3d-39/24 — anularea în parte a actulului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea în parte a actulului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
- Temei legal
- Legalitatea hotatarii CSM privind respingerea candidatului pentru functia de judecator, sub aspecul exercitatii dreptului discretionar in aprecierea criteriului bunei reputatii in contextul nepromovarii evaluarii integritatii si al obligatiei de motivare a solutiei adoptate
3d-39/24 — anularea în parte a actulului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
H O T Ă R Â R E
În numele legii
cu privire la acțiunea depusă de
Rotari Alexandru împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire
la anularea în parte a actului administrativ și obligarea emiterii actului
administrativ individual favorabil,
Legalitatea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii privind respingerea
candidaturii pentru funcția de judecător, sub aspectul exercitării dreptului discreționar în
aprecierea criteriului bunei reputații în contextul nepromovării evaluării integrității și al
obligației de motivare a soluției adoptate
(Dosarul nr. 3d-39/24
NR. PIGD 2-24066548-01-3d-19062024)
15 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în ședință de judecată publică cererea de chemare în
judecată depusă de Rotari Alexandru împotriva Consiliului Superior al
Magistraturii,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
Gîscă Veronica – grefier
constată următoarele:
ÎN FAPT
A. Poziția reclamantului
La data de 24 iunie 2024, Alexandru Rotari, candidat la funcția de
judecător, a depus acțiune în contencios administrativ împotriva Consiliului
Superior al Magistraturii, solicitând: anularea Hotărârii CSM nr. 269/18 din
23 mai 2024 în partea în care s-a respins candidatura sa pentru numirea în
funcția de judecător la Judecătoria Soroca, sediul central; emiterea unui act
administrativ individual favorabil prin care să fie dispusă propunerea către
Președintele Republicii Moldova de numire în funcția de judecător la
Judecătoria Soroca, sediul central.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a participat la concursul
pentru suplinirea funcțiilor vacante de judecător în unele instanțe
judecătorești, anunțat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 460/29 din 18
octombrie 2023, fiind clasat inițial pe locul 1 din cei 57 de candidați non-
judecători.
În urma analizei motivației personale și a interviului susținut, fără a
exista un argument plauzibil, i s-a acordat un punctaj minim de 46 de puncte,
comparativ cu alți participanți care au obținut punctaje mult mai mari (90,11;
86,56; 85,67 etc.), ceea ce a condus la retrogradarea sa de pe locul 1 pe locul
20 în lista candidaților.
Întrucât concursul viza 25 de locuri vacante, Consiliul Superior al
Magistraturii l-a considerat eligibil, în temeiul art. 6 din Legea nr. 544/1995
privind statutul judecătorului, propunându-i să opteze pentru una dintre
instanțele scoase la concurs.
1
Ținând cont de locurile disponibile și de opțiunile exprimate de alți
candidați în ordinea descrescătoare a punctajelor, reclamantul a optat pentru
funcția de judecător la Judecătoria Soroca, sediul central.
Prin Hotărârea CSM nr. 269/18 din 23 mai 2024, cu 7 voturi împotrivă
și 2 voturi pentru, candidatura sa a fost respinsă.
Reclamantul nu este de acord cu hotărârea, pe care o consideră ilegală
și nemotivată în partea contestată, cu caracter arbitrar, contradictoriu și
tendențios.
Acesta susține că hotărârea este viciată atât sub aspectul legalității, prin
nerespectarea normelor de procedură administrativă și de drept material, cât
și sub aspectul egalității, prin ignorarea principiilor egalității și
nediscriminării.
Reclamantul arată că actul contestat nu respectă prevederile art. 31 și
118 din Codul administrativ privind obligația de motivare, fiind contrar și
pct. 1.5 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului
pentru suplinirea funcțiilor de judecător, aprobat prin Hotărârea CSM nr.
612/29 din 20 decembrie 2018, care impune selecția celor mai competenți
candidați pe baza unor criterii clare și aplicarea imparțială a acestora.
În susținerea poziției sale, reclamantul invocă Hotărârea Colegiului
pentru selecția și cariera judecătorilor nr. 134/09 din 5 iunie 2019, prin care
a fost declarat admis cu 80 de puncte, fiind recomandat de personalități
juridice reputate și evidențiindu-se aptitudinile sale practice, experiența
profesională și activitatea academică.
Reclamantul afirmă că Consiliul a ignorat aceste rezultate și
recomandări oficiale, contrar recomandărilor Comisiei de la Veneția expuse
în opinia din 14 octombrie 2019, potrivit cărora deciziile CSM trebuie să fie
publice, motivate și să se bazeze pe raportul comitetului de evaluare.
Acesta susține că a fost tratat discriminatoriu, întrucât în raport cu alți
candidați cu medii mai mici nu au fost reținute motive similare de respingere,
iar proporționalitatea punctajului și a votului împotrivă nu a fost motivată.
Potrivit reclamantului, discrepanța evidentă dintre punctajul acordat,
rezultatele obținute anterior și votul exprimat demonstrează caracterul
arbitrar și lipsa unui suport probatoriu sau juridic al hotărârii.
Acesta arată că Consiliul nu a analizat și apreciat meritele,
competențele funcționale, personale și sociale reflectate în Curriculum Vitae
și caracterizări, afectându-i dreptul la reputație profesională ca judecător în
demisie, avocat și cadru universitar.
2
Reclamantul consideră că unii membri ai Consiliului Superior al
Magistraturii au acționat cu rea-credință, invocând selectiv aspecte privind
mediatizarea persoanei sale și ignorând situații similare ale altor candidați,
cum este cazul numirii unui inspector judiciar în pofida apariției în presă a
unor acuzații de corupție.
Acesta subliniază că referirea la investigații jurnalistice speculative și
lipsite de substrat factologic, neverificate de organe abilitate, compromite
procedura administrativă și încalcă principiile statului de drept.
Reclamantul mai arată că Consiliul Superior al Magistraturii a încălcat
art. 13 alin. (6) din Legea nr. 26/2022, care prevede că constatările din
decizia privind nepromovarea evaluării integrității nu au valoare probantă
pentru alte proceduri, precum și art. 6 din Legea nr. 544/1995, care stabilește
limitativ situațiile în care reputația ireproșabilă lipsește.
În consecință, reclamantul consideră că, prin hotărârea contestată, i-au
fost încălcate dreptul de a fi numit în funcția de judecător și dreptul la
reputație profesională, ambele protejate de lege și de tratatele internaționale
la care Republica Moldova este parte.
La 11 iulie 2024, reclamantul a depus o cerere de completare a
temeiului de drept al acțiunii și de concretizare a pretențiilor, prin care a
solicitat, suplimentar, constatarea încălcării art. 8 din Convenția Europeană
a Drepturilor Omului.
Alexandru Rotari a susținut că, contrar principiului bunei guvernări,
pârâtul, prin omisiunea de a motiva actul administrativ, nu a acționat
corespunzător și cu maximă consecvență, făcând trimitere la jurisprudența
CtEDO în cauzele Megadat.com SRL c. Moldovei și Beyeler c. Italiei.
A indicat că, potrivit jurisprudenței unitare a CtEDO, eliberarea din
funcție sau nepromovarea într-o funcție administrativă constituie o ingerință
în exercitarea dreptului la respectarea vieții private, care include și relațiile
profesionale, invocând cauza Volkov c. Ucrainei.
În acest context, a menționat că reținerea de către Consiliul Superior
al Magistraturii a lipsei bunei reputații îi prejudiciază grav și iremediabil
reputația profesională și relațiile personale și profesionale, putând determina
pierderea posibilității de a aspira la funcții publice eligibile în viitor.
De asemenea, a afirmat că ingerința nu răspunde exigențelor
legalității, nu urmărește un scop legitim și nu trece testul proporționalității.
3
B. Poziția pârâtului
Prin referința depusă la data de 30 septembrie 2024, Consiliul Superior
al Magistraturii a solicitat respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă și, în
subsidiar, neîntemeiată.
Consiliul a susținut că prin Hotărârea Plenului CSM nr. 460/29 din 18
octombrie 2023, a fost anunțat concurs pentru suplinirea posturilor vacante
de judecător în mai multe instanțe, inclusiv Judecătoria Soroca, sediul
central.
Reclamantul, împreună cu alți candidați înscriși în Registrul
participanților la concurs, a depus cererea de participare și a fost audiat în
ședințele Plenului CSM din 16, 20 și 21 mai 2024, iar deliberarea și
pronunțarea hotărârii au avut loc la 23 mai 2024.
Potrivit Consiliului Superior al Magistraturii, concursul s-a desfășurat
cu respectarea prevederilor Regulamentului aprobat prin Hotărârea CSM nr.
612/29 din 20 decembrie 2018, în prezența candidaților, fiind înregistrat
video și publicat pe pagina web a Consiliului.
Membrii CSM au apreciat fiecare candidat pe baza actelor depuse, a
motivației personale și a interviului, în raport cu criteriile legale de selecție:
pregătire profesională, integritate, capacitate, eficiență, precum și calități
personale precum verticalitatea, corectitudinea, capacitatea de gestionare a
situațiilor stresante și capacitatea de soluționare a problemelor juridice
complexe.
Punctajul final al candidaților a fost calculat conform art. 3 din Legea
nr. 147/2023 privind selecția și evaluarea performanțelor judecătorilor: 60%
nota obținută la examenul INJ, 20% punctajul acordat de Colegiul pentru
selecția și evaluarea judecătorilor, 20% punctajul acordat de CSM.
În urma deliberărilor, Plenul CSM a propus Președintelui Republicii
Moldova numirea în funcția de judecător a candidaților clasați în funcție de
opțiunile exprimate, însă candidatura reclamantului pentru Judecătoria
Soroca, sediul central, a fost respinsă cu 7 voturi împotrivă și 2 voturi pentru.
Consiliul a subliniat că are competența exclusivă, conferită de
Constituție și legile organice, de a aprecia inclusiv integritatea și buna
reputație a candidaților, iar în cazul reclamantului s-a constatat lipsa bunei
reputații prevăzute de art. 6 din Legea nr. 544/1995.
În susținerea acestei concluzii, pârâtul a invocat nepromovarea de
către reclamant a evaluării integrității pentru funcția de membru în organele
de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, precum și reluarea
acesteia, neîndeplinind criteriile de integritate financiară și etică, aspecte
4
mediatizate pe larg în mass-media, alături de apariția sa în articole și
investigații jurnalistice.
Potrivit CSM, aceste circumstanțe au fost suficiente pentru acordarea
votului de neîncredere, fiind în sarcina membrilor Consiliului să protejeze
integritatea instituțiilor judiciare și încrederea publicului în actul de justiție.
Pârâtul a respins critica reclamantului privind lipsa motivării, arătând
că hotărârea conține descrierea procedurii, etapele concursului, punctajele
acordate, ordinea de alegere a funcțiilor, temeiurile de drept și voturile
exprimate, precum și motivele respingerii candidaturii.
De asemenea, Consiliul a considerat nefondate susținerile privind
nerespectarea principiilor competenței, meritului profesional și
imparțialității, apreciind că sunt simple opinii subiective ale reclamantului,
contrazise de desfășurarea transparentă și uniformă a concursului.
Consiliul a mai arătat că diferențele dintre punctajele obținute la
etapele de selecție nu sunt anormale, acestea fiind acordate de entități diferite
în limita competențelor legale, iar interviul a fost organizat uniform, cu
același set de întrebări adresate tuturor candidaților.
B. Poziția părților în ședință publică
Ședința de judecată a fost stabilită spre examinare pentru data de 15
mai 2025.
La ședința, părțile nu s-au prezentat, dar au formulat cereri prin care
au solicitat examinarea în lipsa acestora.
Completul de judecată a considerat posibilă examinarea cauzei în lipsa
părților și a procedat la examinarea acesteia în fond.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 10 alin. (1) din Codul administrativ:
„Actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială
întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul
dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea,
modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.”
Art. 15 alin. (1) și (2) Cod administrativ:
„Operațiunile administrative sânt manifestările de voință sau activitățile
autorităților publice care nu produc ca atare efecte juridice.
Operațiunile administrative pot fi contestate doar concomitent cu actul
administrativ individual, cu excepția operațiunilor administrative executorii sau
îndreptate împotriva unui terț.”
5
Art. 16 Cod administrativ:
Dreptul discreționar al autorității publice reprezintă posibilitatea acesteia de a opta
între mai multe soluții posibile corespunzătoare scopului legii atunci când aplică o
dispoziție legală.
Exercitarea dreptului discreționar nu permite desfășurarea unei activități
administrative arbitrare.”
Art. 17 din Codul administrativ:
„Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i
se aduce atingere prin activitate administrativă.”
Art. 20 din Codul administrativ:
„Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate
stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios
administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru
examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.”
Art. 31 din Codul administrativ:
„Actele administrative individuale și operațiunile administrative scrise trebuie să
fie motivate..”
Art. 39 din Codul administrativ:
„Controlul judecătoresc al activității administrative este garantat și nu poate fi
îngrădit.
Orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în
sensul art.17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa
instanței de judecată competente.”
Art. 78 alin. (1) din Codul administrativ:
„Procedura administrativă se finalizează prin efectuarea unei operațiuni
administrative sau prin emiterea unui act administrativ individual, respectiv încheierea
unui contract administrativ.”
Art. 118 alin. (1) – (3) din Codul administrativ:
„Motivarea este operațiunea administrativă prin care se expun considerentele care
justifică emiterea unui act administrativ individual. În motivare se indică temeiurile
esențiale de drept și de fapt pe care le-a luat în considerare autoritatea publică pentru
decizia sa. Din motivarea deciziilor discreționare trebuie să poată fi recunoscute și
punctele de vedere din care autoritatea publică a reieșit la exercitarea dreptului
discreționar. Motivarea trebuie să se refere și la argumentele expuse în cadrul audierii.
(Motivarea completă a unui act administrativ individual cuprinde: a) motivarea în
drept – temeiul legal pentru emiterea actului administrativ, inclusiv formele procedurale
obligatorii pe care se bazează actul; b) motivarea în fapt – oportunitatea emiterii actului
administrativ, inclusiv modul de exercitare a dreptului discreționar, dacă este cazul; c) în
6
cazul actelor administrative defavorabile – o descriere succintă a procedurii
administrative care a stat la baza emiterii actului: investigații, probe, audieri, opinii ale
participanților contrare conținutului final al actului etc.
Motivarea completă este obligatorie, este parte integrantă a actului administrativ
individual și condiționează legalitatea acestuia.”
Art. 189 alin.(1) din Codul administrativ:
„Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea
administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios
administrativ.”
Art. 191 alin. (5) lit. a) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție soluționează: a) în primă instanță, prin hotărâri
irevocabile, acțiunile în contencios administrativ privind contestarea hotărârilor
Consiliului Superior al Magistraturii și ale Consiliului Superior al Procurorilor;”
Art. 193 alin. (3) și (3¹) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și
cererile de recurs în complete din 3 judecători.
În scopul uniformizării practicii judecătorești, completul din 3 judecători poate
decide, prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de un complet
din 5 judecători, iar completul din 5 judecători poate decide, prin vot unanim, ca recursul
considerat admisibil să fie examinat de un complet din 9 judecători.”
Art. 194 alin. (1) din Codul administrativ:
„În procedura în prima instanță, în procedura de apel și în procedura de examinare
a recursurilor împotriva încheierilor judecătorești se soluționează din oficiu probleme de
fapt și de drept.”
Art. 206 alin. (1) din Codul administrativ:
„O acțiune în contencios administrativ poate fi depusă pentru: a) anularea în tot sau
în parte a unui act administrativ individual (acțiune în contestare); b) obligarea autorității
publice să emită un act administrativ individual (acțiune în obligare); c) impunerea la
acțiune, la tolerare a acțiunii sau la inacțiune (acțiune în realizare); d) constatarea
existenței sau inexistenței unui raport juridic ori nulității unui act administrativ individual
sau a unui contract administrativ (acțiune în constatare); sau e) anularea în tot sau în parte
a unui act administrativ normativ (acțiune de control normativ).”
Art. 207 alin.(1) din Codul administrativ:
„Instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei
acțiuni în contenciosul administrativ.”
Art. 209 alin. (1), (2) din Codul administrativ:
7
„Acțiunea în contestare și acțiunea în obligare se înaintează în decurs de 30 de zile,
dacă legea nu prevede altfel. Acest termen începe să curgă de la: a) data comunicării sau
notificării deciziei cu privire la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut
de prezentul cod pentru soluționarea acesteia; b) data comunicării sau notificării actului
administrativ individual, dacă legea nu prevede procedura prealabilă. Prevederile art.165
alin.(1) referitoare la nesoluționarea în termen se aplică corespunzător.
Dacă informația cu privire la exercitarea căilor de atac nu se conține în actul
administrativ individual sau în decizia cu privire la cererea prealabilă ori este indicată
incorect, înaintarea acțiunii în contencios administrativ se admite în termen de un an de
la comunicarea sau notificarea actului administrativ sau a deciziei cu privire la cererea
prealabilă.
Art. 219 alin. (1) - (3) din Codul administrativ:
„Instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza
tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile
de solicitare a probelor înaintate de participanți.
Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă,
explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor
incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării
de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care
nu au fost discutate de participanții la proces.
Instanța de judecată nu are dreptul să depășească limitele pretențiilor din acțiune,
însă, totodată, nu este legată de textul cererilor formulate de participanții la proces.”
Art. 224 alin. (1) lit. f) din Codul administrativ:
„Examinând acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată
adoptă una dintre următoarele hotărâri: f) respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată, dacă
nu sânt îndeplinite condițiile de adoptare a unei hotărâri prevăzute la lit. a)–e).”
Art. 225 alin.(1) și (2) din Codul administrativ:
„Instanța de judecată nu este competentă să se pronunțe asupra oportunității unui
act administrativ.
Verificarea exercitării de către autoritatea publică a dreptului discreționar se
limitează la faptul dacă autoritatea publică: a) și-a exercitat dreptul discreționar; b) a luat
în considerare toate faptele relevante; c) a respectat limitele legale ale dreptului
discreționar; d) și-a exercitat dreptul discreționar conform scopului acordat prin lege.”
Art. 6 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 544/1995 cu privire la statutul
judecătorului (în redacția în vigoare a momentul adoptării hotărârii
contestate):
„La funcția de judecător poate candida persoana cu o reputație ireproșabilă, (..).
Se consideră că nu are reputație ireproșabilă, în sensul alin. (1), și nu poate candida
la funcția de judecător persoana care: a) are antecedente penale, inclusiv stinse, sau a fost
8
absolvită de răspundere penală printr-un act de amnistie sau de grațiere; b) a fost
concediată din organele de drept din motive compromițătoare sau a fost eliberată, din
aceleași motive, din funcțiile specificate la alin. (2); c) are un comportament incompatibil
cu normele Codului de etică al judecătorilor sau desfășoară activitate incompatibilă cu
normele acestui cod; d) a fost sancționată disciplinar pentru nerespectarea prevederilor
art.7 alin.(2) din Legea nr. 325 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea integrității
instituționale; e) are interdicția de a ocupa o funcție publică sau de demnitate publică, ce
derivă dintr-un act de constatare al Autorității Naționale de Integritate.”
Art. 10 din Legea nr. 544/1995 cu privire la statutul judecătorului:
„Procesul de selectare a candidaților la funcția de judecător se desfășoară potrivit
unor criterii obiective bazate pe merit, ținând seama de pregătirea profesională, de
integritatea, capacitatea și eficiența candidaților.
Candidații la funcția de judecător sânt selectați de Colegiul pentru selecția și
evaluarea judecătorilor în temeiul prezentei legi, al Legii nr. 147/2023 privind selecția și
evaluarea performanțelor judecătorilor și al regulamentelor Consiliului Superior al
Magistraturii.”
Art. 11 alin. (1) din Legea nr. 544/1995 cu privire la statutul
judecătorului:
„Judecătorii se numesc în funcție, din rândul candidaților selectați în urma
concursului, de către Președintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului
Superior al Magistraturii. Judecătorii sunt numiți în funcție până la atingerea plafonului
de vârstă de 65 de ani.”
Art. 123 alin. (1) din Constituție:
„Consiliul Superior al Magistraturii asigură numirea, transferarea, detașarea,
promovarea în funcție și aplicarea de măsuri disciplinare față de judecători. Consiliul
Superior al Magistraturii își exercită atribuțiile în mod direct sau prin intermediul
organelor sale specializate.”
ADMISIBILITATEA ACȚIUNII
Completul de judecată reține că, potrivit art. 191 alin. (5) lit. a) din
Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție este competentă să
soluționeze în primă instanță, prin hotărâri irevocabile, acțiunile în
contencios administrativ îndreptate împotriva hotărârilor Consiliului
Superior al Magistraturii.
În prezenta cauză, reclamantul Rotari Alexandru a depus, la data de
19 iunie 2024, o acțiune în contencios administrativ împotriva Consiliului
Superior al Magistraturii, solicitând anularea în parte a hotărârii contestate și
obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil.
Deși reclamantul nu a indicat expres data la care a luat cunoștință de
hotărârea contestată și la dosar nu există dovezi certe privind momentul
9
comunicării acesteia, instanța reține că acțiunea a fost introdusă în termenul
de 30 de zile prevăzut de art. 209 alin. (1) din Codul administrativ, raportat
la data emiterii actului administrativ contestat.
Totodată, Completul constată că reclamantul are calitate procesuală
activă, în sensul art. 189 alin. (1) din Codul administrativ, întrucât se
consideră persoană vătămată prin actul administrativ contestat.
De asemenea, Completul apreciază că hotărârea Consiliului Superior
al Magistraturii contestată constituie un act administrativ individual în sensul
art. 10 alin. (1) din Codul administrativ, întrucât vizează situația juridică
individuală a reclamantului în cadrul procedurii de selectare pentru ocuparea
unei funcții de judecător și produce efecte juridice directe asupra drepturilor
și intereselor acestuia.
În consecință, Completul constată că acțiunea este depusă în termen,
îndeplinește condițiile de formă și fond prevăzute de lege și este, prin urmare,
admisibilă.
STAREA DE FAPT CONSTATATĂ DE CĂTRE INSTANȚA DE
JUDECATĂ
Din actele dosarului rezultă că, prin Hotărârea Plenului CSM nr.
460/29 din 18 octombrie 2023, a fost anunțat concurs pentru suplinirea
funcțiilor vacante de judecător în mai multe instanțe judecătorești, inclusiv
la Judecătoria Soroca, sediul central. Anunțul a fost publicat în Monitorul
Oficial nr. 445-447 din 24 noiembrie 2023, iar candidații au avut la dispoziție
30 de zile pentru depunerea cererilor.
Reclamantul Alexandru Rotari, candidat la funcția de judecător în
temeiul înscrierii în Registrul participanților, a depus cerere de participare în
termenul stabilit și a fost audiat în ședința Plenului CSM, în cadrul căreia și-
a prezentat motivația personală și a răspuns întrebărilor membrilor
Consiliului.
Potrivit documentelor de la dosar, punctajul final al candidaților a fost
calculat conform art. 3 din Legea nr. 147/2023 privind selecția și evaluarea
performanțelor judecătorilor, pe baza notei obținute la examenul INJ (60%),
punctajului acordat de Colegiul pentru selecția și evaluarea judecătorilor
(20%) și punctajului acordat de CSM (20%). În urma evaluării de către CSM,
reclamantul a obținut un punctaj de 46 de puncte, fiind clasat pe locul 20.
Deoarece concursul viza 25 de locuri vacante, reclamantul a fost
invitat să își exprime opțiunea pentru instanțele disponibile, alegând funcția
de judecător la Judecătoria Soroca, sediul central.
10
Prin Hotărârea CSM nr. 269/18 din 23 mai 2024, Plenul Consiliului
Superior al Magistraturii a aprobat lista candidaților propuși Președintelui
Republicii Moldova pentru numire în funcția de judecător. În privința
reclamantului, cu 7 voturi împotrivă și 2 voturi pentru, candidatura a fost
respinsă.
În motivarea hotărârii, CSM a reținut că Alexandru Rotari îi lipsește
buna reputație prevăzută de art. 6 din Legea nr. 544/1995, invocând
nepromovarea evaluării integrității pentru funcția de membru în organele de
autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, inclusiv la reluarea
acesteia, precum și apariția sa în investigații jurnalistice și articole de presă
cu impact negativ asupra imaginii justiției.
Reclamantul a contestat hotărârea în contencios administrativ, în
partea ce î-l vizează, susținând, în esență, că aceasta este nemotivată,
arbitrară, disproporționată și adoptată cu încălcarea principiilor egalității și
nediscriminării, precum și că aspectele privind lipsa bunei reputații nu se
încadrează în ipotezele art. 6 alin. (4) din Legea nr. 544/1995.
APRECIEREA INSTANȚEI
Examinând fondul cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție constată că acțiunea reclamantului este neîntemeiată și, în temeiul
art. 224 alin. (1) lit. f) din Codul administrativ, urmează a fi respinsă, pentru
considerentele ce se expun în continuare.
Instanța reține că Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.
269/18 din 23 mai 2024 reprezintă un act administrativ individual, în sensul
art. 10 alin. (1) din Codul administrativ, întrucât stabilește în mod concret
situația juridică a reclamantului în cadrul procedurii de selecție pentru
funcția de judecător și produce efecte juridice asupra drepturilor și
intereselor acestuia.
Potrivit art. 225 alin. (2) din Codul administrativ, instanța de
contencios administrativ nu este competentă să cenzureze oportunitatea
măsurilor dispuse prin actul administrativ. Controlul judiciar asupra
exercitării dreptului discreționar se limitează la verificarea respectării
scopului legii, a luării în considerare a faptelor relevante și a încadrării în
limitele legale.
Instanța constată că Consiliul Superior al Magistraturii și-a exercitat
competența conferită de art. 11 din Legea nr. 544/1995 și art. 123 din
Constituție, atribuții care îi conferă exclusivitatea în selectarea candidaților
și aprecierea îndeplinirii criteriilor de bună reputație, integritate și aptitudini
profesionale.
11
Cu privire la critica vizând lipsa motivării, instanța observă că
hotărârea, în partea contestată, cuprinde elementele esențiale ale procedurii:
punctajele obținute, ordinea de exprimare a opțiunilor, rezultatul votului și
mențiunile referitoare la motivele respingerii candidaturii. Aceste informații
corespund cerințelor art. 118 alin. (2) din Codul administrativ, fiind
suficiente pentru a permite reclamantului să înțeleagă rațiunea deciziei și
pentru a asigura controlul de legalitate.
Totodată, instanța constată că votul negativ exprimat de majoritatea
membrilor Consiliului a fost fundamentat pe probe pertinente și verificabile,
inclusiv rezultatul procedurii de evaluare a integrității, pe care reclamantul
nu a promovat-o, și informații de notorietate publică apte să afecteze
imaginea justiției. Aceste elemente se circumscriu criteriului legal al bunei
reputații, fiind de natură să afecteze încrederea publicului în independența și
imparțialitatea judecătorului, aspecte ce intră în marja de apreciere conferită
Consiliului de lege.
În ceea ce privește invocarea art. 6 alin. (4) din Legea nr. 544/1995,
instanța reține că această dispoziție nu exclude posibilitatea luării în
considerare a altor fapte și circumstanțe relevante care pot afecta reputația
ireproșabilă, inclusiv nepromovarea evaluării de integritate (decizia
Comisiei independente de evaluare a integrității candidaților la funcția de
membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor nr.
7 din 12 ianuarie 2024 cu privire la evaluarea reluată a lui Alexandru Rotari,
prin care s-a constatat nepromovarea candidatului), fapt care constituie, în
sine, un indiciu serios privind încrederea publică în magistrat. Rezultatul
evaluării oferă doar o vocație la numire, iar nu un drept subiectiv absolut,
exercitarea acesteia fiind condiționată de îndeplinirea cumulativă a tuturor
criteriilor legale, inclusiv a celor de ordin etic și reputațional.
Referitor la susținerea privind un tratament discriminatoriu, instanța
constată că reclamantul nu a prezentat probe concludente care să
demonstreze că persoane aflate în situație identică sub toate aspectele
relevante, inclusiv nepromovarea evaluării, au beneficiat de un tratament mai
favorabil. Invocarea unor cazuri mediatizate, în lipsa unei analize
comparative concrete, nu este suficientă pentru a reține existența unei
discriminări efective.
În ceea ce privește invocarea art. 8 CEDO, instanța constată că
ingerința reclamată îndeplinește cerințele de legalitate și proporționalitate.
Aceasta are bază legală în dispozițiile art. 6 și 11 din Legea nr. 544/1995,
urmărește un scop legitim - protejarea integrității și prestigiului justiției și
este necesară într-o societate democratică.
12
În materia numirii judecătorilor, Consiliul Superior al Magistraturii
beneficiază de o marjă de apreciere extinsă pentru menținerea încrederii
publicului în sistemul judiciar. Nepromovarea evaluării de integritate
constituie un criteriu obiectiv, suficient pentru justificarea măsurii dispuse,
iar în lipsa unor alternative mai puțin intruzive capabile să atingă același
scop, această soluție se înscrie în limitele principiului proporționalității.
Această marjă de apreciere extinsă derivă din rolul constituțional al
Consiliului de garant al independenței justiției și este confirmată de
jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Ramos Nunes de
Carvalho e Sá c. Portugaliei,), care recunoaște autorităților specializate o
poziție privilegiată în aprecierea necesității unor măsuri destinate protejării
autorității și imparțialității sistemului judiciar.
În aceste condiții, instanța apreciază că Hotărârea Consiliului Superior
al Magistraturii nr. 269/18 nu este afectată de vicii de legalitate și reprezintă
expresia exercitării dreptului discreționar în limitele și cu respectarea
principiilor stabilite de lege.
Prin urmare, instanța constată că acțiunea reclamantului este
nefondată, iar hotărârea, în partea atacată, a fost adoptată cu respectarea
cadrului normativ aplicabil, a principiilor care guvernează activitatea
Consiliului și a exigențelor de legalitate.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 191 alin. (5) lit. a), art.224
alin. (1) lit. f) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Respinge cererea de chemare în judecată depusă de Rotari Alexandru
împotriva Consiliului Superior Magistraturii cu privire la anularea în parte a
actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ individual
favorabil, ca neîntemeiată.
Hotărârea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
13