3ra-796/23 — anularea actulului administrativ individual devavorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actulului administrativ individual devavorabil
- Temei legal
- recursul depus de o persoană care nu este în drept sa declare recurs
3ra-796/23 — anularea actulului administrativ individual devavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursurilor depuse de Procuratura
Generală și Asociația Obștească „Investitorii Casei cu Stele din str. Ginta
Latină 8”,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Tatiana Avasiloaie împotriva Consiliului Superior al
Magistraturii, persoană terță Procuratura Generală cu privire la anularea
actului administrativ individual defavorabil,
împotriva hotărârii din 27 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-796/23)
NR. PIGD (2-21190646-01-3ra-03082023)
Admisibilitatea recursului; Recurs depus de o persoana care nu este în drept
să declare recurs; Neprezentarea motivării cererii de recurs depusă până la 1
septembrie 2023.
Curtea de Apel Chișinău, jud., A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc
20 decembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursurilor depuse de
Procuratura Generală și Asociația Obștească „Investitorii Casei cu Stele
din str. Ginta Latină 8”,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 27 decembrie 2021, Tatiana Avasiloaie a depus acțiune în contencios
administrativ împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, cu privire la
anularea actului administrativ individual defavorabil.
În motivarea acțiunii reclamanta, a indicat că, la ședința secretă,
netransparentă și în lipsa Tatianei Avasiloaie a fost emisă ilegal hotărârea
Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 276/26 din 09 noiembrie
2021 prin care s-a decis referitor la eliberarea acordului pentru perchiziționarea
judecătorului, Tatiana Avasiloaie pentru infracțiunea prevăzuta de art. 3302
alin. (2) Cod penal. Or, conform art. 21 alin. (1)-(3) Cod administrativ,
autoritățile publice și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în
conformitate cu legea și alte acte normative. Exercitarea atribuțiilor legale nu
poate fi contrară scopului pentru care acestea au fost reglementate. Autoritățile
publice și instanțele de judecată competente nu pot dispune limitarea
exercitării drepturilor și a libertăților persoanelor decât în cazurile și în
condițiile expres stabilite de lege.
Reclamanta consideră că, hotărârea contestată contravine principiului
constituțional din art. 116 al Constituției, care prevede că judecătorii
instanțelor judecătorești sânt independenți, imparțiali și inamovibili, conform
legii.
Mai mult ca atât, a fost încălcat art. 14 alin. (1) din Legea cu privire la
statutul judecătorului care prevede că judecătorii au dreptul să beneficieze de
drepturile și libertățile consacrate de Constituția și legislația Republicii
Moldova.
Totodată, a indicat reclamanta că, este încălcat art. 9 din Legea cu privire
la statutul judecătorului care prevede expres că, personalitatea judecătorului
este inviolabilă. Inviolabilitatea judecătorului se extinde asupra locuinței și
localului lui de serviciu, vehiculelor și mijloacelor de telecomunicație folosite
1
de el, asupra corespondenței, bunurilor și documentelor lui personale. (4)
Urmărirea penală împotriva judecătorului poate fi pornită doar de către
Procurorul General sau prim- adjunctul, iar în lipsa acestuia de către un adjunct
în temeiul ordinului emis de Procurorul General, cu acordul Consiliului
Superior al Magistraturii, în condițiile Codului de procedură penală. (41)
Hotărârile prin care Consiliul Superior al Magistraturii își expune acordul sau
dezacordul pentru pornirea urmăririi penale în condițiile alin. (4) trebuie să fie
motivate și se publică pe pagina web oficială a Consiliului Superior al
Magistraturii, cu anonimizarea datelor cu privire la identitatea judecătorului.
(5) Judecătorul nu poate fi reținut, supus aducerii silite, arestat, percheziționat
fără acordul Consiliului Superior al Magistraturii. Toate acțiunile procesuale
în privința judecătorului, cu excepția cazurilor de infracțiune flagrantă, pot fi
efectuate numai după emiterea ordonanței de pornire a urmăririi penale, cu
respectarea garanțiilor instituite de normele constituționale și actele
internaționale. Acordul Consiliului Superior al Magistraturii nu este necesar în
caz de infracțiune flagrantă.
Astfel, a susținut că, hotărârea emisă este ilegală deoarece mai
contravine și art. 32 alin. (2) și art. 94 din Codul administrativ și art. 15 alin.
(3) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, care prevede că
la ședințele Consiliului Superior al Magistraturii se citează în mod obligatoriu
persoanele a căror problemă se examinează.
Consideră reclamanta că, de către Consiliului Superior al Magistraturii
a fost utilizat în mod arbitrar dreptul discreționar, contrar prevederilor art. 16,
art. 137 și art. 225 alin. (1) Codul administrativ, care prevăd că, dreptul
discreționar al autorității publice reprezintă posibilitatea acesteia de a opta între
mai multe soluții posibile corespunzătoare scopului legii atunci când aplică o
dispoziție legală. Exercitarea dreptului discreționar nu permite desfășurarea
unei activități administrative arbitrare.
În exercitarea dreptului discreționar atribuit, autoritățile publice trebuie
să acționeze cu bună-credință în limitele legal stabilite și cu respectarea
scopului pentru care le-a fost atribuit dreptul. Verificarea exercitării de către
autoritatea publică a dreptului discreționar se limitează la faptul dacă
autoritatea publică: a) și-a exercitat dreptul discreționar; b) a luat în considerare
toate faptele relevante; c) a respectat limitele legale ale dreptului discreționar;
d) și-a exercitat dreptul discreționar conform scopului acordat prin lege.
Mai mult ca atât, Consiliul Superior al Magistraturii, a acționat contrar
prevederilor art. 22, art. 85 și art. 87 din Codul administrativ, care în esență
obligă autoritatea publică să efectueze un control efectiv și complet asupra
faptelor invocate în sesizare de către procurorul general interimar, dar nu să se
limiteze la reiterarea celor expuse în actul de sesizare, și invocarea unor texte
2
legale declarate neconstituționale. Or, art. 22 Codul administrativ, indică că,
autoritățile publice și instanțele de judecată competente cercetează starea de
fapt din oficiu. Acestea stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sânt legate
nici de expunerile participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.
În aceeași ordine de idei, a menționat reclamanta că, pct. 55 - 56 din
Hotărârea Curții Constituționale nr. 23 din 27.06.2017 stipulează că, sub acest
aspect, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că Consiliul Superior al
Magistraturii are o dublă calitate: administrativă și jurisdicțională.
De regulă, această autoritate desfășoară o activitate de natură
administrativă, iar atunci când acționează în calitate de instanță disciplinară,
ea realizează o activitate jurisdicțională (HCC nr.9 din 18 iunie 2012, §32). 56.
Așadar, Curtea menționează că, prin natura sa juridică, prin modul de
constituire, organizare și realizare a competențelor legale, Consiliul Superior
al Magistraturii are rolul de a asigura: autoadministrarea judecătorească,
organizarea și funcționarea sistemului judecătoresc, precum și de a garanta
independentă autorității judecătorești. Totodată, în pct. 62 din hotărârea
menționată este indicat că, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că încuviințarea
Consiliului Superior al Magistraturii în cazurile [pornirii urmăririi penale],
reținerii, aducerii silite, arestării, percheziționării judecătorului constituie o
anumită garanție, care diminuează riscul abuzurilor, acțiunilor arbitrare,
precum și al acuzațiilor false împotriva judecătorului de către persoane
interesate (HCC nr.22 din 5 septembrie 2013, §107).
În același sens, pct. 76 din Hotărârea Curții Constituționale nr.23 din
27.06.2017, Curtea menționează că în situația în care Consiliului Superior al
Magistraturii i se cere să își dea acordul pentru pornirea urmăririi penale,
aplicarea măsurilor procesuale sau efectuarea acțiunilor procesuale în privința
judecătorului, acesta are obligația să motiveze hotărârea sa, ținând cont de
circumstanțele particulare ale fiecărui caz în parte, fără a se limita la formulări
generale și abstracte.
Astfel, a susținut reclamanta că, hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii constituie о ingerință în drepturile judecătorului, în special în
garanția inviolabilității acestuia. Iar prin urmare, hotărârile prin care Consiliul
Superior al Magistraturii își expune acordul pentru pornirea urmăririi și
efectuarea acțiunilor și aplicare a măsurilor de reținere, de aducere silită, de
arestare sau de percheziție a judecătorului trebuie să fie proporționale, egale și
motivate.
Mai mult ca atât, și art. 31 din Codul administrativ, prevede că, actele
administrative individuale și operațiunile administrative scrise trebuie să fie
motivate. Iar art. 118 alin. (1)-(3) Cod administrativ, stabilește că, motivarea
3
este operațiunea administrativă prin care se expun considerentele care justifică
emiterea unui act administrativ individual. În motivare se indică temeiurile
esențiale de drept și de fapt pe care le-a luat în considerare autoritatea publică
pentru decizia sa. Din motivarea deciziilor discreționare trebuie să poată fi
recunoscute și punctele de vedere din care autoritatea publică a reieșit la
exercitarea dreptului discreționar. Motivarea trebuie să se refere și la
argumentele expuse în cadrul audierii.
Motivarea completă a unui act administrativ individual cuprinde: a)
motivarea în drept – temeiul legal pentru emiterea actului administrativ,
inclusiv formele procedurale obligatorii pe care se bazează actul; b) motivarea
în fapt – oportunitatea emiterii actului administrativ, inclusiv modul de
exercitare a dreptului discreționar, dacă este cazul; c) în cazul actelor
administrative defavorabile – o descriere succintă a procedurii administrative
care a stat la baza emiterii actului: investigații, probe, audieri, opinii ale
participanților contrare conținutului final al actului etc. Motivarea completă
este obligatorie, este parte integrantă a actului administrativ individual și
condiționează legalitatea acestuia
În aceeași ordine de idei, a indicat reclamanta că, Consiliul Superior al
Magistraturii în calitate de autoritate publică competentă prin acțiunile sale în
cadrul procedurii administrative a încălcat prevederile art. 32 din Codul
administrativ. Or, procedura administrativă se structurează astfel încât
participanții să poată înțelege fiecare etapă a procedurii. Dacă este necesară
contribuția unui participant, acestuia i se comunică neîntârziat, într-un limbaj
clar și ușor de înțeles, acțiunile care trebuie întreprinse. În condițiile legii,
autoritățile publice trebuie să asigure participarea neîngrădită la procedura
administrativă a persoanelor interesate.
Astfel, a reținut reclamanta că, încălcarea normelor de procedură
administrativă a generat încălcarea unuia din cele mai elementare garanții
procedurale, dreptul de a fi ascultat asupra faptelor care au fost invocate de
Procurorul general interimar în sesizarea adresată Consiliului Superior al
Magistraturii. Or, conform art. 94 din Codul administrativ, înainte de emiterea
unui act administrate individual defavorabil pentru un participant sau înainte
de respingerea unui act administrativ individual favorabil, participantul are
dreptul să fie audiat în legătură cu faptele și circumstanțe relevante pentru actul
ce urmează a fi emis. Audierea poate fi făcută verbal sau în scris.
În acest context, consideră reclamanta că, Consiliul Superior al
Magistraturii urma să acționeze și în conformitate cu prevederile art. 85 alin.
(3) și 92 din Codul administrativ, care prevăd că, autoritatea publică trebuie să
stabilească din oficiu aspectele de fapt ale cazului care face obiectul procedurii,
fără a se limita la dovezile și afirmațiile participanților. Autoritatea publică a
4
decis conform convingerii sale libere dacă consideră о faptă drept existentă,
luând în considerare întreaga procedură administrativă inclusiv toate probele.
Autoritatea publică ia în considerare toate faptele care au importanță pentru
caz, inclusiv cele favorabile participanților. Însă, Consiliul Superior al
Magistraturii nu a stabilit din oficiu toate aspectele de fapt ale cazului, dar a
preluat acele afirmații de Procurorul general interimar, din care considerent, în
substanță a emis un act administrativ individual defavorabil ilegal.
Mai mult ca atât, emiterea acordului de către Consiliul Superior al
Magistraturii conform art. 19 alin. (4) - (5) din Legea cu privire la statutul
judecătorului nr. 544 din 20.07.1995 trebuie să fie rezultatul unei ample
analize, cu punerea în balanță a oricărui argument și cu participarea obligatorie
a persoanelor implicate, în caz contrar, independența judecătorului,
inviolabilitatea acestuia și separația puterilor în stat rămân la nivelul de
drepturi teoretice și iluzorii.
Astfel, a comunicat reclamanta că, la caz, ingerința în dreptul la
inviolabilitate a Tatianei Avasiloaie, în calitate de judecător a fost efectuată și
cu încălcarea principiului securității juridice. Or, conform art. 30 alin. (2) din
Codul administrativ, autoritățile publice nu pot întreprinde măsuri care să
afecteze situațiile juridice definitive sau drepturile dobândite, decât în situații
în care, în condițiile stabilite de lege, acest lucru este absolut necesar pentru
interesul public.
În aceeași ordine de idei, a susținut reclamanta că, încălcările menționate
probează caracterul incert al actului administrativ individual defavorabil. Iar
conform art. 119 alin. (1) din Codul administrativ conținutul unui act
administrativ individual trebuie să fie suficient de cert. Caracterul cert, trebuie
să denote raționamentul actului administrativ individual emis, încât
dispozitivul să fie rezultatul unui raționament juridic consecutiv, proporțional
și previzibil. Or, emiterea hotărârii de către Consiliu Superior al Magistraturii
este о răzbunare în privința Tatianei Avasiloaie, pentru denunțarea
ilegalităților, faptelor și actelor conexe de corupție a membrilor Consiliului
Superior al Magistraturii la Adunarea Generală extraordinară a Judecătorilor
din septembrie 2019.
Totodată, a indicat reclamanta că, conform art. 29 alin. (1) — (3) din
Codul administrativ, orice măsură întreprinsă de autoritățile publice prin care
se afectează drepturile sau libertățile prevăzute de lege trebuie să corespundă
principiului proporționalității. О măsură întreprinsă de autoritățile publice este
proporțională dacă: a) este potrivită pentru atingerea scopului urmărit în
temeiul împuternicirii atribuite prin lege; b) este necesară pentru atingerea
scopului; c) este rezonabilă. Măsura întreprinsă de autoritățile publice este una
5
rezonabilă dacă ingerința produsă prin ea nu este disproporțională în raport cu
scopul urmărit.
Astfel, consideră că hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii din
09 noiembrie 2021 nu conține motivarea scopului, caracterului potrivit,
necesar și rezonabil al acordului. Or, fiecare măsură autorizată de Consiliul
Superior al Magistraturii trebuie să fie motivată din punct de vedere a
proporționalității. Însă, Consiliul Superior al Magistraturii a decis fără о
motivare a necesității, intervenirii în inviolabilitatea judecătorului prin
eliberarea acordului referitor la percheziție.
Prin încheierea din 09 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost atras
în proces în calitate de persoană terță, Procuratura Generală.
Reclamanta Avasiloaie Tatiana a solicitat anularea hotărârii Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 276/26 din 09 noiembrie 2021 ,,Cu
privire la sesizarea Procurorului general interimar, Dumitru Robu, referitor la
eliberarea acordului pentru efectuarea măsurilor speciale de investigație în
privința judecătorului Tatiana Avasiloaie de la Judecătoria Chișinău”.
Fiind învestită cu judecarea acțiunii în fond, Curtea de Apel Chișinău,
prin hotărârea din 27 martie 2023 a anulat hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 276/26 din 09 noiembrie 2021 ,,Cu privire la sesizarea
Procurorului general interimar, Dumitru Robu, referitor la eliberarea acordului
pentru efectuarea măsurilor speciale de investigație în privința judecătorului
Tatiana Avasiloaie de la Judecătoria Chișinău”.
La 30 martie 2023, Procuratura Generală a depus recurs nemotivat
împotriva hotărârii din 27 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău solicitând
casarea acesteia cu emiterea unei noi decizii de respingere a cererii de chemare
în judecată.
La 03 aprilie 2023, Asociația Obștească „Investitorii Casei cu Stele din
str. Ginta Latină 8” a depus recurs împotriva hotărârii din 27 martie 2023 a
Curții de Apel Chișinău solicitând admiterea cererii de recurs, casarea hotărârii
cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet
de judecată, format din 5 judecători.
În motivarea cererii de recurs, a indicat că, hotărârea este ilegală și
neîntemeiată din motiv că cauza contrar prevederilor art. 25 alin. (1) și (2) din
Legea nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii
a fost examinată de un complet de judecată compus din 3 judecători, pe când
cauza urma a fi examinată de un complet de judecată compus din 5 judecători.
Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatei cererile de recurs,
informând despre posibilitatea depunerii referinței la recurs, fapt ce se
confirmă prin scrisoarea de însoțire, anexată la materialele dosarului (f.d. 189).
6
Însă, până în prezent intimata nu și-a valorificat dreptul de a depune referință
pe marginea cererilor de recurs.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. XI. alin. (1) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative, prevede următoarele:
„Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, cu excepția art. IV, V pct. 1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra în vigoare la 1
septembrie 2023. ”
Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții
Supreme de Justiție):
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”
Conform art. 246 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în
vigoare la data declarării recursului):
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară
inadmisibil în special când: a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs; b)
recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d)
recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1); e) motivarea
recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.245
alin.(2). f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art.244 alin.(2), art.233
alin.(1) și (2) și art.234 alin.(2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit
de Curtea Supremă de Justiție.”
Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în
vigoare la data declarării recursului):
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel
transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la
notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,
motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ (în vigoare până la 01 septembrie
2023) prevede următoarele:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs. Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap.
III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”
Potrivit art. 223 din Codul administrativ:
„Hotărârile și alte acte de dispoziție prin care se stabilesc termene, precum și numirea
ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform art.96-114.”
7
Conform art. 96 alin. (1) din Codul administrativ:
„Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se
realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere
al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată
obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.”
Potrivit art.97 alin. (3) din Codul administrativ:
„Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare
prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c)
notificare prin poștă cu scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau prin
mijloace electronice de comunicație dedicate.”
Potrivit art. 1101 alin. (1) din Codul administrativ:
„Notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi
notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de document
electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din cadrul
autorității publice. Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă adresa poștală a fost
indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă electronica este echivalentă
cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care, circumscrise fiind motivelor de
recurs îngăduite de lege, sunt de natură să facă vizibile ilegalitatea hotărârii
contestate.
În speță însă, recurentul Procuratura Generală, nu s-a conformat
prevederilor legale citate și a formulat cererea de recurs, fără a evidenția
memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei recurată, limitându-se la
manifestarea dezacordului față de soluția pronunțată de instanța ierarhic
inferioară.
Din actele cauzei rezultă că, la 27 martie 2023, Curtea de Apel Chișinău
a pronunțat dispozitivul hotărârii.
Copia dispozitivului hotărârii menționate a fost expediat părților în mod
electronic, la 28 martie 2023. ( f.d. 163).
La 30 martie 2023, Procuratura Generală a depus recurs nemotivat
împotriva hotărârii din 27 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău solicitând
casarea acesteia cu emiterea unei noi decizii de respingere a cererii de chemare
în judecată.
Potrivit extrasului din poșta electronică, Curtea de Apel Chișinău a
notificat Procuraturii Generale hotărârea motivată, în mod electronic, la 24
iulie 2023. (f.d.176)
8
Astfel, Completul de judecată constată că la caz, deși recurentul a
recepționat decizia motivată încă la data de 24 iulie 2023, acesta nu a prezentat
Curții Supreme de Justiție motivarea recursului.
Fiind cel interesat de soluționarea cauzei în ordine de recurs, recurentul
trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de a-și proteja dreptul de acces
la instanță după cum sugerează și jurisprudența CtEDO, prin efectuarea actului
de procedură până la expirarea termenului prevăzut de lege, la caz, prin
prezentarea motivării recursului în conformitate cu art. 245 alin. (2) din Codul
administrativ (în redacția în vigoare la data declarării recursului). Drept
consecință, intervenind aplicarea sancțiunii procedurale prevăzută la art. 246
alin. (2) lit. e) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data declarării
recursului), de declarare a recursului inadmisibil.
Conform art. 24 alin.(1) din Codul administrativ, participanții la
procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să
își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a
încălca drepturile procesuale ale altor participanți. Buna-credință prezumă că
partea este obligată să respecte termenele prevăzute de lege, or, termenul de
recurs prevăzut la art.245 din Codul administrativ, este considerat un termen
imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea acestuia atrage ca și
consecință după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale
de atac.
Din cele constatate rezultă că, neprezentarea motivării recursului se
datorează în exclusivitate comportamentului pasiv al recurentului, care
trebuiau să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă, pentru a nu omite
termenul legal de prezentare a recursului motivat.
Cu referire la recursul depus de Asociația Obștească „Investitorii Casei
cu Stele din str. Ginta Latină 8”, Completul de judecată reține că din analiza
prevederilor 246 din Codul administrativ, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la
temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat
pe temeiuri concludente și serioase.
Astfel, Completul de judecată reține cu valoare de principiu
jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al
temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al
instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu pot însuși un eventual
succes.
Completul de judecată notează că temeiurile de inadmisibilitate
stipulate la art. 246 alin. (2) Cod administrativ nu poartă un caracter
9
exhaustiv și respectiv, în alte cazuri prevăzute de lege, pot fi reglementate și
alte temeiuri, care necesită a fi verificate.
Astfel, instanța de recurs relevă că la data de 03 aprilie 2023, Asociația
Obștească „Investitorii Casei cu Stele din str. Ginta Latină 8” a depus recurs
împotriva hotărârii din 27 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău prin care a
solicitat admiterea cererii de recurs, casarea hotărârii cu restituirea cauzei spre
rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată, format din
5 judecători.
Din suportul probatoriu prezent la actele cauzei rezultă că subiecți ai
raportului juridic litigios sunt: Tatiana Avasiloaie în calitate de reclamantă,
Consiliului Superior al Magistraturii în calitate de pârât, și persoană terță
Procuratura Generală.
Se reține că Asociația Obștească „Investitorii Casei cu Stele din str.
Ginta Latină 8”, nu are nicio calitate procesuală în prezenta cauză.
În contextul expus, Completul de judecată consideră că recursul declarat
de către Asociația Obștească „Investitorii Casei cu Stele din str. Ginta Latină
8” împotriva hotărârii din 27 martie 2023 a Curții de Apel Chișinău urmează a
fi respins, ca fiind depus de către o persoană care nu este în drept să-l declare,
or, recurenta, neavând nicio calitate procesuală în cauza dată, în virtutea
normelor de drept procedural imperative, nu beneficiază de dreptul de a declara
recurs.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230, art. 245 alin. (2) și art.
246 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data
declarării recursului),
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibile recursurile depuse de Procuratura Generală și
Asociația Obștească „Investitorii Casei cu Stele din str. Ginta Latină 8”.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
10