3ra-796/23 — anularea actulului administrativ individual defavorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actulului administrativ individual defavorabil
- Temei legal
- Aplicarea dispozitiilor gererale a Codului administrativ fără a se tine cont de normele prevazute de legislatia speciala
3ra-796/23 — anularea actulului administrativ individual defavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului declarat de Consiliul Superior al
Magistraturii,
în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă
de Tatiana Avasiloaie împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, persoană terță
Procuratura Generală cu privire la anularea actului administrativ individual
defavorabil,
împotriva hotărârii din 27 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-796/23)
NR. PIGD (2-21190646-01-3ra-03082023)
Instanța de fond a aplicat dispozițiile generale ale Codului administrativ, fără a ține cont de
normele derogatorii prevăzute de legislația specială aplicabilă, precum Legea nr. 947 din 19 iulie
1996 și Legea nr. 544 din 20 iulie 1995.
Instanța de fond a omis să aprecieze în mod adecvat motivarea detaliată a hotărârilor CSM, inclusiv
justificarea temeiurilor de fapt și de drept care au stat la baza măsurilor adoptate.
Decizia instanței de fond nu a evaluat caracterul justificat al ședinței închise desfășurate de CSM,
ignorând prevederile legale și standardele internaționale privind confidențialitatea în astfel de
cazuri.
Curtea de Apel Chișinău, jud., A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc
20 decembrie 2024
Textul corespunde originalului
0
Examinând în lipsa părților recursul depus de Consiliul Superior al
Magistraturii,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 27 decembrie 2021, Tatiana Avasiloaie a depus acțiune în contencios
administrativ împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, cu privire la anularea
actului administrativ individual defavorabil.
În motivarea acțiunii reclamanta, a indicat că, la ședința secretă,
netransparentă și în lipsa Tatianei Avasiloaie a fost emisă ilegal hotărârea Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 276/26 din 09 noiembrie 2021 prin care s-a
decis referitor la eliberarea acordului pentru perchiziționarea judecătorului, Tatiana
Avasiloaie, pentru infracțiunea prevăzuta de art. 3302 alin. (2) Cod penal. Or,
conform art. 21 alin. (1)-(3) Cod administrativ, autoritățile publice și instanțele de
judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu legea și alte acte
normative. Exercitarea atribuțiilor legale nu poate fi contrară scopului pentru care
acestea au fost reglementate. Autoritățile publice și instanțele de judecată
competente nu pot dispune limitarea exercitării drepturilor și a libertăților
persoanelor decât în cazurile și în condițiile expres stabilite de lege.
Reclamanta consideră că, hotărârea contestată contravine principiului
constituțional din art. 116 al Constituției, care prevede că judecătorii instanțelor
judecătorești sânt independenți, imparțiali și inamovibili, conform legii.
Mai mult ca atât, a fost încălcat art. 14 alin. (1) din Legea cu privire la statutul
judecătorului care prevede că judecătorii au dreptul să beneficieze de drepturile și
libertățile consacrate de Constituția și legislația Republicii Moldova.
Totodată, a indicat reclamanta că, este încălcat art. 9 din Legea cu privire la
statutul judecătorului care prevede expres că, personalitatea judecătorului este
inviolabilă. Inviolabilitatea judecătorului se extinde asupra locuinței și localului lui
de serviciu, vehiculelor și mijloacelor de telecomunicație folosite de el, asupra
corespondenței, bunurilor și documentelor lui personale. (4) Urmărirea penală
împotriva judecătorului poate fi pornită doar de către Procurorul General sau prim-
adjunctul, iar în lipsa acestuia de către un adjunct în temeiul ordinului emis de
1
Procurorul General, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile
Codului de procedură penală. (41) Hotărârile prin care Consiliul Superior al
Magistraturii își expune acordul sau dezacordul pentru pornirea urmăririi penale în
condițiile alin. (4) trebuie să fie motivate și se publică pe pagina web oficială a
Consiliului Superior al Magistraturii, cu anonimizarea datelor cu privire la
identitatea judecătorului. (5) Judecătorul nu poate fi reținut, supus aducerii silite,
arestat, percheziționat fără acordul Consiliului Superior al Magistraturii. Toate
acțiunile procesuale în privința judecătorului, cu excepția cazurilor de infracțiune
flagrantă, pot fi efectuate numai după emiterea ordonanței de pornire a urmăririi
penale, cu respectarea garanțiilor instituite de normele constituționale și actele
internaționale. Acordul Consiliului Superior al Magistraturii nu este necesar în caz
de infracțiune flagrantă.
Astfel, a susținut reclamanta că, hotărârea emisă este ilegală deoarece mai
contravine art. 32 alin. (2) și art. 94 din Codul administrativ și art. 15 alin. (3) din
Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, care prevede că la ședințele
Consiliului Superior al Magistraturii se citează în mod obligatoriu persoanele a căror
problemă se examinează.
Consideră reclamanta că, de către Consiliului Superior al Magistraturii a fost
utilizat în mod arbitrar dreptul discreționar, contrar prevederilor art. 16, art. 137 și
art. 225 alin. (1) Codul administrativ, care prevăd că, dreptul discreționar al
autorității publice reprezintă posibilitatea acesteia de a opta între mai multe soluții
posibile corespunzătoare scopului legii atunci când aplică o dispoziție legală.
Exercitarea dreptului discreționar nu permite desfășurarea unei activități
administrative arbitrare.
Mai mult ca atât, Consiliul Superior al Magistraturii, a acționat contrar
prevederilor art. 22, art. 85 și art. 87 din Codul administrativ, care în esență obligă
autoritatea publică să efectueze un control efectiv și complet asupra faptelor invocate
în sesizare de către procurorul general interimar, dar nu să se limiteze la reiterarea
celor expuse în actul de sesizare, și invocarea unor texte legale declarate
neconstituționale. Or, art. 22 Codul administrativ, indică că, autoritățile publice și
instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea
stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sânt legate nici de expunerile
participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.
În aceeași ordine de idei, a menționat reclamanta că, pct. 55 - 56 din Hotărârea
Curții Constituționale nr. 23 din 27.06.2017 stipulează că, sub acest aspect, în
jurisprudența sa, Curtea a statuat că Consiliul Superior al Magistraturii are o dublă
calitate: administrativă și jurisdicțională.
2
De regulă, această autoritate desfășoară o activitate de natură administrativă,
iar atunci când acționează în calitate de instanță disciplinară, ea realizează o
activitate jurisdicțională (HCC nr.9 din 18 iunie 2012, §32). 56.
Așadar, Curtea menționează că, prin natura sa juridică, prin modul de
constituire, organizare și realizare a competențelor legale, Consiliul Superior al
Magistraturii are rolul de a asigura: autoadministrarea judecătorească, organizarea
și funcționarea sistemului judecătoresc, precum și de a garanta independența
autorității judecătorești. Totodată, în pct. 62 din hotărârea menționată este indicat
că, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că încuviințarea Consiliului Superior al
Magistraturii în cazurile [pornirii urmăririi penale], reținerii, aducerii silite, arestării,
percheziționării judecătorului constituie o anumită garanție, care diminuează riscul
abuzurilor, acțiunilor arbitrare, precum și al acuzațiilor false împotriva judecătorului
de către persoane interesate (HCC nr.22 din 5 septembrie 2013, §107).
În același sens, pct. 76 din Hotărârea Curții Constituționale nr.23 din
27.06.2017, Curtea menționează că în situația în care Consiliului Superior al
Magistraturii i se cere să își dea acordul pentru pornirea urmăririi penale, aplicarea
măsurilor procesuale sau efectuarea acțiunilor procesuale în privința judecătorului,
acesta are obligația să motiveze hotărârea sa, ținând cont de circumstanțele
particulare ale fiecărui caz în parte, fără a se limita la formulări generale și abstracte.
Astfel, a susținut reclamanta că, hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii constituie о ingerință în drepturile judecătorului, în special în garanția
inviolabilității acestuia. Iar prin urmare, hotărârile prin care Consiliul Superior al
Magistraturii își expune acordul pentru pornirea urmăririi și efectuarea acțiunilor și
aplicare a măsurilor de reținere, de aducere silită, de arestare sau de percheziție a
judecătorului trebuie să fie proporționale, egale și motivate.
Mai mult ca atât, și art. 31 din Codul administrativ, prevede că, actele
administrative individuale și operațiunile administrative scrise trebuie să fie
motivate. Iar art. 118 alin. (1)-(3) Cod administrativ, stabilește că, motivarea este
operațiunea administrativă prin care se expun considerentele care justifică emiterea
unui act administrativ individual. În motivare se indică temeiurile esențiale de drept
și de fapt pe care le-a luat în considerare autoritatea publică pentru decizia sa. Din
motivarea deciziilor discreționare trebuie să poată fi recunoscute și punctele de
vedere din care autoritatea publică a reieșit la exercitarea dreptului discreționar.
Motivarea trebuie să se refere și la argumentele expuse în cadrul audierii.
În aceeași ordine de idei, a indicat reclamanta că, Consiliul Superior al
Magistraturii în calitate de autoritate publică competentă prin acțiunile sale în cadrul
procedurii administrative a încălcat prevederile art. 32 din Codul administrativ. Or,
3
procedura administrativă se structurează astfel încât participanții să poată înțelege
fiecare etapă a procedurii. Dacă este necesară contribuția unui participant, acestuia i
se comunică neîntârziat, într-un limbaj clar și ușor de înțeles, acțiunile care trebuie
întreprinse. În condițiile legii, autoritățile publice trebuie să asigure participarea
neîngrădită la procedura administrativă a persoanelor interesate.
Astfel, a reținut reclamanta că, încălcarea normelor de procedură
administrativă a generat încălcarea unuia din cele mai elementare garanții
procedurale, dreptul de a fi ascultat asupra faptelor care au fost invocate de
Procurorul general interimar în sesizarea adresată Consiliului Superior al
Magistraturii. Or, conform art. 94 din Codul administrativ, înainte de emiterea unui
act administrativ individual defavorabil pentru un participant sau înainte de
respingerea unui act administrativ individual favorabil, participantul are dreptul să
fie audiat în legătură cu faptele și circumstanțe relevante pentru actul ce urmează a
fi emis. Audierea poate fi făcută verbal sau în scris.
În acest context, consideră reclamanta că, Consiliul Superior al Magistraturii
urma să acționeze și în conformitate cu prevederile art. 85 alin. (3) și 92 din Codul
administrativ, care prevăd că, autoritatea publică trebuie să stabilească din oficiu
aspectele de fapt ale cazului care face obiectul procedurii, fără a se limita la dovezile
și afirmațiile participanților. Autoritatea publică a decis conform convingerii sale
libere dacă consideră о faptă drept existentă, luând în considerare întreaga procedură
administrativă inclusiv toate probele. Autoritatea publică ia în considerare toate
faptele care au importanță pentru caz, inclusiv cele favorabile participanților. Însă,
Consiliul Superior al Magistraturii nu a stabilit din oficiu toate aspectele de fapt ale
cazului, dar a preluat acele afirmații ale Procurorului general interimar, din care
considerent, în substanță a emis un act administrativ individual defavorabil ilegal.
Mai mult ca atât, emiterea acordului de către Consiliul Superior al
Magistraturii conform art. 19 alin. (4) - (5) din Legea cu privire la statutul
judecătorului nr. 544 din 20.07.1995 trebuie să fie rezultatul unei ample analize, cu
punerea în balanță a oricărui argument și cu participarea obligatorie a persoanelor
implicate, în caz contrar, independența judecătorului, inviolabilitatea acestuia și
separația puterilor în stat rămân la nivelul de drepturi teoretice și iluzorii.
Astfel, a comunicat reclamanta că, la caz, ingerința în dreptul la inviolabilitate
a Tatianei Avasiloaie, în calitate de judecător a fost efectuată și cu încălcarea
principiului securității juridice. Or, conform art. 30 alin. (2) din Codul administrativ,
autoritățile publice nu pot întreprinde măsuri care să afecteze situațiile juridice
definitive sau drepturile dobândite, decât în situații în care, în condițiile stabilite de
lege, acest lucru este absolut necesar pentru interesul public.
4
În aceeași ordine de idei, a susținut reclamanta că, încălcările menționate
probează caracterul incert al actului administrativ individual defavorabil. Iar
conform art. 119 alin. (1) din Codul administrativ conținutul unui act administrativ
individual trebuie să fie suficient de cert. Caracterul cert, trebuie să denote
raționamentul actului administrativ individual emis, încât dispozitivul să fie
rezultatul unui raționament juridic consecutiv, proporțional și previzibil. Or,
emiterea hotărârii de către Consiliu Superior al Magistraturii este о răzbunare în
privința Tatianei Avasiloaie, pentru denunțarea ilegalităților, faptelor și actelor
conexe de corupție a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii la Adunarea
Generală extraordinară a Judecătorilor din septembrie 2019.
Totodată, a indicat reclamanta că, conform art. 29 alin. (1) — (3) din Codul
administrativ, orice măsură întreprinsă de autoritățile publice prin care se afectează
drepturile sau libertățile prevăzute de lege trebuie să corespundă principiului
proporționalității. О măsură întreprinsă de autoritățile publice este proporțională
dacă: a) este potrivită pentru atingerea scopului urmărit în temeiul împuternicirii
atribuite prin lege; b) este necesară pentru atingerea scopului; c) este rezonabilă.
Măsura întreprinsă de autoritățile publice este una rezonabilă dacă ingerința produsă
prin ea nu este disproporțională în raport cu scopul urmărit.
Astfel, consideră că hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii din 09
noiembrie 2021 nu conține motivarea scopului, caracterului potrivit, necesar și
rezonabil al acordului. Or, fiecare măsură autorizată de Consiliul Superior al
Magistraturii trebuie să fie motivată din punct de vedere a proporționalității. Însă,
Consiliul Superior al Magistraturii a decis fără о motivare a necesității, intervenirii
în inviolabilitatea judecătorului prin eliberarea acordului referitor la percheziție.
În concluzie, reclamanta a susținut că hotărârea emisă de Consiliul Superior
al Magistraturii reprezintă un act ilegal și arbitrar, fiind o reacție la participarea
acesteia în cadrul Adunării Generale a Judecătorilor din 2019. Din aceste
considerente membrii CSM, în special, Mustață Dorel ți Nina Cernat urmau să se
abțină de la examinarea sesizării Procurorului general interimar, deoarece ei au o
părere depreciativă și părtinitoare referitor la subiectul Adunării Generale
Extraordinare a Judecătorilor din septembrie 2019.
Prin încheierea din 09 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost atras în
proces în calitate de persoană terță, Procuratura Generală.
Reclamanta Avasiloaie Tatiana a solicitat anularea hotărârii Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 276/26 din 09 noiembrie 2021 ,,Cu privire
la sesizarea Procurorului general interimar, Dumitru Robu, referitor la eliberarea
5
acordului pentru efectuarea măsurilor speciale de investigație în privința
judecătorului Tatiana Avasiloaie de la Judecătoria Chișinău”.
Fiind învestită cu judecarea acțiunii în fond, Curtea de Apel Chișinău, prin
hotărârea din 27 martie 2023 a anulat hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii
nr. 276/26 din 09 noiembrie 2021 ,,Cu privire la sesizarea Procurorului general
interimar, Dumitru Robu, referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea
măsurilor speciale de investigație în privința judecătorului Tatiana Avasiloaie de la
Judecătoria Chișinău”.
La 31 martie 2023, Consiliul Superior al Magistraturii a depus recurs
nemotivat, iar la 22 august 2023 a prezentat motivarea recursului împotriva hotărârii
din 27 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău solicitând casarea acesteia cu emiterea
unei noi decizii de respingere a cererii de chemare în judecată.
În motivarea cererii de recurs, a indicat că, hotărârea este ilegală și
neîntemeiată din motivul încălcării normelor de drept material prin neaplicarea legii
care trebuia să fie aplicată, prin interpretarea și aplicarea în mod eronat a legii, dar
și fără a lua în considerare pe deplin toate circumstanțele cauzei.
Recurentul a susținut că, consideră concluzia instanței de fond privind vicierea
procedurii administrative întrucât nu a fost asigurată participarea și audierea
judecătorului Tatiana Avasiloaie de la Judecătoria Chișinău, eronată și care rezultă
din interpretarea defectuoasă a normelor de drept pertinente speței, deoarece
hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 276/26 din 09 noiembrie
2021 ,,Cu privire la sesizarea Procurorului general interimar, Dumitru Robu,
referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea măsurilor speciale de investigație
în privința judecătorului Tatiana Avasiloaie de la Judecătoria Chișinău”, a fost
adoptată cu respectarea procedurii legale. Or, sesizările Procurorului General
interimar cu privire la efectuarea unor acțiuni de urmărire penală în privința unui
judecător, potrivit specificului său, urmează a fi examinate de urgență și prioritar,
astfel, omiterea audierii nu poate fi apreciată ca o garanție obstacol.
Subsecvent, recurentul reținând prevederile art. 2 alin. (3) lit. b) din Codul
administrativ a relatat că nu era necesară înștiințarea și participarea judecătorului
vizat în ședința Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, pentru ai solicita
opinia pe marginea sesizării sau de ai solicita acordul de a fi perchiziționat. Or, în
dezbatere a fost pusă sesizarea Procurorului General interimar privind întreprinderea
unor măsuri de investigație penale, despre care persoana vizată nu urma să cunoască,
până la efectuarea acestora, în scopul de a nu periclita desfășurarea urmăririi penale.
Recurentul a susținut că, instanța de fond îndoielnic și vădit nejustificat a
indicat asupra nerespectării procedurii administrative de către Consiliul Superior al
6
Magistraturii, deoarece nu a specificat însă, în ce mod și în legătură cu ce împrejurări
concrete Consiliului Superior al Magistraturii ar fi dus în eroare participantul la
proces, respectiv nu a dat dovadă de bună-credință, că nu a fost imparțial, transparent
și eficient.
Prin interpretarea eronată a legii aplicabile, instanța de fond a considerat că la
emiterea hotărârii nr. 276/26 din 09 noiembrie 2021 ,,Cu privire la sesizarea
Procurorului general interimar, Dumitru Robu, referitor la eliberarea acordului
pentru efectuarea măsurilor speciale de investigație în privința judecătorului Tatiana
Avasiloaie de la Judecătoria Chișinău”, Consiliului Superior al Magistraturii nu a
stabilit din oficiu toate aspectele de fapt ale cazului.
Astfel, recurentul a invocat că, Consiliului Superior al Magistraturii a
examinat sesizarea Procurorului General interimar privind eliberarea acordului
pentru efectuarea unor acțiuni de urmărire penală, doar sub aspectul respectării
condițiilor sau a circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură penală pentru
dispunerea percheziției judecătorului, fără a-și aroga atribuțiile unei instanțe
judecătorești.
În acest sens, recurentul a indicat că contrar celor invocate de instanța de fond
în hotărârea contestată, Consiliul Superior al Magistraturii nu este obligat să
realizeze o amplă analiză a tuturor circumstanțelor cauzei și a probelor prezentate cu
motivarea în hotărâre a fiecărei măsuri în parte, în special având în vedere faptul că,
Consiliul Superior al Magistraturii nu are statut de instanță de judecată, nu deține
competențe de înfăptuire a justiției și nici nu autorizează efectuarea acțiunilor de
urmărire penală. Or, potrivit dispoziției art. 24 din Legea cu privire la Consiliul
Superior al Magistraturii, doar procedura de examinare a demersului procurorului
general interimar este pusă în sarcina Consiliului, nu și obligația de a raporta aceste
condiții și circumstanțe situației examinate.
A susținut că, constatând faptul că prin ordonanța din 19 august 2021 a
Procurorului General interimar a fost pornită urmărirea penală împotriva
judecătorului Tatiana Avasiloaie în baza art. 3302 alin. (2) Cod Penal pe faptul
îmbogățirii ilicite, și verificând dacă probele prezentate în susținerea sesizării atestă
bănuiala rezonabilă de săvârșirea infracțiunii imputate, fără a se expune în privința
acestora, precum și fără enumerarea acestora în motivarea hotărârii, limitându-se la
examinarea factologică a materialelor prezentate și verificarea respectării condițiilor
sau a circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură penală pentru dispunerea
reținerii, aducerii silite, arestării sau percheziționării judecătorului, și la reiterarea
circumstanțelor de fapt și de drept relevante speței, a considerat oportună eliberarea
acordului pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală solicitate în scopul oferirii
7
posibilității organului de urmărire penală să investigheze circumstanțele cauzei sub
toate aspectele complet și obiectiv, fapt posibil doar prin recurgerea la lipsirea
temporară a judecătorului de imunitate funcțională.
Consideră recurentul că concluzia instanței de fond precum că hotărârea
Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 276/26 din 09 noiembrie 2021 nu
este motivată din care considerente constituie un act administrativ individual ilegal,
este una eronată, bazată pe interpretarea neîntemeiată a prevederilor art. 23 și art. 24
din Legea nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii,
art. 19 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 din Legea cu privire la statutul
judecătorului și art. 31, art. 118 din Codul administrativ precum și din omisiunea
instanței de judecată de a constata și elucida pe deplin toate circumstanțele cauzei.
Recurentul a susținut că, hotărârea instanței de fond a fost adoptată cu
încălcarea esențială și aplicarea eronată a normelor de drept material prin neaplicarea
legii care trebuia să fie aplicată, prin interpretarea în mod eronat a legii, inclusiv nu
a stabilit circumstanțe importante pentru soluționarea litigiului dedus judecării.
Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatei cererile de recurs, informând
despre posibilitatea depunerii referinței la recurs, fapt ce se confirmă prin scrisoarea
de însoțire, anexată la materialele dosarului (f.d. 189). Însă, până în prezent intimata
nu și-a valorificat dreptul de a depune referință pe marginea cererilor de recurs.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. XI alin.(3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor
acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de
Justiție ):
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei
legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului”.
Legea pentru modificarea unor acte normative (aspecte de procedură privind
activitatea instanțelor judecătorești) nr. 224 din 31.07.2024 (în vigoare 16.08.2024),
art. 13 din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiție nr. 64 din 30.03.2023 (în
vigoare 06.04.2023), s-a completat cu alineatul (51 ) cu următorul cuprins:
„Până la începerea activității Curții Supreme de Justiție în noua componentă, președintele
Curții formează completele de judecată. Curtea Supremă de Justiție va examina în complete de 3
judecători cererile de recurs, cererile de recurs în anulare și cererile de revizuire, care au fost inițial
repartizate spre examinare completelor din 5 judecători. Acestea vor fi examinate de completul de
judecători din care face parte judecătorul raportor.”
Respectiv, ținând cont de modificările operate, prezentul recurs va fi
examinat, în completul de 3 judecători, format prin dispoziția Președintelui interimar
al Curții Supreme de Justiție nr. 119 din 28 iunie 2024.
8
Art.244 alin.(1) din Codul administrativ (în vigoare până la 1 septembrie
2023):
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi
contestate cu recurs”
Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare până la 1 septembrie 2023)
prevede:
„(1) Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei
instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat
Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
(2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la
notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea
recursului se depune la instanța de apel” .
Art. 193 alin. (3) și (31) din Codul administrativ stabilește:
„ (3) Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și cererile
de recurs în complete din 3 judecători.
(31) În scopul uniformizării practicii judecătorești, completul din 3 judecători poate decide,
prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de un complet din 5 judecători,
iar completul din 5 judecători poate decide, prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să
fie examinat de un complet din 9 judecători.”
Art. 194 alin.(2) din Codul administrativ prevede:
„În procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se
examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului
material”.
Art. 2 din Codul administrativ prevede că:
„Prevederile prezentului cod determină statutul juridic al participanților la raporturile
administrative, atribuțiile autorităților publice administrative și ale instanțelor de judecată
competente pentru examinarea litigiilor de contencios administrativ, drepturile și obligațiile
participanților în procedura administrativă și cea de contencios administrativ. Anumite aspecte ce
țin de activitatea administrativă privind domenii specifice de activitate pot fi reglementate prin
norme legislative speciale derogatorii de la prevederile prezentului cod numai dacă această
reglementare este absolut necesară și nu contravine principiilor prezentului cod”.
Art. 3 din Codul administrativ prevede că:
„Legislația administrativă are drept scop reglementarea procedurii de înfăptuire a activității
administrative și a controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea asigurării respectării
drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice și juridice, ținându-se cont de
interesul public și de regulile statului de drept”.
Art. 5 din Codul administrativ prevede că:
9
„Activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative individuale și normative, a
contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de
autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea legii și se aplică
nemijlocit legea”.
Art. 6 din Codul administrativ prevede că:
„Procedura administrativă este activitatea autorităților publice cu efect în exterior, îndreptată
spre examinarea condițiilor, pregătirea și emiterea unui act administrativ individual, spre
examinarea condițiilor, pregătirea și încheierea unui contract administrativ sau examinarea
condițiilor, pregătirea și întreprinderea unei măsuri strict de autoritate publică”.
Art. 10 din Codul administrativ prevede că:
„Actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială
întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului
public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea
raporturilor juridice de drept public”.
Art. 11 alin. (1) din Codul administrativ stipulează:
„Actele administrative individuale pot fi: a) acte defavorabile – actele care impun
destinatarilor lor obligații, sancțiuni, sarcini sau afectează drepturile/interesele legitime 8 ale
persoanelor ori care resping, în tot sau în parte, acordarea avantajului solicitat; b) acte favorabile
– actele care creează destinatarilor săi un beneficiu sau un avantaj de orice fel”.
Art. 15 din Codul administrativ prevede că:
„Operațiunile administrative sunt manifestările de voință sau activitățile autorităților
publice care nu produc ca atare efecte juridice. Operațiunile administrative pot fi contestate doar
concomitent cu actul administrativ individual, cu excepția operațiunilor administrative executorii
sau îndreptate împotriva unui terț”.
Art.17 din Codul administrativ stipulează:
„Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce
atingere prin activitate administrativă”.
Art.20 din Codul administrativ stipulează:
„Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită
prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la
care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios
administrativ, conform prezentului cod”.
Art. 39 din Codul administrativ stipulează:
„Controlul judecătoresc al activității administrative este garantat și nu poate fi îngrădit. Orice
persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în sensul art.17 sau prin
nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de judecată competente”.
Art. 139 alin. (3) din Codul administrativ:
10
„Un act administrativ individual rămâne valabil atâta timp cât nu este retras, revocat sau
anulat într-un alt mod ori nu s-a consumat prin expirarea timpului sau într-un alt mod.”
Art. 206 din Codul administrativ prevede:
„ (1) O acțiune în contencios administrativ poate fi depusă pentru:
a) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ individual (acțiune în contestare);
b) obligarea autorității publice să emită un act administrativ individual (acțiune în obligare);
c) impunerea la acțiune, la tolerare a acțiunii sau la inacțiune (acțiune în realizare);
d) constatarea existenței sau inexistenței unui raport juridic ori nulității unui act administrativ
individual sau a unui contract administrativ (acțiune în constatare); sau
e) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ normativ (acțiune de control normativ).
(2) Acțiunea în constatare prezumă existența unui interes îndreptățit pentru constatarea
solicitată. Acțiunea în constatare nu poate fi înaintată dacă reclamantul își poate sau și-ar putea
revendica drepturile printr-o altă acțiune prevăzută la alin. (1), cu excepția situației când se
urmărește constatarea nulității unui act administrativ individual sau normativ.”
Art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ stipulează că;
„Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când reclamantul nu poate
revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art.17”.
Dispozițiile art. 22 alin. (1) coroborat cu art. 219 alin. (1) din Codul
administrativ, stipulează că:
„Instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor
probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a
probelor înaintate de participanți”.
Art. 4 alin. (5) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nr.
947 din 19 iulie 1996 prevede că:
„În scopul realizării funcțiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii poate avea și alte
competențe în condițiile legii.”
Art. 81 alin. (2) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nr.
947 din 19 iulie 1996 prevede că:
„Ședințele Consiliului Superior al Magistraturii sînt publice, cu excepția cazurilor în care, la
cererea motivată a președintelui sau a cel puțin trei membri, se hotărăște ca ședințele să fie închise
în vederea protejării informației ce constituie secret de stat sau a cazului în care, datorită unor
împrejurări speciale, caracterul public poate prejudicia interesele justiției sau poate aduce atingere
vieții private a persoanelor. Hotărârea motivată cu privire la declararea ședinței închise se adoptă
cu votul majorității membrilor prezenți.”
Conform art. 15 alin. (1) și alin. (2) din Legea cu privire la Consiliul Superior
al Magistraturii nr. 947 din 19 iulie 1996 prevede că:
„Consiliul Superior al Magistraturii ca organ colegial își exercită atribuțiile în plen. Ședința
Consiliului Superior al Magistraturii este deliberativă dacă la ea participă cel puțin două treimi
din membrii lui.”
11
Conform art. 17 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nr.
947 din 19 iulie 1996:
„Examinarea problemelor ce urmează a fi soluționate în ședință începe cu raportul
Președintelui Consiliului Superior al Magistraturii sau al unui membru al lui, care a studiat în
prealabil documentele și materialele prezentate, după care sânt ascultate persoanele invitate la
ședință, se cercetează documentele și materialele necesare.”
În conformitate cu art. 23 din Legea cu privire la Consiliul Superior al
Magistraturii nr. 947 din 19 iulie 1996:
„Propunerea Procurorului General sau a prim-adjunctului, iar în lipsa acestuia – a adjunctului
desemnat prin ordinul Procurorului General de pornire a urmăririi penale, de reținere, de aducere
silită, de arestare sau de percheziție a judecătorului se examinează de către Consiliul Superior al
Magistraturii imediat, dar nu mai târziu de 5 zile lucrătoare.”
În conformitate cu art. 24 alin. (1), (2) și (3) din Legea cu privire la Consiliul
Superior al Magistraturii nr. 947 din 19 iulie 1996 (în vigoare la momentul apariției
situației):
„Consiliul Superior al Magistraturii adoptă hotărâri cu votul deschis al majorității membrilor
săi, cu excepția cazului prevăzut la art.19 alin.(4). La adoptarea hotărârilor cu privire la cariera
judecătorilor, răspunderea disciplinară a acestora, sancționarea și eliberarea din funcție a
judecătorilor, membrii de drept ai Consiliului Superior al Magistraturii participă fără drept de vot.
Votarea se efectuează în lipsa persoanei al cărei caz este examinat și în lipsa celorlalți invitați.
Consiliul Superior al Magistraturii, în urma deliberării, pronunță public dispozitivul hotărîrii, fapt
care se consemnează într-un proces-verbal. Hotărîrea motivată, care conține și numărul de voturi,
se redactează în cel mult 30 de zile și se semnează de președintele ședinței.”
În conformitate cu art. art. 19 alin. (4), (41), (5) din Legea nr. 544 din 20 iulie
1995 cu privire la statutul judecătorului :
„(4) Urmărirea penală împotriva judecătorului poate fi pornită doar de către Procurorul General
sau prim-adjunctul, iar în lipsa acestuia de către un adjunct în temeiul ordinului emis de Procurorul
General, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile Codului de procedură
penală. În cazul săvîrșirii de către judecător a infracțiunilor specificate la art.243, 324, 326 și 3302
ale Codului penal al Republicii Moldova, precum și în cazul infracțiunilor flagrante, acordul
Consiliului Superior al Magistraturii pentru pornirea urmăririi penale nu este necesar.
(41) Hotărârile prin care Consiliul Superior al Magistraturii își expune acordul sau dezacordul
pentru pornirea urmăririi penale în condițiile alin.(4) trebuie să fie motivate și se publică pe pagina
web oficială a Consiliului Superior al Magistraturii, cu anonimizarea datelor cu privire la
identitatea judecătorului.
(5) Judecătorul nu poate fi reținut, supus aducerii silite, arestat, percheziționat fără acordul
Consiliului Superior al Magistraturii. Toate acțiunile procesuale în privința judecătorului, cu
excepția cazurilor de infracțiune flagrantă, pot fi efectuate numai după emiterea ordonanței de
pornire a urmăririi penale, cu respectarea garanțiilor instituite de normele constituționale și actele
internaționale. Acordul Consiliului Superior al Magistraturii nu este necesar în caz de infracțiune
flagrantă.”
Art. 247 din Codul administrativ prevede:
12
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea participanților la
proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.2451 alin.(1) lit. b) și d). Completul
poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință pentru a se pronunța cu privire la
recursul considerat admisibil.”.
Art. 248 alin.(1) lit. b) din Codul administrativ reglementează că:
„Examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii
admite recursul, casează integral sau parțial hotărârea și/sau decizia și adoptă o nouă decizie;
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, prevăzut de art. 245 alin.(1) și
(2) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la operarea
modificărilor prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 1 septembrie 2023),
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că, Curtea de Apel
Chișinău a pronunțat hotărârea la 27 martie 2023.
Din materialele cauzei rezultă că, instanța de apel a expediat la adresa de e-
mail a recurentului copia dispozitivului deciziei la data de 28 martie 2023, iar
hotărârea motivată la 24 iulie 2024, fapte confirmate prin extrasele din poșta
electronică, anexate la dosar (f.d.163/175).
Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că recurentul
s-a conformat dispozițiilor art. 245 din Codul administrativ și a depus în termen
recursul.
Verificând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs,
Completul de judecată reține următoarele:
La 09 noiembrie 2021 la Consiliul Superior al Magistraturii a parvenit
sesizarea Procurorului General interimar, Dumitru Robu, privind eliberarea
acordului pentru efectuarea percheziției în privința judecătorului Tatiana Avasiloaie.
În rezultatul votării, cu vot unanim pro al membrilor cu drept de vot, prezenți
la ședință, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a considerat oportună
examinarea în ședință închisă a sesizării Procurorului General interimar, Dumitru
Robu, referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea măsurilor speciale de
investigație în privința judecătorului Tatiana Avasiloaie de la Judecătoria Chișinău.
Iar în cadrul ședinței închise a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii,
Procurorul General interimar, Dumitru Robu, fiind prezent a susținut în totalitate
sesizarea înaintată.
Totodată, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a considerat oportună
examinarea sesizării Procurorului General interimar în absența judecătorului Tatiana
13
Avasiloaie de la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, dat fiind că este necesară
emiterea unui act de urgență - a hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii
privind eliberarea acordului la efectuarea acțiunilor procesuale penale - percheziție,
având în vedere interesul public, or, bănuirea de săvârșire a unei infracțiunii de un
judecător, care este persoană cu funcție de demnitate publică, prezintă un interes
public sporit. Iar neemiterea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii
presupune un risc major, fiind posibilă prejudicierea procesului de acumulare a
probelor și afectarea interesului justiției. Or, art. 4 alin. (5) din Legea cu privire la
Consiliul Superior al Magistraturii, indică că, în scopul realizării funcțiilor sale,
Consiliul Superior al Magistraturii poate avea și alte competențe în condițiile legii.
Prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 276/26 din 09
noiembrie 2021 s-a admis sesizarea Procurorului General interimar și s-a eliberat
acordul pentru efectuarea măsurii speciale de investigație – percheziția, în privința
judecătorului Tatiana Avasiloaie de la Judecătoria Chișinău, pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 3302 alin. (2) Cod penal.
La 27 decembrie 2021, Tatiana Avasiloaie a depus acțiune în contencios
administrativ împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, terț Procuratura
Generală a Republicii Moldova cu privire la contestarea actelor administrative.
Prin hotărârea din 27 martie 2023, Curtea de Apel Chișinău a anulat hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 276/26 din 09 noiembrie 2021 ,,Cu privire
la sesizarea Procurorului general interimar, Dumitru Robu, referitor la eliberarea
acordului pentru efectuarea măsurilor speciale de investigație în privința
judecătorului Tatiana Avasiloaie de la Judecătoria Chișinău”.
Reținând circumstanțele cauzei la normele pre-citate, Completul de judecată
al Curții Supreme de Justiție conchide că, hotărârea din 27 martie 2023 a Curții de
Apel Chișinău, este bazată pe interpretarea eronată a normelor de drept, fără a lua în
considerare pe deplin toate circumstanțele cauzei și rezultă din interpretarea
defectuoasă a normelor de drept pertinente speței.
Or, hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 276/26 din 09
noiembrie 2021 a fost adoptată cu respectarea procedurii legale, procedura
administrativă nefiind viciată, iar concluzia instanței de fond privind necesitatea
prezenței și acordul judecătorului vizat în sesizarea Procurorului General interimar,
este eronată, deoarece în dezbatere a fost pusă sesizarea procurorului General
interimar privind întreprinderea unor măsuri de investigație penale, despre care
persoana vizată nu urma să cunoască, până la efectuarea acestora, în scopul de a nu
periclita desfășurarea urmăririi penale.
14
Prin urmare, prin prisma art. 2 alin. (3) lit. b) din Codul administrativ, nu era
necesară înștiințarea și participarea judecătorului vizat în ședința Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii, pentru ai solicita opinia pe marginea sesizării
sau de a-i solicita acordul de a fi perchiziționat.
În această ordine de idei, completul de judecată constată că vădit nejustificate
sunt și criticile instanței de fond în ceea ce privește nerespectarea procedurii
administrative de către Consiliu, fără însă a specifica în ce mod și în legătură cu ce
împrejurări concrete Consiliul ar fi dus în eroare participantul la proces, respectiv nu
a dat dovadă de bună-credință, nu a fost imparțial, transparent și eficient. Or, în
speță, dat fiind subiectul pus în discuție și anume sesizarea Procurorului general
interimar, Dumitru Robu, referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea
măsurilor speciale de investigație în privința judecătorului Tatiana Avasiloaie de la
Judecătoria Chișinău, Consiliul Superior al Magistraturii a aplicat normele
legislative speciale derogatorii de la prevederile Codului administrativ și anume
Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, Legea cu privire la statutul
judecătorului, Codul de procedură penală și Codul penal care prevăd expres
procedura, limitele și termenele de examinare, adoptând într-un final o hotărâre
legală și întemeiată.
În această ordine de idei, Completul de judecată relevă că, contrar celor
invocate de instanța de fond în hotărârea contestată, Consiliul Superior al
Magistraturii nu este obligat să realizeze o amplă analiză a tuturor circumstanțelor
cauzei și a probelor prezentate cu motivarea în hotărâre a fiecărei măsuri în parte, în
special având în vedere faptul că, Consiliul Superior al Magistraturii nu are statut de
instanță de judecată, nu deține competențe de înfăptuire a justiției și nici nu
autorizează efectuarea acțiunilor de urmărire penală.
Totodată, Completul de judecată constată că, Consiliul Superior al
Magistraturii constatând faptul că, prin ordonanța din 19 august 2021 a Procurorului
General interimar a fost pornită urmărirea penală împotriva judecătorului Tatiana
Avasiloaie în baza art. 3302 alin. (2) Cod Penal pe faptul îmbogățirii ilicite, și
verificând dacă probele prezentate în susținerea sesizării atestă bănuiala rezonabilă
de săvârșirea infracțiunii imputate, fără a se expune în privința acestora, precum și
fără enumerarea acestora în motivarea hotărârii, limitându-se la examinarea
factologică a materialelor prezentate și verificarea respectării condițiilor sau a
circumstanțelor prevăzute de Codul de procedură penală pentru dispunerea
percheziționării judecătorului, și la reiterarea circumstanțelor de fapt și de drept
relevante speței, întemeiat și legal a considerat oportună eliberare acordului pentru
efectuarea acțiunii de urmărire penală solicitată în scopul oferirii posibilității
organului de urmărire penală să investigheze circumstanțele cauzei sub toate
15
aspectele complet și obiectiv, fapt posibil doar prin recurgerea la lipsirea temporară
a judecătorului de imunitate funcțională.
Instanța de recurs reține că standardele internaționale, inclusiv cele stabilite
de CtEDO în cauza Vilho Eskelinen și alții vs. Finlanda, permit ingerințe în
drepturile funcționarilor publici, inclusiv ale judecătorilor, atunci când acestea sunt
justificate de un interes public major. În acest caz, protejarea integrității anchetei
penale și asigurarea imparțialității procedurilor judiciare reprezintă un interes public
esențial, care justifică caracterul închis al ședinței și măsurile adoptate.
Instanța de recurs apreciază că aceste principii au fost respectate în adoptarea
hotărârilor CSM, iar instanța de fond a omis să le analizeze corespunzător.
Standardele CtEDO, în special cele dezvoltate în jurisprudența menționată, confirmă
că ingerințele sunt permise atunci când sunt fundamentate pe un scop legitim,
necesar într-o societate democratică, și adoptate cu respectarea garanțiilor de
transparență și drept la apărare.
Distinct de cele menționate, Completul atestă că reclamanta nu a indicat în
acțiunea sa civilă și în ședința de judecată care este legătura cauzală dintre
examinarea chestiunilor privind acordarea acordului pentru efectuarea acțiunii de
urmărire penală în lipsa sa și ilegalitatea actelui emis și care ar fi fost argumentele
aduse de aceasta în ședință, care ar fi răsturnat soluția adoptată.
Cu adevărat, confrom art. 94 Cod administrativ, înainte de emiterea unui act
administrativ individual defavorabil pentru un participant sau înainte de respingerea
unui act administerativ individual favorabil, participantul are dreptul să fie audiat în
legătură cu faptele și circumstanțele relevante pentru actul ce urmează a fi emis.
Însă, actul administrativ nu poate fi anulat doar pe motiv că audierea persoanei
nu a avut loc (la caz reieșind din specificul procedurilor derulate).
Astfel, în sensul prevederilor art. 224 al.1 lit.a) Cod administrativ, actul
administrativ poate fi anulat doar dacă acesta este ilegal și prin acesta este vătămat
dreptul reclamantului.
Prin urmare, în cazul normei legale menționate, pentru ca un act administrativ
să fie anulat este necesară întrunirea cumulativă a două condiții: 1) actul să fie ilegal
și 2) acesta să încalce drepturile reclamantului.
Că neprezența reclamantei Tatiana Avasiloaie la ședința de examinare a
chestiunii privind oferirea acordului pentru efectuarea acțiunii de urmărire penală ar
atrage automat ilegalitatea actului și că prin acesta se aduc atingere drepturilor
acesteia nu se denotă din circumstanțele cauzei.
16
La fel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază critic
afirmația reclamantei că a fost suspusă unei răzbunări pentru participarea la
Adunarea Generală Extraordinară a Judecătorilor din septembrie 2019 și că membrii
Consiliului Superior al Magistraturii, în special Dorel Mustață și Nina Cernat, urmau
să se abțină de la examinarea solicitărilor. Or, urmărirea penală a fost pornită nu de
către Consiliul Superior al Magistraturii, ci de organul de urmărire penală, care a și
venit cu prezenta solicitare. Respectiv, nu sunt temeiuri de a presupune că Tatiana
Avasiloaie a fost supusă procedurii contestate la inițiativa Consiliului Superior al
Magistraturii și nu ca rezultat al existenței unor circumstanțe obiective care să
justifice declanșarea unei urmăriri penale în privința judecătorului pentru a fi
investigate faptele imputate.
Pe baza celor expuse, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
concluzionează că hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii contestate de
reclamant sunt conforme cu legea și principiile aplicabile, fiind adoptate în mod
proporțional și motivat, cu respectarea dreptului discreționar al CSM.
Completul de judecată constată că interpretarea instanței de fond a normelor
legale aplicabile este eronată. Aceasta a aplicat dispozițiile generale din Codul
administrativ, fără a ține cont de prevederile legislației speciale, respectiv Legea nr.
947/1996 privind Consiliul Superior al Magistraturii și Legea nr. 544/1995 privind
statutul judecătorului. Aceste acte normative stabilesc în mod expres competențele
și procedurile aplicabile în cazurile care vizează adoptarea unor măsuri procesuale
asupra judecătorilor.
Completul subliniază că legislația specială are prioritate față de normele
generale, conform principiului lex specialis derogat legi generali (norma specială
prevalează asupra celei generale). Legea nr. 947/1996 reglementează exhaustiv rolul
Consiliului Superior al Magistraturii, inclusiv competența sa de a autoriza efectuarea
unor acțiuni procesuale asupra judecătorilor, în temeiul cererilor motivate prezentate
de organele competente. Omiterea acestor dispoziții speciale a condus la o
interpretare și aplicare greșită a legii, prin care instanța de fond a neglijat caracterul
administrativ preliminar al controlului exercitat de CSM.
În contextul celor supramenționate, instanța de judecată reține că, hotărârea
Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 276/26 din 9 noiembrie 2021 este
motivată din care considerente constituie un act administrativ individual legal, este
bazată pe interpretarea corectă a prevederilor art. 23 și art. 24 din Legea nr. 947 din
19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, art. 19 din Legea nr.
544 din 20 iulie 1995 din Legea cu privire la statutul judecătorului și art. 31, art. 118
din Codul administrativ precum și cuprinde o motivare completă, clară și suficientă,
17
fiind indicate temeiurile esențiale de drept și de fapt de care a ținut cont Consiliul
Superior al Magistraturii în hotărârea sa.
Toate aceste considerente de fapt și de drept conduc la concluzia potrivit
căreia hotărârea primei instanțe, și anume temeiurile ce au stat la baza admiterii
acțiunii, sunt date cu aplicarea și interpretarea eronată a legii. Astfel, Curtea
Supremă de Justiție va admite recursul depus de Consiliului Superior al
Magistraturii, va casa hotărârea din 27 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău și va
adopta o nouă decizie, de respingere a acțiunii pe motiv că hotărârea Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 276/26 din 09 noiembrie 2021, este legală
și întemeiată.
În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul depus de Consiliul Superior al Magistraturii.
Casează hotărârea din 27 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în
cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată depusă
de Tatiana Avasiloaie împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, persoană terță
Procuratura Generală cu privire la anularea actului administrativ individual
defavorabil și adoptă o nouă decizie, prin care:
Cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana Avasiloaie împotriva
Consiliului Superior al Magistraturii, persoană terță Procuratura Generală cu privire
la anularea actului administrativ individual defavorabil, se respinge ca fiind
neîntemeiată.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
18