3d-39/24 — anularea în parte a actulului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

La data de 24 iunie 2024, Alexandru Rotari, candidat la funcția de judecător, a depus acțiune în contencios administrativ împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând: anularea Hotărârii CSM nr. 269/18 din 23 mai 2024 în partea în care s-a respins candidatura sa pentru numirea în funcția de judecător la Judecătoria Soroca, sediul central; emiterea unui act administrativ individual favorabil prin care să fie dispusă propunerea către Președintele Republicii Moldova de numire în funcția de judecător la Judecătoria Soroca, sediul central.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a participat la concursul pentru suplinirea funcțiilor vacante de judecător în unele instanțe judecătorești, anunțat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 460/29 din 18 octombrie 2023, fiind clasat inițial pe locul 1 din cei 57 de candidați non- judecători.

În urma analizei motivației personale și a interviului susținut, fără a exista un argument plauzibil, i s-a acordat un punctaj minim de 46 de puncte, comparativ cu alți participanți care au obținut punctaje mult mai mari (90,11; 86,56; 85,67 etc.), ceea ce a condus la retrogradarea sa de pe locul 1 pe locul 20 în lista candidaților.

Întrucât concursul viza 25 de locuri vacante, Consiliul Superior al Magistraturii l-a considerat eligibil, în temeiul art. 6 din Legea nr. 544/1995 privind statutul judecătorului, propunându-i să opteze pentru una dintre instanțele scoase la concurs. 1

Ținând cont de locurile disponibile și de opțiunile exprimate de alți candidați în ordinea descrescătoare a punctajelor, reclamantul a optat pentru funcția de judecător la Judecătoria Soroca, sediul central.

Prin Hotărârea CSM nr. 269/18 din 23 mai 2024, cu 7 voturi împotrivă și 2 voturi pentru, candidatura sa a fost respinsă.

Reclamantul nu este de acord cu hotărârea, pe care o consideră ilegală și nemotivată în partea contestată, cu caracter arbitrar, contradictoriu și tendențios.

Acesta susține că hotărârea este viciată atât sub aspectul legalității, prin nerespectarea normelor de procedură administrativă și de drept material, cât și sub aspectul egalității, prin ignorarea principiilor egalității și nediscriminării.

Reclamantul arată că actul contestat nu respectă prevederile art. 31 și 118 din Codul administrativ privind obligația de motivare, fiind contrar și pct. 1.5 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului pentru suplinirea funcțiilor de judecător, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 612/29 din 20 decembrie 2018, care impune selecția celor mai competenți candidați pe baza unor criterii clare și aplicarea imparțială a acestora.

În susținerea poziției sale, reclamantul invocă Hotărârea Colegiului pentru selecția și cariera judecătorilor nr. 134/09 din 5 iunie 2019, prin care a fost declarat admis cu 80 de puncte, fiind recomandat de personalități juridice reputate și evidențiindu-se aptitudinile sale practice, experiența profesională și activitatea academică.

Reclamantul afirmă că Consiliul a ignorat aceste rezultate și recomandări oficiale, contrar recomandărilor Comisiei de la Veneția expuse în opinia din 14 octombrie 2019, potrivit cărora deciziile CSM trebuie să fie publice, motivate și să se bazeze pe raportul comitetului de evaluare.

Acesta susține că a fost tratat discriminatoriu, întrucât în raport cu alți candidați cu medii mai mici nu au fost reținute motive similare de respingere, iar proporționalitatea punctajului și a votului împotrivă nu a fost motivată.

Potrivit reclamantului, discrepanța evidentă dintre punctajul acordat, rezultatele obținute anterior și votul exprimat demonstrează caracterul arbitrar și lipsa unui suport probatoriu sau juridic al hotărârii.

Acesta arată că Consiliul nu a analizat și apreciat meritele, competențele funcționale, personale și sociale reflectate în Curriculum Vitae și caracterizări, afectându-i dreptul la reputație profesională ca judecător în demisie, avocat și cadru universitar. 2

Reclamantul consideră că unii membri ai Consiliului Superior al Magistraturii au acționat cu rea-credință, invocând selectiv aspecte privind mediatizarea persoanei sale și ignorând situații similare ale altor candidați, cum este cazul numirii unui inspector judiciar în pofida apariției în presă a unor acuzații de corupție.

Acesta subliniază că referirea la investigații jurnalistice speculative și lipsite de substrat factologic, neverificate de organe abilitate, compromite procedura administrativă și încalcă principiile statului de drept.

Reclamantul mai arată că Consiliul Superior al Magistraturii a încălcat art. 13 alin. (6) din Legea nr. 26/2022, care prevede că constatările din decizia privind nepromovarea evaluării integrității nu au valoare probantă pentru alte proceduri, precum și art. 6 din Legea nr. 544/1995, care stabilește limitativ situațiile în care reputația ireproșabilă lipsește.

În consecință, reclamantul consideră că, prin hotărârea contestată, i-au fost încălcate dreptul de a fi numit în funcția de judecător și dreptul la reputație profesională, ambele protejate de lege și de tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte.

La 11 iulie 2024, reclamantul a depus o cerere de completare a temeiului de drept al acțiunii și de concretizare a pretențiilor, prin care a solicitat, suplimentar, constatarea încălcării art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Alexandru Rotari a susținut că, contrar principiului bunei guvernări, pârâtul, prin omisiunea de a motiva actul administrativ, nu a acționat corespunzător și cu maximă consecvență, făcând trimitere la jurisprudența CtEDO în cauzele Megadat.com SRL c. Moldovei și Beyeler c. Italiei.

A indicat că, potrivit jurisprudenței unitare a CtEDO, eliberarea din funcție sau nepromovarea într-o funcție administrativă constituie o ingerință în exercitarea dreptului la respectarea vieții private, care include și relațiile profesionale, invocând cauza Volkov c. Ucrainei.

În acest context, a menționat că reținerea de către Consiliul Superior al Magistraturii a lipsei bunei reputații îi prejudiciază grav și iremediabil reputația profesională și relațiile personale și profesionale, putând determina pierderea posibilității de a aspira la funcții publice eligibile în viitor.

De asemenea, a afirmat că ingerința nu răspunde exigențelor legalității, nu urmărește un scop legitim și nu trece testul proporționalității. 3 B. Poziția pârâtului

Prin referința depusă la data de 30 septembrie 2024, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă și, în subsidiar, neîntemeiată.

Consiliul a susținut că prin Hotărârea Plenului CSM nr. 460/29 din 18 octombrie 2023, a fost anunțat concurs pentru suplinirea posturilor vacante de judecător în mai multe instanțe, inclusiv Judecătoria Soroca, sediul central.

Reclamantul, împreună cu alți candidați înscriși în Registrul participanților la concurs, a depus cererea de participare și a fost audiat în ședințele Plenului CSM din 16, 20 și 21 mai 2024, iar deliberarea și pronunțarea hotărârii au avut loc la 23 mai 2024.

Potrivit Consiliului Superior al Magistraturii, concursul s-a desfășurat cu respectarea prevederilor Regulamentului aprobat prin Hotărârea CSM nr. 612/29 din 20 decembrie 2018, în prezența candidaților, fiind înregistrat video și publicat pe pagina web a Consiliului.

Membrii CSM au apreciat fiecare candidat pe baza actelor depuse, a motivației personale și a interviului, în raport cu criteriile legale de selecție: pregătire profesională, integritate, capacitate, eficiență, precum și calități personale precum verticalitatea, corectitudinea, capacitatea de gestionare a situațiilor stresante și capacitatea de soluționare a problemelor juridice complexe.

Punctajul final al candidaților a fost calculat conform art. 3 din Legea nr. 147/2023 privind selecția și evaluarea performanțelor judecătorilor: 60% nota obținută la examenul INJ, 20% punctajul acordat de Colegiul pentru selecția și evaluarea judecătorilor, 20% punctajul acordat de CSM.

În urma deliberărilor, Plenul CSM a propus Președintelui Republicii Moldova numirea în funcția de judecător a candidaților clasați în funcție de opțiunile exprimate, însă candidatura reclamantului pentru Judecătoria Soroca, sediul central, a fost respinsă cu 7 voturi împotrivă și 2 voturi pentru.

Consiliul a subliniat că are competența exclusivă, conferită de Constituție și legile organice, de a aprecia inclusiv integritatea și buna reputație a candidaților, iar în cazul reclamantului s-a constatat lipsa bunei reputații prevăzute de art. 6 din Legea nr. 544/1995.

În susținerea acestei concluzii, pârâtul a invocat nepromovarea de către reclamant a evaluării integrității pentru funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, precum și reluarea acesteia, neîndeplinind criteriile de integritate financiară și etică, aspecte 4 mediatizate pe larg în mass-media, alături de apariția sa în articole și investigații jurnalistice.

Potrivit CSM, aceste circumstanțe au fost suficiente pentru acordarea votului de neîncredere, fiind în sarcina membrilor Consiliului să protejeze integritatea instituțiilor judiciare și încrederea publicului în actul de justiție.

Pârâtul a respins critica reclamantului privind lipsa motivării, arătând că hotărârea conține descrierea procedurii, etapele concursului, punctajele acordate, ordinea de alegere a funcțiilor, temeiurile de drept și voturile exprimate, precum și motivele respingerii candidaturii.

De asemenea, Consiliul a considerat nefondate susținerile privind nerespectarea principiilor competenței, meritului profesional și imparțialității, apreciind că sunt simple opinii subiective ale reclamantului, contrazise de desfășurarea transparentă și uniformă a concursului.

Consiliul a mai arătat că diferențele dintre punctajele obținute la etapele de selecție nu sunt anormale, acestea fiind acordate de entități diferite în limita competențelor legale, iar interviul a fost organizat uniform, cu același set de întrebări adresate tuturor candidaților. B. Poziția părților în ședință publică

Ședința de judecată a fost stabilită spre examinare pentru data de 15 mai 2025.

La ședința, părțile nu s-au prezentat, dar au formulat cereri prin care au solicitat examinarea în lipsa acestora.

Completul de judecată a considerat posibilă examinarea cauzei în lipsa părților și a procedat la examinarea acesteia în fond.

Art. 15 alin. (1) și (2) Cod administrativ: „Operațiunile administrative sânt manifestările de voință sau activitățile autorităților publice care nu produc ca atare efecte juridice. Operațiunile administrative pot fi contestate doar concomitent cu actul administrativ individual, cu excepția operațiunilor administrative executorii sau îndreptate împotriva unui terț.” 5

Art. 16 Cod administrativ: Dreptul discreționar al autorității publice reprezintă posibilitatea acesteia de a opta între mai multe soluții posibile corespunzătoare scopului legii atunci când aplică o dispoziție legală. Exercitarea dreptului discreționar nu permite desfășurarea unei activități administrative arbitrare.”

Art. 17 din Codul administrativ: „Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate administrativă.”

Art. 20 din Codul administrativ: „Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.”

Art. 31 din Codul administrativ: „Actele administrative individuale și operațiunile administrative scrise trebuie să fie motivate..”

Art. 39 din Codul administrativ: „Controlul judecătoresc al activității administrative este garantat și nu poate fi îngrădit. Orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în sensul art.17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de judecată competente.”

Art. 78 alin. (1) din Codul administrativ: „Procedura administrativă se finalizează prin efectuarea unei operațiuni administrative sau prin emiterea unui act administrativ individual, respectiv încheierea unui contract administrativ.”

Art. 118 alin. (1) – (3) din Codul administrativ: „Motivarea este operațiunea administrativă prin care se expun considerentele care justifică emiterea unui act administrativ individual. În motivare se indică temeiurile esențiale de drept și de fapt pe care le-a luat în considerare autoritatea publică pentru decizia sa. Din motivarea deciziilor discreționare trebuie să poată fi recunoscute și punctele de vedere din care autoritatea publică a reieșit la exercitarea dreptului discreționar. Motivarea trebuie să se refere și la argumentele expuse în cadrul audierii. (Motivarea completă a unui act administrativ individual cuprinde: a) motivarea în drept – temeiul legal pentru emiterea actului administrativ, inclusiv formele procedurale obligatorii pe care se bazează actul; b) motivarea în fapt – oportunitatea emiterii actului administrativ, inclusiv modul de exercitare a dreptului discreționar, dacă este cazul; c) în 6 cazul actelor administrative defavorabile – o descriere succintă a procedurii administrative care a stat la baza emiterii actului: investigații, probe, audieri, opinii ale participanților contrare conținutului final al actului etc. Motivarea completă este obligatorie, este parte integrantă a actului administrativ individual și condiționează legalitatea acestuia.”

Art. 189 alin.(1) din Codul administrativ: „Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.”

Art. 191 alin. (5) lit. a) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție soluționează: a) în primă instanță, prin hotărâri irevocabile, acțiunile în contencios administrativ privind contestarea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii și ale Consiliului Superior al Procurorilor;”

Art. 193 alin. (3) și (3¹) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și cererile de recurs în complete din 3 judecători. În scopul uniformizării practicii judecătorești, completul din 3 judecători poate decide, prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de un complet din 5 judecători, iar completul din 5 judecători poate decide, prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de un complet din 9 judecători.”

Art. 194 alin. (1) din Codul administrativ: „În procedura în prima instanță, în procedura de apel și în procedura de examinare a recursurilor împotriva încheierilor judecătorești se soluționează din oficiu probleme de fapt și de drept.”

Art. 206 alin. (1) din Codul administrativ: „O acțiune în contencios administrativ poate fi depusă pentru: a) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ individual (acțiune în contestare); b) obligarea autorității publice să emită un act administrativ individual (acțiune în obligare); c) impunerea la acțiune, la tolerare a acțiunii sau la inacțiune (acțiune în realizare); d) constatarea existenței sau inexistenței unui raport juridic ori nulității unui act administrativ individual sau a unui contract administrativ (acțiune în constatare); sau e) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ normativ (acțiune de control normativ).”

Art. 207 alin.(1) din Codul administrativ: „Instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul administrativ.”

Art. 209 alin. (1), (2) din Codul administrativ: 7 „Acțiunea în contestare și acțiunea în obligare se înaintează în decurs de 30 de zile, dacă legea nu prevede altfel. Acest termen începe să curgă de la: a) data comunicării sau notificării deciziei cu privire la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de prezentul cod pentru soluționarea acesteia; b) data comunicării sau notificării actului administrativ individual, dacă legea nu prevede procedura prealabilă. Prevederile art.165 alin.(1) referitoare la nesoluționarea în termen se aplică corespunzător. Dacă informația cu privire la exercitarea căilor de atac nu se conține în actul administrativ individual sau în decizia cu privire la cererea prealabilă ori este indicată incorect, înaintarea acțiunii în contencios administrativ se admite în termen de un an de la comunicarea sau notificarea actului administrativ sau a deciziei cu privire la cererea prealabilă.

Art. 219 alin. (1) - (3) din Codul administrativ: „Instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți. Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă, explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu au fost discutate de participanții la proces. Instanța de judecată nu are dreptul să depășească limitele pretențiilor din acțiune, însă, totodată, nu este legată de textul cererilor formulate de participanții la proces.”

Art. 224 alin. (1) lit. f) din Codul administrativ: „Examinând acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată adoptă una dintre următoarele hotărâri: f) respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată, dacă nu sânt îndeplinite condițiile de adoptare a unei hotărâri prevăzute la lit. a)–e).”

Art. 225 alin.(1) și (2) din Codul administrativ: „Instanța de judecată nu este competentă să se pronunțe asupra oportunității unui act administrativ. Verificarea exercitării de către autoritatea publică a dreptului discreționar se limitează la faptul dacă autoritatea publică: a) și-a exercitat dreptul discreționar; b) a luat în considerare toate faptele relevante; c) a respectat limitele legale ale dreptului discreționar; d) și-a exercitat dreptul discreționar conform scopului acordat prin lege.”

Art. 6 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 544/1995 cu privire la statutul judecătorului (în redacția în vigoare a momentul adoptării hotărârii contestate): „La funcția de judecător poate candida persoana cu o reputație ireproșabilă, (..). Se consideră că nu are reputație ireproșabilă, în sensul alin. (1), și nu poate candida la funcția de judecător persoana care: a) are antecedente penale, inclusiv stinse, sau a fost 8 absolvită de răspundere penală printr-un act de amnistie sau de grațiere; b) a fost concediată din organele de drept din motive compromițătoare sau a fost eliberată, din aceleași motive, din funcțiile specificate la alin. (2); c) are un comportament incompatibil cu normele Codului de etică al judecătorilor sau desfășoară activitate incompatibilă cu normele acestui cod; d) a fost sancționată disciplinar pentru nerespectarea prevederilor art.7 alin.(2) din Legea nr. 325 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea integrității instituționale; e) are interdicția de a ocupa o funcție publică sau de demnitate publică, ce derivă dintr-un act de constatare al Autorității Naționale de Integritate.”

Art. 10 din Legea nr. 544/1995 cu privire la statutul judecătorului: „Procesul de selectare a candidaților la funcția de judecător se desfășoară potrivit unor criterii obiective bazate pe merit, ținând seama de pregătirea profesională, de integritatea, capacitatea și eficiența candidaților. Candidații la funcția de judecător sânt selectați de Colegiul pentru selecția și evaluarea judecătorilor în temeiul prezentei legi, al Legii nr. 147/2023 privind selecția și evaluarea performanțelor judecătorilor și al regulamentelor Consiliului Superior al Magistraturii.”

Art. 11 alin. (1) din Legea nr. 544/1995 cu privire la statutul judecătorului: „Judecătorii se numesc în funcție, din rândul candidaților selectați în urma concursului, de către Președintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Judecătorii sunt numiți în funcție până la atingerea plafonului de vârstă de 65 de ani.”

Art. 123 alin. (1) din Constituție: „Consiliul Superior al Magistraturii asigură numirea, transferarea, detașarea, promovarea în funcție și aplicarea de măsuri disciplinare față de judecători. Consiliul Superior al Magistraturii își exercită atribuțiile în mod direct sau prin intermediul organelor sale specializate.”

În prezenta cauză, reclamantul Rotari Alexandru a depus, la data de 19 iunie 2024, o acțiune în contencios administrativ împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând anularea în parte a hotărârii contestate și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil.

Deși reclamantul nu a indicat expres data la care a luat cunoștință de hotărârea contestată și la dosar nu există dovezi certe privind momentul 9 comunicării acesteia, instanța reține că acțiunea a fost introdusă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 209 alin. (1) din Codul administrativ, raportat la data emiterii actului administrativ contestat.

Totodată, Completul constată că reclamantul are calitate procesuală activă, în sensul art. 189 alin. (1) din Codul administrativ, întrucât se consideră persoană vătămată prin actul administrativ contestat.

De asemenea, Completul apreciază că hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii contestată constituie un act administrativ individual în sensul art. 10 alin. (1) din Codul administrativ, întrucât vizează situația juridică individuală a reclamantului în cadrul procedurii de selectare pentru ocuparea unei funcții de judecător și produce efecte juridice directe asupra drepturilor și intereselor acestuia.

În consecință, Completul constată că acțiunea este depusă în termen, îndeplinește condițiile de formă și fond prevăzute de lege și este, prin urmare, admisibilă.

Din actele dosarului rezultă că, prin Hotărârea Plenului CSM nr. 460/29 din 18 octombrie 2023, a fost anunțat concurs pentru suplinirea funcțiilor vacante de judecător în mai multe instanțe judecătorești, inclusiv la Judecătoria Soroca, sediul central. Anunțul a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 445-447 din 24 noiembrie 2023, iar candidații au avut la dispoziție 30 de zile pentru depunerea cererilor.

Reclamantul Alexandru Rotari, candidat la funcția de judecător în temeiul înscrierii în Registrul participanților, a depus cerere de participare în termenul stabilit și a fost audiat în ședința Plenului CSM, în cadrul căreia și- a prezentat motivația personală și a răspuns întrebărilor membrilor Consiliului.

Potrivit documentelor de la dosar, punctajul final al candidaților a fost calculat conform art. 3 din Legea nr. 147/2023 privind selecția și evaluarea performanțelor judecătorilor, pe baza notei obținute la examenul INJ (60%), punctajului acordat de Colegiul pentru selecția și evaluarea judecătorilor (20%) și punctajului acordat de CSM (20%). În urma evaluării de către CSM, reclamantul a obținut un punctaj de 46 de puncte, fiind clasat pe locul 20.

Deoarece concursul viza 25 de locuri vacante, reclamantul a fost invitat să își exprime opțiunea pentru instanțele disponibile, alegând funcția de judecător la Judecătoria Soroca, sediul central. 10

Prin Hotărârea CSM nr. 269/18 din 23 mai 2024, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat lista candidaților propuși Președintelui Republicii Moldova pentru numire în funcția de judecător. În privința reclamantului, cu 7 voturi împotrivă și 2 voturi pentru, candidatura a fost respinsă.

În motivarea hotărârii, CSM a reținut că Alexandru Rotari îi lipsește buna reputație prevăzută de art. 6 din Legea nr. 544/1995, invocând nepromovarea evaluării integrității pentru funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, inclusiv la reluarea acesteia, precum și apariția sa în investigații jurnalistice și articole de presă cu impact negativ asupra imaginii justiției.

Reclamantul a contestat hotărârea în contencios administrativ, în partea ce î-l vizează, susținând, în esență, că aceasta este nemotivată, arbitrară, disproporționată și adoptată cu încălcarea principiilor egalității și nediscriminării, precum și că aspectele privind lipsa bunei reputații nu se încadrează în ipotezele art. 6 alin. (4) din Legea nr. 544/1995.

Instanța reține că Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 269/18 din 23 mai 2024 reprezintă un act administrativ individual, în sensul art. 10 alin. (1) din Codul administrativ, întrucât stabilește în mod concret situația juridică a reclamantului în cadrul procedurii de selecție pentru funcția de judecător și produce efecte juridice asupra drepturilor și intereselor acestuia.

Potrivit art. 225 alin. (2) din Codul administrativ, instanța de contencios administrativ nu este competentă să cenzureze oportunitatea măsurilor dispuse prin actul administrativ. Controlul judiciar asupra exercitării dreptului discreționar se limitează la verificarea respectării scopului legii, a luării în considerare a faptelor relevante și a încadrării în limitele legale.

Instanța constată că Consiliul Superior al Magistraturii și-a exercitat competența conferită de art. 11 din Legea nr. 544/1995 și art. 123 din Constituție, atribuții care îi conferă exclusivitatea în selectarea candidaților și aprecierea îndeplinirii criteriilor de bună reputație, integritate și aptitudini profesionale. 11

Cu privire la critica vizând lipsa motivării, instanța observă că hotărârea, în partea contestată, cuprinde elementele esențiale ale procedurii: punctajele obținute, ordinea de exprimare a opțiunilor, rezultatul votului și mențiunile referitoare la motivele respingerii candidaturii. Aceste informații corespund cerințelor art. 118 alin. (2) din Codul administrativ, fiind suficiente pentru a permite reclamantului să înțeleagă rațiunea deciziei și pentru a asigura controlul de legalitate.

Totodată, instanța constată că votul negativ exprimat de majoritatea membrilor Consiliului a fost fundamentat pe probe pertinente și verificabile, inclusiv rezultatul procedurii de evaluare a integrității, pe care reclamantul nu a promovat-o, și informații de notorietate publică apte să afecteze imaginea justiției. Aceste elemente se circumscriu criteriului legal al bunei reputații, fiind de natură să afecteze încrederea publicului în independența și imparțialitatea judecătorului, aspecte ce intră în marja de apreciere conferită Consiliului de lege.

În ceea ce privește invocarea art. 6 alin. (4) din Legea nr. 544/1995, instanța reține că această dispoziție nu exclude posibilitatea luării în considerare a altor fapte și circumstanțe relevante care pot afecta reputația ireproșabilă, inclusiv nepromovarea evaluării de integritate (decizia Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr. 7 din 12 ianuarie 2024 cu privire la evaluarea reluată a lui Alexandru Rotari, prin care s-a constatat nepromovarea candidatului), fapt care constituie, în sine, un indiciu serios privind încrederea publică în magistrat. Rezultatul evaluării oferă doar o vocație la numire, iar nu un drept subiectiv absolut, exercitarea acesteia fiind condiționată de îndeplinirea cumulativă a tuturor criteriilor legale, inclusiv a celor de ordin etic și reputațional.

Referitor la susținerea privind un tratament discriminatoriu, instanța constată că reclamantul nu a prezentat probe concludente care să demonstreze că persoane aflate în situație identică sub toate aspectele relevante, inclusiv nepromovarea evaluării, au beneficiat de un tratament mai favorabil. Invocarea unor cazuri mediatizate, în lipsa unei analize comparative concrete, nu este suficientă pentru a reține existența unei discriminări efective.

În ceea ce privește invocarea art. 8 CEDO, instanța constată că ingerința reclamată îndeplinește cerințele de legalitate și proporționalitate. Aceasta are bază legală în dispozițiile art. 6 și 11 din Legea nr. 544/1995, urmărește un scop legitim - protejarea integrității și prestigiului justiției și este necesară într-o societate democratică. 12

În materia numirii judecătorilor, Consiliul Superior al Magistraturii beneficiază de o marjă de apreciere extinsă pentru menținerea încrederii publicului în sistemul judiciar. Nepromovarea evaluării de integritate constituie un criteriu obiectiv, suficient pentru justificarea măsurii dispuse, iar în lipsa unor alternative mai puțin intruzive capabile să atingă același scop, această soluție se înscrie în limitele principiului proporționalității.

Această marjă de apreciere extinsă derivă din rolul constituțional al Consiliului de garant al independenței justiției și este confirmată de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Ramos Nunes de Carvalho e Sá c. Portugaliei,), care recunoaște autorităților specializate o poziție privilegiată în aprecierea necesității unor măsuri destinate protejării autorității și imparțialității sistemului judiciar.

În aceste condiții, instanța apreciază că Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 269/18 nu este afectată de vicii de legalitate și reprezintă expresia exercitării dreptului discreționar în limitele și cu respectarea principiilor stabilite de lege.

Prin urmare, instanța constată că acțiunea reclamantului este nefondată, iar hotărârea, în partea atacată, a fost adoptată cu respectarea cadrului normativ aplicabil, a principiilor care guvernează activitatea Consiliului și a exigențelor de legalitate.

Din aceste motive, în conformitate cu art. 191 alin. (5) lit. a), art.224 alin. (1) lit. f) din Codul administrativ,