectul dacă acesta a
fost activ sau pasiv și dacă angajatul a avut posibilitatea să probeze în justiție
că comportamentul său a fost cauzat sau nu de o provocare, prima instanță
limitându-se doar la descrierea, fără nici o analiză, a imaginilor video, iar cea
de-a doua instanță, fără să facă trimitere la acestea, a conchis formal că
concedierea a fost legală, deoarece testarea a avut loc în condițiile Legii
nr.235/2013.
Mai mult, nu a verificat instanțele inferioare dacă încheierea
Judecătoriei Chișinău din 28 ianuarie 2020 a fost sau nu contestată de către
Decuseară Victor și dacă acțiunile acestuia sub aspect de provocare au fost
verificate în procedura ce vizează verificarea integrități instituționale. Or, în
ședința instanței de recurs părțile au invocat că prin decizia Curții de Apel
Chișinău din 26.05.2022 încheierea dată a fost menținută, însă la examinarea
prezentei cauze circumstanța menționată cu a fost discutată și verificată, în
pofida faptului că aceasta era obligația înstanței în contextul hotărârii Curții
Constituționale nr. 37 din 07 decembrie 2021.
Verificând desfășurarea procedurii administrative, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție atestă ca fiind pripite și declarative
23
concluziile instanțelor de judecată ierarhic inferioare că Inspectoratul pentru
Protecția Mediului a respectat toate procedurile legale la cercetarea
disciplinară a funcționarului public, aplicarea sancțiunii disciplinare și
emiterea ordinului contestat, în acesta fiind descrise circumstanțele de fapt și
de drept care au dus la emiterea actului administrativ, menționând că actul
contestat corespunde cerințelor legale privind conținutul și forma actului
administrativ, motivarea și oportunitatea acestuia fiind relevată pe deplin, fapt
care determină legalitatea acestuia. Or, afirmațiile acestuia că ar fi fost
provocat au rămas fără nici o argumentare.
Ține de menționat că în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a
reținut că fenomenul corupției subminează democrația și statul de drept,
conduce la încălcarea drepturilor omului, subminează economia și erodează
calitatea vieții. Prin urmare, lupta împotriva corupției este parte integrantă a
garantării respectării statului de drept. Curtea relevă că lupta împotriva
corupției a fost declarată obiectiv național prin diverse angajamente
internaționale și documente naționale (HCC nr. 7 din 16 aprilie 2015, §§ 33-
34; HCC nr. 32 din 5 decembrie 2017, § 53). Pentru asigurarea atingerii
scopului propus, legiuitorul a introdus în Codul de procedură civilă Capitolul
XXXIV2, care prevede procedura de autorizare a testării integrității
profesionale și apreciere a rezultatului testului de integritate profesională. În
sensul pct. 84-85 din Hotărârea Curții Constituționale nr. 37 din 07 decembrie
2021 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolul
3438 din Codul de procedură civilă (aprecierea rezultatului testului de
integritate profesională) (sesizarea nr. 41g/2021), Curtea a stabilit că, instanța
de contencios administrativ care, eventual, va examina testul contestat va
trebui să contrapună, pe de o parte, probele aduse de agentul public testat
negativ și, pe de altă parte, rezultatele testului negativ constatate printr-o
încheiere judecătorească adoptată în baza articolelor 343/8 din Codul de
procedură civilă și 17 alineatele (2), (3) și (4) din Legea privind evaluarea
integrității instituționale.
Cele menționate supra, atestă ca fiind pripite constatările instanței
de apel că instanța de fond a examinat cauza multiaspectual și complet,
concluziile acestora fiind eronate și formale.
În consecință, Completul de judecată reține că decizia instanței de
apel nu satisface exigențele art. 6 din CEDO și ale art. 118 alin. (1) și (3) din
Codul administrativ referitoare la motivarea hotărârilor. Jurisprudența Curții
Europene a Drepturilor Omului (ex. Ruiz Torija c. Spaniei, Helle c. Finlandei)
stabilește obligația instanțelor de a răspunde efectiv argumentelor esențiale
formulate de părți. O hotărâre nemotivată sau formal motivată echivalează cu
lipsa unei examinări reale a cauzei. 41. Potrivit art. 248 alin. (1) lit. d) din
Codul administrativ, decizia instanței de apel urmează a fi casată, întrucât
eroarea judiciară rezultată din neexaminarea motivelor de apel nu poate fi
corectată în etapa recursului.
24
În aceste condiții, cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare la
Curtea de Apel Centru, în alt complet de judecată, pentru o nouă analiză
efectivă a tuturor criticilor formulate în apel.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 248 alin. (1) lit. d) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI:
Admite recursul depus de Victor Decuseară, reprezentat de avocatul
Veaceslav Roșca.
Casează integral decizia din 29 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
emisă în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Victor Decuseară împotriva Inspectoratului pentru
Protecția Mediului, terț Centrul Național Anticorupție cu privire la anularea
actelor administrative, restabilirea în funcție, încasarea plăților salariale
pentru perioada absenței forțate de la muncă și compensarea cheltuielilor de
judecată, cu restituirea cauzei la rejudecare, la Curtea de Apel Centru, în alt
complet de judecători.
Decizia este nu se supune căilor de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
25