3ra-570/23 — anularea actulului administrativ individual defavorabil, restabilirea la locul de munca, incasarea salariului, repararea prejudiciului moral, compensarea cheltuielilor de judecată

3ra-570/23 — anularea actulului administrativ individual defavorabil, restabilirea la locul de munca, incasarea salariului, repararea prejudiciului moral, compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de avocatul Nicolae

Frumosu în interesele lui Victoria Prisacari,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Victoria Prisacari împotriva Guvernului Republicii

Moldova, terț Cancelariei de Stat a Republicii Moldova și Lora Grosu

privind contestarea actului administrativ individual defavorabil, restabilirea

la locul de muncă, încasarea salariului, repararea prejudiciului moral,

compensarea cheltuielilor de judecată

împotriva decizie din 08 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău

(Dosarul nr. 3ra-570/23

NR. PIGD 2-20026312-01-3ra-30052023)

Temeiurile recursului nu se încadrează în prevederile art.246 Cod

administrativ (în vigoare la 1 septembrie 2023). Dezacordul recurentului cu

decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a deciziei

contestate.

Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: V. Chisiliță,

Instanța de apel: Gh. Mîra, A. Bostan, Gr. Dașchevici,

15 ianuarie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de

avocatul Nicolae Frumosu în interesele lui Victoria Prisacari

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Diana Stănilă,

Ion Malanciuc, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova, terț Cancelariei de Stat

a Republicii Moldova și Lora Grosu cu privire la anularea integrală a

Dispoziției Guvernului nr. 161-d din 21 august 2019, anularea Dispoziției

Guvernului nr. 103-d din 26 iulie 2019, în partea ce ține de preavizarea sa,

obligarea pârâtului să emită actul administrativ prin care să o restabilească

în funcția deținută anterior de șef-adjunct al Oficiului teritorial Orhei al

Cancelariei de Stat responsabil pentru raionul Șoldănești, încasarea din

contul pârâtului, în beneficului reclamantei a despăgubirii pentru întreaga

perioadă de absență forțată, într-o mărime egală cu salariul mediu al

reclamantei pentru această perioadă, încasarea de la pârât, în beneficiul

reclamantei a prejudiciul moral în sumă de 25000 lei, recuperarea

cheltuielilor de judecată.

Guvernului nr. 25-d a fost angajată la Oficiul teritorial Orhei al Cancelariei

de Stat, în calitate de șef-adjunct al Oficiului teritorial Orhei al Cancelariei

de Stat, responsabil pentru raionul Șoldănești, în temeiul art. 7 lit. i) din

Legea cu privire la Guvern, art. 28 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public și pct. 15 din Hotărârea

Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009 cu privire la oficiile teritoriale ale

Cancelariei de Stat. În aceste condiții la momentul angajării, a deținut o

funcție publică de conducere.

modificarea unor acte legislative, în vigoare la data de 12 iulie 2019, au fost

operate modificări la anumite legi, care au avut ca finalitate, schimbarea

statutului funcției de șef și șef adjunct al Oficiului teritorial al Cancelariei de

Stat, din funcție publică de conducere în funcție de demnitate publică.

modificarea unor hotărâri ale Guvernului, în vigoare la data de 19 iulie 2019,

1

s-au operat modificări la Regulamentul cu privire la organizarea și

funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 845/2009. De la data ultimelor modificări intrate

în vigoare (19.07.2019), funcția de șef-adjunct al Oficiului teritorial al

Cancelariei de Stat a redevenit o funcție de demnitate publică.

26 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial la data de 27 iulie 2019, în

conformitate cu art. 63 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 158/2008 cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public, s-au preavizat

persoanele care dețin funcțiile publice de conducere de șef și de șef adjunct

în cadrul oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, conform Anexei nr. 2,

preavizul se acordă cu o durată de 30 de zile calendaristice, termen care curge

de la data aducerii la cunoștința funcționarului public a dispoziției contra

semnătură. Printre persoanele preavizate se regăsea și Victoria Prisacari.

Dispoziția Guvernului nr. 161-d din 21 august 2019 cu privire la încetarea

raporturilor de serviciu, prin care, în temeiul art. 7 lit. i) din Legea cu privire

la Guvern și art. 63 alin. (1) lit. c) din Legea cu privire la funcția publică și

statutul funcționarului public, s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu, în

funcția de șef-adjunct al Oficiului teritorial Orhei al Cancelariei de Stat din

data de 28 august 2019. În cazul în care până la data de 28 august 2019

intervine suspendarea raporturilor de serviciu ale titularului funcției în

legătură cu boala sau trauma, raporturile de serviciu vor înceta la data

expirării termenului de preaviz, fără emiterea în acest sens a altei dispoziții

de Guvern.

161-d din 21 august 2019 ilegală și neîntemeiată. Legea privind funcția

publică și statutul funcționarului public, la art. 68 stabilește, cauzele care au

ca obiect raporturile de serviciu care sunt de competența instanțelor de

contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită

expres prin lege competență altor instanțe, iar Dispoziția Guvernului nr. 161-

d din 21 august 2019 este un act administrativ individual, ce îi afectează

dreptul la muncă.

de Stat, funcție pe care a deținut-o și din care a fost eliberată în temeiul

actului administrativ contestat, în temeiul modificărilor legislative

menționate în prezenta cerere, a devenit funcție de demnitate publică (ultima

modificare intrată în vigoare la data de 19 iulie 2019). Prin urmare,

accederea, exercitarea, precum și încetarea funcției respective sunt

2

reglementate de Legea nr. 199 din 16/07.2010 cu privire la statutul

persoanelor cu funcții de demnitate publică. La momentul emiterii

dispoziției contestate erau în vigoare următoarele prevederi: ultimul rând

din Anexa la Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate

publică, care se specifică că funcțiile de demnitate publică, șef, șef adjunct

al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, reprezentant al Guvernului în

teritoriu; pct. 15 din Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18

decembrie 2009 cu privire la oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat -

conducerea generală a Oficiului este asigurată de șeful Oficiului, care este

reprezentantul Guvernului în teritoriu și deține funcție de demnitate publică;

tabelul 1, Anexa nr. 3 din Legea privind sistemul unitar de salarizare în

sectorul public, se indică că funcțiile de demnitate publică din oficiile

teritoriale Șef oficiu teritorial și Șef adjunct oficiu teritorial.

șef-adjunct al Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, a fost invocat art. 63

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public, lege care nu reglementează funcția

deținută.

funcție, este Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate

publică, legea care din data de 19 iulie 2019 a devenit aplicabilă raporturilor

de serviciu exercitate în cadrul funcției de șef al Oficiului teritorial al

Cancelariei de Stat. O abordare contrară ar conduce la ultra activitatea

prevederilor legale abrogate/modificate prin actele normative care au condus

la modificarea statutului funcției de șef-adjunct al Oficiului teritorial al

Cancelariei de Stat. Atât Legea nr. 63 din 5 iulie 2019 pentru modificarea

unor acte legislative, cât și Hotărârea Guvernul nr. 347 din 18 iulie 2019 cu

privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului, sunt acte normative prin

care a fost modificat statutul funcției sale, nu prevăd dispoziții derogatorii de

la principiul aplicării imediate a legii noi. Aplicarea în speța dată a

prevederilor legale ce reglementează funcția publică, din moment ce funcția

din data de 19 august 2019 este una de demnitate publică, contravine flagrant

legii.

că relațiile de serviciu ale reclamantei, la data emiterii actului contestat,

urmează a fi aplicate prevederile Legii cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public, atunci și în acest caz, Dispoziția Guvernului nr. 161-d

din 21.08.2019, este ilegală. Din conținutul acesteia, se observă că temeiul

legal de eliberare a reclamantei din funcție este art. 63 alin. (1) lit. c) din

3

Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, care

prevede, că „Persoana/organul care are competența legală de numire în

funcție va dispune eliberarea din funcția publică printr-un act administrativ,

care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la

emitere, însă anterior datei eliberării din funcția publică, în următoarele

cazuri: c) autoritatea publică își reduce efectivul de personal sau lichidează

funcția publică, ca urmare a intrării în vigoare a statului de personal în care

nu se mai regăsește funcția ocupată de funcționarul public respectiv;”

Interpretând prevederile articolului citat, se înțelege că temeiul respectiv de

eliberare intervine în 2 situații distincte: autoritatea publică reduce statul de

personal; autoritatea publică lichidează funcția publică. Coroborând textul

dispoziției contestate cu prevederile Legii nr. 63 din 5 iulie 2019 pentru

modificarea unor acte legislative, în special art. XII din această lege,

conchide că eliberarea reclamantei din funcție, intervine anume ca urmare a

lichidării funcției publice.

cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, și anume

eliberarea ca, urmare a lichidării funcției publice, legiuitorul a prescris, în

mod imperativ, întrunirea a 2 condiții cumulative, lichidarea funcției publice,

intrarea în vigoare a statului de personal în care nu se mai regăsește funcția

ocupată de funcționarul public. Pentru a putea elibera funcționarul public din

funcții, în mod legal, nu este suficient ca funcția respectivă să se lichideze.

Dacă, la data emiterii actului contestat, urma a fi aplicate prevederile Legii

cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, atunci și în acest

caz, Dispoziția Guvernului nr. 161-d din 21 august 2019, este ilegală. Din

conținutul acesteia, temeiul legal de eliberarea din funcție este art. 63 alin.

(1) lit. c) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public. Prevederile articolului citat, statuează că temeiul respectiv de

eliberare intervine în 2 situații distincte, autoritatea publică reduce statul de

personal, autoritatea publică lichidează funcția publică. În noul stat de

personal, nu trebuie să se mai regăsească funcția respectivă. În conformitate

cu pct. 17 din Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009 cu privire

la oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat, structura și efectivul-limită ale

Oficiului sunt aprobate prin hotărâre de Guvern, iar Anexele 2 și 3 din actul

normativ respectiv, legiferează structura și statele de personal ale Oficiilor

teritoriale ale Cancelariei de Stat, precum și lista oficiilor teritoriale raportate

la unitățile teritorial administrative. Din Anexele menționate, se observă că

în conținutul acestora nu au intervenit modificări, nici înainte de preavizare

și eliberare din funcție, nici după aceasta. Astfel, funcția de șef-adjunct al

Oficiului teritorial Orhei, se regăsește, până la momentul de față, în statul de

4

personal al oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat. Temeiul de eliberarea

din funcție, art. 63 alin. (1) lit. c) din Legea cu privire la funcția publică și

statutul funcționarului public, nu poate interveni în speță, or funcția pe care

a deținut-o, se regăsește în continuare în statul de personal al autorității

publice în care a activat.

Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009 cu privire la oficiile

teritoriale ale Cancelariei de Stat, șeful Oficiului este numit și eliberat din

funcție prin hotărâre de Guvern, nefiind eliberat din funcție nu prin Hotărâre

de Guvern. Cu toate acestea, în speță, reclamanta a fost eliberată din funcție

nu prin hotărâre de Guvern, dar prin dispoziție a Guvernului Art. 36 alin. (1)

din Legea cu privire la Guvern face o distincție clară între actele emise de

Guvern, hotărâri, ordonanțe și dispoziții. Astfel a fost eliberat din funcție

printr-un act administrativ individual necorespunzător, fiind viciată

procedura de eliberare din funcție. Art. 37 alin. (2) din Legea cu privire la

Guvern, situează că, hotărârile de Guvern se adoptă în cadrul ședinței

Guvernului cu votul majorității membrilor Guvernului, aceste acte fiind

emanația unui organ colegial. Pe de altă parte, art. 39 din același act

normativ, indică faptul că dispozițiile sunt emise de către Prim-ministru,

respectiv fiind acte ale unui organ unipersonal. Nu doar a fost eliberat din

funcție printr-un act administrativ necorespunzător, dar a fost eliberat și prin

încălcarea de competență, în concret, decizia de eliberare din funcție a lui

urma să fie luată de Guvern, prin votul majorității membrilor și nu printr-o

dispoziție unipersonală a Prim-ministrului.

emiterea unui act administrativ individual defavorabil pentru un participant

sau înainte de respingerea unui act administrativ individual favorabil,

participantul are dreptul să fie audiat în legătură cu faptele și circumstanțele

relevante pentru actul ce urmează a fi emis. Aceste prevederi legale nu au

fost respectate, ceea ce presupune temeinicia pretenției de anulare a actului

emis cu încălcarea procedurii stabilite de lege.

obligativitatea motivării complete a actului administrativ, circumstanță care

condiționează legalitatea acestuia..

Monitorul Oficial la data de 27 iulie 2019, în conformitate cu art. 63 alin. (1)

lit. c) și alin. (2) din Lege nr. 158/2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public, s-au preavizat persoanele care dețin funcțiile publice

de conducere de șef și de șef adjunct în cadrul oficiilor teritoriale ale

5

Cancelariei de Stat, conform anexei nr. 2. Preavizul se acordă cu o durată de

30 de zile calendaristice, termen care curge de la data aducerii la cunoștința

funcționarului public a prezentei dispoziții contra semnătură. Printre

persoanele menționate în Anexa nr. 2 la dispoziție nr. 103-d din 26.07.2019

se regăsește și Victoria Prisacari.

publică, fiindu-i aplicabile prevederile Legii nr. 199 din 16/07.2010 cu

privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică. Cu toate

acestea, temeiul legal de emitere a Dispoziției nr. 103-d din 26 iulie 2019,

este art. 63 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Lege nr. 158/2008 cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public, prevederi inaplicabile

relațiilor de serviciu. Prin urmare, preavizarea în calitate de persoană care

deține o funcție publică, a fost dispusă neîntemeiat, deținând din data de 19

iulie 2019, o funcție de demnitate publică. Astfel, art. 63 alin. (1) lit. c) și

alin. (2) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public putea fi aplicabil în speță, doar în cazul în care funcția deținută, la

momentul emiterii Dispoziției nr. 103-d din 26 iulie 2019, nu se regăsea în

statul de personal al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova. În consecință,

Dispoziția nr. 103-d din 26 iulie 2019 a fost emisă cu încălcarea prevederilor

legale enunțate, ceea ce conduce la ilegalitatea acesteia.

moral cauzat, în conformitate cu art. 201 alin. (1) Cod administrativ, dacă

acțiunea în contencios administrativ depusă în instanța de judecată conține

pretenții inseparabile de drept administrativ și de drept civil, acestea se

examinează de instanța de judecată competentă pentru examinarea acțiunii

în contenciosul administrativ. În urma emiterii actului administrativ

contestat, i-au fost cauzate prejudicii materiale și morale considerabile,

pretenții inseparabile de acțiunea în contencios administrativ. Art. 329 alin.

(1) Codul muncii prevede că, angajatorul este obligat să repare integral

prejudiciul material și cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea

de către acesta a obligațiilor de muncă, în cazul discriminării salariatului la

locul de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci,

dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel. Art. 330 alin. (1)

lit. b) din Codului muncii, legiferează că, angajatorul este obligat să

compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate cazurile

privării ilegale de posibilitatea de a munci. Această obligație survine, în

particular, în caz de eliberare ilegală din serviciu sau transfer ilegal la o altă

muncă. Art. 90 din Codul muncii, prevede cazul restabilirii la locul de muncă

a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este

obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia. Repararea de către angajator a

6

prejudiciului cauzat salariatului constă în plata obligatorie a unei despăgubiri

pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă într-o mărime nu mai

mică decât salariul mediu al salariatului pentru această perioadă,

compensarea cheltuielilor suplimentare legate de contestarea transferului sau

a eliberării din serviciu, compensarea prejudiciului moral cauzat salariatului.

Mărimea reparării prejudiciului moral se determină de către instanța de

judecată, ținându-se cont de aprecierea dată acțiunilor angajatorului, dar nu

poate fi mai mică decât un salariu mediu lunar al salariatului. Cuantumul

salariul mediu lunar al reclamantei va fi probat prin Certificatul privind

salariul mediu lunar, care urmează a fi reclamat de la pârât. Eliberarea din

funcția deținută, precum și modalitatea în care aceasta a fost operată, i-au

cauzat daune morale considerabile. A trebuit să suporte, toate consecințele

nefaste sociale, financiare și psihologice de pierdere a locului de muncă.

Ținând cont de toate aceste circumstanțe, prin această eliberare ilegală i-a

fost adus un prejudiciu moral considerabil, estimat la suma de 25000 lei.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Râșcani, s-a respins acțiunea în contencios administrativ înaintată de

Victoria Prisacari împotriva Guvernului Republicii Moldova și Cancelariei

de Stat a Republicii Moldova, persoană terță Lora Grosu cu privire la

anularea dispoziției Guvernului Republicii Moldova nr. 161-d din 21 august

2019, anularea în parte a dispoziției Guvernului Republicii Moldova nr. 103-

d din 26 iulie 2019, restabilirea la locul de muncă, repararea prejudiciului

patrimonial și moral, încasarea cheltuielilor de judecată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

Victoria Prisacari a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din

20 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând

casarea integrală a hotărârii și emiterea unei noi decizii privind admiterea

acțiunii integral.

Victoria Prisacari a depus cerere de apel motivată prin care a solicitat casarea

integrală a hotărârii și emiterea unei noi decizii privind admiterea acțiunii

integral.

7

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

respins cererea de apel declarată de Victoria Prisacari prin intermediul

avocatului Nicolae Frumosu cu menținerea hotărârii Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani din 20 decembrie 2021.

instanță a ajuns la o concluzie justă și întemeiată cu privire la respingerea

acțiunii reclamantului, or, Victoria Prisacari exercita funcția de șef adjunct

al oficiului teritorial Orhei al Cancelariei de Stat, în temeiul art. 28 alin. (1)

lit. a) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

juridic al funcției de șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat,

a fost modificat prin Legea nr. 63 din 05 iulie 2019 pentru modificarea unor

acte legislative.

teritorial al Cancelariei de Stat a fost lichidată, Guvernul fiind obligat de a

asigura încetarea raporturilor de serviciu cu persoanele care ocupau această

funcție.

2019 pentru modificarea unor acte legislative, a fost dispusă lichidarea

funcției publice de șef și șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de

Stat, fiind creată o nouă funcție, regimul juridic al căreia este determinat de

Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții

de demnitate publică.

eliberarea din funcție a Victoriei Pascari în temeiul Legii nr.158 din 04 iulie

2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public și art. XII

alin. (3) lit. c) din Legea nr. 63/2019 pentru modificarea unor acte legislative,

or, Legea nr. 63/2019 pentru modificarea unor acte legislative, art. XII

alin.(3) lit. c) și e) a dispus lichidarea funcțiilor publice de șef și șef adjunct

al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, concomitent obligând autoritatea

executivă, Guvernul, să asigure îndeplinirea procedurilor pentru eliberarea

din funcție a persoanelor respective, în sensul întreruperii raporturilor de

serviciu cu persoanele care dețineau funcții publice de conducere lichidate,

în conformitate cu prevederile art.63 alin.(l) lit. c) din Legea nr. 158/2008.

de conducere de șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat și

formată o nouă funcție de demnitate publică de șef adjunct al oficiului

8

teritorial al Cancelariei de Stat, iar statul de personal a fost modificat. În noul

Stat de personal al oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat la 23

iulie 2019, nu se regăsește „funcția publică de conducere de șef adjunct al

oficiului teritorial”, ci „funcția de demnitate publică de șef adjunct al

oficiului teritorial”, care reprezintă o altă funcție.

temeiuri de anulare a actelor administrative contestate de reclamant,

menționând că, atât Dispoziția Guvernului nr. 103-d din 26 iulie 2019, cât și

Dispoziția Guvernului nr. 161-d din 21 august 2019, au fost emise de

Guvernul RM, în vederea executării prevederilor legale și anume ale Legii

nr. 63 din 05 iulie 2019 și Hotărârii Guvernului nr. 347 din 18.07.2019 cu

privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului.

dispoziției Guvernului Republicii Moldova nr.103-d din 26 iulie 2019 și

anularea dispoziției Guvernului Republicii Moldova nr. 161-d din 21 august

2019 privitor la încetarea raportului de serviciu cu apelantei doamnei

Victoria Prisacari, instanța de apel a considerat că, prima instanță întemeiat

a respins și cerințele subsidiare acestora, înaintate de reclamant, or, fiind

constatată legalitatea actelor administrative, nefiind temeiuri pentru

restabilirea în funcție, încasarea salariului, prejudiciului moral și

cheltuielilor de judecată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Victoria Prisacari a depus recurs nemotivat împotriva decizie din 08

noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,

casarea integrală a deciziei și emiterea unei noi decizii privind admiterea

acțiunii integral.

Prisacari a depus recurs motivat împotriva decizie din 08 noiembrie 2022 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a

deciziei și emiterea unei noi decizii privind admiterea acțiunii integral.

ARGUMENTELE RECURSULUI

de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2022, considerând-o ilegală.

aplicarea corectă la eliberarea reclamantului din funcție, a prevederilor Legii

nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul

9

funcționarului public. Consideră concluzia respectivă ca fiind greșită, fără a

fi întemeiată pe argumente juridice și reguli valabile de interpretare a legii.

Cancelariei de Stat, funcție pe care recurentul a deținut-o și din care a fost

eliberat ca urmare a modificărilor legislative intrate în vigoare la data de 19

iulie 2019, a devenit funcție de demnitate publică, circumstanță reținută

corect de către instanța de apel. Prin urmare, din data de 19 iulie 2019,

accederea, exercitarea, precum și încetarea funcției respective urmau a fi

reglementate de Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul

persoanelor cu funcții de demnitate publică.

temei legal al eliberării din funcția de șef adjunct al oficiului teritorial al

Cancelariei de Stat, prevederile art. 63 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 158/2008

cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, cu toate că legea

respectivă nu mai reglementa la acel moment funcția deținută de reclamant.

Prin urmare, Dispoziția Guvernului nr. 161-d din 21 august 2019 este ilegală

în fond, fiind adoptată în temeiul unei legi inaplicabile raporturilor de

serviciu ale reclamantului.

reclamantului este Legea nr. 199/2010 cu privire la statutul persoanelor cu

funcții de demnitate publică, legea care din data de 19 iulie 2019 a devenit

aplicabilă raporturilor de serviciu exercitate în cadrul funcției de șef adjunct

al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat.

din Legea nr. 158/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public care stabilesc că: „Prevederile prezentei legi nu se aplică: a)

persoanelor ce exercită funcții de demnitate publică”. Astfel, după cum a fost

constatat și de către instanța de apel, la data de 19 iulie 2019, funcția de șef

adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat a devenit o funcție de

demnitate publică. Respectiv, la momentul emiterii actului administrativ

contestat (21 august 2019), conform prevederilor legale exprese ale Legii nr.

158/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public,

această lege nu se mai aplica funcției de șef adjunct al oficiului teritorial al

Cancelariei de Stat.

apel a considerat că prevederile legale, referitoare la funcția de șef adjunct al

oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, abrogate prin Legea nr. 63/2019, au

ultra-activat, respectiv aplicându-se fată de reclamant și după ce nu mai erau

în vigoare. În argumentarea acestor alegații, reprezentantul Guvernului

10

Republicii Moldova a făcut trimitere la prevederile tranzitorii ale Legii nr.

63/2019, în concret la art. XII alin. (2) din legea menționată.

acte legislative, act normativ prin care a fost modificat statutul funcției

reclamantului, nu prevede dispoziții exprese care prescriu ultra-activitatea

prevederilor pe care le abrogă sau le modifică.

din 05 iulie 2019, articol invocat în decizia contestată, se referă doar la

condițiile de salarizare a destinatarilor legii date, la necesitatea eliberării din

funcție a anumitor funcționari publici și numirea în funcție a altora, și nici

într-un caz nu prescrie, într-o manieră expresă, aplicarea ultra-activă a

anumitor prevederi legale. Respectiv, aplicarea în speța dată a prevederilor

legale ce reglementează funcția publică, din moment ce funcția

reclamantului din data de 19 iulie 2019 este una de demnitate publică,

contravine flagrant legii.

al Cancelariei de Stat, nu a fost lichidată, dar i-a fost schimbat statutul, din

funcție publică în funcție de demnitate publică, iar schimbarea statutului

funcție nu este temei de eliberare a funcționarului public din funcție.

Precizează că noțiunea de lichidare a funcție publice, avută în vedere de

legiuitor, presupune anume lichidarea/dispariția în totalitate a acestei funcții

și nu modificarea statutului funcției. Trage această concluzie și din

interpretarea art. 63 alin. (5) din Legea nr. 158/2008 cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public, care stabilește interdicția, în cazul

reducerii efectivului de personal sau lichidării de funcții, ca autoritatea

publică să înființeze posturi similare celor lichidate timp de un an de la data

schimbărilor efectuate. Această normă legală conduce la concluzia că în

cazul lichidării funcției publice, autoritatea publică, la caz Cancelaria de Stat,

nu poate să înființeze posturi similare timp de un an de la lichidare. Ceea ce

presupune, în mod indubitabil, că asemenea posturi, nu mai există la

momentul eliberării din funcție a funcționarului public pe motiv de lichidare

a funcției publice. Contrar celor expuse, în statul de personal al Cancelariei

de Stat a Republicii Moldova, se regăsește funcția de șef adjunct al Oficiului

teritorial Orhei al Cancelariei de Stat, responsabil pentru r. Șoldănești.

în esență nu a fost lichidată, rezultă din prevederile Legii nr. 63 din 5 iulie

2019 pentru modificarea unor acte legislative (art. XII alin. (3) lit. e)) și

hotărârii Guvernul nr. 347 din 18 iulie 2019 cu privire la modificarea unor

hotărâri ale Guvernului (pct. 3 sbpct. 3) care impun întreprinderea măsurilor

11

necesare în vederea numirii a noilor persoane în funcțiile de șef adjunct al

oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, fapt ce denotă existența în

continuare a acestor funcții. Mai mult ca atât, prin Dispoziția Guvernului nr.

36-d din 05 februarie 2020, în funcția deținută anterior de reclamant a fost

numită o altă persoană, în concret Lora Grosu. Prin urmare, este absolut

indubitabil că funcția de șef adjunct al oficiului teritorial Orhei al Cancelariei

de Stat, responsabil pentru r. Șoldănești, nu a fost lichidată, dar este

exercitată în continuare de o altă persoană.

adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, este o funcție nouă, indică

că elementele care diferențiază o funcție de alta sunt: denumirea funcție (un

element mai mult formal), dar în principal, atribuțiile și responsabilitățile

acestei funcții. Astfel, observă că funcția indicată în statul de personal pretins

modificat și exercitată la momentul de față de către Lora Grosu, are aceeași

denumire cu funcția deținută anterior de recurent - șef adjunct al oficiului

teritorial Orhei al Cancelariei de Stat.

actuala funcție de șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat

reprezintă o funcție absolut nouă, este o constatare definitorie în litigiul dat,

care a condus la încălcarea dreptului recurentului la un proces echitabil.

cont și de faptul că acesta este un act administrativ defavorabil, conchide că

acesta nu conține motivarea în fapt și descrierea procedurii administrative

care a stat la baza emiterii lui, circumstanțe care conduc în mod obligatoriu

la ilegalitatea Dispoziției nr. 161-d din 21 august 2019. Astfel, Curtea de

Apel Chișinău nu s-a expus referitor la acest aspect, încălcând în acest sens

dreptul reclamantului la un proces echitabil, din perspectiva obligativității

motivării hotărârii judecătorești. Cu toate acestea, reprezentantul intimatului,

cu referire la acest aspect, a statuat că motivarea actului administrativ nu este

obligatorie, făcând trimitere la art. 118 alin. (4) lit. c) din Codul

administrativ. Interpretând articolul enunțat de instanța de apel, constată că

acesta poate fi aplicat doar în cazul în care conform circumstanțelor de fapt

nu se cere o motivare a actului administrativ. Prin urmare, statuează că

Dispoziția Guvernului nr. 162-d din 21 august 2019 este un act administrativ

care încetează raporturile de muncă ale reclamantului. Respectiv, în speță

devin aplicabile prevederile Codului muncii, inclusiv cele referitoare la

încetarea contractului individual de muncă.

juridic care încetează raporturile de muncă ale salariatului urmează a fi

12

indicat temeiul de drept. Precizează că prevederile Codului muncii stabilesc

un volum minim de garanții și drepturi ale salariatului de la care angajatorii

nu pot deroga în sensul diminuării acestora (art. 11 alin. (1) Codul muncii).

În consecință, actul juridic de încetare a relațiilor de muncă trebuie, cel puțin,

să conțină o motivare în drept. În continuare, stipulează că motivare în drept

face parte din motivarea completă a actului administrativ (art. 118 alin. (2)

lit. a) Cod administrativ), iar lipsa obligației de a motiva actul administrativ,

legiferată la alin. (4) de la același articol, se referă la toate componentele

motivării, inclusiv la motivarea în drept. Concluzionând, din moment ce

legislația muncii prescrie obligativitatea motivării „cel puțin” în drept a

actului juridic de încetare a relațiilor de muncă, unui asemenea tip de act nu-

i pot fi aplicate prevederile art. 118 alin. (4) Cod administrativ, prevederi

care îndreptățesc emitentul să nu motiveze deloc, inclusiv și în drept, actul

administrativ.

instanța de apel s-a referit la eliberarea Victoriei Prisacari din funcție printr-

un act administrativ necorespunzător. Astfel, în conformitate cu pct. 15 din

Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009 cu

privire la oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat, în activitatea sa șeful

Oficiului este asistat de șefii adjuncți ai Oficiului, numiți în funcție și

eliberați din funcție prin hotărâre de Guvern. Cu toate acestea, în speță,

recurentul a fost eliberat din funcție nu prin Hotărâre de Guvern, dar prin

Dispoziție a Guvernului. Art. 36 alin. (1) din Legea nr. 136/2017 cu privire

la Guvern face o distincție clară între actele emise de Guvern: hotărâri,

ordonanțe și dispoziții. Respectiv, făcând trimitere la normele de drept

invocate, constată că recurentul, a fost eliberat din funcție printr-un act

administrativ individual necorespunzător, astfel fiind viciată procedura de

eliberare din funcție.

expus deloc, admițând astfel o încălcare a dreptului reclamantului la un

proces echitabil, din perspectiva obligativității motivării hotărârii

judecătorești.

încălcării invocate. Astfel, intimații au menționat că în speță urmează a fi

aplicate prevederile pct. 153 din Regulamentul Guvernului, aprobat prin

hotărârea Guvernului nr. 610/2018, care prescriu, că “Dacă legea nu prevede

altfel, dispozițiile Guvernului se adoptă cu privire la: 1) numirea și revocarea

din funcții și alte subiecte privind personalul din ministere, alte autorități

administrative centrale care țin de competenta Guvernului.” Observă că,

13

prezenta regulă comportă și o excepției, concretizat în sintagma “dacă legea

nu prevede altfel...”. În consecință, subliniază că pct. 15 din Anexa nr. 1 la

Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009 cu privire la oficiile

teritoriale ale Cancelariei de Stat, lege specială în speță, prevede că

eliberarea șefului adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat se

efectuează prin hotărâre de Guvern.

privire la actele normative, statuează că, în funcție de caracterul lor,

prevederile pct. 153 din Regulamentul Guvernului au un caracter general față

de prevederile pct. 15 din Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 845 din

18 decembrie 2009 cu privire la oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat,

care au un caracter special. Acest lucru îl deduce din faptul că pct. 153 din

Regulamentul Guvernului se aplică față de tot personalul din ministere sau

alte autorități centrale care țin de competenta Guvernului, iar pct. 15 din

Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009 cu

privire la oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat, se aplică doar șefilor

adjuncți ai oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat. În acest sens,

menționează că art. 5 alin. (3) din Legea nr. 100/2017 privind actele

normative stipulează, că „În caz de divergență între o normă generală și o

normă specială, care se conțin în acte normative de același nivel, se aplică

norma specială.” În consecință, ținând cont de cele expuse, constată cu

certitudine că recurentul, conform prevederilor pct. 15 din Anexa nr. 1 la

Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009 cu privire la oficiile

teritoriale ale Cancelariei de Stat, urma a fi eliberat din funcție prin hotărâre

de Guvern și nu printr-o dispoziție a Guvernului.

în sensul că oferă participantului procedurii administrative dreptul de a fi

audiat, fără a institui în sarcina autorității publice o obligație expresă,

deoarece oricărui drept al participantului la procedura administrativă îi

corespunde o obligație corelativă a autorității publice. Altfel spus, dacă

recurentul avea dreptul să fie audiat înainte de emiterea actului administrativ

defavorabil, atunci Guvernului Republicii Moldova îi incumba obligația

corelativă de audiere a Victoriei Prisacari. Acest punct de vedere este

susținut de interpretarea literală coroborată a art. 94 și 95 din Codul

administrativ. Astfel, art. 95 din cod enumeră situațiile în care autoritatea

publică poate renunța la audierea participantului la procedura administrativă.

Respectiv, sintagma folosită de legiuitor, „renunțare la audiere”, sugerează

că audierea participantului se efectuează din oficiu și nu la cerere, în caz

contrar, sintagma utilizată trebuia să fie „refuzul la audiere”. Asupra acestui

temei de ilegalitate a Dispoziției Guvernului nr. 161-d din 21.08.2019,

14

instanța de apel nu s-a expus deloc, astfel admițând încălcarea art. 6 CEDO

din perspectiva nemotivării actului administrativ.

și art. 11, 14 din CEDO.

justifică eliberarea din funcție a recurentului și probează legalitatea

acțiunilor Guvernului Republicii Moldova în procedura respectivă, se referă

la aplicarea prevederilor Legii nr. 63/2019 pentru modificarea unor acte

legislative, în concret art. XII alin. (3) lit. c) și e) din legea numită, prevederi

prin care a fost lichidată funcția de șef al oficiului teritorial al Cancelariei de

Stat și care obligau Guvernul să întreprindă măsurile necesare în vederea

desfășurării procedurilor ce vizează eliberarea din funcție a persoanelor

vizate și numirea altor persoane în funcțiile date. Aduce la cunoștința

instanței că prevederile enunțate nu puteau fi aplicate în speță, deoarece

raționamentul adoptării acestora este bazat pe o discriminare pe criteriu de

apartenență politică și pe încălcarea libertății persoanei de asociere într-un

partid politic, în consecință, aceste norme fiind în contradicție cu principiile

procedurii administrative, Constituția Republicii Moldova și Convenția

Europeană pentru Drepturile Omului.

impuneau eliberarea din funcție a anumitor funcționari publici, are un

caracter discriminatoriu, ce rezultă expres din conținutul notei informative,

document care identifică voința legiuitorului la adoptarea actului normativ.

Moldova, contrar principiilor prevăzute la art. 23 alin. (1) Cod administrativ

și art. 5 din Legea 158/2008, a aplicat prevederi cu un caracter pronunțat

discriminatoriu, ceea ce afectează cu un viciu deosebit de grav actele

administrative emise în aplicarea prevederilor date, fapt ce conduce, în

temeiul art. 141 Cod administrativ, la nulitatea acestor acte.

Constituția Republicii Moldova, toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali

în fața legii și a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate,

origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de

origine socială.

Constituțională a reținut că egalitatea în fața legii și a autorităților publice

presupune lipsa oricărei discriminări directe sau indirecte a persoanei.

Discriminarea are loc atunci când persoanele care se află în situații

15

asemănătoare sunt tratate în mod diferit (discriminare directă), sau atunci

când persoanele care se află în situații diferite sunt tratate în același mod

(discriminare indirectă), cu excepția cazului în care un asemenea tratament

este justificat în mod obiectiv și rezonabil.

unei discriminări directe, concretizată în comportamentul diferit al

legiuitorului față de persoane aflate în situații similare, comportament

diferențiat determinat de apartenența politică a acestora.

nu au o existență de sine stătătoare, ele fiind incidente doar în cazul în care

situația la care se referă dezavantajul implică una dintre condițiile de

exercitare a unui drept garantat de Constituție, precizează că în speță, prin

aplicarea prevederilor discriminatorii ale Legii nr. 63/2019, a fost afectat

dreptul la muncă al persoanelor vizate, prin faptul că acestea au fost eliberate

ilegal din funcțiile deținute. Respectiv, având în vedere faptul că procedura

administrativă contestată intervine în sfera dreptului la muncă, reține

incidența articolului 43 din Constituție, care garantează dreptul la muncă și

la protecția muncii.

concordanța raporturilor administrative cu Constituția Republicii Moldova,

concede că aplicarea în speță a prevederile Legii nr. 63/2019 este un ilegală,

aceasta fiind contrară art. 16 și 43 din Constituția Republicii Moldova.

discriminarea persoanelor pe motiv de opinie politică, ceea ce presupune că

încetarea raporturilor de muncă, în temeiul unor prevederi discriminatorii,

sunt contrare Convenției. Respectiv, în virtutea preemțiunii tratatelor

internaționale la care Republica Moldova este parte, față de legislația

națională (art. 4, art. 36 alin. (2) Cod administrativ), încetarea raporturilor de

muncă în condițiile expuse urmează a fi considerată ilegală și în dreptul

intern al statului.

la nediscriminare prevăzut la art. 14 din Convenție nu are o existență

independentă, deoarece nu poate fi invocat decât cu privire la drepturile și

libertățile pe care Convenția le consacră. Astfel, după cum a fost constatat în

jurisprudența CtEDO, eliberarea din funcție a unei persoane constituie o

ingerință în exercitarea de către aceasta a dreptului la respectarea vieții

private, în sensul art. 8 din Convenție, în consecință, constatăm că aplicarea

prevederilor discriminatorii ale Legii nr. 63/2019, care în speță a condus la

16

eliberarea reclamantului din funcția deținută, constituie o încălcarea a art. 14,

în coroborare cu art. 8 din Convenție.

63 din 05 iulie 2019 și a hotărârii Guvernului nr. 347 din 18 iulie 2019, a fost

crearea condițiilor legale propice pentru eliberarea din funcțiile de secretar

general al Guvernului, secretar general de stat, secretar de stat, șef și șef

adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, a persoanelor care aveau

opțiunea politică a unui anumit partid, în concret Partidul Democrat din

Moldova. Acest fapt este probat prin conținutul Notei informative la

proiectul Legii nr. 63 din 05.07.2019: “Proiectul de lege pentru modificarea

unor acte legislative are drept scop deblocarea activității ministerelor din

cadrul Guvernului Republicii Moldova. Urmare a restructurării realizate de

către Guvernul Filip în anul 2017, în ministere au fost create funcțiile de

secretari de stat și secretari generali de stat; formal, acestea sunt funcții

publice, iar titularii sunt funcționari publici, în realitate însă marea majoritate

a secretarilor generali de stat și a secretarilor de stat, sunt exponenți ai

Partidului Democrat”. Observă, anume asocierea funcționarilor enunțați cu

Partidul Democrat, a creat repercusiuni negative asupra activității

profesionale a acestora, concretizate în modificarea statutului funcțiilor

exercitate, fapt ce a condus la eliberarea din aceste funcții. Prin urmare, asistă

la o ingerință în dreptul persoanei de a se asocia liber în partide politice. Mai

exact, libertatea de asociere este viciată de riscul sancționării persoanei,

pentru opțiunea sa politică, sancțiune concretizată în eliberarea din serviciu

ca urmare a modificărilor legislative operate. Din aceste considerente,

constatăm o ingerință în dreptul reclamantului la asocierea liberă în partide,

drept prevăzut de art. 11 din CEDO.

de apel nu s-a expus deloc, astfel admițând încălcarea art. 6 CEDO din

perspectiva nemotivării actului administrativ.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții

Supreme de Justiție):

„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a

prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”

2023):

17

„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel

pot fi contestate cu recurs.”

„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea

deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel

transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.”

2023):

„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.

(2) Recursul se declară inadmisibil în special când:

a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs;

b) recursul este depus în mod repetat;

c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită;

d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1);

e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului

prevăzut la art.245 alin.(2);

f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art.244 alin.(2), art.233

alin.(1) și (2) și art.234 alin.(2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit

de Curtea Supremă de Justiție.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

al Curții Supreme de Justiție atestă că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat

dispozitivul deciziei la 08 noiembrie 2022 și la 22 februarie 2023 decizia

motivată a fost notificată recurentului (f.d. 80 V-II) prin intermediul poștei

electronice. Prin urmare, recursul este în termen.

/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile

menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs

care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință

nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul

de 3 judecători.

18

că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului

dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile

și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile curții de apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma

„motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției

legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea

și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ.

trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),

pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui

recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere

(Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services

împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a

articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor

ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19

februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a

se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).

19

ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de avocatul

Nicolae Frumosu în interesele lui Victoria Prisacari.

administrativ

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Nicolae Frumosu în

interesele lui Victoria Prisacari.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

20